dispute pentru pădurile de la Vişeu

Muntele Ascuns(u)

Înainte de 1950, zona Vişeu s-a remarcat prin proprietari foarte înstăriţi, ce deţineau sute de ha de terenuri. Moştenitorii lor vin astăzi să revendice fostele proprietăţi, dar, în multe cazuri, află că acestea sunt proprietatea altora. Cele mai multe piedici vin tocmai din partea autorităţilor care ar trebui să faciliteze procesul retrocedărilor fostelor proprietăţi. De multe ori, pădurile sunt retrocedate după copacii au fost în prealabil tăiaţi, iar clădirile sunt atribuite foştilor proprietari după... demolarea lor.

Doctorul Gavrilă Iuga, licenţiat în ştiinţe juridice, a fost pentru zona Vişeu una dintre figurile dominante ale primei jumătăţi de secol XX. Născut în 1880, dintr-o familie de intelectuali, el s-a distins printr-o importantă carieră politico – administrativă. A fost avocat în Vişeu de Sus, parlamentar (între 1919 – 1927), delegat la conferinţa de pace de la Paris (1919), unde a susţinut integritatea teritoriului Maramureşului istoric, prefect de Maramureş (1928 – 1931). Alături de acestea, el a fost cel care a înfiinţat Banca Vişeului, alături de alte 7 – 8 familii înstărite din zonă. Pornind de la această bancă, a luat naştere şi un composesorat al acesteia, numit Izvorul. Printre proprietăţile imense deţinute se regăseau în jur de 2.000 de ha teren. Acum, moştenitorii familiilor componente ale composesoratului acelor vremuri, revendică în numele Composesoratului Izvorul (reînfiinţat după 1990), mai multe proprietăţi. Unele au fost retrocedate de statul român, altele continuă să fie obiectul unor litigii în instanţă. Una dintre proprietăţile mult disputate este aceea a Muntelui Ascunsu, care cuprindea peste 700 ha. Însă, acum, Direcţia Silvivă Maramureş nu recunoaşte pe acel munte decât mult mai puţine hectare de pădure. Restul... s-a pierdut în timp!

Falsurile

Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Funciare a fost pusă în faţa unei situaţii foarte dificile. În legătură cu acest Munte Ascunsu, există două revendicări: cea a Composesoratului Izvorul, pentru 262 ha pădure şi cea a lui Găvrilă Năsui şi Găvrilă Andreica (prin succesorii lor), pentru aceeaşi suprafaţă. Totul porneşte de la faptul că întreaga pădure, de 262 ha era trecută în actele de Carte Funciară pe numele familiei dr. Iuga, conform înţelegerii membrilor Composesoratului, din prima jumătate a secolului trecut. Ulterior, după moartea dr. Iuga, în 1941, pădurea a rămas pe numele soţiei acestuia, Flora dr. Iuga, director la liceul de fete din Năsăud. În 1946, aceasta a vândut partea sa de 38 ha, către Năsui şi Andreica. Însă, cei doi, profitând de faptul că întreg muntele se afla înscris pe numele lui Flora dr. Iuga, au trecut în fals în contractul de vânzare – cumpărare şi Cartea Funciară, întreaga suprafaţă, de 262 ha, a Composesoratului. Astfel, în Cartea Funciară, cei doi apăreau ca şi proprietari, deşi nu cumpăraseră decât 38 ha. Acest lucru este dovedit de copiile care există acum, ale contractului de vânzare – cumpărare iniţial şi contractului completat cu suprafeţele identificate cu numere topografice. De asemenea, există o declaraţie scrisă şi autentificată, datând din 1947, în care secretara liceului de fete din Năsăud, o anume Camelia Catarig, afirmă că Flora dr. Iuga a vândut celor doi suprafaţa de 38 de ha pădure, în Muntele Ascunsu.

Casa retrocedată după... demolare

Trebuie să menţionăm faptul că la data întabulării fantomă, Gavrilă Năsui era judecător în Vişeu, deci o persoană care putea utiliza anumite pârghii juridice pentru a se prevala de falsul respectiv, iar Găvrilă Andreica era arendaşul familiei Iuga pentru pădurea din Muntele Ascunsu şi cunoştea bine situaţia reală a proprietarilor. Astăzi, urmaşii celor doi Gavrilă se află în conflict cu Composesoratul Izvorul, pentru revendicarea Muntelui Ascunsu. Deocamdată, totul rămâne la latitudinea judecătorilor vişeuani, adevăraţi maeştrii în retrocedările de păduri. Chiar dacă va primi suprafaţa solicitată înapoi în întregime, Composesoratul Izvorul s-ar putea să nu mai întâlnească în acele locuri pădure, la fel cum s-a întâmplat cu casa dr. Iuga. Moştenitorii acestuia au revendicat casa în care locuise fostul prefect de Maramureş, o clădire mare, aflată în centrul oraşului Vişeu, care fusese transformată de comunişti în sediul Pompierilor din localitate. După 1990, în urma unor îndelungi dispute şi solicitări, clădirea a fost retrocedată moştenitorilor, însă, exact înainte de a le fi atribuită, ea a fost dărâmată (din ordinul cui şi cu aprobarea cui, nu se ştie), deşi Pompierii nu mai funcţionau acolo de o perioadă bună de timp. Cine plăteşte pentru aceste abuzuri, rămâne de văzut, deocamdată nimeni nu pare a fi responsabil de nedreptăţile care li se fac celor ce revendică fostele proprietăţi.