sâmbătă, 2 februarie 2008

boschetarii garii

Joi seara, dupa ora 10. Politistii de la Transport Feroviar se pregatesc de actiune. Scopul misiunii – identificarea si amprentarea boschetarilor din Gara. In cateva minute, cativa purtatori de uniforma vin cu primele capturi... Stransi de prin cine stie ce cotloane, oamenii se arata nemultumiti de faptul ca au fost deranjati la o ora atat de tarzie. La vederea camerelor de filmat incep sa se agite. Sunt dusi intr-un birou al Politiei TF. Incaperea se umple de lume. „Pe mine sa nu ma filmati! Numai daca va dau eu acordul. Imi cunosc drepturile! Macar atat”, se aude dintr-un colt al incaperii. Insa, cei mai multi nu au treaba. Sunt obisnuiti cu raziile. Se uita lung la neoanele care le palpaie deasupra capului. Stiu ce o sa urmeze. Unul dintre politisti, imbracat in civil, cel care sta la masa din stanga, o sa-i cheme pe rand. O sa-i intrebe cum ii cheama si unde locuiesc. Evident, iar nu o sa stie si o sa ridice din umeri. Apoi, o sa treaca pe la masa din dreapta, unde un alt politist o sa le mazgaleasca mainile cu ceva negru, iar apoi o sa le ceara sa puna mainile pe o foaie alba, pe care o sa ramana niste urme negre. Rutina. Stiu totul pe de rost. Uite!, a mai venit unul. Il saluta toti cu urale. E Burebista. Chiar ca seamana. Cu barba deasa si caciula ridicata de o palma deasupra capului, nici nu ai zice ca nu e un dac autentic. Pana si politistii intra in jocul lor. „Hai, Burebista! Caciula jos din cap! Ma, tu chiar te-ai coborat de pe Columna lui Traian?” Se starneste un val de ras. Cativa, mai galagiosi, protesteaza. „Sefu¼, io ce caut aici? Stateam bine, mersi, la bar si m-or ridicat. Ce treaba am io? Uite, am pierdut autobuzul de zece jumate din cauza voastra. Stau in Recea. N-are voie omul sa bea o bere?” Oamenii legii il privesc cu o spranceana ridicata, in semn de neincredere. „Lasa, ca pana acum ai jucat doua ore la aparate!” In discutie se amesteca si Rezmives boxerul² „Bine ca e aici televiziunea! Sa se filmeze. Eu n-am facut nimic. Altii fura in gara, nu noi. Eu vand legal ziare, ca sa traiesc. Am aici (in timp ce vorbeste scoate de la piept doua hartii) autorizatiile”. Politistii nu-l baga in seama. Sunt si ei prea obisnuiti cu povestile pe care le aud in fiecare zi. „Urmatorul la aparat”, se aude de la masa din stanga. Vine un batran. „Auzi, tataie, cum te cheama si unde stai?” Omul isi aminteste ceva, dar partial. Nu mai stie adresa. Strada Pasunii, parca... Numarul... Ghinion, nu mai stie. In schimb, isi aminteste politistul. „64, tataie!” Batranul are o revelatie. E 64, si-a amintit. „Nu ma mai filmati. Ba!, cand iesi afara, te rezolv cu camera aia, sa stii”, se aude iar un glas din grupul boschetarilor. Dupa ce li se iau amprentele, sunt fotografiati si lasati sa plece. Cand mai raman doar cativa, un politist mai apare cu o femeie. De fapt, o adolescenta, cu un copil in brate. Il alapteaza. Politistii o cunosc prea bine. Este cea pe care au dus-o in cateva randuri la Centrul de Primire in Regim de Urgenta. Insa fata se incapataneaza sa revina in Gara. A nascut cum a putut. Intr-o scara de bloc. Baietii o cheama pentru a-i lua (oare pentru a cata oara?) datele. Fata pretinde ca are 20 de ani, insa nimeni nu o crede. Cativa din cei cu care isi imparte viata in incinta Garii o contrazic. „Vreo 16, 17. Nu are mai mult”. Sunt chemati si ultimii „clienti” si grupul, adunat afara, este lasat sa plece. Probabil se va reuni cat de curand. Cine stie. La urmatoarea razie...

2 comentarii:

Harald spunea...

Ok! SI atunci ... daca se vor reuni, care este ideea de a-i ”razia”, ai adnota cu pixul organului si apoi a le da drumul? E un fel de recensamant volatil al vietii mizere, nu-i asa?

cip spunea...

trebuie sa aibă şi băieţii ceva hârţoage. altfel cum arată că lucrează?