aplecările unei june

Pe vremuri, erau jandarmii lui Bondi. Care permiteau oricui să intre în sediul Prefecturii, mai puţin reprezentanţilor mass-media. Pentru a ajunge în birourile de la etaj, trebuia sa scoatem din buzunar tot soiul de legitimaţii şi cărţi de identitate. Acum, pe post de paznic-cerber a rămas Mirela Bodea, piţipoanca lui Mircea Man. Angajată pe post de purtător de vorbe, ea s-a dovedit până acum capabilă de nimic mai mult decât de a fi purtată de vorbele unora sau altora. Iar gura lumii ştie ce ştie. Sictirită de apăsatul pe butonul send (vezi mailuri mucegăite care ar suporta o corectură drastică) şi de datul din clanţă anunţând câte o conferinţă a şefului, juna şi-a găsit noi veleităţi. Pe care nu ştim cine i le-a stimulat, atâta vreme cât în fişa postului nu sunt trecute decât câteva poziţii. Câte una, două, pe zi. După cum i se cere. Ori, se pare că astea nu o mai satisfac. Obişnuită cu datul din clanţă, Mirelush, cum îi place să fie alintată pe bloguri, şi-a făcut de lucru pe la uşa preşedintelui. Aplecată peste problemele cabinetului lui Mircea Man, nu găseşte în foştii colegi de breaslă decât nişte ingraţi ce pot fi scoşi agresiv din pragul biroului. Un birou faţă de care nu vedem ce atribuţii i-au fost acordate. Mircea Man conduce un judeţ întreg. A negociat bine parteneriatul cu social - democraţii şi e un om politic pe cât de ciudat, pe atât de impunător în anumite chestiuni. Nu îl văd ducând lipsă de o piţipoancă bună la clanţă şi trântitul uşilor. În nas. Cui? Jurnaliştilor care îşi fac meseria, aducând atenţiei publice aspecte legate de activitatea instituţiei al cărei cuvânt îl freacă toată ziua. Îi recomand să stea jos. Unde îi este locul. În biroul de la parter. Nu ştiu dacă e neapărat oval, dar ce mai contează forma?