artificiile de dinaintea "Castanelor"

Săptămâna trecută a debutat cu scandalul legat de organizarea Sărbătorii Castanelor. Aşa cum prefiguram în materialul anterior, Ansamblul Transilvania nu şi-a respectat termenii din oferta depusă (anumite trupe din străinătate aflându-se în imposibilitatea de a veni la Baia Mare, pe finalul lunii septembrie), astfel că între Primărie şi Ansamblu nu s-a mai încheiat niciun contract. Câştigătorii selecţiei de oferte au venit cu promisiuni pe care nu le-au putut onora. Însă, mai erau doar două săptămâni până la a 15-a ediţie a Sărbătorii Castanelor. Iar lucrurile arătau din ce în ce mai prost. Deşi directorului Iuliana Dăncuş i se făcuseră promisiuni că va avea contractul semnat cât de repede, lucrurile au stat altfel. A fost anul în care felia respectivă nu a mai ajuns atât de uşor în farfuria Ansamblului. În şedinţa de CL de lunea trecută, s-a pus problema organizării scenei, aducerii trupelor străine, sonorizării, luminii etc. În sală au fost prezenţi reprezentanţii celorlalte două firme care şi-au depus ofertele şi s-a ajuns la un soi de negociere ad-hoc cu consilierii locali, chiar în plenul şedinţei. Mircea Dolha, preşedintele comisiei, l-a întrebat pe Flavius Lango, reprezentantul unei firme arădene, dacă va renunţa la contestaţii şi la ideea de a depune plângeri penale pentru neregulile constatate până acum în legătură cu organizarea selecţiei de oferte şi dacă va primi în schimb atribuirea unui contract privind partea tehnică a scenei, inclusiv lumini, sunet etc. Evident, s-a renunţat la plângerile penale, iar vestea a fost primită cu uşurare de consilierii implicaţi în tot acest joc al intereselor legate de Ansamblu şi/sau alte firme participante, precum şi de către cei din executivul Primăriei. Rodica Brad a jubilat şi a anunţat următoarea variantă: Ansamblul va organiza partea folclorică şi de folk, o societate din Vişeu (a doua pe listă) va aduce restul formaţiilor, iar scena va fi instalată de firma arădeană. Totul făcut după ureche şi la mare repezeală, că doar orice variantă e mai bună decât dezastrul. Aşa s-a ajuns ca nişte angajate ale Primăriei care nu au nici în clin şi nici în mânecă cu fenomenul muzical sau cu manifestările artistice să-şi dea cu părerea vizavi de trupele care trebuie să-i delecteze pe băimăreni. Întâlnirea comisiei (sau ceea ce a mai rămas din ea, pentru că fusese desfiinţată după terminarea selecţiei de oferte) cu reprezentanţii celor trei societăţi urma să aibă loc la ora 6, în aceeaşi zi.

Lucia şi obsesia

Am cerut în prealabil acordul preşedintelui Mircea Dolha pentru a participa la negocierile respective, argumentând că e vorba de bani publici şi de modul în care ei sunt împărţiţi. După o mică ezitare, acesta a precizat că putem participa. Încă de la început, între membrii comisiei s-a simţit o stare de nervozitate. Prima dintre cauze a fost aceea că "măgăreaţa" picase din nou pe capul angajaţilor Primăriei, când tocmai crezuseră că s-a terminat bâlciul prin atribuirea contractului către Ansamblul Transilvania, iar a doua a fost dată de prezenţa noastră în sală.

Personajele cheie ale discuţiei au fost, pe lângă preşedintele comisiei, consilierul Mircea Dolha, acuzat de unii că a vorbit prea mult, Lucia Radu, directorul Direcţiei de Cheltuieli şi Vasile Barbul, directorul... semafoarelor. Discuţiile au fost extrem de palpitante, de aceea vom încerca să reproducem cât mai mult din acestea. Aproape o jumătate de oră, s-a tot bătut monedă pe tema atribuţiilor comisiei. Lucia Radu avea şi ea o obsesie – care este rolul comisiei, din moment ce s-a desfiinţat?

"Comisia a fost numită pentru a face o selecţie de oferte. Ne-am făcut treaba şi gata. Din momentul ăsta, noi nu mai avem niciun rol. Scrie undeva că ducem negocieri", a întrebat Radu. "Acuma credeţi că mai stă cineva să mai facă o comisie, că fuge toată lumea de comisie ca dracul de tămâie", a replicat Dolha. "Nu mai stăm să facem o altă comisie, o să ducem negocieri cu fiecare parte, iar rezultatul îl prezentăm primarului, care are prerogativele de a se pronunţa dacă este corect sau nu. Noi nu semnăm contractele. Până la urmă, nu s-a stabilit nimic în Consiliul Local, nici măcar că această comisie va negocia", şi-a dat cu presupusul Barbul. "Nu s-a stabilit asta? Păi, atunci, ce treabă mai avem aici", s-a întrebat Radu. Trebuie să facem menţiunea că acest tip de dialog s-a repetat de mai multe ori pe parcursul şedinţei. De fiecare dată când se ajungea la un moment tensionat, directorul Lucia Radu găsea soluţia: "s-a anulat procedura, nu mai avem comisie".

Împachetaţi oferta!

Până să se ajungă la adevărata problemă, între cei prezenţi s-au schimbat replici de tot soiul. Preşedintele Dolha a amintit că în comisie au început să umble zvonuri conform cărora el ar fi dorit să elimine Ansamblul în favoarea SC Cinesi, de altfel, o firmă serioasă. "Dacă veţi continua să mă mai jigniţi, nu mai avem ce discuta. Firmă serioasă... Adică noi nu suntem firmă serioasă?", i-a tăiat-o Dăncuş. După o jumătate de oră de astfel de discuţii şi tergiversări, directorul Barbul, care la rândul său se trezea vorbind vrute şi nevrute (uitând că semafoarele mai indică uneori şi culoarea roşie), a găsit de cuviinţă că amplele lucrări ale comisiei sunt afectate de prezenţa ziariştilor în sală şi a decretat să ne retragem. "Nu ştiu dacă această comisie are competenţa de a duce negocierile, dar ele trebuie duse cu fiecare parte separat. Nu este locul presei la această negociere. Altfel, ajungem ca la piaţă", a spus Barbul. Ghinion, însă, preşedintele Dolha s-a arătat mai binevoitor. "Numai o secundă, presa şi-a exprimat dorinţa de a fi aici şi cred că trebuie să dăm dovadă de transparenţă." Imediat a intervenit stresata Lucia Radu: "Nu facem aici conferinţă de presă. Transparenţă, sigur, dar conform legii. De ce trebuie să dăm presei tot timpul ceea ce vrea?" Evident, întotdeauna vrem prea mult. Mai ales când vorbim de banii publici şi de transparenţa cheltuirii acestora. Aşa că am fost nevoiţi a părăsi sala şi am aşteptat pe hol, împreună cu reprezentanţii celor trei firme participante la negociere. În tot acest timp, în comisie se discuta aprins. Atât de aprins încât se auzea de pe hol. Vasile Barbul a ţinut din nou să precizeze că presa nu trebuie să fie de faţă, probabil se gândea că nu vom remarca lobby-ul deosebit pe care l-a făcut Ansamblului, aşa cum reiese din discuţiile purtate între membrii comisiei. Reproducem o parte din dialoguri:

Eu zic că trebuie chemaţi pe rând şi nu cu presa de faţă. – V. Barbul

Sigur, fără presă. Păi, ce articol o scris domnul ăsta... pe fiecare ne incriminează. Să-mi răsucească cuvântul cum vrea el, păi... De ce i-aţi chemat, domnul Dolha? – cineva din sală

Nu eu i-am chemat, ştiţi că eu sunt în Tribunal cu ei? – M. Dolha

În loc să tot vorbim aici, mai bine vedem ce încheiem. În 5 minute, fiecare îşi prezintă oferta, am împachetat-o şi o prezentăm mâine domnului primar. Haideţi, să începem, că eu trebuie să mă duc la un marcaj în centrul vechi. – Barbul

Nu putem începe atâta vreme cât nu ştim ce vrem. Hai, spuneţi ce trupe vreţi să vină şi apoi... – M. Dolha

Hai, să chemăm prima dată Ansamblul! – Barbul

Nu, pe domnul de la Arad. – cineva din sală

Că el ne dă tot ce vrem. – M. Dolha

Păi, nu, cu el numai scena. Aşa s-a spus în Consiliul Local – ce altceva să-i mai dăm? – V. Barbul

În mintea directorului Barbul lucrurile ar fi trebuit rezolvate în 5 minute (deşi până acum 3 luni fuseseră insuficiente), după următorul scenariu. Ansamblul ia grosul, respectiv intermediază aducerea formaţiilor, iar celelalte două firme asigură partea de scenă (cu lumini, sonorizare etc). Numai că nimeni nu putea stabili dacă aşa aveau să stea lucrurile sau nu. Atitudinea semaforizatului Barbul s-a dovedit a fi una de prost gust. După două luni în care angajaţii model ai Primăriei, începând cu nişte jurişti total nepricepuţi, nu au reuşit să creeze altceva decât un haos de proporţii şi să arunce suspiciuni asupra modului în care se atribuie contractele în cadrul licitaţiilor (ori cererilor de oferte, ori cum le-or fi spunând) organizate de Primărie, Barbul ţine să anunţe că totul trebuie rezolvat în 5 minute. Că el are altă treabă mai importantă – nişte marcaje stradale. Probabil în acest stil "na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie" s-a lucrat de la bun început şi astfel s-a ajuns ca în penultima săptămână premergătoare evenimentului să nu ştim nici măcar o trupă care va veni în Baia Mare.

Săracul oraş

Dom'le, vrem trupe străine. Cine poate să vină? Alphaville poate? – Dolha

Poate. – Flavius Lango

Doamna Dăncuş are contract cu ei. – Dolha

Nu are contract. – Flavius Lango

Vedeţi? Nici măcar nu are contract cu ei. – Dolha

La ce putere puteţi aduce sunetul? – Dolha

La 60 de mii de waţi. Îl aducem şi la 100 de mii, dar dărâmăm oraşul. – Flavius

Nu, nu, că şi aşa, săracul oraş. - Dolha