un "respiro" de 200 mii dolari

Centrul de zi, de la Călineşti, finanţat de o fundaţie străină, pentru recuperarea copiilor cu dizabilităţi, a înghiţit nu mai puţin de 200 mii dolari. Acum zace închis. În schimb, pentru angajaţi el este un cuibuşor de nebunii. Culmea este că Centrul închis are şi un... şef.

În Călineşti, vechiul conac, sediul CAP pe vremea comunismului, a devenit, la finele anilor 90, Centru de zi pentru copiii cu nevoi speciale din comună. Finanţat serios de Fundaţia ECT (devenită ulterior FRCCF), patronată de o baroneasă din străinătate, proiectul de deschidere a Centrului a fost pus în practică, în anul 1999. Dotat cu toată aparatura necesară recuperării fizice a copiilor aflaţi în dificultate, centrul a fost martorul unor schimbări uimitoare. Copii care altădată erau marginalizaţi, inclusiv de familie, ascunşi de ochii lumii, şi mai ales de gura ei, au înregistrat progrese extraordinare. În doar câteva luni, copii care înainte nu vorbeau, aveau roluri în serbări, cântau şi dansau. Alţii, ţintuiţi în casă din cauza handicapului fizic, au intrat într-un program de recuperare, ajutaţi de aparatura cu care fundaţia dotase amplasamentul. În comuna Călineşti sunt în acest moment aproximativ 50 de copii daţi în plasament. Lor le era destinat acest centru. În plus, aici veneau în vacanţe de trei zile copiii de la centrele de plasament din Ocna Şugatag şi din alte localităţi. Însă, toată povestea a durat atâta vreme cât au venit bani din străinătate. Din clipa în care finanţarea s-a oprit, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a pus lacătul pe uşă şi centrul s-a închis. La fel cum se întâmplă cu multe lucruri bune, proiectul de la Călineşti a eşuat. Cel puţin pentru moment.

Am luat drumul Călineştiului pentru a vedea din ce cauză centrul stă cu lacătul pe el, în condiţiile în care DGASPC-ul este instituţia cu cei mai mulţi bani din judeţ. Când am ajuns în curtea Centrului, de pe aleea frumos amenajată se vedeau perfect lăzile de bere ce tronau în holul încăpător. Am urcat scările, am bătut la uşă, nu a răspuns nimeni. În acelaşi hol, un brad împodobit. Pentru cine era împodobit, nu am aflat, cert e că nu pentru copii. Pe jos, pe podea, globuri sparte. Aşadar, cineva chefuise acolo, şi pentru că au fost sărbătorile de iarnă, au cinstit cu puţină bere. Două lăzi. Am încercat s-o sunăm pe Niţa Popan, cea care ia leafă din postul de şefă a centrului (închis) din Călineşti. Nu a răspuns. Am mers apoi la Primărie, de unde informaţiile au fost destul de evazive. Primarul Mihai Nemeş spune că după ce a preluat el mandatul, centrul a mai funcţionat foarte puţin. Din câte ştie el, au fost ceva probleme cu încălzirea, trebuia o centrală nouă, nu au avut bani… greu de crezut că nu au mai fost bani, în condiţiile în care investiţiile de acolo au trecut de 200 mii dolari. Culmea, nu s-au mai găsit 2 mii şi pentru o centrală pe lemne. Primarul a sunat-o şi el pe Niţa Popan, dar ea s-a eschivat, motivând că nu poate da informaţii deoarece este în concediu (!?). Din alte surse a reieşit că străinii au încetat finanţarea pentru că facturile erau prea umflate de minunaţii noştri concetăţeni, însărcinaţi cu treburi administrative în jurul centrului. E doar o ipoteză. Întrebarea este de ce Consiliul Judeţean, proprietarul imobilului, nu a făcut nimic pentru continuarea activităţii Centrului? Sau ce face domnul Boitor în calitate de responsabil al serviciilor de protecţia copilului? De ce nu s-a implicat Primăria? Ei bine, cu Primăria e o altă poveste. Conducerea a încercat la un moment dat să obţină spaţiul pentru a-şi amenaja acolo... un nou sediu. Exact. În condiţiile în care ai în comună 50 de copii cu nevoi speciale şi/sau în plasament, tu te gândeşti la un nou sediu de primărie. Jenant. În Legea 272, care reglementează drepturile copilului, se specifică faptul că autorităţile locale trebuie să sprijine astfel de iniţiative. Dar copiii aceia nu aduc voturi. Până la urmă, s-a renunţat la năstruşnica idee, primarul Mihai Nemeş spunându-ne că dacă se va redeschide Centrul, îl va susţine, în principal cu asigurarea lemnelor pentru încălzire şi a pazei pe timp de noapte. Cine are urechi, să audă!

Am luat părerea directorului adjunct al Direcţiei, Nicolae Boitor, care ne-a dat o replică pe măsura imaginaţiei sale: Centrul nu s-a închis, el funcţionează. "A fost un centru pentru copii din asistenţă maternală, mai mult. Pentru copii cu dizabilităţi. De ce s-a închis? Momentan, nu este căldură, acolo. Instalaţia veche, pe gaz, nu a mai funcţionat şi s-a deteriorat, s-a umflat parchetul... Însă, vara, se foloseşte din plin. Merg acolo copii cu dizabilităţi. Se foloseşte ca şi centru respiro. Chiar de la noi, de la Direcţie, a fost astă vară un asistent social, care a stat cu copiii mai bine de două săptămâni. Noi folosim centrul respectiv. Numai pe perioada de iarnă nu a fost disponibil. Mai sunt şi două camere, încălzite cu radiatoare electrice. Mai merg copii şi iarna, dar nu chiar la capacitatea Centrului. Pe viitor vrem să achiziţionăm o centrală pe lemne şi să folosim Centrul tot pentru copiii ăştia, cu dizabilităţi. Acolo se întâlnesc şi asistenţii maternali. E funcţional, întrucâtva. Nu la capacitatea maximă, dar, funcţionează", a spus Boitor. Că uşile se mai deschid din când în când pentru aerisire nu înseamnă că Centrul funcţionează. Ţinem să-i amintim directorului Boitor de un act datând din 2006, prin care Direcţia al cărei adjunct este a înştiinţat Autoritatea Naţională de Protecţia Copilului de faptul că Centrul de la Călineşti şi-a încetat activitatea. Este incredibil ca directorul adjunct al Direcţiei să nu ştie că Centrul s-a închis şi să încerce a ne convinge că el funcţionează. Sigur, cu bere, că e mai ieftină decât gazul.

Centrul de la Călineşti s-a realizat pe vremea apelor tulburi ale DPC. O investiţie de 164 mii dolari, suplimentată cu încă 38 mii dolari (alte lucrări şi modificări ale proiectului). Investiţia a fost o vacă bună de muls la acea vreme, pentru conducerea Direcţiei. Câteva din datele legate de cheltuieli neavând nevoie de niciun comentariu: la nivelul anilor '98 – '99, gardul a costat 260 milioane lei, drumul de acces în curte, 300 milioane lei, renovarea clădirii, 2,2 miliarde lei. Lucrările au fost executate după dictare, cu o firmă de antrepriză, cu renume prin judeţ, datorită lucrărilor încredinţate direct, fără licitaţie. A fost şi cazul de la Călineşti. De-a lungul timpului, Centrul a servit nu numai interesul superior al copilului, ci şi pe cel al angajaţilor, clădirea fiind recunoscută drept un mic cuib de nebunii pentru cei din sistem, incluzând aici şi pe cei din conducere. Aceste metehne s-au păstrat până azi. Şefa Niţă Popan ne-a convins că Centrul nu şi-a încetat activitatea şi poate fi folosit pentru chefuri, bairamuri şi alte petreceri, întru atingerea dezideratului interesului superior al copilului.

material realizat de Ciprian Dragoş şi Adriana Szabo