Într-o seară, în faţa redacţiei. Băieţii lucrează. Taie asfaltul, pregătesc gurile de canal (care oricum vor fi mai înălţate sau mai joase decât carosabilul), toarnă, betonează, asfaltează şi toate cele. Coafează puţin drumul. Foarte bine, că deja începuse să ia bombeuri şi valuri. Şi lucrează seara, tocmai pentru a nu încurca circulaţia şi viceversa. Până aici, de înţeles. Numai că... semafoarele funcţionează, ca în timpul zilei. Maşinile se adună, stau şi formează o coadă care ajunge până în zona în care se lucrează. Să vezi manevre disperate, pentru evitarea staţionării inutile. Strecurări printre utilaje, treceri peste zonele fără asfalt (întru disperarea bucşelor) şi câte şi mai câte... Mulţumim, dom' Vasile, mulţumim. Dacă şi asta e greu... Să decuplezi nişte semafoare...
Mai mulţi deţinuţi ai Penitenciarului Baia Mare aduc acuze grave angajaţilor instituţiei. Comportamentul abuziv al cadrelor a dus la încălcarea drepturilor unora dintre cei închişi. Adresându-se justiţiei, aceştia au avut câştig de cauză, instanţa obligând conducerea Penitenciarului să îndrepte erorile comise. Probabil, deşi constatate de instanţă, abuzurile cadrelor vor rămâne fără urmări, chiar dacă unele dintre acestea au recurs chiar la a pretinde bani pentru a acorda deţinuţilor drepturile consfinţite de lege.
După demiterea directorului Penitenciarului Baia Mare, Vasile Chiorean, ne este dat să aflăm tot mai multe amănunte interesante legate de activitatea sa în cadrul instituţiei, pe perioada în care a asigurat interimatul acesteia. Acum, că Vasile Chiorean nu mai este omul numărul unu al puşcăriei băimărene, deţinuţii se simt mult mai puţin reţinuţi în a discuta cu presa şi a ne relata aspecte privind comportamentul unora dintre cadre. Directoratul lui Chiorean a durat mai puţin de un an, dar efectele sale se vor face resimţite mult timp de acum încolo. Pornind de la modul defectuos în care a înţeles a se îngriji de Penitenciar, transformându-l într-un jeg, aşa cum l-a caracterizat şi Ioan Băla, directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din România (ANP), şi terminând cu permisivitatea acordată cadrelor (pe care le-a scăpat de sub control), Chiorean a dat dovada unei lipse crase de profesionalism, refuzând a lua măsurile care se impuneau, în faţa ilegalităţilor comise de unii deţinuţi sau angajaţi. Aceste ilegalităţi s-au lăsat cu procese. Multe. Unele dintre ele au fost câştigate, iar acum conducerea Penitenciarului trebuie să repare prejudiciile produse. Un caz concret este acela al sistemului despărţitor aflat la sectorul vizite. Adresându-se judecătorului delegat, pe care l-a sesizat cu privire la faptul că sistemul despărţitor nu este prevăzut nicăieri în lege, un deţinut a obţinut o sentinţă definitivă. Aceasta obligă conducerea Penitenciarului să dispună înlăturarea mesei respective. Deşi sentinţa i-a fost comunicată, Vasile Chiorean nu a recunoscut-o, declarând că ea nu există şi că nu e obligat să schimbe nimic la sectorul vizite. A fost contrazis de deţinuţi, de actualul director şi de directorul ANP. Un alt proces priveşte nerespectarea legii de către unele cadre, care au refuzat mai multor deţinuţi acordarea zilelor câştig pentru munca prestată în timpul cât s-au aflat după gratii. Săptămâna trecută, Cornel Sabou a obţinut o sentinţă definitivă legată de zilele câştig pe care unii angajaţi ai Penitenciarului au refuzat să i le acorde.
Academia lui Chiorean
Începând cu luna februarie, 2008, Sabou a avut o activitate permanentă în cadrul Clubului, prestând diverse activităţi. A realizat, alături de câţiva colegi de detenţie, revista penitenciarului şi emisiuni periodice de radio. Săptămânal, el a solicitat comisiei de muncă a închisorii să îi calculeze zilele prestate la Club, pentru a i se deduce din pedeapsă, aşa cum prevede legea. A fost amânat mereu, invocându-se faptul că el… publică articole pe blog. Ceea ce era adevărat. Însă Sabou a continuat să scrie articole postate pe internet, în speranţa că într-o zi va avea câştig de cauză în lupta cu sistemul condus de Chiorean. „Cele trei persoane care s-au opus calculării zilelor câştig au fost Ligia Petruţ, Gabriel Şimon şi Vasile Chiorean. După mai bine de 100 de zile calendaristice în care am lucrat la Club, am refuzat să mai ies la muncă, în ciuda insistenţelor subcomisarului Ligia Petruţ”, declară Sabou. A fost momentul în care ziaristul s-a hotărât să scrie o carte. A cărei editare ulterioară i-ar fi putut aduce zile câştig. Aflând de ideea lui Sabou, Chiorean a decretat o inepţie mare cât chipiul lui de comisar şef. Respectiv, nu va recunoaşte lucrările de nici un fel, decât dacă ele vor avea avizul Academiei Române. Incredibil cine vorbea despre Academia Română. Asta pe lângă faptul că decizia emisă de directorul Chiorean nu avea nici un suport real.
„S-ar interpreta că i-am dat mită”
Tracasat de angajaţii personalului, Cornel Sabou s-a adresat justiţiei. Mai precis, judecătorului delegat, căruia i-a cerut reglementarea situaţiei sale. Asta se întâmpla în luna august. Nu au trecut decât câteva săptămâni şi judecătorul a dispus ca în contul lui Sabou să fie calculate zilele câştig obţinute în urma lunilor în care a lucrat la Club. În jur de 30 de zile, ce vor fi deduse din pedeapsa ce i-a fost aplicată. În timpul documentării materialului, am aflat că Sabou nu este un caz izolat. Un alt coleg de-al său, o persoană cunoscută în Baia Mare (cu un caz mediatizat intens în cursul anului trecut), dar care doreşte să-şi păstreze anonimatul, a avut parte de un tratament similar din partea conducerii Penitenciarului. „Am lucrat la Club, timp de 11 luni, fără a avea vreo zi câştig. Explicaţia a fost că trebuie să am aprobarea judecătorului delegat, în acest sens. Dar ea exista de multă vreme. Însă nu s-a recunoscut. Directorul Chiorean mi-a spus că nu îmi poate calcula zilele câştig, pentru că s-ar interpreta că i-am dat mită. Am pierdut astfel, 30 – 40 de zile ce trebuie să mi se scadă din pedeapsă”, relatează respectivul deţinut. Un alt deţinut defavorizat a fost şi Teofil Luca, fost consilier local băimărean şi om de afaceri. El spune că a fost şantajat în cadrul Comisiei de Muncă de către un membru al acesteia, Ionel Cardoş, care i-ar fi cerut să renunţe la orice pretenţie pentru perioada în care a lucrat, pentru a-i fi recunoscute zilele câştig rezultate din munca pe care o va presta din acel moment. „Eram în şedinţa Comisiei, condusă de Ioan Chindriş. Cardoş mi-a cerut să renunţ la cele opt luni în care am lucrat, pentru a începe să-mi calculeze zilele câştig. Chindriş s-a arătat mirat de pretenţia sa, însă Cardoş a afirmat că în caz contrar, nu îmi dă nimic”, spune Teofil Luca. Acum, cazul Cornel Sabou reprezintă un precedent, iar Penitenciarul va trebui să plătească pentru abuzurile lui Chiorean & Co. Cei doi deţinuţi cu care am stat de vorbă şi, cu siguranţă, mulţi alţii, vor deschide procese similare conducerii Penitenciarului pentru a-şi putea căpăta drepturile. Vorbim aici de oameni care au de ispăşit o pedeapsă. Ei au greşit faţă de societate, e drept. Însă îi putem îndrepta comiţând alte ilegalităţi?
Cadre frustrate
„Ionel Cardoş e acuzat de foarte mulţi deţinuţi că pretinde bani pentru a scoate deţinuţi la muncă. Le-a pretins să renunţe la toate zilele câştigate. Pot da şi nume. Iştvan Şafar este un caz notoriu. A recunoscut că a dat 600 de euro pentru a fi repartizat la muncă. Acest Cardoş este şi singurul cadru care nu poartă uniformă, încălcând legea. Eu, când l-am văzut prima dată la Club, l-am confundat cu un deţinut şi am vrut să-i dau o mătură. Apoi mi s-a spus că el e şeful cadrelor din Penitenciar. Angajaţi ca şi Cardoş se cred dumnezei în închisoare. Şi fac ce vor. Pentru că se simt frustraţi în viaţa de dincolo.” – Cornel Sabou
Urmează ancheta administrativă
„Deţinuţii respectivi au participat la un program educaţional Activ Club, întocmit de ofiţerul educator Ligia Petruţ, aprobat de directorul de la acea dată al Penitenciarului. Situaţia persoanelor respective nu s-a discutat în comisia de Selecţionare de Muncă, aceasta fiind singura în măsură să avizeze pozitiv folosirea deţinuţilor la muncă. Vizavi de cazul Sabou, nu am comentarii de fond. Obligaţia mea legală e să pun în aplicare hotărârea judecătorului delegat. Voi declanşa o anchetă administrativă cu privire la modul în care a fost gestionată situaţia deţinuţilor şi dacă s-a încălcat legea în acest caz.” – Horia Chiş, actualul director al Penitenciarului Baia Mare
În urmă cu doi ani, Municipalitatea a hotărât transformarea unei porţiuni a străzii George Coşbuc din Baia Mare în drum cu sens unic. Porţiunea este cuprinsă între intersecţiile cu bd-ul Unirii şi bd-ul Republicii. Ani la rând strada a fost circulabilă în două sensuri şi nu a fost nicio problemă. Totuşi, unii au găsit de cuviinţă să închisă accesul pe un sens. Rezultatul a fost unul nefast pentru circulaţia din Baia Mare. În loc să decongestioneze străzile de traficul infernal creat în ultimii ani, măsura luată a dus la apariţia unei şi mai mari aglomeraţii pe cele două artere paralele: bd-ul Bucureşti şi bd-ul Independenţei. De asemenea, s-a îngreunat foarte tare accesul pe str. Gheorghe Bilaşcu, din cauza celor două şcoli aflate în zonă, unităţi de învăţământ cu foarte mulţi elevi. La orele dimineţii, când copiii sunt aduşi la şcoală de părinţi cu maşina, str. Gheorghe Bilaşcu este blocată. La fel se întâmplă şi la amiază, când părinţii revin după copii. Pe aceeaşi stradă se află şi un supermarket. Însă pentru a ajunge la Billa, clienţii care vin din zona vestică a oraşului trebuie să facă un ocol de 2 – 3 km, traversând mai multe intersecţii. Pe aceeaşi stradă sunt şi numeroase cabinete de avocatură, birouri notariale, spaţii comerciale. Toate sunt afectate de măsura luată de Comisia de Circulaţie condusă de directorul Vasile Barbul. Am pornit ideea acestui material de la numeroasele nemulţumiri ale cetăţenilor vizavi de transformarea străzii amintite în drum cu sens unic. Este mijlocul lunii septembrie, iar începutul anului şcolar va bulversa circulaţia din Municipiu. În loc să o fluidizeze, măsura luată blochează traficul auto într-o zonă importantă a oraşului.
Ineficienţa sensului lui Barbul
Dimineaţa, între orele 7 şi 8, elevii şcolilor Nicolae Iorga şi George Coşbuc vin la cursuri aduşi de părinţi, cu maşina. În cele două unităţi şcolare sunt aproape 2.000 de elevi. În fiecare zi, câteva sute de autoturisme intră pe străzile George Coşbuc şi Gheorghe Bilaşcu. Accesul unic pe str. George Coşbuc face ca pe strada paralelă să intre foarte multe maşini, în lipsa unui carosabil aerisit. Aglomeraţia creată este greu de descris. Pe de altă parte, accesul pe str. Bilaşcu se face prin două intrări importante. Una de pe bd-ul Bucureşti (lângă Euro Hotel) şi cealaltă de pe bd-ul Unirii. A vira stânga în cele două intersecţii este practic imposibil la o oră de vârf, iar cele două bulevarde se blochează instantaneu. O altă problemă legată de imposibilitatea circulării pe ambele sensuri între Palatul de Justiţie şi intersecţia George Coşbuc – Unirii este aceea a accesului la blocurile aflate în spatele Complexului Aurora. Înainte, lucrurile erau simple. Cei care veneau dinspre Palatul de Justiţie aveau două opţiuni: una, să vireze stânga imediat după intersecţie, iar cealaltă, prin porţiunea dintre Complex şi râul Săsar. Numai că ambele variante au căzut. Prima, prin sensul unic al lui Vasile Barbul şi cea de-a doua, cu „ajutorul” unui fost angajat al Inspectoratului în Construcţii, care şi-a extins apartamentul, ocupând o cale publică de acces, fără ca vreo instituţie a statului să-l poată opri. Astfel, au existat cazuri când maşinile de salvare ale Spitalului Judeţean solicitate în zonă au trebuit să facă un ocol, pe bd-ul Independenţei, până la Universitate, pentru a putea intra pe str. George Coşbuc. Un ocol inutil de 15 minute, în locul unui drum ce poate fi parcurs într-unul singur.
Reacţia şi explicaţia
Reprezentanţii unităţilor şcolare din zonă sunt vizibil deranjaţi de transformarea străzii în drum cu sens unic şi cer Primăriei reglementarea situaţiei. „Categoric că ne afectează treaba asta cu sensul unic. Zilnic, 1.000 de elevi frecventează şcoala noastră, venind din tot oraşul. Ea nu mai este demult o şcoală strict pentru şcolarii din zona în care ne aflăm. Avem 12 clase de limba maghiară, unde vin copii de peste tot. În oraş mai sunt doar două unităţi de învăţământ cu clase de limba maghiară. Dimineaţa, din cauza faptului că drumul are sens unic de la intersecţia cu bd-ul Republicii, maşinile se adună pe str. Gheorghe Bilaşcu, unde se creează o aglomeraţie de nedescris. Pentru că foarte mulţi elevi vin la şcoală aduşi de părinţi cu maşina. Undeva la 80% dintre ei. Nu e doar un moft. Lumea se grăbeşte, copiii vin de la distanţă mai mare. În plus, sunt şi maşinile profesorilor. Nu văd de ce nu s-ar putea deschide şi celălalt sens, din moment ce de la intersecţia cu bd-ul Republicii şi până la cea cu bd-ul Decebal se circulă pe ambele sensuri. Ani la rând s-a circulat aşa, acum nu mai este bine”, a declarat Mihai Boloş, directorul şcolii Nicolae Iorga. Faţă de toate acestea, directorul Barbul are şi o explicaţie: „E foarte simplu. Nu putem lărgi strada, în dreptul şcolii, pentru că avem două case chiar lângă drum. E mai bine să ai o circulaţie fluentă pe un sens decât aglomeraţie pe două. În perioada de iarnă vom mai lua în calcul introducerea acestei măsuri pe mai multe sectoare de drum din Baia Mare. Dar trebuie foarte bine gândite. E drept că bd-ul Bucureşti a preluat o parte din maşini, dar nu avem un trafic mai mare decât pe celălalt sens. Sens pe care dorim să interzicem parcarea vehiculelor, pentru a se circula pe ambele sensuri”, a declarat Vasile Barbul. O explicaţie de dragul explicaţiei, care nu rezolvă problema. Totuşi, iarna poate fi un sfetnic bun…
Primărie – Billa (scor la pauză: 1-0)
Strada George Coşbuc a devenit sens unic tocmai în perioada în care s-a deschis Supermarketului Billa. Între construirea magazinului şi actuala configuraţie a străzii există o legătură evidentă. Divergenţele apărute pe parcursul realizării supermarketului între firma constructoare şi reprezentanţii Primăriei nu au rămas fără urmări. Fostul Restaurant Festinger (Grădina de Vară) a fost demolat fără autorizaţie. Nici nu putea fi emisă una, din moment ce niciodată nu a existat autorizaţie de construire. Gheorghe Zoicaş (AZ Com) şi Mircea Şuteu (Gastrorom) au fost amendaţi cu 50 milioane lei vechi fiecare, unul în calitate de executant al demolării, iar celălalt ca şi proprietar al construcţiei. Însă, procesul – verbal de stabilire a amenzii a fost contestat în instanţă şi anulat, pe motivul unor greşeli de formă în completarea acestuia. La acea vreme, viceprimarul Istvan Ludescher s-a arătat foarte nemulţumit de cele întâmplate, mai ales că nici constructorii nu au respectat legea, executând lucrarea fără a avea toate actele necesare. Însă, legal – nelegal, construcţia s-a finalizat, iar supermarketul s-a deschis. Încă înainte de acest moment, strada s-a transformat în sens unic, pe porţiunea cuprinsă între bd-ul Unirii şi bd-ul Republicii. Evident, încasările reprezentanţilor Billa au fost mult sub aşteptări, iar nemulţumirea lor legată de sensul unic este îndreptăţită, în acest sens. Firma chiar a intentat un proces Primăriei, câştigat, însă acesta nu a dus la redeschiderea drumului pe ambele sensuri. „SC Billa Construct a deschis un proces vizavi de actul prin care s-a stabilit circulaţia cu sens unic pe str. George Coşbuc, pe sectorul de drum de care spuneţi. Iniţial, am pierdut procesul, Billa invocând faptul că în cadrul Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei s-a semnat un proces – verbal, în care se specifica faptul că strada va avea sens unic. Problema era cu acel proces – verbal. Că nu a fost o hotărâre. Am pierdut la Tribunalul Bucureşti, iar comisia s-a întrunit din nou, emiţând o hotărâre care preciza acelaşi lucru. Ea este în vigoare şi azi, cei de la Billa nu au mai contestat-o”, a declarat Aurelia Crăciun, şeful serviciului juridic – contencios, din cadrul Primăriei Baia Mare.
Penitenciarul Baia Mare a reuşit să ne uimească în ultima vreme cu multe lucruri şocante. Ultima investigaţie legată de această instituţie a scos la iveală un caz şocant. Un deţinut a decedat în urmã cu douã sãptãmâni. Decesul sãu a fost fãcut public dupã ce un deţinut proaspãt eliberat din Penitenciar a vorbit despre aceasta într-o emisiune televizatã, la AXA TV. Poate, altfel, nu aflam nici astãzi. Deşi ex-directorul Vasile Chiorean a anunţat presa cã decesul a fost urmare a unui infarct, am reuşit sã aflãm cã lucrurile sunt ceva mai complicate.
Din declaraţiile mai multor deţinuţi, se pare cã cel decedat a suferit de afecţiuni psihice, iar în ultimele zile de viaţã, el s-a aflat în refuz de hranã. Venit din Penitenciarul - Spital Dej, el avusese parte de un regim alimentar pentru diabetici. Însã la Baia Mare, medicii nu s-au sinchisit sã îi ofere hranã conform regimului respectiv. Astfel, a consumat douã dintre mese, refuzându-le pe celelalte. Dupã trei zile de refuz de hranã, el a semnalat aceasta unuia dintre supraveghetori, însã a fost luat în derâdere şi actul nu a fost remis conducerii. Astfel, ex-directorul Chiorean se poate spãla pe mâini. Nu existã acte, nu avem nici probe. Totuşi, sunt martori care declarã ferm cã deţinutul respectiv a refuzat hrana. Citiţi tot articolul în ediţia on-line a săptămânalului Necenzurat.
Drumul ce leagă Tămăşeşti de Ariniş, lung de 2,5 km, este aproape de finalizare. Aparent, o lucrare bună, de care era nevoie. Însă, unii au profitat de acest proiect cu finanţare guvernamentală, pentru a pune de-o parte nişte bani. Că tot sunt publici şi nu au stăpân. Beneficiarul, Primăria Ariniş, a primit o subvenţie guvernamentală în valoare totală de 19,5 miliarde lei vechi, pentru realizarea acestui drum şi a altor două, din localitate. Pentru cel despre care vorbim s-au alocat 11,5 miliarde. S-a organizat o licitaţie, câştigată de o firmă din Mocira. Aşa cum se întâmplă de multe ori în astfel de cazuri, constructorul nu a respectat în totalitate proiectul şi a folosit un beton de o calitate inferioară. Evident, preţul dintre acesta şi cel specificat în proiect este destul de mare. Mai ales dacă el este adus şi via Halmeu, tocmai din Ukraina, atunci chiar este o afacere bună. Cornel Dragomir, un localnic din Tămăşeşti, a depus mai multe sesizări către instituţiile statului, vizavi de calitatea proastă a lucrărilor. Încă drumul nu este finalizat, însă deja prezintă numeroase fisuri, câteva din blocurile de beton folosite au trebuit schimbate, ele fiind deteriorate, iar carosabilul a început să fie măcinat de intemperiile vremii. În urma unei verificări a celor sesizate de Dragomir, inspectorii din cadrul Inspectoratului în Construcţii Maramureş au constatat „neconformităţi în execuţia lucrărilor, faţă de normativele tehnice” şi au stabilit următoarele măsuri: „sancţionarea constructorului cu amendă contravenţională (80 milioane lei vechi, n.red.), oprirea lucrărilor şi expertizarea tehnică a lucrărilor executate”. Aşa cum ne-a declarat Mircea David, inspector şef adjunct al instituţiei, expertiza s-a finalizat recent, iar lucrările nu pot fi reluate decât cu respectarea acesteia. Până la această oră nu am putut intra în posesia expertizei, însă, din surse neoficiale, am aflat că s-ar fi constatat diferenţa dintre materialele folosite şi cele cerute de proiect, ceea ce a dus la deschiderea unui dosar penal pe numele primarului Gheorghe Mureşan şi a constructorului. În prezent, acesta se află în lucru la Parchetul Tribunalului Maramureş.
Dosarul penal, la Parchet
Ioan Petran, prim procuror al Secţiei de Urmărire Penală din cadrul Parchetului, a confirmat faptul că există un dosar penal aflat în lucru, vizavi de lucrările efectuate la drumul respectiv. „În urmă cu câteva luni, la Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a depus o sesizare din partea unui cetăţean din Tămăşeşti, care privea fapte referitoare la Primăria din localitate, în speţă, primarul Gheorghe Mureşan, dar şi alţi angajaţi ai instituţiei. Sesizarea viza anumite fraude ocazionate de construirea drumului dintre Tămăşeşti şi Ariniş, lung de 2,5 km. Într-adevăr, noi efectuăm acte premergătoare, DNA-ul declinându-şi competenţa în favoarea noastră. Am dispus Serviciului de Investigarea Fraudelor al IJP Maramureş să facă actele premergătoare pentru a vedea documentele întocmite şi dacă subzistă elementele care conduc la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de legea privind prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie. Mai precis, folosirea subvenţiilor statului în alte scopuri decât cele pentru care au fost prevăzute. Pentru că aici se bate moneda. Reclamantul spune că banii au fost folosiţi pentru alte lucrări sau, pur şi simplu, însuşiţi de primarul Mureşan sau alţii. Deocamdată suntem în această fază, urmând ca după începerea urmăririi penale, dacă va fi cazul, să stabilim dacă sunt fapte cu vinovăţie şi eventuali vinovaţi. Specialiştii din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii au efectuat o constatare, pe care noi o vom prelua şi de care vom ţine cont, în măsura în care există un raport de cauzalitate, pentru însuşirea acestor fonduri. Deocamdată, sesizarea priveşte angajaţii Primăriei. Vom vedea pe parcurs dacă sunt implicaţi constructorul sau furnizorul de materiale sau dacă a existat o înţelegere cu aceştia”, a afirmat Ioan Petran.
Betonul nu e „beton”
Întrebat de lucrările drumului Tămăşeşti – Ariniş, primarul Mureşan s-a arătat foarte liniştit, spunând că folosirea unui alt tip de beton nu ar fi o problemă, constructorul oferind aceeaşi garanţie de cinci ani. „În luna mai, înainte de alegeri, numitul Cornel Dragomir a depus o sesizare la DNA Cluj, legată de drumul respectiv. S-a făcut cu tentă politică. Ginerele său a fost contracandidatul meu la funcţia de primar în Ariniş. Cred că nu este în toate calităţile dânsului. De altfel, el a afirmat că nu se lasă până nu ne schimbă pe toţi de la Primărie. Nu a fost nicio problemă. Am dat toate datele cerute de DNA. Chiar acum două săptămâni s-a finalizat şi expertiza referitoare la calitatea lucrărilor. Din ceea ce am înţeles, totul este ok. Nu s-au constatat nereguli. A fost vorba despre betoane. La drumurile de acest timp se cere un beton din produse de carieră. La acel moment, în judeţul nostru nu existau. S-a trecut la o altă soluţie, cu beton din piatră de râu. A fost singura modificare făcută, raportat la proiect şi caietul de sarcini. Am fost informat că drumul va avea aceeaşi durabilitate. Garanţia e tot de cinci ani, iar drumul e practicabil. Executantul trebuie să ne ofere o garanţie de minim cinci ani pentru acest drum. Încă nu s-a făcut recepţia sa, tocmai din cauza problemelor semnalate. S-au oprit şi lucrările, până la finalizarea cercetărilor”, a declarat primarul Gheorghe Mureşan. Totul este ok din punctul său de vedere. Dar nu şi al legii. DNA-ul şi-a declinat competenţa, iar Parchetul continuă cercetările. Rămâne să vedem cum se va finaliza acest dosar.
Bani din drumuri
„Am făcut mai multe sesizări către DNA, pentru că drumul nu este de calitate, aşa cum arată şi constatarea celor de la Inspecţia de Stat în Construcţii. Primarul strigă că am oprit eu lucrările. Dacă nu se lucra prost, nu le oprea nimeni. El susţine că ginerele meu a candidat la Primărie. Eu nu am nimic cu alegerile. Problema asta datează de dinaintea alegerilor, când s-a constatat că nu există o calitate corespunzătoare a lucrării. Drumul nu e de calitate pentru că nu s-a pus balast de 30 cm, conform devizului, nu s-a pus piatră concasată de 15 cm, macadam de 5 cm şi nu s-a cilindrat deloc. Am lucrat 46 de ani în construcţii şi ştiu. Piatra care trebuia adusă la acest drum, s-a dus în Ariniş. Şi umblă vorba că drumurile pe care s-a băgat piatră în Tămăşeşti au fost decontate ca fiind asfaltate. Rog organele competente să verifice şi să ia măsuri.” – Cornel Dragomir, localnic Tămăşeşti
Noua conducere a Penitenciarului Baia Mare a organizat, lunea aceasta, prima conferintã de presã. Una la care au participat directorul Horia Chis si purtãtorul de cuvânt Crina Suciu. Ex-directorul Vasile Chiorean, actualmente adjunct al institutiei, a refuzat sã aparã în fata jurnalistilor bãimãreni.
Directorul Chis a confirmat oficial numirea sa în noua functie, precizând cã mandatul sãu se întinde pe o perioadã de maximum 90 de zile, dar nu dincolo de termenul organizãrii unui concurs, care va avea loc, cel mai probabil, la începutul lunii viitoare. Termenul limitã pentru depunerea dosarelor este 23 septembrie. Întrebat dacã intentioneazã sã participe la concurs, Horia Chis a dat de înteles cã este foarte posibil sã se întâmple asta, desi nu a luat o decizie definitivã în acest sens. Actualul director interimar al penitenciarului a fost în mai multe rânduri solicitat sã preia functia respectivã, chiar si în cursul acestui an, însã a refuzat. Este foarte clar faptul cã Penitenciarul Baia Mare este unul problemã si se gãsesc foarte greu oameni care sã îsi asume responsabilitatea în preluarea conducerii sale.
• Oficialii ANP în Penitenciarul Baia Mare
Cât despre motivele oficiale ale schimbãrii lui Vasile Chiorean, acestea nu au fost comunicate încã. „Eu nu am competenta de a-l evalua pe Vasile Chiorean. Sãptãmâna aceasta vom avea parte de o vizitã din partea conducerii Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) si atunci vom afla, probabil, si motivele înlocuirii sale. Dar vã pot spune cã avem probleme, cel putin de comunicare cu presa. Imaginea noastrã în comunitate nu este una dintre cele mai bune acum”, a declarat directorul Chis.
• De vorbã cu toti detinutii
Acesta si-a luat deja în serios rolul si a trecut la luarea primelor mãsuri. În cursul zilei de ieri a vizitat toate celulele închisorii, indiferent de regim, si a stat de vorbã cu toti detinutii. Poate pãrea un fapt banal, dar asta nu s-a întâmplat niciodatã în timpul conducerii lui Chiorean. Mai multe, ce sã comentãm? De asemenea, în legãturã cu nemultumirile si reclamatiile detinutilor, Horia Chis a precizat faptul cã masa din cadrul sectorului vizat va fi înlãturatã, iar plasele de tablã montate în cursul sãptãmânii trecute la unele din geamurile celulelor urmeazã a fi scoase.
„Am constatat cã plasele respective îngreuneazã circulatia aerului si am decis demontarea lor, cel putin pe perioada anotimpului cald. Ele au fost montate în ideea stopãrii aruncãrii gunoaielor pe ferestre. Dacã detinutii au o problemã în a respira, cauzatã de aceasta, le putem înlãtura. Ele se pot pune din nou în timpul iernii. Iar la sectorul vizite, sistemul despãrtitor aflat acolo în prezent va fi înlocuit cu mese rotunde si scaune, asa cum se practicã si în alte penitenciare. Legea spune cã nu trebuie sã existe niciun sistem despãrtitor, asa cã nu o sã ne cramponãm de astfel de detalii si îl vom schimba. În încãpere existã camere video de supraveghere, astfel cã vizitele pot fi monitorizate, în ideea în care vizitatorii ar putea încerca introducerea în penitenciar a unor obiecte interzise”, a completat directorul Chis. E bine cã se iau si mãsuri, cel putin în folosul detinutilor. Asteptãm si cercetarea celor sesizate de detinuti în privinta abuzurilor unor cadre ale institutiei.
De ani buni, Baia Mare, la fel ca multe alte orase, se confruntã cu criza locurilor de veci. Cimitirele au devenit tot mai neîncãpãtoare, iar autoritãtile încã nu au gãsit o solutie viabilã pentru rezolvarea problemei. În oras existã mai multe cimitire apartinând cultelor religioase importante, toate având deja locurile de veci ocupate. Municipalitatea dispune de un cimitir propriu, însã si acesta este pe cale sã devinã neîncãpãtor. Pânã acum s-au cãutat mai multe variante pentru deschiderea unuia nou, dar terenurile sunt din ce în ce mai putine. Construirea de noi locuinte, extinderea orasului, dezvoltarea zonelor industriale, retrocedarea terenurilor cãtre fostii proprietari, vânzarea, închirierea sau concesionarea unor imobile, toate acestea au fãcut ca identificarea unui loc pentru un viitor cimitir sã fie foarte dificilã. Singura posibilitate s-a gãsit în zona de sud a orasului, între drumul ce leagã Baia Mare de Satu Nou de Jos si viitorul cartier Pintea Viteazu. Punerea în practicã a unui astfel de proiect ar genera o interesantã combinatie între constructiile zonei industriale, blocurile si casele viitorului cartier si un cimitir. Însã autoritãtile spun cã nu avem nimic mai bun. Primãria nu dispune de alte terenuri periferice care ar putea suporta destinatia unui cimitir. În plus, zona aleasã este una care nu permite alt gen de investitii. Magistrala de gaz si retelele de curent de înaltã tensiune fac din terenul respectiv unul ineficient din punct de vedere urbanistic.
• Mafia cimitirelor
Horea II este singurul cimitir detinut în prezent de municipalitate. Deschis în 1994, el are o suprafatã de 4 ha teren, din care 75% este ocupatã. La ritmul în care s-au împãrtit în ultimii ani locurile de veci în acest cimitir (peste 500 de decedati anual), în maximum doi ani, el va fi plin. Horea II este cel mai cãutat dintre cimitirele bãimãrene, din mai multe motive. În primul rând, aici, un loc de veci costã 190 lei, iar unul retinut face 300. Spre comparatie, în spatiile apartinând cultelor religioase, pentru un loc de mormânt se plãteste cam 2.000 lei. Apoi, aici poate fi înmormântat oricine. Municipalitatea nu face discriminãri religioase sau de altã naturã. Sunt înmormântate chiar si persoanele necunoscute sau cele care se sinucid. Si, nu în ultimul rând, conteazã si aspectul rãscumpãrãrii locurilor de veci. Legea, una absolut stupidã si deloc în concordantã cu principiile crestine, prevede faptul cã dupã trecerea unei perioade de 20 de ani de la înmormântare, locul trebuie rãscumpãrat de apartinãtorii defunctului. În caz contrar, administratorii cimitirului pot trece la acordarea acestuia unui alt solicitant. Într-o atare situatie, noul sicriu va fi depus în locul respectiv, dupã ce osemintele au fost în prealabil scoase, sau pur si simplu peste acestea. Este macabru, dar asta e legea pe care o avem. Pânã acum, în cimitirul Horea II nu a fost cazul pentru o astfel de operatiune ciudatã, însã în cimitirele cultelor este o practicã frecventã. Multi dintre apartinãtorii celor decedati se plâng de faptul cã sunt amenintati de administratorii cimitirelor cã în cazul nerãscumpãrãrii la timp a mormintelor, acestea vor fi ocupate de altii. Vesnicele afaceri cu locurile de veci, o mafie a cimitirelor pe care autoritãtile statului nu o pot opri. Probabil nici nu se doreste asta.
• În curând, primele locuri ANL în noul cartier
Ce va cuprinde PUZ-ul cartierului Pintea Viteazu nu se stie decât la nivel macro. Proiectantii si reprezentantii Municipalitãtii urmeazã sã discute detaliile. Rodica Pandi, directorul Directiei de Urbanism a Primãriei, ne-a explicat cã în lucru sunt douã PUZ-uri. Unul priveste respectivul cartier, iar altul, zona industrialã de dincolo de calea feratã. „Cartierul va cuprinde blocuri de locuinte, terenuri pentru case (în special pentru tineri), locuri de joacã, zone sportive si de agrement, spatii publice, unitãti de învãtãmânt etc. De cealaltã parte a cãii ferate, intentionãm sã facem o zonã industrialã (cu spatii de productie, depozitare) si una sportivã, poate chiar un stadion. Pânã la sfârsitul anului, cele douã PUZ-uri trebuie predate”, a afirmat Rodica Pandi. În ceea ce priveste situatia juridicã a terenurilor vizate, aceasta este una ciudatã. Foarte multe dintre ele sunt proprietatea comunei Dumbrãvita, însã se aflã pe teritoriul administrativ al Bãii Mari. De asemenea, o suprafatã destul de mare apartine Unitãtii Militare. Ce se va întâmpla cu aceasta, încã nu se stie. „Avem douã variante. Una cu mentinerea Unitãtii Militare si cealaltã cu mutarea ei într-o alt loc. Asta în functie de optiunea ministerului de resort cu privire la activitatea viitoare a Unitãtii. Acum vedem cã unitãtile militare se desfiinteazã, treptat. Terenurile pe care Municipiul le detine acolo sunt reduse ca suprafatã, dar suficiente pentru a putea avea câteva blocuri ANL, ce vor fi construite cât de repede”, ne-a spus Rodica Brad, secretarul Primãriei. Rãmâne de vãzut cum va arãta zona peste câtiva ani si dacã un cimitir de cel putin 4 ha va da bine între un cartier de locuit si o zonã industrialã. Deocamdatã ne putem doar imagina...
• Functional din 2009
Noul cimitir gândit de primãrie face parte dintr-un proiect mai amplu ce include si cartierul Pintea Viteazu. Amplasamentul viitoarei investitii are ca limite strada Vlad Tepes, bulevardul Republicii (în spatele pietei Sãlãjanca, Unitãtii Militare si Jandarmeriei) si o cale feratã ce duce înspre zona industrialã actualã. Un spatiu de multe hectare de teren nefolosit. În partea sudicã, înspre drumul de iesire din oras si calea feratã, este proiectat cimitirul, cãruia i s-au alocat 4 ha, cu posibilitatea extinderii. În partea nordicã a terenului, în apropierea cartierului Vlad Tepes, va fi o zonã de locuit ce va include blocuri si case. Dar nu numai. Între constructiile viitoare se vor regãsi si unele de utilitate publicã, scoli, grãdinite, sedii de firme, magazine etc. Deocamdatã, totul este în faza proiectãrii, în lunile urmãtoare fiind asteptatã finalizarea Planului Urbanistic Zonal comandat de Primãrie. În ceea ce priveste cimitirul, acesta ar putea fi deschis, cel putin partial, încã din vara anului viitor. Nora Ghetie, directorul Serviciului Public Ambient Urban din cadrul primãriei, afirmã cã totul depinde de bugetul ce va fi alocat pentru 2009. „Investitia este una amplã. Ea va include o capelã, precum si elementele de sistematizare verticalã: drum de acces, alei, împrejmuire, parcãri, alimentarea cu apã, energie electricã si altele. Ca si amplasament este bine. Chiar dacã avem cartierul aproape. În zonã sunt multe retele de tot felul, inclusiv magistrala de gaz si liniile de înaltã tensiune. Nu s-ar fi putut gãsi o destinatie mai bunã. Acum depindem de banii de pe 2009. Dacã îi vom avea, în primãvarã vom putea demara lucrãrile, iar în vara anului viitor, cimitirul ar putea fi functional”, a declarat directorul Ghetie.
Începând cu vinerea trecută, noul director al Penitenciarului Baia Mare este Horia Chiş, şef Serviciu Aplicarea Regimurilor. Interimatul acestuia este de 90 de zile. Asta cel puţin teoretic, pentru că la începutul lunii viitoare, Administraţia Naţională a Penitenciarelor va organiza un concurs pentru ocuparea postului de director la Penitenciar. Cu toate că până la această oră cauzele oficiale ale demiterii directorului Chiorean lipsesc, ele nu sunt greu de intuit. La fel ca şi în cazul precedenţilor directori, Chiorean nu a reuşit să facă ordine în Penitenciarul Baia Mare. Acum doi ani, fostul director Ioan Marincaş era înlocuit, după un control de la Bucureşti, în urma căruia s-a constatat că acesta a dat dovadă de un management defectuos, de Ioan Bătinaş, adus de la Penitenciarul Gherla. Bătinaş nu a venit singur, ci însoţit de Vasile Chiorean, cel care avea să-i succeadă în funcţie. Pentru că după nici doi ani, Bătinaş s-a întors de unde a venit. Directoratul său a fost unul ceva mai restrictiv şi a făcut puţină ordine în instituţie. Însă lucrurile aveau nevoie de mult mai mult pentru a putea spune că funcţionau normal. Pentru că încă de la acea dată au existat numeroase sesizări privind relele tratamente aplicate deţinuţilor, afacerile necurate ale unora dintre angajaţii Penitenciarului sau comportamentul abuziv al gardienilor. Dacă în timpul lui Bătinaş lucrurile au fost ţinute sub un anumit control, în perioada directoratului lui Chiorean, acestea au deviat serios.
Abuzuri şi încălcări ale legii Abuzuri sexuale asupra minorilor închişi, mită pentru eliberările condiţionate şi permisii, mâncare alterată, relaţii intime între deţinuţi şi cadre, rapoarte de incident inventate, fabricate deţinuţilor de cadrele care fac legea după poarta instituţiei, deţinuţi decedaţi în condiţii suspecte, sute de procese intentate conducerii de către cei închişi (unele soluţionate cu hotărâri definitive şi executorii, dar nepuse în aplicare de conducere), tratarea superficială a deţinuţilor de cadrele medicale, preluarea de către deţinuţii cu pedepse mai mari a unor infracţiuni ai căror autori nu au putut fi identificaţi de organele de urmărire penală, în schimbul unor mici avantaje materiale, sistemul separator impus la sectorul vizite, neacordarea medicamentelor necesare deţinuţilor bolnavi, eliberarea de permisii consătenilor cadrelor, tratarea inumană a celor condamnaţi, cu încălcarea demnităţii acestora, refuzul cadrelor de a înregistra cazurile deţinuţilor aflaţi în greva foamei, represalii împotriva deţinuţilor care au protestat împotriva abuzurilor constatate, inclusiv prin transferul acestora în alte penitenciare din ţară, neacordarea la timp a regimului alimentar corespunzător diferitelor categorii de bolnavi, aerul greu respirabil din celule şi îngrădirea ferestrelor cu plase ce limitează pătrunderea aerului în încăperi, toate acestea au constituit obiectul numeroaselor sesizări făcute de deţinuţi sau de anumiţi angajaţi ai Penitenciarului, în timpul directoratului lui Vasile Chiorean. Un comisar – şef, cu lacune grave în exprimare, cunoaşterea legii şi aplicarea ei.
Înlocuire firească Unele sesizări au fost trimise ANP-ului, altele conducerii instituţiei. Însă nu s-a luat nicio măsură. În ultimele luni, presa s-a sesizat în legătură cu toate acestea. Mai mulţi deţinuţi ieşiţi recent din Penitenciar au fost de acord să vorbească pe posturile locale de televiziune sau în presa scrisă. În faţa tuturor celor relatate de zeci de deţinuţi, a declaraţiilor scrise sau verbale ale acestora şi a altor probe, directorul Chiorean a continuat să răspundă cu indiferenţă şi cu invocarea unor texte de lege. Nimic concret, nimic care să ducă la îndreptarea lucrurilor. Până la urmă, ecourile deţinuţilor s-au auzit şi la centru. Iar acolo s-au luat măsuri. De multă vreme, Penitenciarul Baia Mare era privit ca o instituţie problemă, iar scaunul lui Chiorean avea zilele numărate. Ieşirea curajoasă a deţinuţilor pe posturile de televiziune locale a fost picătura ce a umplut paharul. Era şi cazul. Penitenciarul are nevoie de o conducere nouă, care să facă ordine în instituţie. De asemenea, noul director va avea misiune grea în a redresa relaţia conducerii cu o anumită parte a presei şi a schimba în bine imaginea Penitenciarului, puternic afectată în timpul interimatului lui Vasile Chiorean.
"No comment. Este decizia celor de la Bucureşti şi nu rămâne decât să o respect. Nu are nicio legătură (cu sesizările deţinuţilor, n. red.). Probabil noua echipă a văzut altfel sau probabil era cazul să facă schimbări şi la Baia Mare. Nu am fost demis şi nu mi s-au dus acuze vizavi de actul managerial. Probabil, când vom face predarea – primirea funcţiei, va veni cineva de la Bucureşti şi voi fi informat. Deşi, nu cred, pentru că nu mi s-a adus nicio acuză." – Vasile Chiorean, ex-director Penitenciar Baia Mare
La aproape 20 de ani de la înlăturarea regimului comunist din România, victimele acestuia se plâng că le sunt încălcate drepturile conferite de lege, privilegii obţinute în urma anilor grei de puşcărie pe care au îndurat-o. Un decret lege din 1990, reabilitează foştii deţinuţi politici. Doar formal. Pentru că, în fapt, drepturile acestora sunt încălcate de autorităţile statului, în fiecare zi. Acum, unii deţinuţi ameninţă cu forme extreme de protest, în cazul în care autorităţile nu vor lua măsuri pentru respectarea drepturilor pe care aceştia le au.
După ce regimul comunist i-a condamnat pentru fapte inventate, supunându-i la aspre condiţii de muncă silnică sau penitenţă, torturi şi umilinţe greu de reprodus în cuvinte, actualul regim democratic continuă să umilească foştii deţinuţi politici, uitând că tocmai aceştia au fost cei care au suferit cel mai mult de pe urma activităţii fostei Securităţi. Au fost mutaţi dintr-un sediu într-altul, ani la rând, ca nişte oameni de care nu vrei să mai auzi vreodată, iar acum au ajuns să aibă drept sediu o clădire a Primăriei Baia Mare, care, culmea, a fost revendicată. Cel puţin aşa susţin angajaţii Serviciului de Patrimoniu. Probabil vor fi săltaţi şi de aici. Oricum sunt obişnuiţi şi nu-i mai miră nimic. Foştii deţinuţi nu au fost doriţi de comunişti, de ce ar fi iubiţi de urmaşii lor? Au primit o lege cu o listă întreagă de drepturi (de parcă asta mai poate repara răul făcut), dar se pot uita la ea, că altceva nu le mai rămâne de făcut. Aceasta prevede medicamente gratuite pentru foştii deţinuţi. Cum se aude: gratuite. Credeţi că primesc? Credeţi că statului îi pasă că bolile cauzate de anii de detenţie îşi spun acum cuvântul şi trebuie tratate? Pe hârtie, da. În realitate, foştii deţinuţi politici nu primesc nimic. Apoi, biletele de tratament. Aceeaşi lege spune că deţinuţii beneficiază anual de bilete de tratament gratuite. Exact. Gratuite. Credeţi că le primesc? Credeţi că statului îi pasă de legile sale? Aceiaşi deţinuţi au muncit din greu pe timpul când se aflau în închisoare. Au fost supuşi unor munci epuizante, în aşa fel concepute încât să îi extermine. Cei care au supravieţuit vor măcar atât: să li se recunoască respectiva perioadă şi să li se adauge la vechime. Credeţi că statul are bunul simţ să facă asta? Că va adăuga măcar câţiva lei în plus pensiilor de mizerie pentru care cei ce au îndurat ororile comunismului le au? Evident că nu.
În perioada 17 – 18 septembrie, foştii deţinuţi politici se vor întruni în cadrul unui congres anual, ţinut de data aceasta la Mamaia. Din fiecare asociaţie locală vor participa câteva persoane, numărul total putând ajunge până la 300. Silviu Dragomir, preşedintele asociaţiei la nivel local (Baia Mare şi toată zona de sud a judeţului), ne-a declarat că va ridica toate aceste probleme în cadrul luării sale de cuvânt, pentru găsirea unor forme de protest faţă de autorităţile statului ce continuă să le încalce drepturile. "La întrunirea din acest an, vom aborda aceleaşi probleme pe care le-am avut şi în anii anteriori, referitoare la medicamente, biletele de tratament şi alte drepturi de care suntem privaţi, deşi legea le prevede expres pentru foştii deţinuţi politici. Alte categorii, cum ar fi refugiaţii, deportaţii sau veteranii de război, pot beneficia de ele, dar noi, nu. În toate statele est-europene, foştii deţinuţi politici au fost reabilitaţi, cu excepţia României. Noi continuăm să ne batem joc de ei. Statul ce aşteaptă?, să moară toţi, să scape de ei", ne-a spus Silviu Dragomir, preşedintele AFDP, la nivel local, condamnat la 20 de ani muncă silnică (din care a executat 6), pentru constituirea unei imaginare organizaţii paramilitare, de răsturnare a regimului comunist. De asemenea, un alt fost deţinut ne-a declarat că intenţionează o formă mai drastică de protest. "La Congresul din acest an voi solicita conducerii de la Bucureşti să mă susţină în demersul meu, de a protesta în faţa Prefecturii, legat cu lanţuri, timp de două ore în fiecare zi, până la rezolvarea doleanţelor noastre şi aplicarea legii pe plan local. Ni se încalcă mai multe drepturi şi nu mai putem tolera asta. De asemenea, în teritoriu, în câteva puncte, să existe alţi deţinuţi care să facă un protest similar, în faţa instituţiilor statului", a afirmat Augustin Coteţ, fost deţinut politic, condamnat la patru ani închisoare pentru o inventată trecere frauduloasă a frontierei. Cum şi când se vor face auzite protestele foştilor deţinuţi, rămâne de văzut. Au trecut 20 de ani. Dacă nici acum, atunci când?
Pe veşnica listă de aşteptare
La începutul anilor '90, în Maramureş existau peste 3.000 de foşti deţinuţi politici, din totalul de 100.000 la nivelul întregii ţări. În judeţ există două asociaţii, una în Maramureşul Istoric, iar cealaltă "dincoace de Deal". Cea din Baia Mare cuprinde acum aproximativ 80 de foşti deţinuţi (sau 250 de persoane, incluzând aici şi urmaşii acestora), iar cea din Sighet, tot în jur de 80 de persoane. Din totalul acesta, doar câteva persoane au beneficiat anul trecut de bilete de tratament gratuite, distribuite prin Casa Judeţeană de Pensii. Anul acesta, la fel. Deşi cererea pentru bilete a fost depusă în luna decembrie, 2007, pentru programarea din 2008, chiar în prima zi de acceptare a dosarelor, la prima oră, foştii deţinuţi au avut surpriza să afle că sunt situaţi la poziţia 1.500 pe lista de aşteptare. Evident, doar câţiva vor primi anul acesta bilete. Cauza? Casa Naţională de Pensii nu alocă decât câteva bilete pe an foştilor deţinuţi, de parcă preşedintele acestei instituţii face legea în această privinţă. Dacă nu sunt bilete... De unde? Bine că nu avem acum bilete pentru cei care au suferit acum 50 de ani, însă atunci au fost buni să fie trimişi în puşcărie pentru ca Securitatea să poată raporta că a scăpat ţara de trădători. Ruşine! Să ne fie!
"Am lucrat la tăiat stuf, în Balta Brăilei, şi în alte locuri grele. Am dormit în saivane de oi. Acum, la pensie, îmi calculează anii respectivi numai pentru a avea vechimea de pensionare. Nu mă ajută cu nimic. Pentru fiecare an de puşcărie, trebuie să mai primim o jumătate de an. Aceasta e asimilată muncii grele. Însă, ea nu se calculează la punctul de pensie. Am lucrat ani buni pentru statul român şi acum nu primesc nimic." – Coteţ Augustin, fost deţinut politic
