Unul dintre cei mai importanţi inventatori maramureşeni este inginerul chimist Gavril Duda, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Cercetări Miniere. Invenţiile sale au întrecut cu mult realizările occidentalilor în materia flotaţiei metalelor neferoase.
"O invenţie este un act ştiinţific confirmat la nivel internaţional". Aceasta este definiţia pe care unul dintre cei mai de seamă inventatori ai Maramureşului a dat-o actului inovator. Gavril Duda, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Miniere Baia Mare (ICPM), este un inventator de meserie, un om ale cărui descoperiri inginereşti în domeniul reactivilor chimici au schimbat radical procesele tehnologice de flotaţie, nu numai pe plan local, dar şi naţional. Cu resurse net inferioare celor din occident, inginerul Gavril Duda a reuşit să bată rezultatele realizate de ţările puternic industrializate ale Europei, reducând mult costurile şi crescând randamentul productiv al obţinerii metalelor neferoase. Născut în Suciu de Sus, el şi-a împlinit studiile la Iaşi, unde a urmat cursurile Liceului Costache Negruzzi, secţia reală. Apoi, a continuat cu Facultatea de Chimie Industrială, cea mai veche instituţie de învăţământ superior din ţară, a cărei piatră de temelie a fost pusă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1860). În 1960, la absolvire, tânărul inginer era mânat de idealurile profesorilor săi, toţi şcoliţi pe la universităţi europene de prestigiu, şi a dorit să se îndrepte spre cercetare. A început cu Fabrica de Antibiotice din Iaşi, unde a lucrat în cercetare şi producţie. Aici s-a format ca inginer tehnolog. În 1974, s-a despărţit de Iaşi şi, printr-un concurs de împrejurări, a ajuns, în urma unui examen, la ICPM, unde a început o activitate nouă. În calitate de cercetător, misiunea sa a fost aceea de a găsi şi implementa tehnologii de valorificare superioară a metalelor neferoase din bazinul Maramureşului: aur, argint, cupru, plumb, zinc.
Prima temă de cercetare, ce i-a adus inginerului Duda şi prima recunoaştere internaţională, a fost legată de ecologia mediului. Mai precis, au fost vizate haldele de steril din zona Băii Mari. În acea perioadă, statul urmărea cosmetizarea lor cu vegetaţie, pentru oprirea prafului ridicat de vânt şi oferirea unui aspect mai natural. Se ştie că în acel sol de steril, nu creşte vegetaţie. Însă, prin anumite procedee chimice (un liant chimic la nivelul solului), echipa condusă de inginerul Duda a reuşit neutralizarea agenţilor fito-toxici şi obţinerea unei zone cu vegetaţie chiar foarte bogată, care rezista în timp. Rezultatele obţinute au fost concretizate printr-un brevet de invenţie şi o medalie de aur, la Salonul de Invenţii de la Brussels, în 1981. A fost prima medalie internaţională reuşită de ICMP, în planul inventicii. Au urmat alte teme de cercetare, în domeniul flotaţiei metalelor neferoase de la noi. Inginerul Duda a introdus o nouă metodă, bazată pe potenţialul electric al fiecărui metal. Astfel, au fost create mai multe grupe de reactivi chimici (denumiţi RC), care aveau o acţiune selectivă asupra metalelor. În acest fel s-au creat procese tehnologice noi, care au fost omologate, sporindu-se randamentul extractiv şi calitatea concentratelor obţinute. Aceşti RC au fost preluaţi de toate uzinele de prelucrare a metalelor neferoase din ţară.
Următorul pas a fost obţinerea unui agent de flotaţie (xantat izopropilic alcalin), care apăruse pe piaţa mondială. Noutatea absolută a invenţiei lui Duda a fost aceea că, din trei materii prime, a obţinut substanţa dorită. Aceasta, spre deosebire de aceea importată, acţiona fără deşeuri, noxe sau apă de spălare (se autousca, prin căldura degajată). În plus, acţiona într-o singură fază, pe când vechea substanţă (brevetată de nemţi) presupunea patru faze de flotaţie. O altă realizare a genialului inginer, poate cea mai ingenioasă, a fost aceea a reactivilor spumanţi de flotaţie. Ideea era simplă. Dintr-un produs secundar, ce se arunca (de la uzina de cauciucuri din Borzeşti), el a obţinut un agent de flotaţie care ridica (prin bulele de aer create, ca să folosim o exprimare empirică) metalul, la suprafaţa apei. Invenţia sa este cu atât mai incredibilă (realizarea anilor '80 – '81), cu cât ea înlocuia un produs importat la 1.200 dolari / tonă, în timp ce el putea fi produs, la 25 de dolari. Acest produs a făcut senzaţie la vremea respectivă, fiind preluat şi folosit de toate flotaţiile din ţară. Am amintit doar câteva dintre invenţiile rezultate în urma cercetării ştiinţifice a inginerului Duda. Însă, în total, el este autor principal la peste 15 invenţii brevetate şi coautor la alte trei brevetate. În prezent el activează în continuare în cadrul ICMP şi este secretar al Asociaţiei Inventatorilor din România, filiala Baia Mare. Printre cei cu care a colaborat la realizarea invenţiilor şi pentru care are un respect deosebit sunt: dr. ing. Ilie Paraschiv (fost director ICPM), ing. Nicolae Săsăran (director tehnic), ing. Angela Michnea, ing. Aurelian Brâncuşi.
"În 1997, am câştigat un concurs naţional, cu xantatul izopropilic, concurând alături de alte 37 de institute din ţară. La acel eveniment m-am întâlnit cu elita inventatorilor de profil din România. A fost momentul în care am realizat indiferenţa statului român faţă de actul de creaţie şi moartea lentă a acestuia." - Gavril Duda
"În legătură cu reactivii spumanţi de flotaţie, trebuie să amintesc un episod interesant, în care era cât pe ce să pierdem brevetul de invenţie, inovaţia fiind furată de anumite structuri superioare ale acelor vremuri. Nu vreau să le menţionez numele. Invenţia a fost dată spre analiză. S-a returnat documentaţia, fără alte explicaţii. Însă, în aceeaşi zi, respectivii au copiat toate datele şi au înregistrat cerere la OSIM. Eu am aflat de asta în momentul în care Institutul a trebuit să facă un referat referitor la inovaţie. Şi, evident, eu am fost cel care a trebuit să-l scrie. Am rămas siderat. Trebuia să scriu un referat pentru ca invenţia mea să fie brevetată de alţii. Nu am avut nicio şansă să mă opun. Şi am ales să fac acel referat în aşa fel încât cei de la OSIM, dacă erau de bună credinţă, să-şi dea seama că invenţia îmi fusese furată. Datele din final scoteau în evidenţă acest aspect. Iar cei de la OSIM s-au prins. A respins în două rânduri cererea, iar, în final, invenţia a fost brevetată de noi. Centrala Deva şi Centrala Minelor Baia Mare au cerut ca autorii să primească un premiu special. Şi am primit: o diplomă, în care ministrul a scris că e o realizare frumoasă. La acea vreme, fiecare invenţie era remunerată cu 18 mii lei (3 salarii de profesor universitar), pe an, timp de câţiva ani." - Gavril Duda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu