marți, 31 martie 2009

A treia gravidă, în Centrul de la Ocna Şugatag

După o săptămână halucinantă pentru reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu un băieţel de numai nouă ani, ars de viu în propria locuinţă, o femeie în vârstă de peste 70 de ani opărită cu apa de la duş, într-un centru de îngrijire, şi o tânără de 15 ani, dintr-un centru de plasament, care acuză că ar fi fost violată de trei băieţi, a venit rândul unui alt şoc. De data aceasta, legat de Centrul de Plasament de la Ocna Şugatag. O minoră de 17 ani a rămas însărcinată.

 

În toamna trecută, presa a relatat despre cazul a două tinere, din acel Centru, care au rămas însărcinate. Acum, a venit rândul unei alte tinere, de numai 17 ani, internată tot la Ocna Şugatag să se pregătească a deveni mamă. Aceasta a intrat în sistemul de protecţia copilului în urmă cu 10 ani şi a fost cunoscută ca o tânără liniştită şi fără probleme. Elevă în clasa a X-a a Colegiului Naţional Nicolae Titulescu, din Baia Mare, ea este cazată la internatul de fete al Grupului Şcolar Tehnic. Vinerea trecută, cazul a ajuns în atenţia autorităţilor, după ce tânăra a lăsat un soi de bilet de adio, care a ajuns la diriginta acesteia. Fata a precizat faptul că este nevoită să părăsească şcoala, din cauza faptului că este gravidă. În cursul aceleiaşi zile, a fost anunţată şefa de Centru Ocna Şugatag, asistentul social al Centrului şi reprezentanţi ai internatului. A urmat apoi sesizarea Direcţiei de Protecţia Copilului, însă fără sesizarea persoanelor responsabile cu soluţionarea unui astfel de caz.

 

Prea tineri pentru a fi părinţi

Ieri dimineaţă, tânăra, prietenul acesteia (viitorul tată), mama fetei, şeful de Centru, Maria Chindriş, şi asistentul social Vasile Pop au fost convocaţi la sediul Direcţiei. S-au purtat cu toţi cei implicaţi, urmând ca tânăra să fie internată în Centrul Maternal. Cei doi viitori părinţi au fost consiliaţi, după ce li s-au luat declaraţii, în vederea găsirii unei soluţii optime. Problema este că niciunul dintre aceştia nu beneficiază de o sursă de venituri. Tatăl, revenit din străinătate, unde a fost la muncă, domiciliază în Baia Sprie. Stă în chirie, alături de alţi doi tineri. A declarat că îşi caută un loc de muncă, pentru a susţine viitoarea familie. „Ne cunoaştem de doi ani, am fost colegi la Centrul de la Ocna. S-a întâmplat, aşa, dintr-o dată. Am avut o relaţie şi… Ea mi-a spus doar la cinci luni că este însărcinată. Am fost plecat la lucru, în Germania, Italia şi am revenit acasă, aflând că vom avea un copil. Acum încerc să mă angajez undeva. Intenţionez să termin şi o facultate, după ce pun pe picioare familia. E greu, pentru că nu ştim cine ne va sprijini. Mama ei nu are nicio posibilitate să ne ajute, ai mei, nici atât, iar noi nu lucrăm. Trebuie să vedem ce spun cei de la Direcţia de Protecţia Copilului, să se ia o decizie”, a afirmat prietenul de 19 ani al fetei, cel cu care ea a rămas însărcinată.

 

Efectul deprofesionalizării serviciilor

Ciudat este faptul că mama fetei, care domiciliază în localitatea Ulmoasa, din Tăuţii Măgherăuş, vizitată adesea de fiica sa, nu a ştiut nimic de sarcina tinerei. Am încercat să obţinem o declaraţie din partea acesteia, însă ea a refuzat orice comentariu asupra acestui subiect. La fel de puţini dornici în a sta de vorbă cu noi au fost şi cei doi angajaţi ai Centrului prezenţi în cursul zilei de ieri la Direcţie. Maria Chindriş, fosta magazioneră ajunsă şef de Centru, şi asistentul social Vasile Pop au afirmat că doar cu acceptul conducerii vor face vreun comentariu. Care conducere… lipsă la inventar. Directorul Nicolae Boitor era plecat din localitate. Aşa că l-a delegat pe Raoul Dromereschi, şef Serviciu Rezidenţial, să dea primele declaraţii oficiale. „Avem de a face cu un complex de factori angrenaţi de-a lungul timpului, care au creat premisele deprofesionalizării serviciilor. Mă refer la lipsa intervenţiei specializate: consiliere psihologică, educaţia legată de sănătate şi de viaţă. Sunt elemente definitorii care conturează o personalitate, însă ele, în sistemul de protecţia copilului, lipsesc de mult timp. Iar efectele nu întârzie să apară. Încercăm să găsim explicaţii pentru faptul că doar acum am aflat despre această sarcină, în luna a şaptea. Nu înţeleg de ce şcoala, reprezentanţii internatului, cei ai Centrului şi, în final, cei ai Direcţiei au aflat atât de târziu de acest caz. Mai mult,  mergea des în familie. Încercăm cea mai potrivită soluţie, probabil, îndreptarea către Centrul Maternal, atâta vreme cât mama nu-şi asumă responsabilitatea reintegrării în familie, în special, din considerente economice. Chiar acum, psihologul Direcţiei îi consiliază pe cei doi tineri, pentru a vedea dacă aceştia realizează responsabilităţile pe care le vor avea în calitate de părinţi şi dacă putem avea premisele unei viitoare familii”, a declarat şeful Serviciului Rezidenţial. Deocamdată, tânăra va rămâne în internatul Grupului Şcolar Tehnic, până în cursul zilei de vineri, urmând apoi a fi internată în Centrul Maternal din Baia Mare.

 

 

„Era o fată cuminte, în banca ei. Dintre cele cinci fete provenite de la Ocna Şugatag, pe care le avem aici, am crezut că va fi singura care va reuşi. Iată că am fost contrazis. Venea la timp în internat, unde stătea aproape permanent şi învăţa. Doar în week-end-uri mai mergea la mama sa”, a afirmat Mihăiţă Liviu Peride, pedagog în cadrul Grupului Şcolar Tehnic din Baia Mare.

duminică, 29 martie 2009

Minoră de 15 ani, violată de trei sigheteni

Un nou caz şocant loveşte Direcţia de Protecţia Copilului. O fetiţă de numai 15 ani, aflată în Centrul de Plasament de la Sighetu Marmaţiei, a reclamat faptul că a fost violată de trei băieţi. Cazul este instrumentat de reprezentanţii Parchetului şi ai Poliţiei, pe numele celor trei suspecţi depunându-se plângeri penale. Se aşteaptă raportul medicului legist, pentru a se stabili dacă se poate vorbi despre un viol, sau actul sexual a avut loc cu consimţământul fetei.

 

Un copil de numai nouă ani, a ars de viu în propria casă, iar o bătrână cu grad de handicap, dintr-un centru de îngrijire, a suferit arsuri de gradul I şi II, după ce a fost opărită în cadă. Ce altceva se mai putea întâmpla în grădina directorului Nicolae Boitor în cursul săptămânii trecute, pentru ca tacâmul să fie complet, decât… un viol? O minoră din Centrul de Plasament de la Sighetu Marmaţiei s-a adresat conducerii instituţiei, reclamând faptul că a fost violată. În cursul serii de miercuri, ea a primit o învoire, pentru a ieşi în oraş, însă a depăşit cu două ore timpul acordat. Din declaraţiile colegilor săi, reiese faptul că ea a fost însoţită de prietenă. Cele două s-ar fi întâlnit cu trei băieţi, cu care au mers în parcul Grădina Morii, din Sighetu Marmaţiei. Cu toate că s-au ferit să dea declaraţii, până la urmă, am reuşit să obţinem câteva date din partea colegilor fetei. „Din ce am auzit, s-ar fi întâmplat miercuri noaptea. Ar fi mers cu ceva colegă de-a ei, într-un cartier din Sighet, cu nişte băieţi”, a declarat unul dintre copiii din Centrul de la Sighet. „Din ce am auzit, ea a fost chemată să meargă în Grădina Morii. Ea nu a vrut şi apoi au dus-o cu forţa. Mai mergea aşa, cu diferiţi băieţi. Aţi vorbit mai înainte cu un băiat înalt… Cu fratele său a fost. Şi cu alţii. Mergea pe la discoteci şi umbla cu mai mulţi băieţi”, a declarat un altul.

 

Viol sau sex consimiţit?

Copiii din Centru nu ştiu prea multe despre identitatea celor trei presupuşi violatori. În schimb, directorul Nicolae Boitor, cel care conduce destinele Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, a declarat să s-a luat legătura cu aceştia, s-a vorbit cu ei, iar pe numele lor s-au depus plângeri penale la Parchet şi Poliţie. „Fetiţa a fost învoită în oraş, i s-a dat termen o oră să stea un pic. După ce s-a întors a declarat că a fost violată.  Noi am depus plângere la Poliţie şi  aştept primele cercetări. Am fost şi la medicul legist. Deci, ceea ce a ţinut de noi, am făcut. Ne-am adresat şi Parchetului, cu o plângere împotriva presupuşilor făptuitori, pentru că se ştie cine sunt cei trei. Am discutat cu ei”, a afirmat directorul Boitor. Cazul reprezintă o nouă pată pe obrazul instituţiei conduse de Nicolae Boitor, un director depăşit de realităţi, incapabil să facă mai mult decât să ridice din umeri şi să afirme că lucrurile sunt sub control. Se depun sesizări, se anunţă instituţiile statului. Ca de obicei, alţii trebuie să se ocupe de problemele Direcţiei. Mai trebuie precizat faptul că există şi varianta ca în acest caz să avem şi consimţământul fetei în ceea ce priveşte actul sexual. La Sighet, se vorbeşte despre faptul că minora ar fi fost plătită de cei trei. Însă, ulterior nu s-au mai înţeles asupra preţului, iar fata a reclamat că a fost violată. Rămâne ca organele abilitate să facă lumină în acest caz foarte grav.

 

Agresiune în Centrul de Plasament

Vineri după amiază, o echipă formată din reporteri Glasul Maramureşului şi AXA TV s-a deplasat la Centrul de la Sighet, pentru a afla mai multe detalii legate de acest caz şocant. La ora 4, directorul Boitor era la o discuţie cu angajaţii Centrului. S-a arătat extrem de surprins de prezenţa noastră acolo. „De unde aţi aflat?”, a fost prima sa reacţie. După care, a refuzat să ne acorde un scurt interviu, motivând că are şedinţă şi nu îi poate lăsa pe oameni să aştepte. Aşa că ne-a lăsat pe noi, care veniserăm de la Baia Mare. După mai bine de o jumătate de oră, am revenit în Centru. Am vorbit cu copiii, după care a apărut şi directorul, pe holul Centrului. Ne-a dat scurta declaraţie solicitată şi a intrat în biroul unde se ţinea şedinţa. Între timp, a apărut şi fetiţa. Însă a urcat repede la etaj şi nu am reuşit să o abordăm. Speriat de faptul că am fi putut obţine o declaraţie din partea acesteia, directorul Boitor a recurs la ejectarea noastră din Centru, cu ajutorul angajaţilor. În câteva minute, mai multe persoane din cele aflate la şedinţă, au venit pe hol, agresându-ne fizic şi verbal, solicitându-ne să părăsim clădirea, uitând că ne aflam într-o instituţie publică, una care îi plăteşte din banii noştri, ai contribuabililor. A fost chemată şi Poliţia. Dialogul purtat cu poliţiştii a fost unul mai degrabă kafkian. Şi asta din cauza faptului că Boitor a declarat expres că ne-a permis să filmăm în Centru, după care a afirmat că el nu ne-a lăsat să intrăm. Evident, numai un fost educator ajuns directorul unei instituţii precum Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului putea emite astfel de enormităţi. Iar poliţiştii le-au luat de bune. În plus, aceştia s-au erijat în reprezentanţi ai CNA, ţinându-ne lecţii despre ceea ce se poate publica în ziar sau difuza pe un post de televiziune.  

 

 

„Despre A., ce să zic… elevă în clasa a VII-a. Era o fată bună. Nu ştiu foarte multe, doar din auzite. Pe aici se spune că a fost violată de către trei băieţi. Nu ştiu de unde sunt.” – copil, Centru de Plasament

 

„S-a întâmplat în oraş. Aici în Centru nu o să se întâmple aşa ceva, ca şi la Ocna. Acolo au fost violuri, au fost şi avorturi, după cum bine ştiţi. Aici cei care stau sunt mult mai educaţi.” – copil, Centru de Plasament

 

 

Personaje kafkiene

„Eu le-am dat acordul să filmeze. Le-am dat interviu. Eram înăuntru, în Centru. Eu nu le-am dat acordul să intre. Eram în şedinţă, când ei au intrat.” – Nicolae Boitor

 

Dialog cu agent şef Petronea (sau Petrulea, nu l-am înţeles bine)

Reporter: L-am căutat pe director, care era în şedinţă. I-am cerut acordul să filmăm.

Poliţist: Şi aţi filmat?

Reporter: Da.

Poliţist: Păi, cum aţi filmat, că nu aţi avut acordul nici să intraţi?

Reporter: Nu era nimeni la poartă şi am mers direct către biroul unde se ţinea şedinţa.

Poliţist: Aha, deci aţi intrat.

Reporter: Normal că am intrat, doar nu era să-l strigăm de afară. Iar apoi, am filmat, cu acordul dânsului.

Poliţist: Auziţi ce spune directorul, că aţi intrat fără să vă dea voie. În plus, aici sunt şi copii minori, trebuie să le protejaţi identitatea. 

miercuri, 25 martie 2009

victima indolenţei lor a ars de vie

Crima de luni seară, de la Lăpuşul Românesc (detalii pe Citynews), nu a venit întâmplător. O mamă şi-a lăsat copilul de nouă ani să ardă în flăcări, după ce a incendiat casa. Voit sau nu. Nu sunt procuror, să mă pronunţ. Spuneam că nu a venit îmtâmplător, pentru că am sesizat acest caz autorităţilor competente, în urmă cu mai bine de o lună. De atunci, nu s-a întâmplat nimic. Ba, mai mult, educatorul Nicolae Boitor, director al Direcţiei de Protecţia Copilului, continuă să arunce pisica în curtea altora. Ori legea spune altceva. Că Boitor trebuia să ia copilul în regim de urgenţă şi să nu-l mai lase în grija unor beţivi. Iată că s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. O tragedie. Aici puteţi citi textul scris în luna februarie, prin care sesizam acest caz. Mai jos, imagini de după incendiu.

marți, 24 martie 2009

Mitică fără Frică sperie bugetul lui Anghel

Acum, joi, trebuia să avem o şedinţă de Consiliu Local. Cineva, acolo sus, la nivel de sexecutiv de Primărie, a decis că nu va fi săptămâna asta. De ce să fie joi, când poate fi... maaaarţi? Iată ce idee genială! Şedinţa va fi marţi. Premiu special pentru cei care reuşesc o legătură între următoarele date: subiectul fierbinte - bugetul local, consultare publică privind modul de cheltuire a banilor publici, Mitică Matei se opune oricum, Cristian Anghel e strâns de cămaşa descheiată, fără nod la cravată, salariile unor şefi din Primărie sar de 100 de milioane (fie ei şi vechi), Mitică pleacă din localitate, la sfârşit de săptămână, şedinţa se amână pe marţi, din motive de siguranţă strategică. Sugestii, reclamaţii, soluţii şi alte rezolvări pentru perioada de criză le aştept în secţiunea de comentarii. Premiul, un loc neeligibil în şedinţa de CL, care, oricum, e de gratis. 

duminică, 22 martie 2009

ochii umezi ai elenei basescu

Aşa ceva nu puteţi rata. Chiar dacă vă ia aproape şapte minute din viaţa petrecută pe net. Cam mult, recunosc, dar merită. După care treceţi şi pe la Ciutacu, cel luminat de Mândruţă.

roblogfest - o dezamăgire

E absolut incredibil ce se întâmplă în ţara asta, în care kitschul şi tot soiul de lucruri lipsite de valoare capătă o importanţă deosebită. Zilele trecute s-a gătat şi roblogfest, un concurs pentru bloggeri. Printre cele câştigătoare, nu am văzut interesant decât câteva nişate. Adevărate site-uri, care arată foarte bine ca formă şi conţinut. Dar procentul ăstora a fost foarte mic. Restul, numai tâmpenii scrise de messengerişti gen "puştiulică, încă nu am 18, sunt certat cu limba română şi arunc cu postarea pe net şi linkul la tot cartierul să-mi fac trafic de click-uri". Culmea, un piţiponc dintr-ăsta de net trebuia să şi câştige. Ori dacă ăsta e nivelul click-uitorilor de blog, atunci tare depravată a ajuns şi blogosfera românească. În fine, trecem peste asta, nu e o tragedie aşa de mare. Incredibil e că pe astfel de bloguri de dugheană apar şi reclame. Chiar multe. Şi, era să uit, a mai fost o parte bună. Nu l-am mai văzut pe păcăliciul de Zoso pe nicăieri. Marele blogger cu trafic de invidiat. În nota linkerilor de mahala, of course. Nu de alta, dar băiatul ăsta chiar crede că emite judecăţi de valoare prin postările sale. Cât despre trafic real... Badea rulez: aproape 10 mii pe zi şi sute de comentarii la fiecare post.
Precizare: nu am participat la concurs.

joi, 19 martie 2009

Maramureşul, o a doua Craiova

Nu am obiceiul să preiau comentariile, ci, de regulă, le dau un răspuns. De această dată voi face o excepţie. Un tip din Bucureşti, plecat, cel mai probabil din Baia Mare în urmă cu ceva vreme (chiar nu are importanţă cine este şi recunosc că nu suntem vorbiţi), a lăsat un comentariu la postul anterior. Îngrijorător este modul în care e perceput Maramureşul la Bucureşti. Un comment foarte interesant şi pertinent. Îl reproduc în întregime:

am fost pana la baia mare zilele astea, sa imi vad parintii, si ce am vazut in oras e destul de trist! mizerie, delasare, smecherie, cazinouri la tot pasul, nimic constructiv. dar absolut nimic. din bucuresti, baia mare si maramuresul in general, e privita ca o a doua craiova. interlopi. japonezu. artur david. clipuri cu liviu guta si toti recuperatorii, politie corupta, borsa si scandalurile de rigoare. foarte trist. nimic constructiv. ma gandesc unde se va ajunge cu aceasta zona. cat despre grasul ala de petrut, pe care am avut ocazia sa il cunosc, stie toata lumea cum a ajuns ofiter. a fost al patrulea sub linie la concurs, si cu santaj si cu sindicatul a obtinut postul de ofiter. un semianalfabet.

18 martie 2009 20:10

Vreo altă idee?

marți, 17 martie 2009

ziarul on-line, ca alternativă

De câteva numere, Necenzurat a trecut pe net. O formă coafată a site-ului lui Romeo Roşiianu. Care va avea şi mai mult video. Nu peste mult timp. De asemenea, un alt săptămânal va renunţa cât de curând la forma tipărită. Probabil de lunea care vine. E vorba despre Detectivul de Presă Şoc, al lui Adi Rusu. Iar cele două publicaţii nu sunt singure. Alte ziarle se pregătesc de varianta de web, mai mult sau mai puţin exclusivă. Trecerea celor două nu văd să aibă o altă legătură decât cu aceea a reducerii cheltuielilor. Pentru că veniturile vor fi, în mare, aceleaşi. Să nu ne închipuim că Romeo, Adi, Cipri sau altcineva prinde publicitate pentru că are un impact senzaţional cu produsul media pe care îl scoate. Cel puţin, nu în Maramureş. Unde cei care vin cu o reclamă practic finanţează ziarul. Unii nici măcar reclamă nu mai vor. Pentru că tot se merge pe prietenii, ce mai contează forma: printată sau încărcată pe net? Alegerea mi se pare una corectă. Aşteptăm impactul.

titus paşca - un senator prea şters

Într-o zi m-am întâlnit cu Titus Paşca la Select. L-am perceput aşa cum am citit la intare. Mi-a rămas în minte o singură expresie: în politică, dacă vreau să-ţi iau locul, vin cu scaunul lângă tine şi te tot împing până reuşesc. De atunci au trecut vreo cinci ani. Titus Paşca nu a reuşit să se mişte decât dintr-un partid într-altul. A fost un şters consilier judeţean, perindat sub mai multe culori politice. Catifeaua scaunului pe care a stat nu i-a adus un plus de valoare. Din contra. Ultimii ani l-au găsit blazat. Lipsit de esenţă. Ca o asimptotă ce tinde spre ceva dar nici el nu ştie bine ce. În toamna lui 2008, a candidat la Senat pe Baia Mare şi împrejurimi. A fost în nota cu care ne-a obişnuit. Doar renumele unui fost senator, cel mai tânăr senator din nuşce perioadă, mai rămăsese de el. Parcă îl văd şi acum electrifiant pe stâlpii de curent de pe satele dimprejur. A ieşit ultimul într-o competiţie cu o altă ştearsă. Cu o Mariana Pop care şi-a umilit adversarii. O altă asimptotă ce tinde spre zero în politică. Nu ştie nimic, dar i-a bătut şi pe Paşca şi pe Mihalache. Totuşi, Paşca mă reprezintă în Parlament. Reprezintă franţul. Nu pe mine. 
Aseară, Titus Paşca a dezamăgit din nou. A dat senzaţia că şi-a greşit cariera. Că ar fi fost un ilustru avocat al lui Tăriceanu. Pe care încerca să-l scoată alb chiar şi atunci când Tăriceanu mai că nu urla de negru ce era. Paşca a ţinut să îl contrazică. Şi pe noi, de asemenea. Noi fiind ziarişitii jigniţi de mitocăniile unui fost premier. Certat cu bunele maniere şi respectul faţă de presă. "Măi" şi "băi" erau specialitatea lui Băse. Iată că şi Tăriceanu poate. Şi chiar foarte bine. Titus, probabil, se juca pe telefonul mobil şi nu l-a auzit. Era prea ocupat să sesizeze ceea ce zeci de oameni au văzut. Un Tăriceanu irascibil, încolţit de neputinţă, stors de vlaga cuvintelor care dau putere. A apelat la intensitatea vocii pentru a-şi impune punctul de vedere. Argumentele verbale s-au dovedit insuficiente. Dar senatorul Titus Paşca a văzut altceva. Un vot împotriva lui Antonescu, probabl. Titus Paşca are un blazon. La care ar trebui să ţină. Cred că l-a uitat şi el. Şedere plăcută la băi, în Parlament, domnule Senator! 

luni, 16 martie 2009

sex pe sasar

De cum a dat primăvara, tinerele care fac trotuarul pe Bulevardul Independenţei au ieşit la muncă. Şi nu doar trotuarul se află în atenţia lor, ci şi malul Săsarului. Unde prestează la greu. În compania celor care au uitat ce înseamnă demnitatea şi aleg locurile publice pentru o partidă de sex. Vinerea trecută, o maşină a Poliţei a oprit în zonă. Un interogatoriu scurt pentru damele uşoare. Ciudat, purtătorul de cuvânt al instituţiei nu ştia nimic. O vizită neanunţată superiorilor. Ne întrebăm de ce.
video

miercuri, 11 martie 2009

Magistratul acuzat

Teodor Coman, preşedintele Judecătoriei Dragomireşti este tot mai contestat. Un grup de localnici s-a adunat în faţa instituţiei pe Coman care o conduce, în semn de protest faţă de modul în care Coman soluţionează anumite dosare. Oamenii îl acuză pe magistrat de legături dubioase cu primarii de pe Valea Izei şi de faptul că falsifică anumite acte prezente în dosarele aflate pe rol.

Preşedintele Judecătoriei Dragomireşti se află într-o situaţie delicată. După condamnarea unei localnice din Sălişte, pentru smulgerea a trei ţăruşi bătuţi în pământ de executorul judecătoresc, au avut loc mai multe proteste stradale ale celor din zonă. Aceştia s-au solidarizat cu Marişca Chiş, la fel cum a făcut şi presa locală. Cu puţin timp înainte de a fi încarcerată, femeia a fost graţiată de preşedintele Traian Băsescu. Acum, judecătorul Teodor Coman a fost pus la zid de mai multe persoane nemulţumite de prestaţia sa ca magistrat. În cursul acestei săptămâni, localnicii din mai multe comune de pe Valea Izei s-au adunat la Dragomireşti, într-o acţiune de protest faţă de Teodor Coman. Aceştia îi aduc magistratului acuze grave vizavi de modul în care soluţionează dosarele aflate pe rol. Printre altele, Coman este acuzat de anumite legături cu primăriile localităţilor de pe Valea Izei, precum şi de soluţii date în favoarea unor apropiaţi ai săi. De asemenea, Coman este acuzat şi de fals în actele dosarelor aflate pe rol. „Aici este un concubinaj. O nelegalitate între primari şi acest judecător. Pe toată Valea Izei. Sunt mai multe acte pe care le-a solicitat de la o Primărie, iar acestea au alte date decât cele în care au fost emise. Schimbă datele”, a afirmat Lucreţia Micle, una dintre persoanele adunate în faţa Judecătoriei.

 

Să vină CSM-ul!

Protestatarii afirmă că pregătesc o deplasare în capitală, pentru a depune o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii. „Imediat după Paşti, un grup de 30 de persoane va pleca la CSM. Nu ne vom mişca de acolo. Şi vom arăta că şi noi avem forţă. Zece judecători dintr-ăştia compromit toate instituţiile de drept ale statului”, a mai spus Lucreţia Micle. De asemenea, oamenii aşteaptă un control din partea instituţiilor centrale ale statului. „Ministrul să vină să îl controleze pe domnul judecător”, a solicitat Ghergheli Chiş. „Să-l ţâpe hăt, că de 20 de ani o mâncat şi o băut bugăt”, a spus o localnică. În replică, magistratul spune că protestele oamenilor nu sunt îndreptăţite, el judecând corect cauzele aflate pe rol. „În special cer demiterea cei care sunt infractori şi care o pierdut procesele în instanţă. Consider că nu am greşit cu nimic în darea soluţiilor. Se observă o campanie dusă de cei care sunt certaţi cu legea, în spatele căreia sunt alte persoane interesate şi ar trebui să se ia atitudine în împotriva acestora”, a afirmat Coman. La rândul său, primarul din Dragomireşti spune că între el şi judecător nu există nicio legătură dintre cele sugerate de localnici. „Nu se referă cu nimic la Dragomireşti şi la Primăria din localitate. Este vorba despre o altă comună”, a declarat Vasile Iusco. 

„Din anumite dosare s-au furat acte. Şi s-a judecat  fără ele. Dar există, uitaţi! Avem copii după ele” - Ţiplea Ştefan

„Domnu’ judecător mi-a făcut două întabulări false. Umblu de zece ani în instanţe. Am observat că în toate dosarele, soluţiile sunt în favoarea partenerilor dânsului. Doresc să vină un control de la Bucureşti să se vadă ce se petrece în Judecătoria aceasta. Vorbeşte cu noi ca şi cu câinii. Ne scoate afară. Ne promite că ne amendează. Am avut patru dosare judecate de el, în care a dat dreptate părţii adverse. Am ajuns la Tribunal, unde mi s-a dat dreptate. Am cerut să fie recuzat, dar tot el a judecat şi după aceea.” - Mihai Petrehuş, Rozavlea

 

marți, 10 martie 2009

handicapat decedat din cauza abuzului fizic sau a neglijenţei

O persoană cu handicap neuropsihic grav a decedat în urma proastei îngrijiri de care a dat dovadă asistentul său personal. Cel responsabil este acuzat că în urma bătăilor repetate aplicate victimei, aceasta a ajuns în stare de comă. Internat la spital, cel în cauză a decedat. Organele de cercetare penală încă nu au reuşit să găsească nici o urmă de vinovăţie în dreptul celui plătit de stat să aibă grijă de persoana cu handicap.

 

În prima parte a lunii ianuarie, Terezia Kramer, originară din Vişeu de Sus, a sesizat Primăria din localitate în legătură cu un caz de abuz asupra unei persoane cu handicap. Femeia are doi fraţi. Unul dintre aceştia, Laurenţiu Muşinsky era asistent personal al celuilalt frate, în vârstă de peste 60 de ani, care suferea de un handicap neuropsihic grav. Plecată din ţară, Kramer a revenit în localitate şi a încercat să-şi viziteze fratele bolnav. Însă asistentul personal s-a opus, din spusele femeii reieşind că Laurenţiu Muşinsky a agresat-o. „A recurs la violenţă fizică şi psihică, procedând la înfometarea acestuia şi la neacordarea tratamentului medical de care are nevoie. În data de 9 ianuarie, 2009, am fost în vizită la fratele meu, iar acesta prezenta numeroase vânătăi şi o plagă deschisă deasupra ochiului, din care a curs mult sânge. Am întrebat de ce fratele meu are capul umflat şi prezintă atâtea vânătăi. Laurenţiu Muşinsky a procedat la acte de violenţă asupra mea, lovindu-mă cu pumnii şi ameninţându-mă cu moartea, dacă mai merg la fratele meu bolnav. Am mai fost odată şi l-am găsit pe fratele meu în aceeaşi stare. De asemenea, solicit ca Laurenţiu Muşinsky să nu mai fie asistent personal, existând riscul ca fratele meu să fie omorât în bătatie”, a declarat Terezia Kramer.

 

Fratele agresiv

În ziua imediat următoare, familia Muşinsky a fost vizitată de reprezentanţi ai Primăriei Vişeu, care au constatat cele relatate de femeie, după care s-au întreprins demersurile necesare. „Am fost sesizaţi cu privire la un posibil caz de abuz asupra unei persoane cu handicap. Ne-am deplasat în familia respectivă şi am constatat că era ţinut în frig şi îngrijit necorespunzător. Am sesizat Direcţia de Asistenţă Socială, iar a doua zi, am fost din nou acolo, cu asistenţii de la Baia Mare şi cu Poliţia”, ne-a spus Gabriela Deac, asistent social în cadrul Primăriei Vişeu de Sus. Cu toate că de faţă era şi un reprezentant al Poliţiei, asistenţii sociali au fost ameninţaţi şi agresaţi de bărbatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice. „Asistentul personal a fost foarte violent, una dintre reprezentantele Direcţiei a fost aproape lovită de acesta”, a mai spus Deac. Asistenţii sociali, împreună cu poliţistul au sesizat faptul că bolnavul era întins pe pat, însă nu se mişca. A venit medicul de familie, care a constatat faptul că respectivul era în comă. A fost dus la Spitalul Vişeu, iar apoi, la Baia Mare, unde a decedat.

 

Ligheanul spălării pe mâni

Încă de la început, autorităţile statului au încercat să scape cât mai repede de acest caz. În special cele de la Vişeu. Mai întâi, poliţistul trimis să se ocupe de caz, agentul Adrian Şofronici, a refuzat să sune la Serviciul de Salvare. Ori o astfel de datorie cade în sarcina oricărui cetăţean, atunci când se constată că o altă persoană se află în comă. Apoi, la Spitalul Vişeu, directorul Flore Bora s-a arătat indignat de aducerea pacientului, întrebând de unde atâta celeritate din partea asistenţilor sociali. Practic, fusese deranjat în timpul serviciului cu un caz de care nu avea nevoie. A urmat episodul medicului chirurg. Chemat pentru ce? Să vadă pacientul. Foarte iritat, acesta a afirmat că nu e treaba sa să ia în primire un astfel de caz. Până la urmă, s-a dovedit a fi un caz mai deosebit, pacientul decedând la Spitalul din Baia Mare. Nici Poliţia Vişeu de Sus nu s-a arătat prea interesată în a cerceta acest caz. S-a cerut o expertiză medico – legală, care să arate cauzele producerii morţii. Până acum, raportul de specialitate nu a fost semnat, însă s-au transmis anumite date preliminare care arată că moartea nu a fost violentă. „S-a efectuat necropsia, ca în orice caz de moarte suspectă, medicul legist stabilind că moartea bărbatului nu a fost violentă. În prezent, dosarul se află la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus şi urmează să fie luate măsuri conform legii”, a afirmat Voichiţa Zehan, purtător de cuvânt Inspectoratul de Poliţie Maramureş. Au trecut două luni de la decesul bătrânului, iar cazul este departe de a fi soluţionat.

 

Poliţia confirmă comportamentul agresiv

Încă nu a fost confirmată o legătură între acţiunea asistentului personal şi moartea victimei. Însă spusele femeii, cea care l-a văzut pe fratele său cu câteva zile înaintea morţii, într-o stare precară de sănătate, neîngrijit corespunzător şi slăbit peste măsură (avea puţin peste 20 de kg, din spusele poliţiştilor), s-au confirmat. Bărbatul fusese bătut de fratele său sau căzuse, cauză care a dus la anumite răni pe faţă. Comisarul şef Ioan Alexandru, şeful Poliţiei Vişeu de Sus, ne-a declarat că fratele decedatului nu este uşă de biserică, fiind cunoscut pentru comportamentul agresiv, pe fondul consumului de alcool. „Victima a fost găsită într-o stare deplorabilă. Avea excoriaţii pe faţă. Fratele său nu este uşă de biserică şi consumă alcool în mod frecvent. Din datele pe care le avem până acum, moartea victimei a fost cauzată de o hemoragie cerebrală, însă nu s-a stabilit că ea ar avea o legătură cu acţiunea lui Laurenţiu Muşinsky”, a spus Ioan Alexandru.

 

„Nu sunt specialist să stabilesc cauza echimozelor pe care le-am constatat, dar dacă nu a fost abuz, atunci măcar neglijenţă. Ceea ce este la fel de grav”, a declarat Gabriela Deac.

luni, 9 martie 2009

Un tupeu de care m-am săturat - Poliţişti care sfidează legea

În faţa sediului Poliţiei Municipiului Baia Mare se află două indicatoare care restricţionează oprirea maşinilor. Angajaţii instituţiei le ignoră cu desăvârşire şi parchează maşinile cu inscripţia AIŢILOP chiar sub indicatoarele respective. Mai nou, pentru a intra în legalitate, au amplasat o plăcuţă care exceptează maşinile Poliţiei de la regula impusă prin indicator. Ori, conform Codului Rutier, plăcuţa respectivă este la fel de ilegală precum parcatul maşinilor sub indicator.

 

A devenit o obişnuinţă să vedem maşini ale Poliţiei încălcând regulile de circulaţie, chiar şi atunci când nu se află în misiune. Încălcarea legii de către cei ce veghează la respectarea ei constituie o sfidare la adresa noastră, a celor care îi plătim pentru aceasta. Maşinile purtătorilor de uniformă sunt parcate tocmai în faţa Poliţiei Municipiului Baia Mare, în zona indicatorului oprirea interzisă, deşi legea nu permite excepţii de la regulă. La doar 50 de metri mai încolo, cei care locuiesc pe strada Andrei Mureşanu nici măcar din propriile curţi sau garaje nu mai pot ieşi, fără a fi sancţionaţi contravenţional. În acele câteva secunde necesare deplasării şoferului de la maşină până la poartă, pentru a o închide, reprezentanţii Poliţiei Rutiere îi vânează pe conducătorii auto, amendându-i pentru autovehiculele lăsate în stradă. Paradoxal, acest lucru nu este valabil şi pentru maşinile Poliţiei. Tocmai purtătorii de uniformă sunt cei care sfidează legea, încălcând-o. În faţa sediului Poliţiei Municipiului Baia Mare, tocmai sub indicatorul oprirea interzisă, maşini ale Ministerului de Interne, cât vezi cu ochii. Depinde de perioada zilei. În general, după masă, se adună suficiente încât să ocupe tot trotuarul. Până acum, sub indicator a fost aplicată o plăcuţă care indica ridicarea maşinii pentru parcare ilegală. Degeaba. Pe cealaltă parte a drumului, la fel. Indicatorul oprirea interzisă a fost montat pentru fraieri. Căci poliţiştii au liber la parcat ilegal, sub pretextul excepţiei menţionate sub indicator. Ori aceasta este la fel de ilegală precum parcarea maşinilor Poliţiei. Nu o spunem noi, ci Vasile Barbul, directorul de servicii publice al Primăriei Baia Mare, preşedintele Comisiei de Circulaţie. El ne-a declarat că în cazul indicatorului care restricţionează oprirea nu se face nicio excepţie.”Codul rutier nu prevede niciun fel de excepţie la anumite categorii de persoane, în contradicţie cu indicatoarele de oprire interzisă”, a afirmat Vasile Barbul.

 

Legalizarea abuzului

Deci, e clară treaba, ce să o mai lungim? Maşinile Poliţiei sunt parcate ilegal în faţa sediului. Cu toate că începând cu lunea trecută maşinile staţionate neregulamentar pe raza Municipiului Baia Mare sunt ridicate de angajaţii firmei UKRO şi restituite contracost, agenţii societăţii respective nu au curaj să se ia şi de maşinile Poliţiei. Căci, vorba aceea, cu poliţiştii nu te poţi pune. Mai ales dacă legea le permite să fie tocmai ei cei care dispun ridicarea maşinilor. Ori unde s-a mai văzut ca tocmai Poliţia să dispună ridicarea propriilor maşini? În concluzie, acestea pot fi parcate oricând şi oriunde. Că sancţiuni nu are cine să dea. Totuşi, atenţionaţi asupra acestui aspect, poliţiştii au încercat să găsească o variantă pentru intrarea în legalitate. Respectiv, au eliminat plăcuţa avertizoare asupra ridicării maşinilor, amplasată sub indicatorul oprirea interzisă. Luni, la orele prânzului, în faţa sediului Poliţiei se afla doar indicatorul simplu. Însă, maşinile instituţiei se aflau în continuare acolo, de parcă lipsa acelei plăcuţe ar fi făcut vreo diferenţă. Oprirea este în continuare prohibită. În schimb, în cursul zilei de marţi, a apărut o altă plăcuţă sub indicator, care instituie excepţia de la regulă pentru maşinile Poliţiei. Practic, se încearcă intrarea în legalitate cu acest abuz pe faţă al unora dintre angajaţii instituţiei. Nu am înţeles acest demers, din moment ce în Comisia de Circulaţie se putea dispune înlăturarea acelui indicator pentru ca domnii poliţişti să poată parca maşinile. S-a preferat această variantă contrară normelor Codului Rutier, după cum chiar preşedintele Comisiei de Circulaţie a declarat.

 

Iar UKRO… veghează

Înainte de schimbarea plăcuţei care avertiza asupra sancţiunii prin ridicarea maşinilor, am surprins doi angajaţi ai firmei UKRO, parcând maşina tocmai în faţa Poliţiei. Nici pentru ei nu există lege. Aceştia s-au arătat surprinşi de întrebările noastre referitor la maşinile Poliţiei parcate în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisă şi au argumentat pasivitatea de care dau dovadă cu faptul că doar poliţiştii pot dispune ridicarea maşinilor. În astfel de condiţii, nici măcar agenţii UKRO nu îşi mai pun problema ridicării maşinilor Poliţiei. Abuzul a intrat în normalitate.

vineri, 6 martie 2009

cu cimitirul în instanţă: s-a judecat cu 35 de morţi

Un caz demn de cartea recordurilor, cu 35 de morţi chemaţi în judecată, a avut nevoie de patru ani pentru a fi corect soluţionat. Un localnic din Vadu Izei a obţinut un teren de 2 hectare, după ce a citat în instanţă foştii proprietari, toţi decedaţi. Unul dintre moştenitori a apelat la instanţa de judecată pentru a-şi primi înapoi cei 14 ari de teren intabulaţi de vecinul său. Recent, Judecătoria Sighet i-a dat câştig de cauză.

 

Un localnic din comuna Vadu Izei a chemat în judecată 35 de persoane decedate. Obiectul procesului a fost acela al recunoaşterii de către instanţă a unui drept de proprietate pe care el l-ar fi obţinut prin uzucapiune. Cu toate că părţile citate erau decedate în urmă cu mai bine de 50 de ani, urmaşii de drept ai acestora nu s-au putut prezenta în instanţă, nefiind citaţi. Un caz incredibil, cu o soluţie la fel de incredibilă. Judecătorul a admis cererea şi i-a dat petentului, Ionel Fodoruţ, câştig de cauză. Surprinzător este şi termenul extrem de scurt în care a fost soluţionat dosarul. Cererea de chemare în judecată a morţilor a fost introdusă în 17 septembrie 2004, iar după mai puţin de două luni, pe 2 noiembrie, judecătorul Ioan Sas s-a pronunţat, admiţând acţiunea şi dispunând intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui Fodoruţ asupra unei suprafeţe de aproximativ 2 ha teren din localitatea Vadu Izei. Nu a contat faptul că persoanele erau decedate, că moştenitorii nu fuseseră citaţi, că într-un răspuns dat de Biroul de Evidenţa Persoanelor Sighet se preciza că în ceea ce priveşte anumite persoane dintre cele 35 citate există date de stare civilă şi legate de domiciliu. Probabil, morţii trebuiau citaţi la cimitir. Judecătorul Ioan Sas a dat o soluţie fulger. La fel de rapidă a fost şi intabularea. Astfel că, între sărbătorile de iarnă, Ionel Fodoruţ s-a trezit proprietarul terenului solicitat.

 

• Un mort cumpărase terenul în 1927

La începutul anului 2005, unul dintre vecinii săi, Mihai Bledea, a aflat că o parte a terenului familiei sale, mai precis o suprafaţă de 14 ari, a fost intabulată pe numele lui Ionel Fodoruţ şi a atacat în instanţă hotărârea judecătorului Ioan Sas. A urmat un şir de procese în care judecătorii sigheteni au menţinut hotărârea anterioară, cu tot absurdul situaţiei. Ajuns şi în Baia Mare, magistraţii Tribunalului au soluţionat diferit dosarul şi au retrimis în mai multe rânduri cauza spre rejudecare Judecătoriei din Sighet. A fost nevoie să treacă patru ani până la o soluţie a instanţei sighetene care să dea câştig de cauză celor care aveau acel teren încă din 1927, fapt atestat printr-un înscris autentic recunoscut în instanţă. La începutul acestui an, Mihai Bledea a câştigat procesul, judecătorii luând act de renunţarea la judecată a lui Ionel Fodoruţ. Acum, în actele de Carte Funciară s-a operat modificarea titularului terenului de 14 ari. Acesta a fost un caz fericit. În ceea ce priveşte alte suprafeţe de teren, obţinute prin citarea celor 35 de morţi în instanţă, acestea au rămas în proprietatea lui Ionel Fodoruţ, moştenitorii celor decedaţi renunţând la a mai apela la instanţa de judecată. Surprinzător este faptul că în toţi aceşti ani, Mihai Bledea nu a apelat la ajutorul niciunui avocat, el prezentându-se singur în instanţa de judecată.

 

• Dispute între vecini

Ionel Fodoruţ a refuzat a comenta raţiunea pentru care a renunţat la proces după atâţia ani. În schimb, el a afirmat că vecinul său l-ar fi ameninţat în grădina din spatele casei şi ar fi lovit-o pe soţia sa, motiv pentru care l-a acţionat în judecată, iar Bledea a fost sanctionat cu o amendă penală de 500 lei. În replică, Mihai Bledea spune că totul a fost o înscenare şi că nu au existat probe în acest sens. Mai mult, a avut martori care susţin că la momentul invocat de familia Fodoruţ, el s-ar fi aflat în altă parte. Acea condamnare penală i-a atras şi pierderea locului de muncă, Bledea fiind angajat al Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Maramureş.

 

• Sas, la CSM

Pe numele judecătorului Ioan Sas s-a depus o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii, Mihai Bledea acuzând modul deficitar în care magistratul a soluţionat acel proces din 2004. În urma acelei sentinţe, fostul angajat al Poliţiei de Frontieră a fost nevoit a cheltui în jur de 400 milioane lei vechi (dovediţi cu chitanţe ale deplasărilor ocazionate de nenumăratele procese). După mai multe acte emise de instituţiile abilitate în a soluţiona astfel de cazuri, în care apar numeroase inadvertenţe şi erori, Ioan Sas a scăpat basma curată. În prezent avocat, Sas a refuzat să comenteze soluţia sa, afirmând doar că ea s-a bazat pe o expertiză topografică.

miercuri, 4 martie 2009

Procurorii au cerut exhumarea mortului fără cap de la Bârsana

Fantoma mortul fără cap de la Bârsana continuă să bântuie. Nu doar în comună. Cazul petrecut în cursul anului trecut s-a dovedit a fi unul foarte complex. Raportul medico – legal a indicat faptul că moartea nu a fost una violentă. Ulterior, procurorii au intrat în posesia unor date care arată că lucrurile ar fi stat altfel. Astfel s-a cerut exhumarea cadavrului şi efectuarea unei examinări histopatologice.

 

În vara anului trecut, un localnic din Bârsana a fost îngropat fără cap. Începând de atunci, prin comună circulă legenda unei fantome care bântuie localitatea, în căutarea capului pierdut. Partea reală a acestei poveşti este aceea că la mijlocul lunii august, cadavrul unui bărbat a fost găsit într-o albie secată a unei văi, de la marginea pădurii, după ce, cu câteva zile înainte, familia victimei anunţase dispariţia sa. La acea vreme, au existat mai multe ipoteze referitoare la cauzele morţii. Una a fost aceea că bărbatul ar fi fost agresat de animalele sălbatice, care i-au consumat o parte din corp. El a fost găsit fără cap şi unul dintre membrele inferioare. O alta se referea la faptul că Gheorghe Ardelean, în vârstă de 53 de ani, ar fi fost victima unei răzbunări din partea unui localnic. S-a efectuat o expertiză medico – legală, însă aceasta nu a susţinut ultima ipoteză. Conform acestui raport, moartea nu a fost una violentă, ci a fost cauzată de o insuficienţă cardio – respiratorie acută, pe fondul unei ciroze hepatice. S-a presupus că moartea a pornit de la consumul excesiv de alcool (alcoolemia găsită fiind de 1,2 la mie). Soţia victimei cunoştea faptul că uneori, la beţie, bărbatul lipsea de acasă cu zilele, astfel că nu şi-a făcut mari probleme în privinţa întoarcerii sale. Abia după găsirea cadavrului s-a gândit că ar putea fi vorba despre propriul soţ.

 

Ucis de mâna omului sau mâncat de sălbăticiuni?

Ulterior certificatului medico - legal, însă, familia victimei a avansat anumite presupuneri, cum că bărbatul ar fi fost ucis de un consătean. Susţinerile respective au fost susţinute de declaraţiile unui martor ocular, care a observat cum Ardelean a fost agresat fizic de o altă persoană, după care a căzut la pământ. Astfel, procurorii s-au văzut nevoiţi să ceară exhumarea cadavrului, în vederea prelevării de probe biologice, pentru efectuarea unei examinări histopatologice, la Institutul de Medicină Legală din Cluj. Se aşteaptă un nou raport medico – legal, pentru stabilirea cauzelor care au dus la moartea victimei. Mai precis, dacă între acţiunea violentă a agresorului şi moartea victimei există o legătură de cauzalitate. Din probele adunate până acum, procurorii au stabilit că bărbatul a suferit mai multe lovituri. Problema este dacă acestea au dus la moartea sa, ori el a fost lăsat pur şi simplu la marginea pădurii, în viaţă, iar animalele sălbatice l-a ucis ulterior. Cert este că unul dintre picioarele sale lipsea, ca şi când ar fi fost mâncat de vreun animal. Faptul că doar piciorul a fost mâncat, iar capul deplasat, ridică semne de întrebare. De regulă, animalele sălbatice consumă mai întâi părţile moi ale corpului, cum ar fi organele interne, şi apoi părţile osoase. Cazul este departe de a fi rezolvat. Procurorii au în vedere varianta unei morţi violente, însă aceasta va trebui confirmată de raportul medicului legist. Până atunci, legenda mortului fără cap va căpăta noi dimensiuni, de vreme ce fantoma sa încă bântuie la Bârsana.

luni, 2 martie 2009

de ce mi-am făcut cruce de trei ori într-o zi

Ca la orice eveniment de seamă, dezvelirea unui monument, lansarea la apă a unui sexshop ori începutul anului, când un popă mă trezeşte imediat după revelion cu ţinghilitul unui clopotel pe casa scărilor, nici numirea prefectului Sandu Pocol şi a celor doi "subi" nu se putea face fără prezenţa unei sutane. Ba au fost chiar mai multe. Ca să dea bine în peisaj. Iar cum gloata adunată ca la circ (realmente, atâta lume nu am văzut de multă vreme în Palatul Administrativ) avea nevoie de o gură de spiritualitate în aşa vremuri de criză, microslujbele au venit ca unse. Aveam impresia că e cine ştie ce sărbătoare religioasă, că se coborâseră sfinţii Bombonel, Sandu şi Dorin de pe calendare. Mai ceva ca la Rusalii. Cât pe ce să uităm demersul pur secular al învestirii celor trei, ajungând să confundăm sala mare a Palatului cu o catedrală. Aproape că am văzut trio-ul pe lista spre cele veşnice. Fustrarea unei vieţi ce abundă în profan şi-a spus cuvântul, iar cei prezenţi şi-au împreunat degetele pentru a-şi face crucea de rigoare. Şi eu mi-am făcut cruce, dar din alte motive.
Mai pe după amiază, am fost la Tăuţii Măgherăuş. În parohia lui Toni Ardelean s-a ivit un serviciu de evidenţa populaţiei. Iar la aşa realizarea, nu putea lipsi o slujbă pe măsură. Altă trupă, aceeaşi partitură. Numai că de data asta au fost patru. Iar careul de popi a ţinut să nu ia banii pe degeaba şi a răsunat primăria lui Toni de tremurau termopanele proaspăt montate de la aşa cântări evlavioase. Evident, nu a lipsit nici episodul stropirii cu tot soiul de lichide ciudat mirositoare, moment în care m-am retras într-un colţ. Dar parcă puteam să scap... De unde să ştiu că şi pe la colţuri se dă cu isop din abundenţă? Ba chiar se insistă. Până la urmă, s-a sfârşit şi sfinţirea realizării lui Toni şi mi-am mai făcut odată cruce. Bine că s-a gătat! A venit repriza a treia, unde Toni a apărut cu un aperitiv, ca o gazdă bună ce este. Puţin jenat, după ce a rostit rugăciunea, un fel de cântare din care nu am înţeles decât câteva cuvinte (parcă erau spuse în latină), popa a realizat penibilul. "Azi e prima zi de post..." După care, înainte de a se aşeza la masă, tot el a salvat situaţia, aducându-şi aminte că are alte puteri decât muritorii de rând: "... dar aveţi dezlegare". De la el, cum ar veni. Şi mi-am mai făcut odată cruce.

liderul ţiganilor şi-a şifonat merţanul

Ţiganii de pe Horea, Luminişului, Melodiei sau mai ştiu ce străzi din Baia Mare devin tot mai enervanţi cu pretenţiile lor de a li se acorda locuinţe sociale. De parcă ar fi singurii săraci din oraşul ăsta şi cei mai năpăstuiţi de soartă. Nu e nici pe departe aşa. Sunt mulţi alţii, ţigani sau români, care lucrează din greu să se întreţină, au mulţi copii şi, totuşi, nu prind locuinţe în blocurile Primăriei. Iar poveştile cu dat focul în faţa Primăriei sunt de-a dreptul sfidătoare la adresa noastră, a tuturor. Atât de greu o duc unii dintre liderii romilor din locaţiile de care spuneam, că îşi permit maşini luxoase. În weekendul ăsta, în timpul unei emisiuni televizate, Balaş, unul dintre cei care îşi arogă drepturi peste comunităţile de ţigani, a invocat credinţa în Cel de sus pe care ar avea-o şi a criticat faptul că viceprimarul Dolha nu are niciun Dumnezeu, atunci când împarte locuinţele. Nici nu a apucat să iasă Balaş de la emisiune, că şi-a bontănit Merţanul în care se lăfăie printre ceilalţi lingurari. E, uite că nu e bine să invoci forţele cereşti. S-ar putea să te caute mai repede decât te aştepţi. Mai ales când ai în spate mai multe afaceri cu locuinţe sociale.