Un CV cu peste 200 de invenţii

Profesorul Gheorghe Volcovinschi, cel mai important inventator al Maramureşului, are peste 200 de invenţii brevetate sau în curs de brevetare. Apreciate în ţară şi străinătate, realizările sale reprezentative încă aşteaptă a fi puse în practică.

Este, de departe, cel mai prolific inventator maramureşean şi unul dintre cei mai cunoscuţi inventatori români în viaţă. În cadrul activităţii sale de cercetare, el a înregistrat la OSIM peste 180 de invenţii, din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii. Pe lângă acestea, mai are câteva zeci de idei propuse spre brevetare sau în curs de brevetare. Un total de peste 200 de idei inovatoare, în dreptul unui singur nume – Gheorghe Volcovinschi. Maramureşean de origine, născut Vişeul de Sus, în 1933, el s-a arătat, încă din copilărie, atras de activităţi inovatoare. După o perioadă în care a lucrat ca proiectant, mecanic şi chimist la Exploatarea Minieră Baia Borşa şi Centrul de Cercetări Miniere Baia Mare, a urma cursurile Facultăţii de Chimie Industrială Bucureşti. După absolvirea facultăţii, în 1965, a lucrat ca şi cercetător ştiinţific în domeniul valorificării substanţelor minerale utile şi metalurgie, ajungând cercetător ştiinţific de gr. I. În acea perioadă el a fost angajatul Combinatului Chimico – Metalurgic din Baia Mare. Aici a întreprins o prolifică activitate de cercetare (60 de lucrări contractate, 40 de lucrări proprii şi 10.000 de experienţe din diferite domenii), invenţiile sale axându-se pe domenii cum ar fi: valorificarea substanţelor minerale utile, tratarea apei, energie, materiale de construcţii etc. După '90, acumulând o vastă experienţă în domeniul său de activitate, Gheorghe Volcovinschi s-a îndreptat spre catedră. În 1992 a ajuns conferenţiar, iar în 1998, profesor la Facultatea de Mine şi Metalurgie din cadrul Universităţii de Nord Baia Mare, fiind şeful catedrei de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor. În paralel, a înfiinţat un cerc de inventică pentru studenţi şi a publicat cinci cărţi şi opt cursuri universitare.

Cu o aşa bogată activitate de cercetare, este destul de greu să cuprinzi în câteva rânduri realizările profesorului Volcovinschi. Vom încerca să prezentăm câteva dintre invenţiile sale, care s-au bucurat de apreciere naţională şi internaţională. Una dintre invenţiile sale majore se referă la tehnologia recuperativă şi de neutralizare a gazelor reziduale cu conţinut de sulf. Tehnologiile de extragere a metalelor presupun un grad ridicat de poluare, datorită metodelor. Gheorghe Volcovinschi a studiat o metodă de neutralizare a gazelor cu conţinut de bioxid de sulf, cadmiu, plumb etc, cu ajutorul unui produs rezultat din apele reziduale poluate. Astfel, dintr-un produs ce se arunca, s-a obţinut elementul care a dus la reducerea poluării în procesul de obţinere a metalelor neferoase. Rămânând în sfera metalurgică, trebuie amintită o altă invenţie, la care profesorul Volcovinschi ţine foarte mult. Ea priveşte o tehnologie durabilă unitară, de valorificare complexă a materiilor prime cu conţinut de metale utile. Practic, tot obţinerea metalelor şi separarea acestora de steril. Avantajul acestei invenţii este aceea că poate fi aplicată tuturor tipurilor de minereu, cu modificări minime ale produselor obţinute şi eliminarea poluării. Tehnologia cuprinde trei faze. Granularea minereurilor, prin activare termică şi expandare, separarea de steril, cu concentrarea acestora şi extragerea metalelor utile. Totul se face fără reactivi toxici şi nu presupune poluare. Căldura necesară realizării întregului procedeu se obţine în cadrul diverselor etape tehnologice.

În afara invenţiilor din domeniul metalurgic, putem aminti şi câteva legate de industria energetică. Una dintre realizările mai importante ar fi o instalaţie de obţinere a materiilor combustibile obţinute din deşeuri celulozice. "Acum este la modă valorificarea deşeurilor de orice fel. Eu am inventat o metodă de obţinere a mangalului din deşeuri forestiere, deşeuri din industria lemnului şi menajere. Pentru că mangalul are un conţinut caloric foarte ridicat, fiind cel mai eficient combustibil", ne spune Volcovinschi. Tot legat de deşeurile reciclate, trebuie amintită şi o micro-instalaţie termoelectrică ce poate funcţiona pe bază de combustibil mixt. Diferite variante ale acestei invenţii au fost brevetate, iar altele se află în curs de brevetare. În domeniul tratării apei, Volcovinschi deţine o serie de invenţii brevetate, cum ar fi: procedeu de obţinere a apei energizate, a apei uşoare, procedeu de ionizare a apei, procedeu şi instalaţie pentru utilizarea apei de irigat, cu energie proprie de funcţionare. În domeniul materialelor de construcţii, a reuşit descoperirea unor căi mai eficiente de obţinere a cimentului şi a prafului de var. De asemenea, profesorul Volcovinschi a inventat tehnologii de obţinere a materialelor de construcţii din deşeuri minerale celulozice. Activitatea sa de cercetare nu a ocolit şi alte domenii cum ar fi medicina sau agricultura. De-a lungul timpului, el a reuşit invenţii remarcabile şi pe aceste paliere: aparat pentru transportul soluţiilor prin membrane sau materiale cu proprietăţi magnetice pentru agricultură. Din păcate, multe din invenţiile sale aşteaptă încă aplicarea lor la scară mare şi implementarea lor în diversele domenii care ar necesita o îmbunătăţire în ceea ce priveşte tehnologia de producţie. La fel ca mulţi alţi inventatori, profesorul Volcovinschi speră că într-o zi că marile sale invenţii vor fi puse în practică.

Unele din invenţiile româneşti s-au bucurat de recunoaştere internaţională. Altele, nu. Depinde de influenţele venite dintr-o parte sau din alta. Vom aminti aici câteva din invenţiile româneşti de referinţă. În 1910, Henri Coandă a reuşit primul zbor al unui avion cu reacţie. Tot el a inventat, câţiva ani mai târziu: aerodina lenticulară (farfuria zburătoare), în 1933, efectul Coandă (1938) şi discul volant (1938). Revenind în 1910, trebuie să mai amintim câteva realizări: Tache Brumărescu a inventat maşina de tăiat sulf, Ştefan Procopiu a descoperit efectul circular al discontinuităţii de magnetism, Gheorghe Marinescu a descoperit tratamentul paraliziei generale, iar Ioan Cantacuzino a reuşit obţinerea aglutinării unor microbi (fenomenul Cantacuzino) şi, după câţiva ani, vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino). În 1918, Gogu Constantinescu a întemeiat o nouă ştiinţă – sonicitatea, iar în anul următor, Ştefan Procopiu a descoperit unitatea elementară de energie magnetică (magnetonul).