Minorele retrocedări majore

Procesele legate de clădirea din Centrul Vechi, ce a aparţinut cândva Ordinului Minoriţilor, sunt departe de a se încheia. Până acum, din cele 10 procese pe rol, doar două s-au finalizat, acţiunea fiind respinsă. Proprietarii apartamentelor, cumpărate de la Primărie, sunt disperaţi de posibilitatea evacuării clădirii.

În urmă cu câteva luni semnalam un caz deosebit legat de o revendicare a unui imobil aflat în Centrul Vechi al Băii Mari. Este vorba de un patrulater situat între str. Crişan şi Piaţa Păcii. În latura sa estică se află actualul sediu al Direcţiei de Venituri a Primăriei Baia Mare. Obiectul disputei îl constituie apartamentele aflate la etajul acelei laturi a clădirii, unde locuiesc mai multe familii, precum şi o altă clădire, aflată în curtea interioară. Aceste imobile au fost revendicate în numele Ordinului Minoriţilor, un vechi ordin călugăresc, cu rădăcini în Evul Mediu. Partea sensibilă a problemei este aceea că apartamentele revendicate de Minoriţi au fost vândute de Primăria Baia Mare, încă din 1998, foştilor chiriaşi. S-a ajuns în instanţă. Iar judecătorii au înţeles să aplice legea după principiul "fiecare cât înţelege". Pentru speţe similare, soluţii diferite. Din totalul de procese aflate pe rol, două s-au finalizat cu respingerea acţiunii Minoriţilor şi menţinerea contractelor de vânzare – cumpărare. Alte opt procese aşteaptă soluţionarea, dosarele aflându-se în diverse stadii de judecată.

Argumentul principal al avocaţilor proprietarilor apartamentelor este acela că Ordinul Minoriţilor nu are calitate procesuală. Mai exact, revendicatorii nu sunt adevăraţii continuatori ai ordinului călugăresc invocat. Disputele pe această temă încă nu au fost elucidate, anumite instanţe cerând părerea unui expert în materia istoriei religiei catolice, pentru a explica dacă pe teritoriul Băii Mari, Ordinul Minoriţilor a continuat după instalarea regimului comunist la putere. De asemenea, este foarte ciudată neconcordanţa de denumiri care există între cei care au introdus acţiunea (Ordinul Minoriţilor) şi singura formaţiune religioasă recunoscută de Ministerul Cultelor şi Culturii ce are legătură cu minoriţii, respectiv Ordinul Fraţilor Minori Conventuali “Provincia Sf. Elisabeta”, parte componentă a Episcopiei Romano – Catolice de Timişoara. Referitor la acest caz se ridică multe semne de întrebare, aşa cum reiese din sentinţele date până acum. Spre exemplu, cei care au introdus acţiunea spun că Ordinul s-a înfiinţat la mijlocul secolului trecut. Însă, legea în vigoare de atunci (din 1924) prevedea obligativitatea comunicării către Tribunal a actelor care au stat la baza înfiinţării lor ca persoană juridică, în termen de 6 luni. Ori asemenea acte nu au fost depuse niciodată. Se ridică întrebarea cum au dobândit atunci Minoriţii personalitate juridică. Însă marea problemă, pentru reuşita acţiunii minoriţilor o reprezintă aspectul proprietăţii. Conform actelor de Carte Funciară, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Ordinul Minoriţilor din Baia Mare deţinea clădirile revendicate, însă nu aveau proprietatea acestora, ci numai posesia. Ori legea permite reconstituirea dreptului de proprietate şi nu a celui de posesie.

Proprietarii apartamentelor din acel imobil se declară nemulţumiţi de procesele prin care sunt purtaţi. Unii nu înţeleg de ce trebuie să-şi cheltuiască banii pe la avocaţi, din moment ce sunt proprietarii de drept ai imobilelor aflate în discuţie. Ei consideră că Primăria este aceea care trebuie să apară în instanţă şi nu ei. Stând de vorbă cu câţiva din cei care s-au trezit cu apartamentul revendicat, am aflat lucruri interesante. "Din informaţiile pe care le-am găsit pe internet, Ordinul Minorilor Conventuali are sediul la Bacău, iar Ordinul Minoriţilor Franciscani are centrul la Şumuleul Ciucului, lângă Miercurea Ciuc. Însă, în instanţă, avocaţii acestora au zis că vin din partea Episcopiei de Satu Mare, iar apoi a Episcopiei Aradului. Dar nu au putut dovedi niciodată pe cine reprezintă. Unul dintre cei care a câştigat procesul s-a deplasat la Arad, cu executorul judecătoresc, pentru a-şi recupera cheltuielile de judecată. Însă cei de acolo i-au spus că ei nu au intentat niciun proces. Este foarte ciudată şi poziţia instanţelor de judecată. Spre exemplu, familia Pop are acolo două apartamente, legate între ele şi renovate. S-au investit mulţi bani acolo. Culmea, pentru unul dintre apartamente s-a admis acţiunea Minoriţilor, pentru celălalt, nu. Noi considerăm că procesele trebuie purtate cu reprezentanţii Primăriei şi nu cu noi. Pentru că ei au fost cei care au venit în 1998 cu ideea cumpărării apartamentelor. Ni s-a spus că dacă vrem să mai stăm acolo, trebuie să cumpărăm. Şi am plătit un preţ bun la vremea respectivă, mai mare decât al apartamentelor din oraş", ne-a declarat L. R., unul dintre proprietarii apartamentelor aflate în litigiu. Cum se vor încheia aceste procese este greu de anticipat, interesele mari fiind uneori deasupra justiţiei.

Fragment dintr-o sentinţă a Tribunalului Maramureş, din octombrie, 2006: “Imobilul înscris în CF nr. 9359 Baia Mare a fost înscris iniţial ca şi casă de locuit, în CF nr 405. Acest imobil, împreună cu celelalte, a fost înscris cu titlu de posesiune faptică sub numărul 509/20 decembrie 1870, în favoarea Ordinului Minoriţilor Baia Mare. Ori posesiunea, ca stare de fapt, nu se confundă cu proprietatea, care constituie un drept. În mod indubitabil, asupra acestui imobil, respectivul ordin nu a avut întabulat un drept de proprietate”.