Crimă la beţie

În încercarea de a scăpa de ani grei de închisoare, criminalii maramureşeni apelează adesea la diverse trucuri pentru a impresiona instanţele de judecată. Îşi scuză faptele cu labilităţi psihice care le cauzează tulburări de comportament. O scuză simpatică venită pe fondul disperării.

Începând cu numărul trecut, am pornit un mic serial cu marii infractori maramureşeni. Analizând statistica ultimilor ani, cu toţi condamnaţii Tribunalului Maramureş, am remarcat că pe listă se află în special infractori condamnaţi pentru infracţiuni de omor şi viol. Prezentarea unor astfel de cazuri arată cititorilor modul în care gândesc şi acţionează criminalii. Cei mai mulţi sunt oameni ca toţi ceilalţi. Până într-o zi. Când, din motive greu explicabile şi pentru făptuitori, ajung să comită fapte abominabile. Mulţi dintre aceştia îşi recunosc faptele, dar în instanţă caută tot felul de motive pentru a-şi justifica atitudinea, iar pentru a scăpa de pedeapsă, recurg la a sensibiliza judecătorii, pozând în victime ale propriilor slăbiciuni sau labilităţi psihice. A fost şi cazul unui omor ce a avut loc în comuna Remetea Chioarului. Făptuitorul, un tânăr de 29 de ani, cu antecedente penale (condamnat anterior la 3 ani şi 7 luni închisoare), şi-a ucis un amic, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, după ce acesta din urmă a refuzat să-l împrumute cu nişte bani. Este incredibil unde poate ajunge violenţa umană. O crimă pentru un fleac. Iar faptele nu se mai pot schimba, pentru că, evident, o pedeapsă, oricât ar fi ea de mare, nu poate înlătura răul produs.

Cazul de faţă îl are în prim plan pe Sorin Căprar, condamnat pentru omor asupra unui consătean. S-a petrecut în 7 septembrie, 2004, când Căprar, după finalizarea mai multor activităţi gospodăreşti, în cursul după amiezii, a intenţionat să îşi viziteze soţia, ce se afla în localitatea Nistru împreună cu fiul lor. A scăpat autobuzul şi nu a mai mers. Probabil, dacă îl prindea, scăpa de ceea ce s-a întâmplat. A ieşit din casă, cu o sticlă de ţuică sub braţ şi s-a gândit să se îmbete. S-a întâlnit cu un alt consătean, Ionel Selegean, cu care a "colindat" mai multe baruri din Remetea Chioarului. Câte o bere aici, două dincolo şi s-au adunat. Spre seară, cei doi s-au despărţit, iar Căprar s-a deplasat la locuinţa viitoarei victime. Ştefan Raţiu era acasă, împreună cu concubina sa. L-a primit omeneşte pe Căprar şi l-a servit, evident, cu ce altceva decât cu ţuică? Şi cei doi s-au pus la discuţii. Într-o vreme, Căprar i-a cerut lui Raţiu să-l împrumute cu ceva bani. Din diverse raţiuni, acesta din urmă l-a refuzat, iar discuţiile au degenerat. Printre înjurături şi ameninţări de o parte şi de alta, s-a ajuns la o altercaţie fizică. Cine a început este greu de precizat, cert este că la un moment dat, gazda a fost ameninţată de Căprar cu un cuţit, moment în care Olga Pop, concubina acestuia, a părăsit în grabă locuinţa şi s-a ascuns în spatele grădinii. Ce a urmat s-a consumat în câteva momente: Căprar l-a lovit pe Raţiu cu pumnul în zona feţei, după care a continuat cu un taburet, cu care l-a izbit de mai multe ori în cap. Victima a căzut la podea, iar Căprar, pe fondul stării de ebrietate, fără a aprecia corect consecinţele faptelor sale, a lovit-o în zona toracelui cu pumnii şi picioarele. Raţiu a decedat. Iniţial, el s-a prezentat la uşile câtorva localnici, recunoscându-şi faptele şi cerându-le să anunţe Poliţia. Culmea, el nu a fost crezut (nici măcar de soţia primarului) decât de soţia ajutorului şefului de Post, care a anunţat omorul. Ulterior, Căprar a fost găsit vinovat şi condamnat de instanţa de judecată la 12 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 4 ani.

Foarte interesant a fost faptul că între declaraţiile sale şi cele ale concubinei victimei există o neconcordanţă mare. Femeia relatează faptul că în seara cu pricina ea şi Ştefan Raţiu s-au culcat, iar după miezul nopţii, în casă au intrat doi indivizi, în persoana lui Sorin Căprar, zis "Blenchii" şi Ionel Sălăgean. Femeia spune că primul i-a solicitat lui Raţiu o sumă de bani, pe care acesta ar fi câştigat-o în urma vânzării unor mere. Pe urmă, s-ar fi pus la un pahar de ţuică, iar femeia, sesizând faptul că unul dintre ei foloseşte un cuţit cu care îl ameninţă pe concubinul ei, a ieşit din casă. Pe de altă parte, Căprar nu recunoaşte faptul că lucrurile s-au întâmplat în acest fel. Conform propriilor declaraţii, el s-ar fi întâlnit cu victima pe stradă, iar aceasta l-ar fi invitat la ea acasă pentru a bea împreună. De asemenea, el consideră episodul cu intrarea sa şi a lui Sălăgean în casă, pe nepusă masă, drept o fabulaţie a femeii, pe care o acuză de declaraţii mincinoase. Cum au stat în realitate lucrurile nu se ştie exact şi, poate, are mai puţină importanţă, cert este că în acea seară Căprar l-a ucis pe Raţiu. Ulterior, pentru a scăpa de pedeapsa iminentă, Căprar a recurs la rândul său la fabulaţii, încercând să acrediteze ideea că el a fost victima agresiunii lui Raţiu şi că, apărându-se, l-a lovit din greşeală pe acesta, provocându-i moartea.

"Tulburări de comportament cu acte doveditoare"

În încercarea sa de a scăpa de pedeapsa iminentă, Sorin Căprar a încercat tot felul de subterfugii. În cererile sale de apel şi recurs, adresate instanţelor superioare, el a încercat să îşi motiveze fapta în diverse moduri. Ba că el a fost, de fapt, victima altercaţiei cu Ştefan Raţiu, care aproape i-a luat viaţa, el nefăcând altceva decât să se apere, ba că suferă de boli psihice (având şi un certificat de handicapat) şi este afectat de tulburări de comportament. Pentru farmecul materialului, vom reproduce câtva fraze din cererile sale. "Domnule preşedinte, cu deosebit respect [...] la condamnarea pe care o am, de 12 ani, am făcut apel la Cluj, dar nu mi s-a rezolvat absolut nimic, de asta vin eu cu rugămintea, în faţa d-voastră, de poate aţi putea să-mi rezolvaţi problema pe care o am, deoarece eu sunt o persoană pensionată pe caz de boală de handicap din copilărie, de gradul II. Solicit o expertiză la Bucureşti, de a vă convinge într-adevăr de boala de care sufăr. La Parchetul Baia Mare, unde am fost audiat, mi s-au scris pe dosar ce au vrut ei, fiindcă eu nu cunosc carte absolut nimic, iar ei au profitat de acest caz. [...] Domnule preşedinte, declar că am fost atacat de numitul Ştefan Raţ, lovindu-mă cu scaunul în cap pe mine şi, căzând jos, a profitat de ocazia mea şi a luat cuţitul, înjunghiindu-mă în mâna stângă şi tot în partea stângă, lângă inimă, tot cu cuţitul. La care eu, când am văzut că m-a lovit el şi s-a aşezat în uşă, să nu pot ieşi, de frică, cu mâna stângă l-am lovit, dar de frica pe care o aveam în mine, nu am mai ştiut unde l-am lovit. I-am dat un pumn în cap, iar el s-a dezechilibrat şi lovitura a fost fatală. [...] Menţionez că partea vătămată, cu câteva zile înainte, a căzut dintr-un copac (nuc), unde a avut nişte coaste rupte. Şi de la expertiza autopsiei i-a găsit coastele rupte, dar nu sunt de mine. [...] Vă rog să luaţi în considerare că am un copil mic şi sunt căsătorit şi nevasta nu are niciun venit. De asta, domnule preşedinte, vă rog tare mult, dacă se poate, să-mi mai luaţi din pedeapsă sau să-mi schimbaţi încadrarea de la omor. Sunt un om cu tulburări de comportament şi am acte doveditoare." Impresionant până la lacrimi. Sau cel puţin aşa s-a dorit a fi recursul lui Căprar. Numai că instanţa a fost fermă – 12 ani închisoare.