Cleptomanie extremă – furt din biserici

După ce a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru mai multe infracţiuni de furt, un cleptoman din Şomcuta Mare, a recurs la infracţiuni extreme: furturi din biserici. Dacă justiţia pământească nu-l va potoli, atunci, cea sfântă, cu siguranţă.

Pentru unii, furtul este un mod de viaţă. O a doua natură. Fără să fure, nu pot trăi. Pentru cleptomanii consacraţi, nu există restricţii. Aceştia fură de unde pot şi de unde este. Văd oportunităţi la fiecare pas. Am întâlnit un astfel de caz pe când răsfoiam dosarele Judecătoriei Baia Mare, în căutarea unor infractori condamnaţi la ani grei de puşcărie pentru tot felul de nimicuri. Omul a avut un fix: să fure din biserici. De parcă justiţia laică nu era îndeajuns de drastică, s-a pus rău şi cu cele sfinte. Însă, mare trebuie să îi fi fost disperarea, încât a ajuns să fure din locaşurile de cult. Din nefericire, pentru el, nu s-a ales cu mare brânză (bisericile fiind mai sărace în cele lumeşti), ci numai cu câţiva ani de închisoare. Personajul nostru se numeşte Emanuel Puşcaşu, din satul Ciolt (Şomcuta Mare). Un recidivist urmărit de ghinion, am putea spune, după împrejurările care au dus la prinderea sa. Iniţial, el a fost condamnat, în 2003, la 5 ani închisoare, pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt. Pe când se afla în închisoare, brusc, şi-a dat seama că nu se simte prea bine după gratii şi a cerut o expertizare medicală. I-a păcălit pe medici, aceştia diagnosticându-l cu tot felul de boli psihice şi crize de epilepsie. În opinia doctorilor, "afecţiunile îi puneau în primejdie iminentă viaţa", ele neputând fi tratate în sistemul sanitar al penitenciarelor. Astfel, condamnarea lui Puşcaşu a fost suspendată pe o perioadă de trei luni, pentru efectuarea de analize medicale şi tratament de specialitate. Timp de 10 zile, el a fost internat la Spitalul Judeţean şi de Urgenţă Baia Mare, iar după externare, a rămas acasă. Înainte de împlinirea celor trei luni de suspendare, probabil, agitat de gândul că se va întoarce în penitenciar, Puşcaşu şi-a adus aminte de vechile metehne.

Într-o seară, după ce şi-a înecat amarul în câteva păhărele de băutură, s-a hotărât să dea o spargere la... biserică. A ales biserica ortodoxă din Coruia. A pătruns printr-un geam mic aflat în zona amvonului. Odată ajuns înăuntru, Puşcaşu s-a pus pe căutat. A găsit două microfoane tip lavalieră, noi, ambalate în cutie, şi 300 mii lei vechi. Apoi, şi-a astâmpărat foamea cu prescură, după care a băut şi nişte vin (că tot nu era foarte treaz). Renunţând la oblonul pe care a intrat, a ales să părăsească biserica tocmai pe uşa principală, pe care a forţat-o cu umărul. Nemulţumit de ceea ce reuşise să fure din biserica din Coruia, şi-a ales o a doua destinaţie: biserica ortodoxă din Săcălăşeni. Aici, a întâmpinat câteva greutăţi la intrare (care s-au dovedit a-i fi fatale, până la urmă). Pentru a ajunge în biserică, s-a căţărat pe o conductă de gaz şi a spart un geam lateral. Deşi a lucrat cu mănuşi, pentru a nu fi prins, la ultimul geam, s-a tăiat şi a fost nevoit să înlăture cioburile cu mâna. Unul dintre cioburi, a purtat amprenta sa şi a fost folosit, ulterior, ca mijloc de probă. În Săcălăşeni, a avut ceva mai mult succes. Dintr-o cutie metalică, pe care a forţat-o cu un băţ de stins lumânările, a sustras 6,5 milioane lei vechi. Apoi, a părăsit biserica, a luat o maşină şi s-a îndreptat spre cartierul Ferneziu, din Baia Mare, unde a lăsat bunurile furate, într-o geantă de voiaj, la o familie pe care o cunoştea.

De aici, Puşcaşu a peregrinat prin mai multe localităţi din ţară (Suceava, Timişoara etc), înainte de a fi prins de poliţiştii clujeni, care l-au bănuit de comiterea unei tâlhării. Iniţial, a negat implicarea sa în furturile din cele două biserici, dar a fost trădat de amprenta lăsată pe ciobul înlăturat cu mâna. A fost trimis în judecată, pentru două infracţiuni de furt calificat. Judecătoria Baia Mare l-a condamnat la 5 ani şi 8 luni închisoare, respectiv 6 ani închisoare, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea. Această pedeapsă s-a contopit cu restul de pedeapsă neexecutată, de 4 ani şi o lună, rămânând doar cu condamnarea de 6 ani. A fost închis la Penitenciarul Satu Mare. După un an de închisoare, a cerut revizuirea cauzei, "pentru fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei", motivând că va aduce probe care îi vor dovedi, parţial, nevinovăţia. Cererea sa a fost respinsă de Tribunalul Maramureş. Şi uite aşa, au trecut câţiva ani, de când Puşcaşu stă după gratii şi, deşi "afecţiunile sale îi pun în pericol iminent viaţa", acestea nu au reuşit să-l răpună.