Câţiva ani ne-am tot dorit. Cel puţin asta încercau să facă politicienii noştri. Să ne convingă de faptul că vrem şi noi în Uniunea Europeană. Că o să fie bine. Că vom avea şi noi respectul cuvenit din partea vesticilor. Iată că a trecut un an şi jumătate de la istorica noastră integrare şi încă nu ne-am dat seama ce căutăm în Europa. Suntem aceeaşi lume a treia a continentului, de care nimănui nu-i pasă. Mă întreb câţi dintre occidentali ştiu că România este membră a UE. Pentru că, în continuare, suntem trataţi ca pe vremea când celebrii romi plecaţi la "munci" peste hotare îşi astâmpărau foamea cu lebedele vieneze. Iar pentru faptele unora suntem toţi puşi la index. Zilele trecute am aflat despre un caz ciudat, care arată modul în care ne percep străinii. Un cetăţean german, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, ne-a relatat ceea ce i s-a întâmplat atunci când a încercat să închirieze o maşină, din propria ţară, pentru a se deplasa în România. De ani buni, omul de afaceri german preia forţă de muncă din România. Având o firmă care necesită mulţi angajaţi, el este preocupat a găsi resurse în ţări precum România. El afirmă că a hotărât să angajeze tot mai mulţi români, după ce s-a convins că muncitorii noştri sunt serioşi şi bine pregătiţi. Pentru a veni în România, s-a gândit să închirieze o maşină. Cei de la firma respectivă l-au întrebat unde va circula cu ea. El le-a explicat traseul, cu destinaţia România. Auzind aşa grozăvie, nemţii i-au spus că îi pot închiria maşina, fără nicio problemă, dar nu pentru România. Omul de afaceri le-a arătat faptul că România nu este o ţară de risc, ea făcând parte din Uniunea Europeană. Însă nemţii... ca nemţii. Decişi să nu îi închirieze maşina decât pentru restul ţărilor în care va călători. Omul de afaceri a acceptat până la urmă condiţia impusă şi a închiriat maşina. A venit până la graniţa cu România, unde a lăsat maşina, iar în ţară s-a deplasat cu maşina unui amic. Totuşi, la prima sa vizită aici, impresiile sale au fost altele decât aşteptările. A găsit o ţară mai normală decât se aştepta, care semăna mult prea puţin cu ceea ce i se prezentase înainte. Germanul şi-a dat seama că povestea cu riscul prezentat de intrarea cu maşina în România era doar o poveste şi nu a înţeles de ce reprezentanţii firmei de închiriat nu au fost de acord cu o destinaţie precum aceasta. Oricum, neamţ fiind, nu ar fi acceptat să intre în România cu maşina, în condiţiile în care el o închiriase pentru a circula în celelalte ţări. Dacă acesta e modul în care vesticii ne privesc, drept o ţară de risc, este inutil să ne mai întrebăm de ce investitorii străini sunt reticenţi cu privire la dezvoltarea unor afaceri la noi. Vor mai trece, probabil, ani buni până vom reuşi să ne creăm o altă imagine faţă de vecinii noştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu