de la Graham Bell, la 112

În urmă cu mai bine de 100 de ani, Graham Bell inventa telefonul. De atunci, telecomunicaţiile au evoluat într-un ritm uluitor. Astăzi tehnologia comunicaţiilor s-a extins într-atât încât este de neconceput o societate din care să lipsească. Prin grija celor de la STS Maramureş am avut parte de o incursiune în istoricul acestui domeniu.

Când spunem Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), ne gândim automat la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, cunoscut ca "112". Însă, activitatea STS este mult mai vastă şi mai complexă. La nivel judeţean, Oficiul de Telecomunicaţii Speciale Maramureş îşi are sediul în aceeaşi clădire cu Inspectoratul Judeţean de Poliţie. Totuşi, cele două instituţii sunt total diferite şi subordonate unor autorităţi centrale distincte. Ideea acestui material a pornit de la o mini – expoziţie cu aparatură de telecomunicaţii, găzduită de unul dintre holurile clădirii. Aici se pot vedea diferite tipuri de aparate telefonice, folosite la noi din anii '40 şi până în prezent, aparate de verificare a liniilor telefonice, echipamente de măsură pentru rezistenţă, staţii de emisie – recepţie (precursoarele telefoanelor mobile) şi diverse alte elemente care ne duc cu gândul înapoi, la vremurile când singura metodă de comunicare directă între două persoane, care să includă ambele voci, era telefonul. Evident, aproape toate aparatele provin din perioada regimului comunist. Totuşi, doar o parte aparţine, ca producţie, fostului bloc sovietic. Multe din telefoanele (performante la vremea lor) folosite în instituţiile statului au fost de provenienţă occidentală (Germania, Austria). Cel mai vechi dintre telefoane datează din 1947 şi a fost folosit în regimul convorbirilor prin centrală. Tot printre telefoanele demne de un muzeu de profil se regăsesc şi două modele, revoluţionare, am putea spune, produse în anii '60 şi proiectate ca telefoane de secretariat, cu două, respectiv trei linii. De asemenea, expoziţia mai cuprinde telefoane de campanie şi un echipament folosit pentru primele teleconferinţe (microfon de masă, difuzor şi casca de operator). Văzându-le, ne vine greu să credem că în doar câteva zeci de ani, ele au devenit istorie, iar tehnologia a evoluat atât de mult încât aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de ele. Cu toate că întreaga aparatură expusă are valoarea unei colecţii de muzeu, echipamentele prezentate sunt funcţionale. Întrebarea este dacă se vor mai folosi vreodată...

Colonelul Marin Bancoş, seful STS Maramureş, ne-a oferit câteva date referitoare la evoluţia în timp a telecomunicaţiilor şi a diversificării activităţii instituţiei pe care o conduce. Totul a început după Primul Război Mondial, când la nivel central s-a pus problema protejării comunicaţiilor. Astfel că, Ministerul de Interne a fost cel care a deţinut în structura sa Direcţia Poştelor, Telefoanelor şi Telegrafului. Cu timpul, Direcţia a trecut sub autoritatea Ministerului Comunicaţiilor, iar în cadrul Ministerului de Interne s-au creat structuri specializate pe transmisiuni. Prima secţie de transmisiuni a apărut la începutul anilor '50, iar în 1969, a luat fiinţă Unitatea Specială de Transmisiuni "R", ale cărei principale atribuţiuni au urmărit asigurarea legăturilor telefonice, de radio şi telegrafie ale instituţiilor centrale ale statului. După 1989, Unitatea a fost preluată de Ministerul Apărării Naţionale, pentru o scurtă perioadă, iar din 1992, ea este o instituţie militară de sine stătătoare, ce face parte din Sistemul Naţional de Apărare, fiind subordonată (ca şi control şi organizare) Parlamentului României, respectiv Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. La ora actuală, principala atribuţie a instituţiei este aceea de a asigura funcţionarea neîntreruptă şi securitatea reţelelor de telecomunicaţii speciale (interceptarea comunicaţiilor în aceste reţele fiind considerate infracţiuni grave la adresa statului român). STS deserveşte principalele organe de conducere ale statului, la nivel central şi în teritoriu: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, Curtea Constituţională, Ministerul Public, Ministerul de Interne şi al Reformei Administrative, prefecturi, consilii judeţene, primării de oraşe etc. După 2000, STS Maramureş a suferit schimbări semnificative, atât în ceea ce priveşte tehnologia folosită (printr-un sistem digital de radiocomunicaţii mobile ce criptează convorbirile), cât şi gradul de complexitate a operaţiunilor desfăşurate şi extinderea reţelelor secretizate de comunicaţii. Comparativ cu alte judeţe, chiar mai însemnate (cum ar fi Cluj), numărul instituţiilor care beneficiază de un sistem secretizat de comunicaţii este mult mai mare. Principala caracteristică a sistemelor secretizate este faptul că ele asigură o criptare a convorbirilor, iar interceptarea sau stocarea acestora este interzisă prin lege. În prezent, tehnologia telecomunicaţiilor a evoluat atât de mult, încât este imposibil de conceput separat de Internet.

Repere istorice în telecomunicaţii

Până în secolul al XVIII – lea, singurul mijloc folosit pentru transmiterea la distanţă a semnalelor a fost focul. Cel care a revoluţionat acest mod de comunicare a fost inginerul francez Claude Chappe, inventând prototipul telegrafului. În 1838, Samuel Morse a făcut un uriaş pas în domeniul comunicaţiilor, transmiţând primul mesaj telegrafic, cu următorul conţinut: "Atenţie, Univers! Roata străbate regatele!" La scurt timp, telegraful avea să facă înconjurul lumii. În ţările române, primele linii telegrafice au intrat în funcţiune în 1853, legând Timişoara de Sibiu şi Alba Iulia de Cluj. Pe plan mondial, următorul pas gigant a fost realizat de Graham Bell, inventatorul telefonului, pe care l-a utilizat pentru prima dată în 1875. Nu au trecut nici doi ani şi deja telefonul a fost introdus şi în România. Însă, prima centrală telefonică manuală, cu cinci abonaţi, a fost instalată la Bucureşti, în 1889, care deservea Parlamentul şi ministerele. Următoarea instituţie care a beneficiat de telefonie a fost Casa Regală, care a avut o centrală telefonică automată cu patru abonaţi. Nu au trecut decât câţiva ani, iar în 1893, în România funcţiona deja o reţea de linii interurbane, cu o centrală de 300 de linii montate în Bucureşti. În legătură cu aportul românesc la dezvoltarea comunicaţiilor trebuie să reţinem numele lui Ion Constantinescu, ce a brevetat în Franţa aparatul "teletipografic", predecesorul teleimprimatorului. Iar în 1927, el a proiectat prima centrală telefonică automată românească.