luni, 4 februarie 2008

Ucigaş de ucigaş

Marii infractori maramureşeni s-au ales până acum cu pedepse cuprinse între 10 şi 20 ani închisoare. Începând cu acest număr, Gazeta prezintă un serial al marilor infractori din ultimii ani, cu detalii privind modul în care aceştia au acţionat şi au gândit în momentul comiterii faptelor.

Mereu ne-am întrebat cine sunt cei mai periculoşi infractori ai judeţului? Cine sunt cei care au fost condamnaţi de instanţă la ani grei de închisoare pentru faptele penale săvârşite? La individualizarea pedepselor, judecătorii încearcă o apreciere a acestora, în funcţie de pericolul social al infracţiunii, gravitatea faptelor etc. Asta nu înseamnă că infractorii cu pedepsele cele mai mari sunt, în mod obligatoriu, şi cei mai periculoşi. Totuşi, cei care s-au ales cu 10, 15 sau 20 de ani închisoare au primit pedepsele respective pentru fapte foarte grave. Într-o statistică oferită de Tribunalul Maramureş, cu cele mai mari pedepse aplicate în dosarele soluţionate aici, pe ultimii trei ani, am găsit numeroase dosare de infractori cu condamnări mari. Vom încerca să luăm câteva dintre acestea, prezentându-le începând cu acest număr. Pentru început, ne-am gândit la un caz cu un dublu omor, care îi are în prim plan pe doi băimăreni din cartierul Ferneziu. O poveste care arată violenţa de care sunt capabili anumiţi infractori şi patima de care sunt mânaţi la comiterea faptelor. Într-un moment de rătăcire ei îşi distrug vieţile iremediabil şi le afectează puternic pe cele ale familiilor lor.

Totul a început în urmă cu mai mulţi ani, de la o relaţie amoroasă dintre Zamfira Oprea şi Marius Balogh. Doi tineri de nici 18 ani. Locul preferat de întâlnire era o gură de mină aflată în apropierea unei păduri din cartierul Ferneziu. Aici, cei doi s-au iubit în repetate rânduri, până când, într-o zi, Marius s-a săturat de amorul colegei sale de şcoală şi a decis să se despartă de aceasta. Fetei nu i-a convenit şi a încercat mai multe metode de a-l convinge să rămână împreună. Printre altele, i-a spus că este însărcinată. Până la urmă, au stabilit împreună că fata va face avort, iar aceasta i-a solicitat băiatului bani pentru intervenţia chirurgicală. În aprilie, 2000, cei doi s-au întâlnit din nou la gura de mină, pentru o ultimă filă din idila ce se stingea. Cu acea ocazie, Zamfira i-a spus lui Marius că banii pe care acesta i-a dat "au dispărut". Enervat, băiatul a decis să pună capăt relaţiei lor, indiferent de consecinţe. În acel moment, fata l-a strâns de gât. El a încercat să scape de strânsoarea ei şi, la rândul său, a strâns-o de gât şi a împins-o. Fata s-a dezechilibrat şi a căzut. Văzând că ea nu mai mişca, băiatul a luat corpul fetei şi l-a târât câţiva metri în interiorul minei, după care a plecat. Ulterior, s-a stabilit că decesul fetei s-a produs prin sufocare, aspectul căderii şi lovirii de stâncile peşterii neavând relevanţă. Pentru fapta sa, Marius Balogh s-a ales cu 6 ani închisoare, din care a executat ceva mai puţin de 4.

A urmat episodul doi. Tatăl fetei, Zamfir Oprea, s-a arătat foarte afectat de pierderea propriului copil. Astfel că, la câţiva ani după comiterea crimei, şi după ieşirea lui Marius Balogh din închisoare, acesta încă mai nutrea sentimente de ură faţă de ucigaş. Locuind pe aceeaşi stradă, s-au întâlnit de mai multe ori, discuţiile dintre cei doi nefiind dintre cele mai amicale. În vara lui 2004, într-una din seri, Zamfir Oprea a ieşit să cumpere pâine. Pe drum, l-a întâlnit pe ucigaşul fiicei sale, care circula cu o bicicletă, şi l-a somat să se oprească, cerându-i socoteală pentru uciderea fetei. Cuprins de frică, Marius Balogh a coborât de pe bicicletă şi a luat-o la fugă. Plin de dorinţa de răzbunare, Oprea a fugit după el, l-a ajuns şi l-a luat la bătaie. În încăierarea iscată, Oprea a scos un cuţit şi i-a aplicat lui Balogh numeroase lovituri corporale, acesta din urmă decedând. Cruzimea cu care Oprea l-a ucis reiese din faptul că nu s-a mulţumit doar cu suprimarea vieţii lui Balogh, dar cu cuţitul i-a tăiat victimei capul, acesta fiind găsit la o anumită distanţă de cadavru. În apărarea sa, Oprea a susţinut că a comis infracţiunea după ce a fost provocat de victimă, care, la un moment dar, l-ar fi prins de gât. Însă, instanţa de judecată nu a reţinut scuza provocării şi i-a aplicat acestuia o pedeapsă drastică: 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 5 ani. Pe partea civilă, familia victimei a obţinut 45 milioane lei vechi, despăgubiri materiale (pentru cheltuielile de înmormântare) şi 100 milioane lei, vechi drept daune morale. În prezent, Zamfir Oprea execută pedeapsa la care a fost condamnat, în Penitenciarul din Baia Mare. În urma sa a lăsat o familie cu şapte copii de a căror soartă nu se poate îngriji decât mama acestora.

"Un suflet distrus"

În apărarea sa, Zamfir Oprea a depus un memoriu înaintat instanţei de judecată. Citindu-l, am descoperit modul incredibil în care criminalul a încercat să convingă judecătorii de sentimentele contradictorii care l-au măcinat, de problemele psihice cu care s-a confruntat de la moartea fiicei sale şi care, în final, au dus la comiterea infracţiunii. Dintr-o dată, fiorosul criminal care nu s-a mulţumit cu uciderea victimei, dar i-a tăiat şi capul, s-a transformat într-un mieluşel docil, cuprins de sentimente umane, apelând la mila şi înţelegerea judecătorilor, care, nu-i aşa, tot oameni sunt. Vom desprinde câteva rânduri din memoriul său: "De când s-a eliberat (Marius Balogh, n. red.), până în luna iulie, m-am întâlnit de mai multe ori cu acesta. Am tot evitat o conversaţie cu el, nevrând să am probleme cu el, gândindu-mă că mai am încă şapte copii acasă şi nu voiam să-i las fără tată. În sufletul meu de tată mocnea dorinţa de a-l întreba de ce mi-a făcut acest rău, omorându-mi fiica! [...] M-am îndreptat spre el, iar el a aruncat pietre în direcţia mea. În acel moment, mi-am pierdut controlul, am văzut doar negru în faţa ochilor, m-am repezit spre el şi ne-am lovit reciproc. Atunci, în acele momente de tulburare, mi-au revenit în minte toate imaginile cu fiica moartă, din peşteră şi până am aşezat-o în mormânt. Am vrut să-l bat, dar nicidecum să-i iau viaţa, dar când am văzut că nu scap din mâinile lui ce-mi erau înfipte în gât, mi-am amintit că am un briceag în buzunarul din spate, pe care l-am scos şi l-am lovit, în disperare, să nu mă omoare. [...] Sunt bolnav incurabil psihic şi sufleteşte, ştiu că mereu voi suferi, dar gândiţi şi judecaţi şi cu sufletul, nu numai cu nenumăraţii ani pe care mi-i puteţi da, căci, ceilalţi copii mai speră că eu voi fi cândva lângă ei. Cu respect, vă mulţumeşte un suflet distrus!" Fără alte comentarii.

Un comentariu:

dănuţ spunea...

parca roaga politistul sa nu-i dea amenda ca a trecut strada pe un loc nemarcat. Ce sa faca omul daca intamplator avea brisca in buzunarul de la spate, doar mergea dupa paine si a vrut s-o felieze la magazin.