luni, 31 decembrie 2007

imaginea săptămânii (VIII)

"Piaţa mică" sau "Dalia", din Baia Mare. Aleea de acces este locul unde, încă din perioada comunistă, câţiva comercianţi ambulanţi vând tot ce se poate şi ce are trecere: poezii de Eminescu, şaibe, capete de conducte, discuri abrazive, un rulment, clanţe, becuri, întrerupătoare, prize, cabluri etc, toate obiecte de anticariat. Modele pe care mulţi le-au uitat şi care nu se vor mai fabrica niciodată. Din păcate, preţurile dezamăgesc mai mult decât marfa. Sunt cam piperate. Totuşi, puteţi încerca măcar o trusă de burghie, pe dimensiuni. Par destul de noi.

vineri, 28 decembrie 2007

statuia lui Lenin, în biroul prefectului Bondi Gyongyike

De Sărbători, prefectul de Maramureş îşi trage chip nou la birou. Celebra reşedinţă a foştilor secretari de partid, de pe vremuri, a intrat în renovare. Prima, de la construirea clădirii, în anii '70. Poate am fi trecut cu vederea peste aceste amănunte legate de prefectul Bondi Gyongyike, dacă în febra lucrărilor, muncitorii nu ar fi avut parte de o descoperire interesantă şi chiar ciudată. Pe una din laturile încăperii, între zid şi lambriu au fost dosite nişte relicve comuniste: un bust al lui Lenin (care are la bază şi o plăcuţă cu o inscripţie în limba rusă), din ipsos, două seifuri metalice (înalte de 1 m) şi tot felul de cărţi de la mijlocul secolului trecut (în special anuare statistice). Foarte interesant, chiar şi un anuar al Regiunii Autonome Maghiare, din 1960 (!).
Cele găsite s-au topit imediat. Statuia lui Lenin a ajuns în biroul lui Liviu Gavrilescu, consilier al prefectului, cărţile au luat drumul Statisticii (unde, cu greu am primit aprobare pentru a fotografia anuarele respective, de parcă cine ştie ce secrete de stat ar putea ieşi de acolo), iar seifurile sunt... pe un hol. De fapt, numai unul dintre ele. Acestea nu au putut fi deschise, iar un seif a fost "dat în primire" băieţilor de la Poliţie. Probabil că trebuia predat "meseriaşilor" de la Penitenciar, care l-ar fi deschis mai repede. Cine a ascuns toate astea în biroul prefectului, când şi cu ce scop... nu se ştie. Las imaginaţia fiecăruia să facă scenarii.

joi, 27 decembrie 2007

toate drumurile duc la Roma

Sarbatoarea Craciunului isi are originea in vechea sarbatoare romana Saturnalia, care dura intre 17-23 decembrie. Initial, parintii Bisericii au stabilit ca data nasterii lui Hristos va fi 6 ianuarie. In timp, acestia au realizat ca trecerea de la lumea pagana la cea crestina nu s-a facut fara preluarea unor traditii vechi de mii de ani. De aceea, pentru atragerea credinciosilor la noua religie, incepand cu secolul al IV-lea, data nasterii Mantuitorului a fost schimbata pentru 25 decembrie, data care avea un puternic corespondent in sarbatorile de iarna ale romanilor. Ziua de 25 decembrie nu a fost aleasa intamplator, aceasta s-a suprapus peste sarbatoarea nasterii lui Mithra, Natalis Solis Invictis (nasterea soarelui invincibil). In aceeasi perioada a anului, la inceputul lunii ianuarie, romanii sarbatoreau Calendele. Inlocuind principalele sarbatori pagane, Craciunul a preluat obiceiurile legate de acestea. Biserica nu a urmarit desfiintarea vechilor datini, ci plasarea acestora intr-un nou context religios. Semnificativ in acest sens este exemplul papei Grigore I, care il sfatuieste pe episcopul Augustin "sa nu darame templele anglilor, ci sa ridice in ele altare crestine, pentru ca poporul sa vina in locurile sfinte obisnuite lui". Azi gasim numeroase reminiscente din Saturnalia romana, in special la romani si popoarele slave. Sarbatoarea Craciunului este una a ospetelor bogate, dintre care se remarca ospatul colindatorilor la sfarsitul colindatului. Toata lumea se simte bine, veselia este cuvantul de ordine. In mod similar, Saturnalia era sarbatoarea ospetelor copioase, chiar orgiastice, a vizitelor si a schimburilor de daruri. Un element aparte il reprezenta pozitia sclavului, care avea dreptul de a sedea la masa cu stapanul sau. Traditia s-a pastrat foarte bine la poloni si bielorusi, cand in a doua zi de Craciun, "Gospodarul cu sluga / Merg amandoi pe acelasi drum / Sluga si cu stapanul / Beau bere impreuna". In era crestina, taierea porcului are loc mai ales inaintea Craciunului si este facuta in chip ceremonios, ca o adevarata jertfa, intocmai ca si la Saturnalia, cand se alegea un rege al serbarii (dintre sclavi), care avea drepturi si libertati nelimitate, ce mai apoi era ucis.

marți, 25 decembrie 2007

Venirea lui Mesia, un moment decisiv al istoriei umane

Naşterea Mântuitorului a fost un eveniment aşteptat la acea vreme de poporul Iudeu, dar puţini au fost aceia care i-au înţeles adevărata menire. Puţini au recunoscut în Pruncul născut într-o iesle din Betleem pe Mesia, promisul lui Dumnezeu, cel care avea să devină Mântuitorul lumii întregi.

"În câmpia Betleemului, erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea, împrejurul turmei lor. Şi iată, că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: ." (Noul Testament, Evanghelia după Luca, 2, 8-11) Acesta este mesajul îngerului Domnului şi nu are relevanţă faptul că unii serbează naşterea Mântuitorului la 25 decembrie, alţii la 6 ianuarie, iar alţii argumentează că evenimentul a avut loc la începutul lunii octombrie, ideea este că un astfel de caracter, a cărui naştere, moarte şi înviere înseamnă atât de mult pentru familia umană, merită a fi sărbătorit de fiecare dată când avem ocazia.

Naşterea lui Iisus Hristos a avut loc într-un context istoric marcat de numeroase profeţii referitoare la venirea sa, dar poporul în mijlocul căruia s-a născut nu a crezut că El este Mesia, Cel promis. Cel care a prezis locul naşterii Sale a fost profetul Mica. "Şi tu, Betleeeme, Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei." (Vechiul Testament, Mica, 5,2) Betleem înseamnă "casa pâinii, casa îndestulărilor". Deşi anterior i se spusese Efrata, la acea vreme se numea Betleem sau Vifleem (Viflaim), nume sub care a fost preluat de tradiţia populară. Cu toate că părinţii pământeşti ai lui Iisus (Maria şi Iosif) locuiau în Nazaret (localitate în regiunea Galileea), ei erau originari din Betleem, cetatea lui David (regiunea Iudea). Printr-un ordin imperial, fiecare locuitor trebuia să "se înscrie" în cetatea sa de origine. Obligaţi de acest recensământ, părinţii lui Iisus s-au deplasat în Betleem, care a devenit locul naşterii sale. În acest fel, vechile profeţii au fost împlinite.

Steaua călăuzitoare

Sfânta naştere a fost marcată şi de apariţia unei stele strălucitoare pe bolta cerească. Trei magi (astrologi ai vremii) au interpretat aceasta ca fiind un semn al naşterii unui trimis al divinităţii şi au pornit în căutarea Lui. Veniţi din "Răsărit", cei trei (Baltazar, Gaşpar şi Melchior, aşa cum îi numeşte tradiţia creştină) au ajuns în oraşul Ierusalim, călăuziţi fiind de steaua strălucitoare. Crezând că un "Împărat" nu se poate naşte decât într-un oraş însemnat, precum era Ierusalimul, astrologii au ajuns la Irod, regele iudeilor, pe care l-au întrebat despre noul-născut. Mare le-a fost mirarea, aflând că în Cetatea Sfântă nimeni nu ştia despre un fiu de împărat ce tocmai s-a născut. Nici chiar împăratul Irod nu ştia şi s-a tulburat mult la auzul acestei veşti, el văzând în aceasta o posibilă ameninţare la adresa tronului său. Ştiind că Dumnezeu promise poporului un Mântuitor, Irod i-a adunat pe preoţii de seamă şi cărturarii norodului, de la care a aflat că în Betleemul din Iudeea avea să se nască Mesia. Astfel, Irod i-a îndrumat pe cei trei magi să meargă în Betleem, căci acolo ar fi locul indicat de profeţii. Ieşind de la Irod, astrologii au fost călăuziţi de steaua strălucitoare până la Betleem, unde aceasta s-a oprit. "După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor până ce a venit şi s-a oprit înaintea locului unde era pruncul. Au intrat în casă, au văzut Pruncul, cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis visteriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă." (Noul Testament, Evanghelia după Matei, 2,9-11) Aceste daruri aveau menirea de a arăta că Pruncul era Mesia, cel trimis de Dumnezeu, "Mielul care va ridica păcatele lumii".

duminică, 23 decembrie 2007

Naşterea Mântuitorului, sub semnul divinităţii

Profeţiile, promisiunile şi miracolele care au precedat venirea Fiului lui Dumnezeu

Încă înainte de naşterea Sa, viaţa Mântuitorului s-a aflat sub providenţa divină. O serie de profeţi antici i-au anunţat venirea, iar naşterea a fost anticipată de mai multe miracole. Cu toate acestea, deşi un întreg popor Îl aştepta pe Mesia, puţini au fost cei care au văzut în Iisus din Nazaret pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Pentru creştinii de pretutindeni, Crăciunul, în esenţa sa, marchează începutul celei mai importante religii a lumii. Fără naşterea lui Iisus din Nazaret şi fără crucificarea Sa pe Dealul Căpăţânii sau Golgota, azi nu am fi îndrăznit să sperăm la mântuire. Întreaga viaţă a Fiului lui Dumnezeu, întrupat în pământean acum 2.000 de ani, a fost una consacrată unui ideal nobil – mântuirea omului. Poate astăzi, într-o lume a vitezei şi tehnologiei, relatările despre viaţa Mântuitorului ne apar ca o poveste. Însă miracolele legate de viaţa sa sunt prezente nu numai în Biblie, dar şi în scrierile celor care nu au crezut în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ele au fost nişte realităţi de necontestat pentru contemporanii Săi. Încă înainte de naşterea Sa, întreaga viaţă a lui Iisus a fost pusă sub semnul providenţei. Naşterea Lui a fost prevestită cu mulţi ani înainte şi venirea Sa a fost aşteptată de un întreg popor. Totul a început cu promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, strămoşul poporului Israel, conform căreia în "el şi sămânţa sa" se vor binecuvânta toate popoarele pământului. Saul din Tars, în tinereţile sale un aprig prigonitor de creştini, convertit mai târziu în urmaş al lui Mesia, a explicat că sămânţa lui Avraam a fost Iisus Hristos.

Profeţii şi miracole

De-a lungul timpului, mai mulţi profeţi au anunţat venirea unui lider spiritual al israeliţilor. Unii dintre aceştia au prevestit până şi locul de obârşie al viitorului Mesia: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între ţinuturile lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpurile străvechi..." (Mica, în cap. 5). Cu toate că existau multe profeţii referitoare la trimiterea unui Mântuitor din partea lui Dumnezeu, poporul nu L-a primit pe Iisus ca pe Mesia, decât într-un număr foarte restrâns. Promisiunile referitoare la Mesia au fost înţelese greşit, israeliţii aşteptând un lider politic care avea să elibereze statul de sub dominaţia romană. Nu a fost aşa, căci Mesia dat de Dumnezeu venise să elibereze nu numai poporul Israel, ci toată omenirea, mântuind-o. Venirea Sa a fost precedată de Ioan Botezătorul, a cărui naştere a fost şi ea una prevestită printr-un miracol. Unul dintre preoţii iudei a fost înştiinţat de un înger, pe când îndeplinea slujba religioasă la altar, că soţia sa, înaintată în vârstă şi stearpă, va naşte un fiu care va pregăti poporul pentru a-L întâmpina pe Cel promis de Dumnezeu. Însă preotul s-a îndoit, iar îngerul Gavril i-a spus că va rămâne mut până în ziua împlinirii promisiunii. Şi aşa s-a întâmplat. După naşterea sa, Ioan Botezătorul a trăit o viaţă închinată lui Dumnezeu, întorcând inimile oamenilor către lucrurile sfinte şi profeţind venirea unui Mântuitor.

Îngerul păzitor

Acelaşi înger s-a arătat şi unei tinere care servea în Templu şi a cărei viaţă fusese închinată către cele sfinte, încă de la vârsta de 3 ani. El i-a spus că ea fusese aleasă de Dumnezeu să nască un copil sfânt "care va fi chemat Fiul Celui – Prea – Înalt" (Luca, în cap. 1). Având o viaţă deosebită şi credinţă în promisiunile divine, tânăra Fecioară Maria a primit cu bucurie încredinţarea îngerului. Apoi, a fost rândul logodnicului acesteia, Iosif, să aibă parte de vizita îngerului, pentru a-l lămuri că Pruncul ce se va naşte este de sorginte dumnezeiască. Înaintea naşterii, cei doi s-au deplasat din Nazaret în Betleem, pentru a se supune înregistrării recensământului roman. Aşa se face că Iisus s-a născut în Betleeem, împlinind profeţia divină. Aceeaşi providenţă a fost alături de magii călăuziţi de o stea strălucitoare, care i-au prezentat pruncului nou născut daruri precum unui mare împărat. La câteva luni după aceea, Irod, conducătorul Iudeii, fiind în prealabil vizitat de magi, care îi preziseră că în regatul său se va naşte un fiu de împărat, a dat poruncă să fie ucişi toţi copiii de parte bărbătească ce nu împliniseră încă doi ani. Avertizaţi de înger, Maria şi Iosif s-au refugiat în Egipt, salvând astfel viaţa lui Iisus. Întoarcerea lor a însemnat împlinirea unei alte profeţii: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". (Matei, în cap. 2) Cu toate aceste semne divine şi împliniri ale profeţiilor, puţini au crezut în Iisus ca fiind Mesia. Aveau să treacă de atunci câteva secole până ce El a fost recunoscut ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar creştinismul să devină religia oficială a Imperiului Roman, care domina atunci lumea.

sâmbătă, 22 decembrie 2007

un băimărean, în lumea bună a trance-ului

Pentru Baia Mare, pe plan muzical, performanţa lunii vine din partea lui Sergiu Teremtuş, un tânăr compozitor de muzică trance. Pasiunea sa pentru acest gen muzical şi meticulozitatea cu care îşi pregăteşte fiecare nouă realizare i-au adus o bine meritată recunoaştere internaţională. Fără a fi un nume consacrat în lumea trance-ului, el a convins o importantă casă de discuri din Marea Britanie să-i includă una din piesele sale pe o compilaţie ce se va vinde în întreaga Europă. Totul a început după ce Sergiu şi-a postat una din ultimele sale piese, Antarctic Night, pe forumul celor de la Deep Blue Records, o importantă casă de discuri englezească. Nu a durat mult şi au apărut primele reacţii, pe care le puteţi vedea pe pagina respectivă. Apoi, Antarctic Night a fost remarcată de o altă casă de discuri, SA – UK Music & Sensate Recordings, care i-au propus lui Sergiu un contract, semnat ulterior, care prevede posibilitatea "cosmetizării" piesei respective cu aparatură profi şi distribuirea ei în toate on-line shop-urile de specialitate. În cazul în care vânzările vor merge conform aşteptărilor, piesa va ieşi şi într-o versiune single şi va fi inclusă pe o compilaţie a celor de la SA – UK Music, distribuită în toată Europa. Cu alte cuvinte, Sergiu s-a lansat cu succes în lumea trance, compoziţia sa urmând a trece pe la toţi marii dj din lume. Puteţi asculta varianta originală a piesei (alături de alte compoziţii de-ale sale), pe pagina sa de net, unde Sergiu apare ca Blue Tente. Îi dorim succes şi să auzim numai de bine (în cluburile din Europa). Copilul ăsta chiar are talent.

vineri, 21 decembrie 2007

ultima şedinţă. am scăpat şi de asta!

Ultima şedinţă de redacţie a Gazetei de Maramureş din acest an. Sub privirile atente ale redactorului şef, boss ne-a dat ultimele indicaţii şi ne-a urat Sărbători Fericite.
Evident, câţiva ascultau cu atenţie...
Apoi, veselie... Puiu şi-a închipuit că vrea să se dea cu maşina redacţiei. L-a ţinut numai până a văzut aglomeraţia de afară.
Silviu şi-a pregătit câteva poze pentru următorul concurs. Fotografii de grup. Cu colegi. Aşa zice el... Nelu Botiş a obosit calculatorul cu ceva jocuri de mare precizie... George s-a interesat de noile transferuri de la echipa de baschet Vulturii. Adriana, nu mai sta lângă interfon, că Moşul a venit încă de dimineaţă! Dora încă mai pagina ceva... ...în timp ce Flo şi Puiu au trecut la preluarea cadourilor. Nelu o să doarmă şi anul ăsta cel mai puţin. Ziarul se distribuie şi de Sărbători. Ghinion. Pe Sebi mi-am reglat blitzul. Nu că ţineam să apară şi el. Flo s-a obişnuit cu focala de 50. El face poze bune. Acum l-a încurcat bricheta. Iar Fanta... Inevitabilele discuţii contradictorii... ... finalizate cu o strângere de mână. Ţţţ! Cum nu s-astâmpără copiii ieştia!

Miluţ, umilit de secretarul PNTCD Maramureş

Ion Beuca, secretarul PNTCD Maramureş, i-a dat cu flit lui Marian Petre Miluţ, preşedintele PNTCD, la nivel naţional, prin neprezentarea sa la şedinţa biroului naţional al PNTCD. Aceeaşi atitudine a avut-o şi preşedintele filialei judeţene a partidului, Gheorghe Şiman. De asemenea, Beuca i-a transmis lui Miluţ o scrisoare deschisă, în care prezintă anumite nemulţumiri legate de modul în care este condus partidul la nivel naţional. Până la urmă, şedinţa a avut loc, dar conducerile filialelor judeţene din ţară, vizate de o schimbare, au rămas în funcţie, în urma lipsei de unanimitate a votului membrilor biroului.
Citiţi scrisoarea lui Beuca în secţiunea de comentarii.

imaginea săptămânii (VII)

Într-un articol, anterior sesizam o ciudăţenie arhitecturală băimăreană. Omul şi-a făcut casă. A vrut să fie cât mai mare şi a ieşit cu ea până la stradă. Numai că pe marginea drumului era un stâlp. Evident, nu era să lase tocmai sediul Poliţiei (că e la doi paşi) fără curent şi a cruţat stâlpul, construind până lângă el. Numai că, unde să mai pună streaşina? A lăsat o spărtură în acoperiş şi a construit pe lângă stâlp. O simbioză perfectă între acesta şi streaşină. În urmă cu câteva săptămâni, era doar structura acoperişului. Acum, acesta e gata. Câteva întrebări: - cum şi-a dat Electrica acodrul pentru o asemenea ghiduşie? - cât mai au de gând consilierii locali să aştepte până vor face ceva în faţa acestei anomalii?

miercuri, 19 decembrie 2007

ştire de politician

Mai nou, Ion Beuca, secretarul PNTCD Maramureş, s-a apucat de jurnalism şi împarte mailuri cu ştiri în dreapta şi stânga. Ultima sa noutate ne spune că pe Valea Ruscovei curentul se întrerupe destul de des, iar când revine, trece de 300 de volţi. Drept urmare, localnicii ar putea da în judecată Electrica. Să vedem. Mai jos, textul trimis de Beuca. Destul de haios.

Cetãţenii de pe Valea Ruscovei vor sã-i bage-n prizã pe cei de la ELECTRICA

La fiecare adiere de vânt, la fiecare lapoviţã sau aversã mai serioasã , pe Valea Ruscovei se întrerupe curentul electric.

În perioadele în care totuşi este furnizat, curentul electric atinge tensiunea unui pacient care are probleme cu colesterolul, respectiv 170-180 de...volti.

Este adevãrat cã existã şi perioade când tensiunea sare de 300 de volţi, sãrind în aer şi aparatele electrocasnice ale cetãţenilor români de naţionalitate ucraineanã de pe Valea Ruscovei.

Se pare cã la ELECTRICA, investiţiile sunt invers proporţionale cu salariile şefilor. Probabil cã din aceastã cauzã liniile de transport şi transformatoarele de curent electric de pe Valea Ruscovei, dãinuie de pe timpul Cincinalului 1970-1975.

Lãsând gluma la o parte, abonaţii Electrica de pe Valea Ruscovei, iau în calcul, inclusiv varianta acţionãrii în judecatã a SC ELECTRICA, pentru nerespectarea clauzelor contractuale.

Mã grãbesc sã transmit prezentul mesaj. Pe Valea Ruscovei a început sã ningã liniştit, fenomen ce poate determina în orice moment întreruperea curentului electric.

marți, 18 decembrie 2007

şoareci fără frică

Recent, cercetătorii japonezi au reuşit să "producă" un şoricel căruia nu îi este frică de duşmanul său de moarte - pisica. Ideea a fost simplă. Au fost înlăturaţi receptorii de miros ai micuţului rozător, astfel că nările sale nu îi indică faptul că s-ar afla în prezenţa unei pisici, aşa cum se întâmplă la şoarecii obişnuiţi. Realizatorii acestui experiment afirmă că doresc să ducă mai departe ideea, pentru a împrietenii alte specii de animale ce nu se iubesc foarte tare între ele.

O reacţie firească de omenie

În materialul de deschidere al numărului trecut, sub titlul "Şocanta omenie", Gazeta de Maramureş prezenta un caz deosebit. O familie de ţigani, aflată într-o situaţie materială deosebit de grea, a găsit suficiente resurse pentru a ajuta o familie de români. Se întâmplă în cartierul Ferneziu, din Baia Mare. Familia Varga, recunoscută în zonă pentru diferite gesturi caritabile faţă de persoane mai sărace, găzduieşte, de patru ani, o femeie cu trei copii. Cazul ne-a impresionat şi am considerat necesar să îl prezentăm într-un articol mai larg. De atunci, nu au trecut decât câteva zile, dar modul în care cititorii noştri au reacţionat după apariţia ediţiei de sâmbăta trecută este unul care merită tot respectul. În cursul săptămânii trecute, mai multe persoane din Baia Mare s-au oferit să o ajute pe femeie. Cu lacrimi în ochi, aceasta şi-a găsit cu greu câteva cuvinte pentru a ne mulţumi (de parcă ar fi fost meritul nostru). "Am primit atâtea lucruri, că nici nu am visat: un pat pliant, o masă demontabilă, haine de tot felul pentru copii, geci de iarnă, pantaloni, apoi, mâncare, dulciuri. Copii s-au bucurat cel mai mult de un brăduleţ de Crăciun, frumos împodobit. Cadoul cel mare a fost o maşină de spălat, din partea unei doamne. De asemenea, mi-a reparat cineva acoperişul, iar acum nu mai plouă în casă. Şi zidul era stricat. L-a întărit. Nici nu mai ştiu ce să zic. O să-i mulţumesc lui Dumnezeu câte zile voi avea", ne-a spus Adriana Ciornei. Am considerat necesar să remarcăm reacţia caritabilă a cititorilor noştri, care, fie i-au dus personal anumite bunuri, fie le-au lăsat anumitor instituţii din Baia Mare, pentru ca, în final, acestea să ajungă la destinaţie. Poate nu de fiecare dată materialele de presă ce prezintă cazuri sociale deosebite se lasă cu ecouri de acest gen, însă acesta a fost unul care nu i-a lăsat indiferenţi pe unii din concetăţenii noştri. De asemenea, trebuie amintit şi faptul că familia Varga, cea care a recurs la a o primi pe femeia cu cei trei copii sub propriul acoperiş, este într-o situaţie foarte dificilă, însă, până acum, cadourile au ocolit-o. Poate cei care doresc să facă acte de caritate faţă de familiile sărace, vor avea în vedere şi acest aspect.

Inventator de meserie

Unul dintre cei mai importanţi inventatori maramureşeni este inginerul chimist Gavril Duda, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Cercetări Miniere. Invenţiile sale au întrecut cu mult realizările occidentalilor în materia flotaţiei metalelor neferoase.

"O invenţie este un act ştiinţific confirmat la nivel internaţional". Aceasta este definiţia pe care unul dintre cei mai de seamă inventatori ai Maramureşului a dat-o actului inovator. Gavril Duda, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Miniere Baia Mare (ICPM), este un inventator de meserie, un om ale cărui descoperiri inginereşti în domeniul reactivilor chimici au schimbat radical procesele tehnologice de flotaţie, nu numai pe plan local, dar şi naţional. Cu resurse net inferioare celor din occident, inginerul Gavril Duda a reuşit să bată rezultatele realizate de ţările puternic industrializate ale Europei, reducând mult costurile şi crescând randamentul productiv al obţinerii metalelor neferoase. Născut în Suciu de Sus, el şi-a împlinit studiile la Iaşi, unde a urmat cursurile Liceului Costache Negruzzi, secţia reală. Apoi, a continuat cu Facultatea de Chimie Industrială, cea mai veche instituţie de învăţământ superior din ţară, a cărei piatră de temelie a fost pusă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1860). În 1960, la absolvire, tânărul inginer era mânat de idealurile profesorilor săi, toţi şcoliţi pe la universităţi europene de prestigiu, şi a dorit să se îndrepte spre cercetare. A început cu Fabrica de Antibiotice din Iaşi, unde a lucrat în cercetare şi producţie. Aici s-a format ca inginer tehnolog. În 1974, s-a despărţit de Iaşi şi, printr-un concurs de împrejurări, a ajuns, în urma unui examen, la ICPM, unde a început o activitate nouă. În calitate de cercetător, misiunea sa a fost aceea de a găsi şi implementa tehnologii de valorificare superioară a metalelor neferoase din bazinul Maramureşului: aur, argint, cupru, plumb, zinc.

Prima temă de cercetare, ce i-a adus inginerului Duda şi prima recunoaştere internaţională, a fost legată de ecologia mediului. Mai precis, au fost vizate haldele de steril din zona Băii Mari. În acea perioadă, statul urmărea cosmetizarea lor cu vegetaţie, pentru oprirea prafului ridicat de vânt şi oferirea unui aspect mai natural. Se ştie că în acel sol de steril, nu creşte vegetaţie. Însă, prin anumite procedee chimice (un liant chimic la nivelul solului), echipa condusă de inginerul Duda a reuşit neutralizarea agenţilor fito-toxici şi obţinerea unei zone cu vegetaţie chiar foarte bogată, care rezista în timp. Rezultatele obţinute au fost concretizate printr-un brevet de invenţie şi o medalie de aur, la Salonul de Invenţii de la Brussels, în 1981. A fost prima medalie internaţională reuşită de ICMP, în planul inventicii. Au urmat alte teme de cercetare, în domeniul flotaţiei metalelor neferoase de la noi. Inginerul Duda a introdus o nouă metodă, bazată pe potenţialul electric al fiecărui metal. Astfel, au fost create mai multe grupe de reactivi chimici (denumiţi RC), care aveau o acţiune selectivă asupra metalelor. În acest fel s-au creat procese tehnologice noi, care au fost omologate, sporindu-se randamentul extractiv şi calitatea concentratelor obţinute. Aceşti RC au fost preluaţi de toate uzinele de prelucrare a metalelor neferoase din ţară.

Următorul pas a fost obţinerea unui agent de flotaţie (xantat izopropilic alcalin), care apăruse pe piaţa mondială. Noutatea absolută a invenţiei lui Duda a fost aceea că, din trei materii prime, a obţinut substanţa dorită. Aceasta, spre deosebire de aceea importată, acţiona fără deşeuri, noxe sau apă de spălare (se autousca, prin căldura degajată). În plus, acţiona într-o singură fază, pe când vechea substanţă (brevetată de nemţi) presupunea patru faze de flotaţie. O altă realizare a genialului inginer, poate cea mai ingenioasă, a fost aceea a reactivilor spumanţi de flotaţie. Ideea era simplă. Dintr-un produs secundar, ce se arunca (de la uzina de cauciucuri din Borzeşti), el a obţinut un agent de flotaţie care ridica (prin bulele de aer create, ca să folosim o exprimare empirică) metalul, la suprafaţa apei. Invenţia sa este cu atât mai incredibilă (realizarea anilor '80 – '81), cu cât ea înlocuia un produs importat la 1.200 dolari / tonă, în timp ce el putea fi produs, la 25 de dolari. Acest produs a făcut senzaţie la vremea respectivă, fiind preluat şi folosit de toate flotaţiile din ţară. Am amintit doar câteva dintre invenţiile rezultate în urma cercetării ştiinţifice a inginerului Duda. Însă, în total, el este autor principal la peste 15 invenţii brevetate şi coautor la alte trei brevetate. În prezent el activează în continuare în cadrul ICMP şi este secretar al Asociaţiei Inventatorilor din România, filiala Baia Mare. Printre cei cu care a colaborat la realizarea invenţiilor şi pentru care are un respect deosebit sunt: dr. ing. Ilie Paraschiv (fost director ICPM), ing. Nicolae Săsăran (director tehnic), ing. Angela Michnea, ing. Aurelian Brâncuşi.

"În 1997, am câştigat un concurs naţional, cu xantatul izopropilic, concurând alături de alte 37 de institute din ţară. La acel eveniment m-am întâlnit cu elita inventatorilor de profil din România. A fost momentul în care am realizat indiferenţa statului român faţă de actul de creaţie şi moartea lentă a acestuia." - Gavril Duda

"În legătură cu reactivii spumanţi de flotaţie, trebuie să amintesc un episod interesant, în care era cât pe ce să pierdem brevetul de invenţie, inovaţia fiind furată de anumite structuri superioare ale acelor vremuri. Nu vreau să le menţionez numele. Invenţia a fost dată spre analiză. S-a returnat documentaţia, fără alte explicaţii. Însă, în aceeaşi zi, respectivii au copiat toate datele şi au înregistrat cerere la OSIM. Eu am aflat de asta în momentul în care Institutul a trebuit să facă un referat referitor la inovaţie. Şi, evident, eu am fost cel care a trebuit să-l scrie. Am rămas siderat. Trebuia să scriu un referat pentru ca invenţia mea să fie brevetată de alţii. Nu am avut nicio şansă să mă opun. Şi am ales să fac acel referat în aşa fel încât cei de la OSIM, dacă erau de bună credinţă, să-şi dea seama că invenţia îmi fusese furată. Datele din final scoteau în evidenţă acest aspect. Iar cei de la OSIM s-au prins. A respins în două rânduri cererea, iar, în final, invenţia a fost brevetată de noi. Centrala Deva şi Centrala Minelor Baia Mare au cerut ca autorii să primească un premiu special. Şi am primit: o diplomă, în care ministrul a scris că e o realizare frumoasă. La acea vreme, fiecare invenţie era remunerată cu 18 mii lei (3 salarii de profesor universitar), pe an, timp de câţiva ani." - Gavril Duda

luni, 17 decembrie 2007

Cleptomanie extremă – furt din biserici

După ce a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru mai multe infracţiuni de furt, un cleptoman din Şomcuta Mare, a recurs la infracţiuni extreme: furturi din biserici. Dacă justiţia pământească nu-l va potoli, atunci, cea sfântă, cu siguranţă.

Pentru unii, furtul este un mod de viaţă. O a doua natură. Fără să fure, nu pot trăi. Pentru cleptomanii consacraţi, nu există restricţii. Aceştia fură de unde pot şi de unde este. Văd oportunităţi la fiecare pas. Am întâlnit un astfel de caz pe când răsfoiam dosarele Judecătoriei Baia Mare, în căutarea unor infractori condamnaţi la ani grei de puşcărie pentru tot felul de nimicuri. Omul a avut un fix: să fure din biserici. De parcă justiţia laică nu era îndeajuns de drastică, s-a pus rău şi cu cele sfinte. Însă, mare trebuie să îi fi fost disperarea, încât a ajuns să fure din locaşurile de cult. Din nefericire, pentru el, nu s-a ales cu mare brânză (bisericile fiind mai sărace în cele lumeşti), ci numai cu câţiva ani de închisoare. Personajul nostru se numeşte Emanuel Puşcaşu, din satul Ciolt (Şomcuta Mare). Un recidivist urmărit de ghinion, am putea spune, după împrejurările care au dus la prinderea sa. Iniţial, el a fost condamnat, în 2003, la 5 ani închisoare, pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt. Pe când se afla în închisoare, brusc, şi-a dat seama că nu se simte prea bine după gratii şi a cerut o expertizare medicală. I-a păcălit pe medici, aceştia diagnosticându-l cu tot felul de boli psihice şi crize de epilepsie. În opinia doctorilor, "afecţiunile îi puneau în primejdie iminentă viaţa", ele neputând fi tratate în sistemul sanitar al penitenciarelor. Astfel, condamnarea lui Puşcaşu a fost suspendată pe o perioadă de trei luni, pentru efectuarea de analize medicale şi tratament de specialitate. Timp de 10 zile, el a fost internat la Spitalul Judeţean şi de Urgenţă Baia Mare, iar după externare, a rămas acasă. Înainte de împlinirea celor trei luni de suspendare, probabil, agitat de gândul că se va întoarce în penitenciar, Puşcaşu şi-a adus aminte de vechile metehne.

Într-o seară, după ce şi-a înecat amarul în câteva păhărele de băutură, s-a hotărât să dea o spargere la... biserică. A ales biserica ortodoxă din Coruia. A pătruns printr-un geam mic aflat în zona amvonului. Odată ajuns înăuntru, Puşcaşu s-a pus pe căutat. A găsit două microfoane tip lavalieră, noi, ambalate în cutie, şi 300 mii lei vechi. Apoi, şi-a astâmpărat foamea cu prescură, după care a băut şi nişte vin (că tot nu era foarte treaz). Renunţând la oblonul pe care a intrat, a ales să părăsească biserica tocmai pe uşa principală, pe care a forţat-o cu umărul. Nemulţumit de ceea ce reuşise să fure din biserica din Coruia, şi-a ales o a doua destinaţie: biserica ortodoxă din Săcălăşeni. Aici, a întâmpinat câteva greutăţi la intrare (care s-au dovedit a-i fi fatale, până la urmă). Pentru a ajunge în biserică, s-a căţărat pe o conductă de gaz şi a spart un geam lateral. Deşi a lucrat cu mănuşi, pentru a nu fi prins, la ultimul geam, s-a tăiat şi a fost nevoit să înlăture cioburile cu mâna. Unul dintre cioburi, a purtat amprenta sa şi a fost folosit, ulterior, ca mijloc de probă. În Săcălăşeni, a avut ceva mai mult succes. Dintr-o cutie metalică, pe care a forţat-o cu un băţ de stins lumânările, a sustras 6,5 milioane lei vechi. Apoi, a părăsit biserica, a luat o maşină şi s-a îndreptat spre cartierul Ferneziu, din Baia Mare, unde a lăsat bunurile furate, într-o geantă de voiaj, la o familie pe care o cunoştea.

De aici, Puşcaşu a peregrinat prin mai multe localităţi din ţară (Suceava, Timişoara etc), înainte de a fi prins de poliţiştii clujeni, care l-au bănuit de comiterea unei tâlhării. Iniţial, a negat implicarea sa în furturile din cele două biserici, dar a fost trădat de amprenta lăsată pe ciobul înlăturat cu mâna. A fost trimis în judecată, pentru două infracţiuni de furt calificat. Judecătoria Baia Mare l-a condamnat la 5 ani şi 8 luni închisoare, respectiv 6 ani închisoare, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea. Această pedeapsă s-a contopit cu restul de pedeapsă neexecutată, de 4 ani şi o lună, rămânând doar cu condamnarea de 6 ani. A fost închis la Penitenciarul Satu Mare. După un an de închisoare, a cerut revizuirea cauzei, "pentru fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei", motivând că va aduce probe care îi vor dovedi, parţial, nevinovăţia. Cererea sa a fost respinsă de Tribunalul Maramureş. Şi uite aşa, au trecut câţiva ani, de când Puşcaşu stă după gratii şi, deşi "afecţiunile sale îi pun în pericol iminent viaţa", acestea nu au reuşit să-l răpună.

duminică, 16 decembrie 2007

prezidentul Dolha, pasionat de gastronomie

Pe blogul său, Mircea Dolha doreşte să ne arate că se pricepe nu numai la muzică (el preferând artişti de marcă, precum Verdi), dar chiar şi la cele gastronomice. În ultimul său articol, încearcă să ne fotografieze masa revelionului pe care a pregătit-o cu doar 59 de lei. Icre negre, file şalău, cartofi aurii... Toate sunt de vis. Nu este nimic electoral, aşa cum, răuctăcioşi fiind, aţi presupus iniţial. Prezidentul PSD Baia Mare se gândeşte la o petrecere socială, o masă dăruită din inimă, alături de o maşină şi un scooter, de culoare roşie. Se mai dă şi un frigider, dar despre culoarea ăstuia nu ni se spune nimic, probabil nu a găsit spray-uri cu roşul pesedist şi îl va lăsa alb, precum sosul de şalău. În final, prezidentul ne spune că acest gen de mese agape este des întîlnit la partidele din lumea întreagă, evident, la cele civilizate. De aici, deducem că restul partidelor de la noi se încadrează în categoria partidelor necivilizate. Dacă Dolha crede că punând pe masă o linguriţă de icre negre şi cartofiori aurii câştigă 3.000 de voturi la alegerile din primăvară... Nici nu vreau să mă gândesc cum ar conduce oraşul. Articol promovat de front news.

vineri, 14 decembrie 2007

poza săptămânii (VI)

Acţiunea de "căpăcire" a roţilor maşinilor parcate aiurea este în plină desfăşurare, însă, unii au trecut la auto-deplasabile cu tracţiune bălegoasă, ceea ce îi scuteşte de inconveniente. Cu aşa cai putere, poţi parca oriunde, fără stres. În fapt, nu numai parcarea în astfel de locuri a oricărui vehicul este interzisă, dar chiar şi folosirea dispozitivelor de blocare a roţilor, în raza de acţiune a indicatoarelor "oprirea interzisă", e prohibită de lege. Dar, despre asta, ceva mai încolo. Articol promovat de front news.

Lupta cu celulele aberante

Cristina Truică, medic specialist hematolog

S-a născut în Baia Mare, în 1963. Aici, a absolvit Liceul "Gheorghe Şincai", la clasa matematică – fizică. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Cluj, iar apoi, s-a specializat în hematologie, la Spitalul Clinic Fundeni. Din 1995, lucrează ca medic de specialitate al Spitalului Judeţean şi de Urgenţă din Baia Mare, unde, a contribuit la crearea secţiei de hematologie (iniţial, bolnavii fiind trataţi în cadrul secţiei de interne). Este un medic care se implică deosebit în activitatea pe care o are. Spre exemplu, în acest an, a obţinut performanţe deosebite cu un anumit medicament, pe care l-a administrat bolnavilor de leucemie, şase dintre aceştia fiind vindecaţi. A realizat o lucrare de specialitate pe această temă, care a fost prezentată la Viena şi transmisă, ulterior, forurilor europene.

Este unul dintre cei mai buni specialişti ai Spitalului Judeţean şi de Urgenţă din Baia Mare. Singurul medic hematolog din judeţ şi unul dintre puţinii din Ardeal. Datorită activităţi sale, cei 800 de bolnavi de leucemie din judeţ au o şansă în plus. Lucrările sale de specialitate au fost bine primite în Europa.

Reporter:

De ce medic şi nu inginer?

Cristina Truică:

Niciodată nu m-am gândit la altceva decât să fiu medic. Chiar după ce am intrat la liceu, m-au întrebat colegii şi am zis că o să fiu doctor. Iar de la 20 de ani, am ştiut că voi fi hematolog. Mi-a plăcut, pentru că este o disciplină extrem de exactă. Fiecare caz primeşte un anumit tratament, după configuraţia şi valorile elementelor din sânge. Pe de altă parte, cred că e o satisfacţie deosebită să faci un bine, acolo unde poţi.

Rep.:

Ce este leucemia şi care este cauza ei?

C. T.:

Leucemia este dată de o înmulţire aberantă a celulelor din sânge, care inhibă înmulţirea normală. Asta pleacă de la un deficit cromozomial. Cu asta te naşti. Boala acută poate foarte bine să apară la 20 sau la 70 de ani. Sau niciodată. Cauzele apariţiei leucemiei sunt foarte variate. Primele enumerate sunt radiaţiile. De exemplu, în cazul japonezilor, leucemia a fost dată de peştii radiaţi, din mare (după episodul Hiroshima). Peştii radiaţi au dat multe cazuri de cancer de sânge şi stomac. Apoi, arsenul. Avem mulţi pacienţi din zona agriculturii, care folosesc îngrăşăminte chimice. De asemenea, plumbul. Avem multe cazuri pe plan local, din cauza poluării cu plumb.

Rep.:

Cu ce o tratăm?

C. T.:

Până în anii 2000 se făcea transplant de măduvă osoasă. Acum se merge pe varianta transplantului de celule stem. Acestea, într-o doză concentrată, se dau pacientului ca o transfuzie de sânge, trei zile la rând. Ăsta e tot transplantul. Nu e mare filosofie. Partea grea este să găseşti donatori compatibili. Anul acesta am avut şansa să găsim trei cazuri cu donatori 100% compatibili. Acest tratament este foarte costisitor. În ţară el costă în jur de 50 de mii euro, iar în străinătate, 120 mii euro. De asemenea, fiind vorba de un cancer, se merge pe varianta tratamentului citostatic. Din fericire, spre deosebire de alte tipuri de cancer, bolnavii de leucemie au şanse mai mari de vindecare. Sunt cazuri în care ea dispare complet. Spre exemplu, boala Hodgkin, care dă ganglionii limfatici, este prima dintre bolile canceroase care a fost vindecată, cu condiţia ca ea să fie depistată într-un stadiu incipient (I sau II). Noi am avut astfel de cazuri, cu paciente care au făcut citostatice, apoi, au născut, iar copiii sunt mari şi sănătoşi. Însă, trebuie să vină la timp. La nivel de ţară, în fiecare an, apar 400 de cazuri noi de leucemii cronice. Iar în Maramureş, în jur de 220 de cazuri, pe an. Statul oferă, la nivel naţional, tratament medicamentos pentru 200 de pacienţi, în condiţiile în care sunt mii de cazuri. Acum, în Maramureş sunt 9 persoane, care beneficiază de tratament, iar 60 sunt pe lista de aşteptare.

Rep.:

Pe lângă cazurile de leucemie, cu ce alte boli vă confruntaţi?

C. T.:

În judeţ avem şi mulţi bolnavi de hemofilie, boală caracterizată prin lipsa de coagulare a sângelui. Această boală era una răspândită între regii de altădată. Purtătoarea de genă hemofilică a fost regina Victoria, a Angliei. În cazul regelui Spaniei, trei soldaţi erau ucişi, lunar, iar sângele lor era oferit regelui, pentru a putea trăi. În judeţul nostru aglomerarea se află în zona cu populaţie de ukraineni: Poienile de Sub Munte, Ruscova, Sarasău, Dragomireşti, Vişeu. Aceasta este o urmare a consangvinităţii (se căsătoresc între ei, destul de des).

Rep.:

Ducem lipsă de specialişti în acest domeniu...

C. T.:

În ţară există două centre care fac transplant. Cel mai bun, după părerea mea, este cel de la Târgu Mureş. Anul acesta, acolo au fost 20 de pacienţi, din care, trei sunt ai noştri. În Bucureşti, au fost nouă cazuri, de când s-a înfiinţat, de acum 4 – 5 ani. Iar în ceea ce priveşte secţiile, la nivel naţional sunt în număr de şase, două dintre acestea fiind în Ardeal. Cred că nici nu se doreşte creşterea numărului acestora, ci dezvoltarea celor existente şi dotarea lor cu aparatură. Avem de a face cu o lipsă de medici hematologi. Spre exemplu, din promoţia mea, de şapte, am rămas doar doi. Ceilalţi au plecat din ţară.

Rep.:

Ce se face pe plan local pentru bolnavii de leucemie?

C. T.:

Avem Asociaţia Anti Leucemie îl are ca preşedinte pe Gheorghe Marcaş, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Maramureş. Ideea acestei asociaţii a venit după ce am avut o întâlnire cu medici din Italia şi am observat că ei atrag foarte multe fonduri prin asociaţii care luptă împotriva leucemiei. Unele sunt înfiinţate în anii '40 şi sunt foarte puternice. Spre exemplu o fundaţie din nordul Italiei a reuşit, pe lângă realizarea transplanturilor, crearea a două centre de cazare a aparţinătorilor, pentru a fi alături de bolnavii internaţi. Atunci, ne-au spus că doar prin vânzarea unor nouă de Paşti, au reuşit să strângă peste 1 milion euro. Atunci, ne-am întrebat, la noi, oare când va conştientiza lumea că trebuie să ajute bolnavii. Prin această asociaţie, le asigurăm bolnavilor, transportul la centrele de transplant şi o parte din medicamente.

Rep.:

Este eficientă această fundaţie?

C. T.:

Fundaţia adună în jur de 30 mii euro, pe an. Nu este foarte mult, având în vedere că pe plan local, printr-un post de televiziune, s-au adunat 120 mii euro, iar pacientul avea şanse foarte mici. Eu am ieşit atunci, pe post, şi am zis să se strângă aceşti bani la asociaţie, pentru că dacă acel caz nu va putea fi rezolvat, banii vor merge la un alt pacient. Totuşi, s-a întâmplat, ca în alte câteva cazuri, ca nu toţi banii să fie folosiţi pentru bolnavi, ci au rămas familiei.

Articol promovat de front news.

marți, 11 decembrie 2007

ex-primar băimărean acuzat de schiţe topo eronate

Demisul lunii trecute, ex-viceprimarul Ovidiu Ştefan, arată slabe calităţi nu numai în administraţia locală, dar şi în prestaţia sa ca expert topograf. El este acuzat că întocmeşte schiţe topografice cu date eronate, motiv pentru care unii ajung să-şi piardă terenurile.

La începutul lunii noiembrie, viceprimarul Băii Mari, Ovidiu Ştefan, a fost demis prin ordin al prefectului, din motive de incompatibilitate între funcţia deţinută şi calitatea de expert judiciar, pe care o deţinea şi de care se folosea, în acelaşi timp. Dacă în cei trei ani şi jumătate în care a ocupat funcţia respectivă în cadrul Primăriei, viceprimarul ne-a dovedit slabe calităţi manageriale la nivel de urbe, am luat acest aspect ca un rezultat al lipsei sale de pregătire în domeniu. Este şi firesc. Un expert topo le are mai greu cu împărţirea locuinţelor sociale, de exemplu. Interesant este faptul că nici ca expert topo, Ovidiu Ştefan nu convinge. Mai mult, el are o serie de reclamaţii din partea unor clienţi de-ai săi, care se plâng de faptul că prin schiţele topo întocmite de el, sunt în pericol să-şi piardă terenurile. Unul din aceste cazuri a fost mediatizat în Gazeta de Maramureş, într-un număr anterior, în care îl prezentam pe Ovidiu Ştefan în postura de cercetat penal. Un altul, îl are în prim plan pe acelaşi viceprimar demis, cu o schiţă topo şi un raport de expertiză tehnică judiciară întocmite în legătură cu un teren din comuna Călineşti. Nu vom intra în multe detalii tehnice, ci vom puncta câteva aspecte. În 1974, familia Şandor a vândut 3 ari de teren, unor vecini. Limita ar fi trebuit să o constituie un pârâu din apropiere. Familia Oanţă (cumpărătorii) s-a trecut în registrul agricol cu acel teren, însă, nu pe locaţia proprie, ci pe o suprafaţă din terenul familiei Şandor, unde aceştia au şi casa de locuit. Şi de aici... scandalul. Fiecare pretinde cei 3 ari.

Şandor Maria spune că totul a fost posibil datorită poziţiei pe care vecina sa, Ileana Oanţă, a ocupat-o în cadrul Primăriei Călineşti, şi anume, aceea de secretar. Familia Şandor a trecut la acţiuni în instanţă, însă, expertizele topo au relevat faptul că anumite date din schiţele terenului au fost schimbate sau notate greşit, dar nu au făcut lumină în acest caz şi au mers, în continuare pe calcule eronate. Aşa se face că expertul Ioan Zlampareţ s-a ales cu o plângere penală. Procurorii sigheteni au sesizat erorile comise de acesta, însă i-au dat un NUP, considerând că erorile de acest gen sunt fireşti. Şi normal. Apoi, a venit rândul lui Ovidiu Ştefan. Acesta a întins aproape un an efectuarea expertizei, după care, a constatat erorile schiţelor topo, însă, în schiţa sa, nu le-a corectat corespunzător. Familia Şandor îl acuză pe acesta de faptul că nu a trecut corect coordonatele terenului şi suprafaţa reală, că pe schiţă nu apar anumite construcţii, că dezmembrările anterioare au fost eronate, iar el nu le-a corectat etc. Practic, o expertiză lipsită de profesionalism, aşa cum reiese inclusiv din declaraţiile experţilor Oficiului de Cadastru. Directorul instituţiei, Vasile Ciuman, ne-a declarat telefonic că în acest caz există nişte erori, care trebuie îndreptate. De asemenea, Ana Ciocotişan, topograf în cadrul arhivei Oficiului de Cadastru, acuzată de familia Şandor că a notat date false în registrele instituţiei, a admis că schiţele au numere eronate. "Sunt nişte greşeli din 1978. S-a descoperit numai la întabulare. Trebuie luată harta concretuală din 1909, pentru a se vede exact. Trebuie făcută o expertiză topo şi clarificat", a spus Ciocotişan. Nu putem decât să acordăm un calificativ excelent pentru prestaţia lui Ovidiu Ştefan, care a reuşit performanţa de a "îndrepta" o eroare cu o alta, completând schiţa cu date greşite, în timp ce părţile continuă să cheltuiască sume importante de bani prin instanţă. Contactat telefonic, ex-viceprimarul a refuzat comentarii asupra acestui subiect. "Mai multe decât am spus în raportul de expertiză nu pot să zic. Rămâne ca instanţa să decidă. Acolo este un conflict între familii", a declarat Ştefan. Cum el este obişnuit cu instanţele de judecată (în cursul săptămânii trecute, tocmai pierzând procesul în care a atacat ordinul prefectului), probabil va face faţă şi acestui caz. Vom reveni.

Articol promovat de front news.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

Forţa mişcării

Profesorul Vasile Năsui, liderul inventatorilor maramureşeni, are 50 de invenţii brevetate sau în curs de brevetare şi alte câteva zeci de inovaţii. Anual, invenţiile sale sunt medaliate la târgurile de inventică din ţară şi străinătate.

Aşa cum am precizat şi într-un material anterior, vom continua prezentarea inventatorilor maramureşeni şi a invenţiilor lor strălucite. În această săptămână, Vasile Năsui, cadru universitar la Facultatea de Inginerie a Universităţii de Nord Baia Mare. Un prolific inventator, cu 50 de invenţii înregistrate, dintre care, 25 cu brevet de invenţie (recunoscute şi în străinătate) şi 60 de inovaţii pe plan naţional. Profesorul Năsui este un moroşean autentic. El s-a născut în 1948, în Vişeu de Jos. În 1971, a absolvit Facultatea de Mecanică Iaşi, după care a lucrat în producţie, cercetare şi proiectare, timp de 28 de ani. La acea vreme, uzina de referinţă a fost Întreprinderea Mecanică de Maşini şi Utilaje Miniere Baia Mare. Ea a fost un punct de lansare pentru mai mulţi inventatori de la noi. Profesorul Năsui ne povesteşte despre perioada de glorie a uzinei băimărene. "Întreprinderea a fost o adevărată şcoală în care s-a putut învăţa. Mulţi de aici au plecat ulterior la alte întreprinderi care au apărut în oraş (cum ar fi Ramira, de exemplu). Chiar la început, era o uzină pentru reparaţii utilaje miniere. Apoi, aici s-au dezvoltat sisteme de maşini pentru industria minieră, chimică, energetică şi chiar agricultură. S-a lucrat în echipă, iar roadele acesteia s-au văzut mai târziu. De aceea, nu pot spune că toate invenţiile îmi aparţin în exclusivitate, ci trebuie amintită şi partea cealaltă, a muncii în echipă. Înainte nu era problemă în ceea ce priveşte finanţarea anumitor invenţii. Se mergea pe ideea necesităţii rezolvării unei situaţii. Era, practic, o sarcină de partid, să vii cu idei inovatoare.", ne-a relatat Năsui.

În mare parte, invenţiile lui Năsui sunt de natură electro – mecanică şi au la bază actuatori liniari (elemente de mişcare programată). Printre invenţiile sale se numără: dispozitiv de prelucrare a canalelor elicoidale pe maşini de danturat, dispozitiv de execuţie a ciururilor centrifuge de cărbune, diferiţi actuatori ce se utilizează în robotică, maşini – unelte cu comandă proprie, sisteme robotizate de poziţionare, instalaţii de foraj pentru galerii înguste (cum ar fi cele ale Minei Herja), baterie pentru filtrarea apei etc. Mai multe dintre acestea au fost premiate pe plan intern şi internaţional. Standul cu mecanism liniar de realizare a mişcării de rotaţie a primit medalia de argint la Salonul Internaţional de la Geneva (2003). El ajută la reducerea turaţiei, la toate tipurile de maşini. Reductorii clasici funcţionau cu roţi dinţate, iar acesta este pe bază de şuruburi. Prin invenţia lui Năsui se realizează un control mărit al mişcării. Bateria de filtrare a apei menajere, care funcţionează pe trei principii combinate (al membranei, cu radiaţii şi filtrare mecanică), ce poate fi utilizată atât pentru apa folosită acasă, cât şi pentru cea de la ţâşnitoarele stradale, a obţinut prima medalie (de bronz) internaţională pe numele lui Năsui, în 2002, la Salonul de la Brussels. O altă medalie (de argint) a fost obţinută la Geneva, anul trecut, pentru un actuator liniar multiaxial (un sistem telescopic de actuatori). Invenţia propune un gabarit foarte mic al actuatorilor, o cursă mare şi o viteză reglabilă. Se foloseşte în robotica de mare precizie. Actuatorul pentru întinderea benzilor (în cazul transportoarelor cu bandă) a redus efortul pentru reglarea tensiunii acestora, de la metoda mecanică manuală, la cea electrică. În acest an, el a primit la Geneva, medalia de bronz. De asemenea, profesorul Năsui a fost medaliat în cadrul altor târguri de invenţii de la Bucureşti (argint, 2002), Iaşi (2000 – 2007), Cluj (argint şi bronz, 2004 – 2006), Chişinău (aur, 2006), pentru diferite tipuri de actuatori şi reductori speciali de turaţii.

Cea mai mare împlinire pentru un inventator este să-şi vadă propriile idei puse în practică. Profesorul Năsui ne-a amintit câteva din oraşele din ţară unde şi-a valorificat munca. "La Hidromecanica Braşov, am mecanizat linia de turnare, între 1999 – 2000. La Combinatul Siderurgic Galaţi, am realizat o instalaţie de deschidere a şibelor de aerisire, aflate la mare înălţime. La Zalău, am venit cu o instalaţie de reglare a materialului de acoperire a conductorilor emailaţi, la cuptoarele respective. De asemenea, am realizat instalaţii de deschidere a uşilor la cuptoarele cu tratament termic, la o întreprindere din Sibiu. Înainte se deschideau mecanic, riscul fiind mare. Acum, ele sunt acţionate electric. Iar la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti, am pus în funcţiune o instalaţie de manevrare a materialului radio – activ", ne-a spus Năsui, amintind doar o parte din realizări. Mai trebuie amintit că profesorul Năsui este preşedintele Asociaţiei Inventatorilor din România, filiala Baia Mare. Din nefericire, inventatori avem din ce în ce mai puţini, iar statul nu face nimic pentru atragerea tinerilor înspre activitatea de cercetare şi inventică. "În Maramureş sunt 300 de inventatori, dar, activi, doar 100. Cei mai mulţi au o vârstă înaintată. Din păcate, puţini sunt aceia care le calcă pe urme. Ar trebui gândit, la nivel naţional, un program de educare a tinerilor şi în acest domeniu. Acum, la televizor, tinerilor li se arată mai mult picioare lungi şi fuste scurte. Ce pot să înveţe tinerii din licee? Unităţile şcolare sunt dotate cu diverse cabinete (de atelier), care, în mare parte, nu se mai folosesc. S-ar putea utiliza pentru cluburi de inventică", a declarat Năsui.

Medalii peste medalii

Anual, Geneva găzduieşte Salonul Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi. Este locul de întâlnire a celei mai mari pieţe mondiale a inventicii şi cel mai prestigios eveniment internaţional în acest domeniu, cu o medie de 75 mii vizitatori. La salonul din acest an, organizat în luna aprilie, au fost prezentate peste 1.000 de invenţii, din 45 de ţări. La a 35-a ediţie, România a participat cu 40 de invenţii (din 11 domenii diferite) şi alte opt invenţii independente. Toate au fost premiate: 25 medalii de aur, 17 de argint şi două de bronz. La ediţia din 2006, România a obţinut 23 medalii de aur, 15 de argint şi două de bronz. Maramureşenii pot fi onoraţi că printre medaliaţi se află şi profesorul Vasile Năsui, din Baia Mare, care, la Geneva a obţinut: o medalie de bronz (2007) şi două medalii de argint (2003 şi 2006).

"La un moment dat, Ceauşescu a cerut inventarea unei combine universale, care să recolteze tot: porumb, grâu etc. Evident, nimeni nu se gândise înainte la aşa ceva. Dar, cei cărora li se ceruse asta au inventat-o. În două săptămâni a fost gata. Numai că, din cauza presiunii, au ajuns apoi la spitalul de nebuni." Articol promovat de front news.

joi, 6 decembrie 2007

poza săptămânii (V)

Nimic nu este mai trist decât să auzi că sunt unii care îşi vând copiii. În Baia Mare sunt mai multe locaţii unde familiile sărace, cu mulţi copii, recurg la această variantă, pentru a face rost de bani. Un copil, precum acesta, costă câteva zeci de milioane lei. Poate nici atât. Şansa lui este că încă ai lui nu s-au hotărât să îl dea. Poate va scăpa. L-am fotografiat, în toamnă, pe când ieşea cu mama lui, din scara blocului. Între palmele pline cu noroi, ţinea un sandwich gol. Doar două felii de pâine. Ca el, mai sunt mulţi. În jur de 300 de copii doar în blocul în care locuieşte şi el. Câţi, oare, vor ajunge la maturitate şi îşi vor întemeia o familie alături de care vor trăi decent?

luni, 3 decembrie 2007

reclam o reclamă

O să mi se spună că scriu de colegii din presă, că nu am alte subiecte. Dar ultima şmecherie a celor de la eMaramureş e chiar penibilă. Pe site-ul lor, apar reclame de unde nici nu te aştepţi. În dreapta, sub chenarul de utilizator, apar reclame la două firme. Am dat din greşeală un click pe spaţiul respectiv şi mi s-a deschis un webpage al uneia dintre ele. Am paralizat. Aşa ceva nu se face, cel puţin nu într-un ziar electronic. E absolut jenant. Şi nu cred în povestea cu defecţiunea tehnică. Oricine are dreptul să facă reclamă, dar nu aşa. Poate nu am chef să intru pe site-ul deputatului Ioan Hoban sau al mai ştiu cărui afacerist de pe la noi, care bagă banii în ziare electronice. Foarte urât!

duminică, 2 decembrie 2007

de la 3, la 30 de ani

Unul din fanii Gazetei de Maramureş. Că tot am împlinit 5 ani. Numărul nostru, la aniversarea de 3 ani, cu mici modificari, tocmai când el împlinea... de 10 ori mai mult. O idee de Daniel Pode. Mulţam, Dănuţ!

sâmbătă, 1 decembrie 2007

Inventatori geniali (I)

Ioan Petruţ

Avem inventatori de excepţie. Cu zeci şi sute de realizări. Multe dintre ele, brevetate. Minţile sclipitoare ale maramureşenilor au dat naştere la realizări premiate peste hotare. Tragedia este că nu ştim să le valorificăm.

Acum două săptămâni, Prefectura Maramureş a decis "premierea" inventatorilor maramureşeni cu o diplomă. O bucată de hârtie pe care scrie ceva frumos. Am spus atunci că toţi cei 300 de inventatori ai judeţului merită mai mult decât atât. Pe lângă aprecierea şi promovarea muncii de cercetare, aceştia ar trebui susţinuţi de autorităţile locale, pentru a-şi vedea invenţiile brevetate puse în practică. Oamenii vin cu soluţii simple pentru probleme complicate. Unele sunt atât de eficiente, încât ne tot mirăm de ce nu se doreşte implementarea acestora. Începând cu acest număr, GAZETA de Maramureş vă va prezenta câte unul dintre cei mai importanţi inventatori maramureşeni. Ideile, uneori geniale, ale acestora sunt premiate pe plan intern şi internaţional, însă ele sunt prea puţin cunoscute. Paradoxul este că statul, în loc să sprijine activitatea de cercetare şi inventică, face ca, încetul cu încetul, aceasta să dispară: taxa pentru brevetare costă în jur de 700 lei; pentru un brevet al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci se aşteaptă câţiva ani; invenţiile brevetate nu sunt promovate şi nu se pun în practică; instituţiile de învăţământ şcolar au renunţat la cercurile de inventică etc. Cu toate acestea, inventatori sunt şi vor mai fi.

Ioan Petruţ, din Baia Mare, s-a născut în Târgu Lăpuş, în 1943. A absolvit Facultatea de Electromecanică din cadrul Universităţii de Nord Baia Mare, iar în prezent este profesor la Grupul Şcolar "Gheorghe Lazăr", din localitate. Este autorul a peste 40 de invenţii, din care, 21 sunt brevetate. Este membru al: Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor Inventatorilor şi Tehnicienilor (secretar al filialei judeţene), Uniunii Generale a Inventatorilor Descoperitorilor Inovatorilor şi Cercetătorilor (secretar al filialei judeţene), Societăţii Inventatorilor din România şi Federaţiei Inventatorilor din România. A participat la mai multe expoziţii interne şi internaţionale, unde a obţinut diverse premii: Târgul Internaţional Tehnic, de la Cluj (medalii de argint, bronz şi diplomă specială), Infoinvent, de la Chişinău (medalii de aur, argint şi bronz), Ecoinvent, de la Iaşi (medalie de argint) etc. Activitatea sa a fost axată pe descoperirea unor soluţii fiabile în electromecanică. Însă, profesorul Petruţ are invenţii şi în alte domenii. Prima sa invenţie datează din 1977, pe vremea când a predat la Liceul "Gheorghe Şincai", din Baia Mare, şi a fost brevetată, zece ani mai târziu. Este vorba despre un "cleşte pentru dezizolat şi tăiat conductori electrici". Ulterior, în 2005, această invenţie a fost premiată la două târguri de inventică: Ecoinvent, Iaşi şi Infoinvent, Chişinău. Încă din tinereţe, el a fost atras de electromecanică. A înţeles principiile de bază ale acesteia şi a continuat să îi descopere noi valenţe. Invenţiile sale sunt dintre cele mai variate şi cu o eficienţă ridicată. Pentru exemplificare, vom lua câteva, dintre cele mai importante.

La alegerea invenţiilor prezentate, l-am lăsat pe profesorul Petruţ să decidă. Prima pe care ne-a descris-o a fost un "container pentru resturi menajere". Acesta, este un recipient modern, care foloseşte colectarea selectivă a deşeurilor, fiind închis ermetic (nu degajă miros), uşor de folosit (chiar şi de copii), nu permite scurgerea lichidelor, nu se oxidează, este uşor de descărcat şi este mai ieftin decât cele pe care le importăm în prezent, din Germania. Pentru această idee, el a fost premiat la târgurile de la Chişinău şi Iaşi cu aur, iar la Cluj, cu argint. Din păcate, nu l-au "premiat" şi cei care trebuiau să o facă, respectiv agenţii economici interesaţi. Iniţial, au invocat motivul lipsei brevetului, iar după brevetare, au refuzat, fără o explicaţie plauzibilă, introducerea containerului pe piaţă. Este mai comod să importăm, decât să avem produse interne. O altă invenţie, absolut genială, este motorul cu dublu efect. "Ideea a pornit, culmea, de la un elev de-al meu, Dănuţ Ciocan. El a venit cu sugestia, ca pe motorul în doi timpi, să montăm două pistoane, în loc de unul. Cele două pistoane, puse cap în cap, acţionează în aşa fel încât reduc consumul de combustibil şi cresc puterea motorului. El a fost experimentat pe un motor de Trabant, de 28 CP. După modificarea sa, puterea motorului a crescut la 35 CP, la aceeaşi capacitate cilindrică", explică Petruţ. Invenţia a obţinut medalii de argint la Iaşi şi Chişinău.

Una dintre invenţiile la care profesorul ţine mult este aceea a cleştelui de dezizolat sârmele de bobinaj, conceput alături de Sorin şi Gheorghe Ciobanu. "O astfel de operaţiune ia, în mod normal, câteva ore. Prin folosirea cleştelui, timpul se reduce la câteva minute. Eficienţa creşte de 40 de ori. Înainte de '90, inventatorii primeau certificat, iar titularul era o întreprindere. În cazul acesta a fost Uzina de Utilaj Minier şi Reparaţii. Însă, cei de acolo nu l-au mai făcut niciodată. Au invocat faptul că nu reuşesc să îl producă, pentru că nu dispun de tehnologia necesară. A fost o poveste. Pentru că eu l-am făcut. Şi este chiar foarte uşor de produs", ne spune Petruţ. Aceeaşi soartă au avut-o şi alte invenţii, care, din diverse motive nu au putut fi puse în practică. Amintim câteva din soluţiile brevetate de profesorul Petruţ: turbină eoliană (randament crescut cu 60%), instalaţie electrică acţionată de valuri, mecanism de distribuţie cu supape coaxiale (creşte puterea motorului cu 20% şi reduce poluarea cu 75%), filtru special auto, aprinzător de gaz (garantat 20 de ani; la preţul unei brichete), instalaţie energetică ecologică pentru râuri, masă de bobinat, duş cu vibromasaj. Toate acestea aşteaptă a fi puse în practică.

Sceptici în privinţa invenţiilor

Fiecare invenţie este privită cu o oarecare rezervă, atunci când este prezentată pentru prima dată. În unele cazuri, chiar şi specialiştii au fost induşi în eroare, crezând că unele invenţii nu vor avea viitor. Timpul, însă, a demonstrat contrariul. Iată câteva previziuni eronate privind invenţiile:

"Maşinile zburătoare mai grele ca aerul nu pot exista" (1895); "Radioul nu are niciun viitor" (1897) – William Thompson – fizician şi inventator britanic

"Nu există nici cea mai mică indicaţie că se va putea obţine într-o zi energie nucleară. Asta ar implica să poţi dezintegra atomul după voinţă" (1932) – Albert Einstein

"Televiziunea nu are niciun viitor, deoarece oamenii vor obosi repede să privească o cutie de placaj în fiecare seară" – (1946) – Darryl Zanuck, producător de cinema

"După Târgul Internaţional de la Paris, lumina electrică se va stinge şi despre ea nu vom mai auzi niciodată vorbindu-se" (1878) – Erasmus Wilson, profesor Oxford

joi, 29 noiembrie 2007

imaginea săptămânii (IV)

de data aceasta o imagine ceva mai putin vesela. imi permit ceva explicatii. este realizata in baia mare, la periferie, in celebra locatie "craica", paraul pe langa care s-au aciuat hoardele de gipsies autohtoni. aici se traieste ca in urma cu cateva sute de ani. evident, nu spun nimic nou. multi cunoasteti situatia. mai trist este ca pe aici se intampla tot felul de porcarii, incepand cu uciderea copiilor, de catre parintii violenti, pana la infometarea animalelor, care, nici ele nu mai pot trai mult. calul acesta este un exemplu elocvent. se afla pe camp, intre dughenele tiganilor si blocurile din apropiere. un palc de muste ii roia in jurul capului, pe langa ochi, urechi si nari. initial am crezut ca e mort. dar cand am vazut ca-si ridica teasta si se uita la mine, am incremenit. unde sunt autoritatile statului, nu stim. vegheaza la respectarea drepturilor omului, intr-un stat democratic. am inteles. dar cu dreptul animalelor cum ramane? in alte tari europene, deja vedeam cateva dosare penale pentru aşa ceva. rusine!

miercuri, 28 noiembrie 2007

"Curăţenia de toamnă" a dosarelor

Din ciclul reuşitelor de excepţie ale Poliţiei şi Parchetului

După zece ani de la deschiderea unui dosar pe numele unui autor necunoscut, Parchetul a emis o rezoluţie în care anunţă, triumfător, rezolvarea cazului. Cum au trecut zece ani, iar autorii nu au fost identificaţi, cauza a fost clasată. Mare realizare! Probabil va fi trecută în condică la rubrica dosare soluţionate. Este şi normal. După atâta muncă trebuia să vedem şi rezultatele.

Încrederea pe care românii o au faţă de unele instituţii ale statului este foarte redusă. În special acelea legate de înfăptuirea justiţiei. În mare parte, asta se datorează modului în care se soluţionează dosarele pe care angajaţii acestor instituţii le au în lucru. Vorbim aici în primul rând de poliţişti şi procurori. În multe situaţii, aceştia se arată fie dezinteresaţi, fie incapabili de a finaliza cercetarea penală. De fiecare dată se găsesc motive suficiente: volumul mare de muncă, dosare grele, autori greu de identificat, lipsa resurselor materiale în efectuarea cercetărilor, lipsa personalului de specialitate, cunoştinţe insuficiente în anumite domenii etc. Este adevărat, unele dintre acesta sunt probleme reale şi este de înţeles faptul că nu toate dosarele pot fi finalizate corespunzător. Sunt, însă, şi cazuri în care multe dosare, în special cele care nu prezintă "importanţă", sunt aruncate într-un sertar. Se aşteaptă aşternerea prafului şi trecerea timpului, pentru ca respectivul caz să fie dat uitării. O rezolvare ce nu are cum să crească profesionalismul angajaţilor Poliţiei sau Parchetului. Un caz concret. Un banal furt de geantă diplomat în faţa "Complexului Comercial Center", din Baia Mare. Se întâmpla în '97. Proprietarul, un comerciant băimărean, s-a adresat Poliţiei Municipiului Baia Mare, cu o plângere, în care a explicat că i s-a furat diplomatul care conţinea bani (câteva milioane lei, la vremea respectivă) şi acte personale şi ale societăţii. Imediat, cu o celeritate maximă, plângerea sa a fost înregistrată, iar dosarul, trimis la Parchet. După numai o lună, a început urmărirea penală, faţă de un autor necunoscut, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. Aparent, instituţiile statului au început să lucreze la greu.

"Mirunata" rezoluţie

Însă, de atunci, singura "cercetare" pe care au întreprins-o oamenii legii a fost aceea de a-l întreba pe comerciant dacă nu cumva i-a văzut sau îi cunoaşte pe infractori. Probabil, poliţiştii aşteptau ca victima să le dea şi numerele de telefon ale hoţilor sau, eventual, adresele. Cel puţin cele de mail. Asta în cazul în care nu ar fi reuşit să-i convingă pe infractori să vină de bună voie la Poliţie, unde, între două ceşti de cafea cu lapte, să recunoască în amănunt tot ce se întâmplase. Fusese vorba de o confuzie. Băieţii aveau o maşină exact la fel şi se urcaseră în alta. Din greşeală, au luat la plecare şi diplomatul, care tocmai stătea să cadă. Doar nu era să-l lase acolo, mai ales că semăna leit cu unul pe care şi ei îl aveau. În final, presupuşii hoţi, dovediţi a fi de bună credinţă, i-ar fi restituit comerciantului diplomatul cu acte şi bani (plus dobânda aferentă) şi ar fi pupat mâna poliţiştilor îngăduitori, care ar mai fi bifat un nou caz rezolvat cu brio din pix. În realitate, lucrurile au stat puţin altfel. Hoţii nu au fost niciodată identificaţi şi paguba nu s-a recuperat. În plus, purtătorii de uniformă nu s-au sinchisit să caute pe nimeni, punând dosarul bine de tot. În urmă cu câteva zile, cineva şi-a amintit totuşi de el şi l-a scos de la naftalină. Un procuror atent, pe nume Ramona – Miruna Petru, în cursul "curăţeniei de toamnă", a dat ca din greşeală de el şi, răsfoindu-l, şi-a dat seama că... bingo!, au trecut 10 ani de la înregistrarea plângerii. Iar cum făptuitorii au rămas nedescoperiţi... cazul s-a clasat. Ca să facă treaba până la capăt, Miruna a întocmit şi o rezoluţie argumentată beton, invocând faptul că "de la data comiterii faptei şi până în prezent au trecut mai mult de 10 ani, iar autorii faptei nu au fost depistaţi". Ce ţi-e şi cu depistarea asta! Dacă nu-ţi iese, nu-ţi iese, iar cheltuielile judiciare, de 20 de lei, rămân în sarcina statului. Păcat de tot acest timp în care poliţiştii au lucrat în draci pentru a găsi măcar un capăt care să ducă la elucidarea cazului. Mii de ore de transpiraţie la pândă, în faţă la Center. Dar 10 ani... au trecut ca un minut şi... ghinion. Noroc cu prevederea asta legală! Celeritate maximă, după 10 ani.