Lupta cu celulele aberante

Cristina Truică, medic specialist hematolog

S-a născut în Baia Mare, în 1963. Aici, a absolvit Liceul "Gheorghe Şincai", la clasa matematică – fizică. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Cluj, iar apoi, s-a specializat în hematologie, la Spitalul Clinic Fundeni. Din 1995, lucrează ca medic de specialitate al Spitalului Judeţean şi de Urgenţă din Baia Mare, unde, a contribuit la crearea secţiei de hematologie (iniţial, bolnavii fiind trataţi în cadrul secţiei de interne). Este un medic care se implică deosebit în activitatea pe care o are. Spre exemplu, în acest an, a obţinut performanţe deosebite cu un anumit medicament, pe care l-a administrat bolnavilor de leucemie, şase dintre aceştia fiind vindecaţi. A realizat o lucrare de specialitate pe această temă, care a fost prezentată la Viena şi transmisă, ulterior, forurilor europene.

Este unul dintre cei mai buni specialişti ai Spitalului Judeţean şi de Urgenţă din Baia Mare. Singurul medic hematolog din judeţ şi unul dintre puţinii din Ardeal. Datorită activităţi sale, cei 800 de bolnavi de leucemie din judeţ au o şansă în plus. Lucrările sale de specialitate au fost bine primite în Europa.

Reporter:

De ce medic şi nu inginer?

Cristina Truică:

Niciodată nu m-am gândit la altceva decât să fiu medic. Chiar după ce am intrat la liceu, m-au întrebat colegii şi am zis că o să fiu doctor. Iar de la 20 de ani, am ştiut că voi fi hematolog. Mi-a plăcut, pentru că este o disciplină extrem de exactă. Fiecare caz primeşte un anumit tratament, după configuraţia şi valorile elementelor din sânge. Pe de altă parte, cred că e o satisfacţie deosebită să faci un bine, acolo unde poţi.

Rep.:

Ce este leucemia şi care este cauza ei?

C. T.:

Leucemia este dată de o înmulţire aberantă a celulelor din sânge, care inhibă înmulţirea normală. Asta pleacă de la un deficit cromozomial. Cu asta te naşti. Boala acută poate foarte bine să apară la 20 sau la 70 de ani. Sau niciodată. Cauzele apariţiei leucemiei sunt foarte variate. Primele enumerate sunt radiaţiile. De exemplu, în cazul japonezilor, leucemia a fost dată de peştii radiaţi, din mare (după episodul Hiroshima). Peştii radiaţi au dat multe cazuri de cancer de sânge şi stomac. Apoi, arsenul. Avem mulţi pacienţi din zona agriculturii, care folosesc îngrăşăminte chimice. De asemenea, plumbul. Avem multe cazuri pe plan local, din cauza poluării cu plumb.

Rep.:

Cu ce o tratăm?

C. T.:

Până în anii 2000 se făcea transplant de măduvă osoasă. Acum se merge pe varianta transplantului de celule stem. Acestea, într-o doză concentrată, se dau pacientului ca o transfuzie de sânge, trei zile la rând. Ăsta e tot transplantul. Nu e mare filosofie. Partea grea este să găseşti donatori compatibili. Anul acesta am avut şansa să găsim trei cazuri cu donatori 100% compatibili. Acest tratament este foarte costisitor. În ţară el costă în jur de 50 de mii euro, iar în străinătate, 120 mii euro. De asemenea, fiind vorba de un cancer, se merge pe varianta tratamentului citostatic. Din fericire, spre deosebire de alte tipuri de cancer, bolnavii de leucemie au şanse mai mari de vindecare. Sunt cazuri în care ea dispare complet. Spre exemplu, boala Hodgkin, care dă ganglionii limfatici, este prima dintre bolile canceroase care a fost vindecată, cu condiţia ca ea să fie depistată într-un stadiu incipient (I sau II). Noi am avut astfel de cazuri, cu paciente care au făcut citostatice, apoi, au născut, iar copiii sunt mari şi sănătoşi. Însă, trebuie să vină la timp. La nivel de ţară, în fiecare an, apar 400 de cazuri noi de leucemii cronice. Iar în Maramureş, în jur de 220 de cazuri, pe an. Statul oferă, la nivel naţional, tratament medicamentos pentru 200 de pacienţi, în condiţiile în care sunt mii de cazuri. Acum, în Maramureş sunt 9 persoane, care beneficiază de tratament, iar 60 sunt pe lista de aşteptare.

Rep.:

Pe lângă cazurile de leucemie, cu ce alte boli vă confruntaţi?

C. T.:

În judeţ avem şi mulţi bolnavi de hemofilie, boală caracterizată prin lipsa de coagulare a sângelui. Această boală era una răspândită între regii de altădată. Purtătoarea de genă hemofilică a fost regina Victoria, a Angliei. În cazul regelui Spaniei, trei soldaţi erau ucişi, lunar, iar sângele lor era oferit regelui, pentru a putea trăi. În judeţul nostru aglomerarea se află în zona cu populaţie de ukraineni: Poienile de Sub Munte, Ruscova, Sarasău, Dragomireşti, Vişeu. Aceasta este o urmare a consangvinităţii (se căsătoresc între ei, destul de des).

Rep.:

Ducem lipsă de specialişti în acest domeniu...

C. T.:

În ţară există două centre care fac transplant. Cel mai bun, după părerea mea, este cel de la Târgu Mureş. Anul acesta, acolo au fost 20 de pacienţi, din care, trei sunt ai noştri. În Bucureşti, au fost nouă cazuri, de când s-a înfiinţat, de acum 4 – 5 ani. Iar în ceea ce priveşte secţiile, la nivel naţional sunt în număr de şase, două dintre acestea fiind în Ardeal. Cred că nici nu se doreşte creşterea numărului acestora, ci dezvoltarea celor existente şi dotarea lor cu aparatură. Avem de a face cu o lipsă de medici hematologi. Spre exemplu, din promoţia mea, de şapte, am rămas doar doi. Ceilalţi au plecat din ţară.

Rep.:

Ce se face pe plan local pentru bolnavii de leucemie?

C. T.:

Avem Asociaţia Anti Leucemie îl are ca preşedinte pe Gheorghe Marcaş, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Maramureş. Ideea acestei asociaţii a venit după ce am avut o întâlnire cu medici din Italia şi am observat că ei atrag foarte multe fonduri prin asociaţii care luptă împotriva leucemiei. Unele sunt înfiinţate în anii '40 şi sunt foarte puternice. Spre exemplu o fundaţie din nordul Italiei a reuşit, pe lângă realizarea transplanturilor, crearea a două centre de cazare a aparţinătorilor, pentru a fi alături de bolnavii internaţi. Atunci, ne-au spus că doar prin vânzarea unor nouă de Paşti, au reuşit să strângă peste 1 milion euro. Atunci, ne-am întrebat, la noi, oare când va conştientiza lumea că trebuie să ajute bolnavii. Prin această asociaţie, le asigurăm bolnavilor, transportul la centrele de transplant şi o parte din medicamente.

Rep.:

Este eficientă această fundaţie?

C. T.:

Fundaţia adună în jur de 30 mii euro, pe an. Nu este foarte mult, având în vedere că pe plan local, printr-un post de televiziune, s-au adunat 120 mii euro, iar pacientul avea şanse foarte mici. Eu am ieşit atunci, pe post, şi am zis să se strângă aceşti bani la asociaţie, pentru că dacă acel caz nu va putea fi rezolvat, banii vor merge la un alt pacient. Totuşi, s-a întâmplat, ca în alte câteva cazuri, ca nu toţi banii să fie folosiţi pentru bolnavi, ci au rămas familiei.

Articol promovat de front news.