Băimăreanul care a învins statul român la CEDO

Băimăreanul Vasile Tătar, ecologistul care în ultimii ani s-a luptat cu autorităţile statului pentru un mediu fără poluare, a câştigat la Strasbourg procesul intentat statului român. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statul nu a respectat dreptul cetăţenilor la un mediu nepoluat. Cazul este unul fără precedent în România, fiind primul proces pierdut la CEDO, în care României i se impută faptul că nu asigură cetăţenilor un mediu nepoluat.

 

Caz fără precedent în istoria proceselor pierdute de România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Vasile Tătar, băimăreanul care se luptă de ani buni cu autorităţile locale pentru interzicerea activităţii societăţilor comerciale poluante din Maramureş, a câştigat la Strasbourg procesul împotriva statului român. Este prima sentinţă care incriminează România pentru nerespectarea drepturilui cetăţenilor la un mediu nepoluat. Alături de fiul său, Vasile Tătar s-a adresat Curţii Europene, în 2001. El s-a plâns că autorităţile romane nu au reglementat eficient procesul tehnologic de extragere a aurului prin folosirea cianurii şi a altor substanţe toxice de catre Transgold SA Baia Mare (fosta Aurul SA Baia Mare). Ca urmare a acestui proces tehnologic, viaţa sa şi a fiului său au fost puse in pericol. El a adus mai multe agrumente în acest sens, cum ar fi faptul că fiul său suferă de afecţiuni astmatice. Afirmaţiile sale au fost susţinute de acte medicale ce dovedeau starea precară de sănătate a locuitorilor din Baia Mare. Problemele reclamate de Tătaru se leagă de gravul accident de la Transgold, din ianuarie 2000, când apa contaminată cu cianuri s-a deversat din iazul de la Bozânta Mare, producand un dezastru ecologic pe cursul râului Tisa. Tătaru a invocat faptul că în urma acestui accident, autorităţile române au stat pasive, fără a întreprinde măsurile care trebuiau luate, pentru impunerea unor condiţii de funcţionare vizavi de societatea respectivă, permiţându-i să folosească acelaşi procedeu de obţinere a aurului. Un alt dezastru ecologic s-ar fi putut produce oricând.

 

Pericolul cianurii

Curtea a apreciat foarte grav faptul că au existat anumite studii care au reflectat gradul de poluare produs în urma activităţii societăţii, însă aceste date nu au fost aduse la cunoştinţa publică. Ori, dreptul cetăţenilor de a participa la dezbateri publice atunci când se pune problema luării unor decizii legate de protecţia mediului este unul garantat de lege. Acest drept a fost încălcat de autorităţile române, care nu a informat băimărenii de pericolul pe care poluarea îl prezintă asupra stării lor de sănătate. În sentinţa dată de Curtea Europeană se specifică faptul că fiul lui Vasile Tătar suferă de astm bronşic, reclamantul pretinzând că boala a fost cauzată de folosirea cianurii în procesul de extragere a aurului, de către societatea în cauză. Deşi nu s-a putut dovedi, din actele depuse, raportul de cauzalitate dintre cele două elemente, doi dintre magistraţii Curţii au apreciat drept pertinentă pretenţia lui Tătar şi i-au dat câştig de cauză. Aceştia au stabilit faptul că dreptul lui Vasile Tătar şi al fiului acestuia, Paul Tătar, a fost încălcat. Cheltuielile de judecată s-au stabilit în cuantum de 6.200 euro. Care vor fi efectele pe termen lung ale acestei sentinţe, rămâne de văzut. Cert este că hotărârea respectivă este una fără precedent, de care autorităţile statului vor trebui să ţină cont atunci când vine vorba de respectarea normelor de poluare. Vasile Tătar afirmă că hotărârea va duce la închiderea societăţilor care folosesc cianura în procesul de obţinere a aurului.

 

Adio cianură!

"Statul român a fost condamnat la CEDO pentru că nu a asigurat cetăţenilor săi un mediu sănătos. Este foarte grav ce se întâmplă. Cu siguranţă, o astfel de sentinţă va duce la închiderea Romaltin şi Gold Corporation. O copie a documentului va ajunge la premierul României, preşedintele statului, Ministrul Mediului, Ministrul Economiei, Parchetul General. Ceea ce s-a întâmplat aici în perioada anilor 2000 nu poate fi catalogat decât neglijenţă, indolenţă din partea autorităţilor centrale şi locale. Vorbim aici de Agenţia de Protecţia Mediului, Prefectură, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, SRI. Cu toţii au zis că nu e adevărat ceea ce se întâmplă în Baia Mare. Dar există studii care relevă faptul că în Baia Mare numărul bolnavilor de cancer, cardiacilor, celor cu afecţiuni pulmonare şi copiilor născuţi cu deficienţe (fără cauze care pot fi explicate) este de trei ori mai mare decât ar fi normal. Am fost trădaţi de interesele meschine ale reprezentanţilor acestor autorităţi. În România am trecut foarte repede prin toate instanţele de judecată, iar dosarul a fost respins. Astfel că, în 2000, m-am adresat Curţii Europene, iar în 2001, dosarul a fost înregistrat. În 2007, mi s-a cerut să mă prezint la Strasbourg, pentru că dosarul meu se judeca. De atunci, aştept sentinţa. Acest caz reprezintă un precedent, iar de acum nu se va mai putea folosi cianura în procesul de obţinere a aurului, pentru că ea afectează starea de sănătate a populaţiei.  Ştirea privind cazul meu a apărut în toată Europa şi se miră cu toţii cum a fost posibil aşa ceva. Este o mare realizare, pentru că societăţile comerciale nu-şi vor mai putea continua activitatea. Le spun adio celor de la Romaltin şi Gold Corporation. Să plece din România, să ne lase!" - Vasile Tătar.