toate drumurile duc la Roma

Sarbatoarea Craciunului isi are originea in vechea sarbatoare romana Saturnalia, care dura intre 17-23 decembrie. Initial, parintii Bisericii au stabilit ca data nasterii lui Hristos va fi 6 ianuarie. In timp, acestia au realizat ca trecerea de la lumea pagana la cea crestina nu s-a facut fara preluarea unor traditii vechi de mii de ani. De aceea, pentru atragerea credinciosilor la noua religie, incepand cu secolul al IV-lea, data nasterii Mantuitorului a fost schimbata pentru 25 decembrie, data care avea un puternic corespondent in sarbatorile de iarna ale romanilor. Ziua de 25 decembrie nu a fost aleasa intamplator, aceasta s-a suprapus peste sarbatoarea nasterii lui Mithra, Natalis Solis Invictis (nasterea soarelui invincibil). In aceeasi perioada a anului, la inceputul lunii ianuarie, romanii sarbatoreau Calendele. Inlocuind principalele sarbatori pagane, Craciunul a preluat obiceiurile legate de acestea. Biserica nu a urmarit desfiintarea vechilor datini, ci plasarea acestora intr-un nou context religios. Semnificativ in acest sens este exemplul papei Grigore I, care il sfatuieste pe episcopul Augustin "sa nu darame templele anglilor, ci sa ridice in ele altare crestine, pentru ca poporul sa vina in locurile sfinte obisnuite lui". Azi gasim numeroase reminiscente din Saturnalia romana, in special la romani si popoarele slave. Sarbatoarea Craciunului este una a ospetelor bogate, dintre care se remarca ospatul colindatorilor la sfarsitul colindatului. Toata lumea se simte bine, veselia este cuvantul de ordine. In mod similar, Saturnalia era sarbatoarea ospetelor copioase, chiar orgiastice, a vizitelor si a schimburilor de daruri. Un element aparte il reprezenta pozitia sclavului, care avea dreptul de a sedea la masa cu stapanul sau. Traditia s-a pastrat foarte bine la poloni si bielorusi, cand in a doua zi de Craciun, "Gospodarul cu sluga / Merg amandoi pe acelasi drum / Sluga si cu stapanul / Beau bere impreuna". In era crestina, taierea porcului are loc mai ales inaintea Craciunului si este facuta in chip ceremonios, ca o adevarata jertfa, intocmai ca si la Saturnalia, cand se alegea un rege al serbarii (dintre sclavi), care avea drepturi si libertati nelimitate, ce mai apoi era ucis.