Preoţii greco-catolici, victime frecvente ale regimului totalitar

În repetate rânduri am amintit că cele mai multe dintre victimele comunismului din a doua jumătate a secolului trecut se regăsesc printre intelectuali şi aşa-zişii chiaburi (oamenii înstăriţi). În Ardeal, populaţie preponderent greco-catolică, a existat o situaţie aparte a preoţilor, care au fost forţaţi să se dezică de cultul respectiv şi să treacă la religia ortodoxă. Cei care au refuzat au fost catalogaţi drept duşmani ai poporului şi închişi.

Preotul Vasile Trifu s-a născut în 1912 în localitatea Chiuzbaia (Maramureş), iar şcoala elementară şi liceul le-a terminat în Baia Mare. În 1932 a obţinut diploma de bacalaureat şi s-a gândit să urmeze cursuri teologice. A adresat o cerere către Episcopie, care i-a fost primită şi a fost trimis la Blaj, la Institutul Teologic. A terminat facultatea cu note foarte mari, ceea ce i-a permis să se înscrie la Facultatea de Filosofie, de la Cluj. "În '40, după terminarea studiilor de filosofie, am fost nevoit să aleg între preoţie şi armată. Am ales să fiu preot. Îmi plăcea treaba asta. Prima parohie am primit-o la Călineşti (lângă Ocna Şugatag), iar după doi ani m-am mutat la Odeşti. Acolo am stat până în '44, toamna, până la venirea trupelor româno-ruseşti (Regimentul 2 Dorobanţi), pe care le-am ajutat cu hrană. Era sfârşitul războiului pentru noi. În '45 m-am transferat în Săliştea de Sus, pe Valea Izei. Întotdeauna mi-au plăcut moroşenii mai mult. Sunt oameni de treabă. În '48 a început prigoana Bisericii din Ardeal, când trebuia să trecem la ortodoxism. Nu am acceptat să semnez lista respectivă şi i-am strigan nevestei - <Au venit tâlharii să treci la ortodocşi. Ce zici?> Mi-a spus să nu iscălesc cumva. În martie '49 au venit la mine câţiva din Grupul Popşa (un grup de rezistenţă anticomunist) să îi adăpostesc. Nu aveam nimic cu ei, dar le-am spus că pot să stea. Erau urmăriţi de Securitate şi arestaţi imediat. M-au luat şi pe mine cu ei şi m-au dus la Securitate la Sighet.

Anchetat şi condamnat

Am fost anchetat timp de două săptămâni şi apoi eliberat. (Printre anchetatori se afla şi Ardelean, fost şef al Securităţii din Baia Mare) A fost doar o tehnică pentru a vedea cu cine mă întâlnesc. Ştiam că mă vor lua din nou. Aşa a şi fost. M-au arestat iar şi m-au dus la Sighet. S-a format aici un grup de arestaţi şi ne-au trimis la Oradea. Am intrat în beciurile Securităţii, sub loviturile bâtelor gardienilor. Au urmat alte anchete conduse de Brudaşcu (cred că trăieşte acum în Firiza). Un alt achetator (probabil Zeller) mi-a spus să zic tot, că au şi alte metode de a ne face să vorbim. După terminarea anchetelor ne-au pus pe toţi înşiraţi cu faţa la zid. În spatele nostru securiştii mimau execuţia. La începutul lui ianuarie 1950, am ajuns la Cluj, unde am fost judecat de Tribunalul Militar şi condamnat împreună cu cei din grupul Popşa, care acum se extinse la peste 80 de persoane. Fuseseră incluşi şi cei care îi ajutaseră pe fugari. M-au acuzat de uneltire contra ordinii sociale şi am primit o condamnare de 2 ani închisoare corecţională, plus confiscarea totală a averii. Nu aveau ce să-mi ia. Pentru asta am mai făcut 7 luni.

De la Aiud la Canal

După condamnare m-au dus la Aiud, unde am lucrat la fabrica de jucării. Aici erau foarte mulţi legionari, băieţi tineri, de treabă şi harnici. Am întâlnit şi generali, ofiţeri, profesori universitari. Ăştia erau galbeni ca ceara şi ziceau că pe-acolo le vor putrezi oasele. Mâncarea era foarte slabă. 500 g de pâine pe zi. Te uscai văzând cu ochii. Acolo era un fost comandant de vas, Niculescu, iar printre instructorii de Securitate se afla unul dintre lucrătorii de pe vasul său. Acum se schimbaseră rolurile. Că aşa făceau comuniştii, pe cei de jos îi puneau în funcţii. Când îi ducea de mâncare, Niculescu îi spunea că are să se îngraşe. , zicea securistul. Şi aşa au trecut doi ani, după care s-a format un lot pentru Ghencea. Acolo ne-au triat pe cei apţi de muncă şi pe mine m-au trimis la Canal, la Capul Midia. Când a scris pe foaie bun pentru muncă grea m-am bucurat, că ştiam că la Canal se dau 750 g pâine. Atunci s-a început construcţia Canalului. Eu eram în Unitatea 1. Când am ajuns ne-au spus preoţilor să ridicăm mâna şi ne-au pus cu chiaburii. În detaşamentul nostru eram cam 50 de inşi (din care 15 preoţi), dar la Canal au fost mii de deţinuţi politici. Încărcam pâmântul în vagoneţi. Primele două luni am lucrat în schimbul de noapte. Pe mine m-au pus cu un judecător, care nu prea ştia ce să facă şi eu trebuia să mă ocup şi de norma lui, că altfel o încurca. Odată, am fost trimis cu câţiva deţinuţi să favem o pivniţă pentru zarzavaturi. La un moment dat a venit un gardian şi m-a trimis la roabă. Nu am apucat să fac 50 de metri că s-a surpat pământul din pivniţă exact în locul unde lucrasem eu. Doi deţinuţi au fost îngropaţi de vii", povesteşte preotul Trifu.

Tăcerea e de aur

A fost eliberat după 2 ani şi 7 luni (cu şapte luni peste condamnare, fiindcă nu deţinea avere). La ieşirea din închisoare i s-a spus că nu vorbească cu nimeni despre cele petrecute în cei peste trei ani trecuţi de la prima arestare. S-a întors în Baia Mare, unde s-a angajat ca tâmplar (meserie învăţată la Aiud). A profesat puţin, deşi a iubit preoţia. Ţinea slujbe pe la diferite biserici, dar fără a fi angajat. După '90 a servit la biserica de lângă Spitalul Judeţean. În ziua realizării interviului l-am vizitat împreună cu doi foşti deţinuţi politici (Iusco Gavrilă şi Grigore Hotico). A fost foarte surprins că mai există cineva care se mai gândeşte la el.

Actul de înfiinţare a Securităţii - începutul terorii

Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române

În temeiul articolului 44 punctul 2 şi articolului 45 din Constituţia Republicii Populare Române; văzând Decizia Consiliului de Miniştri nr. 92/1949;

Emite următorul Decret pentru înfiinţarea Trupelor de Securitate

Art.I Se înfiinţează pe data de 23 ianuarie 1949 trupe de securitate, care fac parte integrantă din Ministerul Afacerilor Interne, depinzând din toate punctele de vedere de aceste minister.

Art. II Ministerul Afacerilor Interne exercită autoritatea arupra trupelor de securitate prin Secretariatul general pentru trupe.

Art. III Toate unităţile trupelor de securitate formează Comandamentul trupelor de securitate.

Organizarea şi funcţionarea trupelor de securitate se vor stabili prin Decizia Minsterului Afacerilor Interne.

Art. IV Se abrogă orice decizii contrarii prezentului decret.

Dat în Bucureşti, la 7 februarie, 1949.