duminică, 20 ianuarie 2008

judecată şi condamnată în timp record – 4 zile

Un exemplu extrem de eficienţă maximă a justiţiei: cazul unei femei din Cerneşti, prinsă în flagrant, a fost soluţionat în nu mai puţin de 4 zile. Un scor demn de cartea recordurilor. În timp ce maldăre de dosare zac cu anii prin instituţiile statului, unii se trezesc condamnaţi în câteva zile.

Într-un sondaj de opinie, realizat în toate statele Uniunii Europene şi prezentat public în toamna anului trecut, se menţiona faptul că în doar 6 luni, numărul românilor care au încredere în justiţie a scăzut de la 34, la 26%. Un procent catastrofal, care arată exact modul în care anumite cazuri, prost gestionate de instanţele de judecată, şi făcute publice pe canalele mass-media, au dus la o neîncredere generalizată în sistemul care ar trebui să fie un pilon al garanţiei respectării drepturilor cetăţenilor, într-un stat democratic. De asemenea, neîncrederea în buna funcţionare a justiţiei este dată şi de viteza redusă cu care sunt soluţionate dosarele intrate pe rolul instanţelor. Această problemă nu este caracteristică doar justiţiei, ea regăsindu-se şi la alte instituţii cum ar fi poliţia sau parchetul. Sunt binecunoscute cazurile în care procesele parcă nu se mai termină, iar trecerea anilor le face tot mai puţin actuale. Totuşi, ne-a fost dat să întâlnim şi cazuri contrare, în care unii "beneficiază" de o justiţie intransigentă şi foarte energică. Dispusă să soluţioneze un caz în doar câteva zile. Un exemplu extrem despre cum trebuie să funcţioneze o justiţie fără cusur. Din păcate, doar în privinţa unora. Cum spuneam şi în alte rânduri, peştişorii neînsemnaţi. Cât despre rechini... mai greu.

Povestea cazului nostru este simplă. 1 martie, 2007. Comuna Cerneşti. Teofil Negrean este prins în trafic fără permis de conducere. Pac!, se întocmeşte dosarul penal. Până aici, nimic surprinzător. După două zile, mama sa, care se afla în Italia, vine în ţară. Află de povestea fiului ei şi se gândeşte cum ar face ca fiul ei să nu mai aibă probleme cu justiţia. Îi vine repede şi ideea. Îl contactează pe Marius Boga, agent de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Cerneşti, căruia îi propune o întâlnire. Fără a preciza motivul sau subiectul viitoarei discuţii. Pur şi simplu i-a propus să se întâlnească, pentru a discuta ceva. Boga face pe ocupatul şi refuză întâlnirea. Femeia este insistentă şi nu renunţă uşor. În ziua următoare, îl contactează din nou. "Ştiţi, vreau să ne vedem. Băiatul meu are un dosar penal la Poliţie şi..." Poliţistul dă din colţ în colţ. Nu ştie ce să facă. Până la urmă, acceptă. Nu i s-a propus nimic, nu i s-a promis nimic. Doar o rugăminte: femeia dorea să se vadă cu el. Foarte vigilent şi dând dovadă de un profesionalism remarcabil, trebuie să recunoaştem, agentul model Marius Boga îşi anunţă superiorii. Este alertată conducerea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş. Alarmă de gradul zero. Locul de întâlnire, un birou din sediul Poliţiei Cerneşti, este înţesat cu microfoane, camere video etc. La ora 5 după amiază, vine şi marea captură. Femeia are o discuţie cu agentul Boga, căruia îi propune să o ajute cu dosarul fiului, respectiv să se schimbe declaraţia sa iniţială, în care afirma că el a fost cel care a condus autovehiculul. Agentul îi spune că asta nu se poate, că dosarul e la Parchet. Femeia merge mai departe, propunându-i să o ajute (eventual prin distrugerea dosarului) şi îi pune discret, în faţă, 100 de euro. Aşa, ca pentru început. Restul... mai încolo.

Ghinion. Camerele funcţionează, microfoanele înregistrează, iar Cornelia Negrean este prinsă în flagrant. Infracţiunea de dare de mită. De aici, lucrurile se desfăşoară cu o celeritate incredibilă. La nici câteva ore, procurorul propune instanţei de judecată arestarea preventivă pe o perioadă de 24 ore. În aceeaşi zi. În 5 martie. Imediat, instanţa de judecată aprobă şi ia măsura arestării periculoasei infractoare. La nici câteva ore după ce a încercat mituirea poliţistului, femeia se vede după gratii. În ziua următoare, vine inevitabilul – arestare preventivă pe o perioadă de 10 zile. Nu trece decât o jumătate de zi de la comiterea infracţiunii, dar rechizitoriul este gata, dosarul complet (destul de consistent) şi urmărirea penală terminată. Suntem în data de 6 martie. Se stabileşte primul termen, pentru 9 martie, când, la mai puţin de 4 zile de la comiterea infracţiunii (una incredibil de periculoasă social, trebuie să recunoaştem), femeia este condamnată la 1 an şi 4 luni închisoare. Sentinţa rămâne definitivă şi irevocabilă. În doar patru zile, sistemul a reuşit să dovedească faptul că se poate lucra cu o eficienţă maximă. Cu rechizitorii finalizate în câteva ore şi o urmărire penală de pe o zi pe alta. Totul cu maxim profesionalism.

Am luat părerea câtorva avocaţi băimăreni, vizavi de un astfel de caz. Ni s-a spus că este posibil (deşi unii s-au îndoit că practic se întâmplă aşa ceva) ca în situaţii de acest gen să funcţioneze procedura flagrantului. Foarte interesantă această procedură. Pentru unii ea funcţionează perfect, iar pentru alţii... Să luăm cazul consilierului local Mircea Dolha. Prezidentul PSD a fost trimis în judecată, de DNA, la sfârşitul lui 2006, pentru fapte datând din vara acelui an. Suntem în 2008, iar dosarul său pare a fi dat uitării. Cică n-ar fi fost bună încadrarea juridică şi s-a trimis dosarul Parchetului Cluj, pentru refacerea urmăririi penale. Şi acolo şi-a găsit odihna. Probabil vor mai trece câţiva ani până vom avea o soluţie în acel dosar. Ca el sunt multe altele, care aşteaptă următoarele cincinale, decenii, secole... pentru a-şi găsi o rezolvare. Pe de altă parte, trebuie să semnalăm şi prezenţa de spirit a agentului model Boga (pe care l-am contactat telefonic în câteva rânduri, dar nu ne-a răspuns), cel care a intuit că femeia va încerca să-l mituiască, deşi aceasta nu făcuse nicio menţiune cu privire la bani, în discuţiile telefonice, aşa cum singur a declarat. Probabil, trebuia şi el să mai pună o tresă, o steluţă, un epolet pe umăr şi a găsit ocazia perfectă. Mii de felicitări! Este clar, acesta e rolul poliţistului. Să prindă cetăţenii încălcând legea şi nu să-i îndrume spre respectarea ei. În loc să îi spună franc femeii să-şi ţină banii acasă şi să nu încerce rezolvarea situaţiei fiului pe căi necinstite, agentul model Boga a preferat să o vadă pe aceasta prinsă în flagrant, condamnată şi închisă. Asta da reuşită. Trăiască lupta împotriva corupţiei!

Un comentariu:

dănuţ spunea...

nu am cuvinte, mi-a mai ramas doar o fraza:
"desteptii cauta adevarul, prosti alearga dupa vinovati".