"Curăţenia de toamnă" a dosarelor

Din ciclul reuşitelor de excepţie ale Poliţiei şi Parchetului

După zece ani de la deschiderea unui dosar pe numele unui autor necunoscut, Parchetul a emis o rezoluţie în care anunţă, triumfător, rezolvarea cazului. Cum au trecut zece ani, iar autorii nu au fost identificaţi, cauza a fost clasată. Mare realizare! Probabil va fi trecută în condică la rubrica dosare soluţionate. Este şi normal. După atâta muncă trebuia să vedem şi rezultatele.

Încrederea pe care românii o au faţă de unele instituţii ale statului este foarte redusă. În special acelea legate de înfăptuirea justiţiei. În mare parte, asta se datorează modului în care se soluţionează dosarele pe care angajaţii acestor instituţii le au în lucru. Vorbim aici în primul rând de poliţişti şi procurori. În multe situaţii, aceştia se arată fie dezinteresaţi, fie incapabili de a finaliza cercetarea penală. De fiecare dată se găsesc motive suficiente: volumul mare de muncă, dosare grele, autori greu de identificat, lipsa resurselor materiale în efectuarea cercetărilor, lipsa personalului de specialitate, cunoştinţe insuficiente în anumite domenii etc. Este adevărat, unele dintre acesta sunt probleme reale şi este de înţeles faptul că nu toate dosarele pot fi finalizate corespunzător. Sunt, însă, şi cazuri în care multe dosare, în special cele care nu prezintă "importanţă", sunt aruncate într-un sertar. Se aşteaptă aşternerea prafului şi trecerea timpului, pentru ca respectivul caz să fie dat uitării. O rezolvare ce nu are cum să crească profesionalismul angajaţilor Poliţiei sau Parchetului. Un caz concret. Un banal furt de geantă diplomat în faţa "Complexului Comercial Center", din Baia Mare. Se întâmpla în '97. Proprietarul, un comerciant băimărean, s-a adresat Poliţiei Municipiului Baia Mare, cu o plângere, în care a explicat că i s-a furat diplomatul care conţinea bani (câteva milioane lei, la vremea respectivă) şi acte personale şi ale societăţii. Imediat, cu o celeritate maximă, plângerea sa a fost înregistrată, iar dosarul, trimis la Parchet. După numai o lună, a început urmărirea penală, faţă de un autor necunoscut, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. Aparent, instituţiile statului au început să lucreze la greu.

"Mirunata" rezoluţie

Însă, de atunci, singura "cercetare" pe care au întreprins-o oamenii legii a fost aceea de a-l întreba pe comerciant dacă nu cumva i-a văzut sau îi cunoaşte pe infractori. Probabil, poliţiştii aşteptau ca victima să le dea şi numerele de telefon ale hoţilor sau, eventual, adresele. Cel puţin cele de mail. Asta în cazul în care nu ar fi reuşit să-i convingă pe infractori să vină de bună voie la Poliţie, unde, între două ceşti de cafea cu lapte, să recunoască în amănunt tot ce se întâmplase. Fusese vorba de o confuzie. Băieţii aveau o maşină exact la fel şi se urcaseră în alta. Din greşeală, au luat la plecare şi diplomatul, care tocmai stătea să cadă. Doar nu era să-l lase acolo, mai ales că semăna leit cu unul pe care şi ei îl aveau. În final, presupuşii hoţi, dovediţi a fi de bună credinţă, i-ar fi restituit comerciantului diplomatul cu acte şi bani (plus dobânda aferentă) şi ar fi pupat mâna poliţiştilor îngăduitori, care ar mai fi bifat un nou caz rezolvat cu brio din pix. În realitate, lucrurile au stat puţin altfel. Hoţii nu au fost niciodată identificaţi şi paguba nu s-a recuperat. În plus, purtătorii de uniformă nu s-au sinchisit să caute pe nimeni, punând dosarul bine de tot. În urmă cu câteva zile, cineva şi-a amintit totuşi de el şi l-a scos de la naftalină. Un procuror atent, pe nume Ramona – Miruna Petru, în cursul "curăţeniei de toamnă", a dat ca din greşeală de el şi, răsfoindu-l, şi-a dat seama că... bingo!, au trecut 10 ani de la înregistrarea plângerii. Iar cum făptuitorii au rămas nedescoperiţi... cazul s-a clasat. Ca să facă treaba până la capăt, Miruna a întocmit şi o rezoluţie argumentată beton, invocând faptul că "de la data comiterii faptei şi până în prezent au trecut mai mult de 10 ani, iar autorii faptei nu au fost depistaţi". Ce ţi-e şi cu depistarea asta! Dacă nu-ţi iese, nu-ţi iese, iar cheltuielile judiciare, de 20 de lei, rămân în sarcina statului. Păcat de tot acest timp în care poliţiştii au lucrat în draci pentru a găsi măcar un capăt care să ducă la elucidarea cazului. Mii de ore de transpiraţie la pândă, în faţă la Center. Dar 10 ani... au trecut ca un minut şi... ghinion. Noroc cu prevederea asta legală! Celeritate maximă, după 10 ani.