Ioan Bozga a fost dat în urmărire generală şi internaţională încă din 2002, după o serie de afaceri necurate derulate în judeţ şi în ţară. El a fost condamnat pentru înşelăciune de Judecătoria Slatina (la 5 ani închisoare) şi de Tribunalul Maramureş (la 12 ani închisoare), fără a executa vreo zi de penitenţă.
După două episoade cu infractori periculoşi, condamnaţi la pedepse ce trec de zece ani, autori ai unor crime comise cu mult sânge rece, vă propun un caz cu infracţiuni economice. O serie întreagă de înşelăciuni lăsată cu 12 ani de condamnare la pedeapsa închisorii. O sancţiune drastică, mai mare decât multe din pedepsele aplicate pentru cazuri de omor. Totuşi, hotărârea instanţei nu poate fi pusă în practică, autorul infracţiunilor nefiind prins până acum, deşi el este dat în urmărire generală şi internaţională de aproape 5 ani. În anii '90, una dintre metodele principale de înşelăciune s-a realizat cu ajutorul filelor cec fără acoperire. Iar după 2000, această formă de escrocherie a fost continuată, deşi ea devenise una de notorietate. În acea perioadă propice, Ioan Bozga a derulat în Maramureş diverse afaceri. Mai mult sau mai puţin cinstite. Faptele pentru care a fost condamnat se leagă de o afacere cu zahăr, pe care firma sa îl achiziţiona de la societatea "Beta Ţăndărei" (devenită ulterior SC "Zahărul Românesc"). În aceeaşi poveste este implicat şi cunoscutul om de afaceri băimărean, Mircea Şuteu, care a pozat în acest dosar în postura de păgubit, deşi au existat numeroase indicii care au arătat o anume legătură dintre acesta şi Bozga. Oricum ar fi, după "ţeapa" pregătită de Bozga şi cei care l-au susţinut, acesta nu-şi face gânduri negre de după gratii, el fiind de negăsit. Pe de altă parte, nici "ţepuitul" Şuteu nu o duce foarte rău, el revenind în ultima vreme în atenţia publicului, după participarea sa la organizarea "mega – dolhionului" de la Sala Sporturilor din acest an.
Una dintre cele mai bune surse pentru a câştiga bani a fost, pentru Ioan Bozga, achiziţionarea de zahăr vrac de la firma SC Beta Ţăndărei. După o colaborare în care cele două părţi şi-au câştigat încrederea reciprocă, în 2001, Ioan Bozga, prin firma sa STM COM, a intenţionat să comercializeze o cantitate mai mare de zahăr de la societatea producătoare. În acest sens, în primăvara acelui an, a încheiat un contract de vânzare – cumpărare, prin care el se obliga la achiziţionarea a 12 mii tone zahăr (o mie tone pe lună), cu plata mărfii în 15 zile de la data livrării. Evident, un asemenea contract avea nevoie şi de garanţii bancare. Bozga s-a adresat filialei judeţene a BCR, solicitând o scrisoare de garanţie bancară. Numai că banca i-a solicitat, la rândul ei, contragaranţii în valoare de 12 miliarde lei. Astfel, Bozga s-a gândit să apeleze la mai vechi prieteni de afaceri, cărora le-a propus să îi contragaranteze emiterea scrisorii de garanţie bancară, prin constituirea unor ipoteci asupra mai multor bunuri imobile, proprietatea societăţilor comerciale pe care aceştia le administrau. Unul dintre cei găsiţi a fost afaceristul Mircea Şuteu, administrator, pe atunci, la SC Gastrorom SA Baia Mare. Bozga i-a propus lui Şuteu o asociere. În urma înţelegerii dintre cei doi, SC Gastrorom SA s-a obligat să constituie o ipotecă asupra spaţiului comercial "Complex Tracia" (din blocul "Semilună"), în valoare de 3,2 miliarde lei. În schimb, societatea urma a beneficia de 20% din profitul obţinut din comercializarea zahărului.
Au urmat SC Questa SRL şi SC Liber Trans 2000, ambele din Şomcuta Mare, administrate de Cristian Talpoş. Un alt nume cunoscut în lumea oamenilor de afaceri, în special printre producătorii de alcool. Pentru a-l convinge pe Talpoş de onestitatea sa în afaceri, Bozga i-a livrat uneia din societăţile sale melasă în valoare de 1,4 miliarde lei, fără a-i solicita plata imediată şi s-a arătat interesat în a-i cumpăra acestuia 50% din părţile sociale pe care Talpoş le deţinea la una din fabricile sale de alcool. Sub imperiul acestor acţiuni binefăcătoare ale lui Bozga, Talpoş a acceptat să îi garanteze acestuia scrisoarea bancară, prin constituirea unei ipoteci asupra bunurilor imobile ale firmelor sale. În total, valoarea acesteia a depăşit 2 miliarde lei. În urma acestor demersuri, BCR Maramureş a fost de acord să emită scrisoarea de garanţie solicitată de Bozga, acesta contragarantând cu imobile proprii şi cu cele ale lui Şuteu şi Talpoş. În baza respectivei scrisori de garanţie, Beta Ţăndărei i-a livrat lui Bozga peste 500 tone zahăr, în valoare de 5,6 miliarde lei, marfă vândută ulterior către mai multe societăţi din Baia Mare, Alba Iulia, Bucureşti şi Turda. Deşi a încasat (uneori chiar în avans) banii pentru zahărul livrat, Bozga nu a achitat niciun leu celor de la Beta Ţăndărei, care au solicitat BCR executarea scrisorii de garanţie. Astfel, Cristian Talpoş a fost nevoit a plăti peste 2 miliarde lei către bancă, iar Mircea Şuteu a achitat 3 miliarde lei. Acestea nu au fost singurele fapte penale ale lui Bozga. În acelaşi an, el a mai dat o "ţeapă" unei firme din Negreşti – Oaş, păcălind-o pe administratoarea societăţii cu 3,5 miliarde lei (prejudiciu pe care aceasta din urmă nu şi l-a recuperat niciodată). Pe numele lui Ioan Bozga a început urmărirea penală, el fiind trimis în judecată pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. În 2005, el a fost condamnat pentru înşelăciune, la 12 ani închisoare, cu interzicerea unor drepturi şi plata sumelor datorate către societăţile comerciale cu care a avut afaceri. Deşi pe numele său mai există o condamnare, dată printr-o sentinţă a judecătoriei Slatina (5 ani închisoare, tot pentru înşelăciune), Bozga nu a stat nicio zi după gratii, el fiind în continuare căutat de organele de poliţie, numărându-se printre cei daţi în urmărire generală şi internaţională, încă din 2002.
Prietenul Şuteu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu