aplecările unei june

Pe vremuri, erau jandarmii lui Bondi. Care permiteau oricui să intre în sediul Prefecturii, mai puţin reprezentanţilor mass-media. Pentru a ajunge în birourile de la etaj, trebuia sa scoatem din buzunar tot soiul de legitimaţii şi cărţi de identitate. Acum, pe post de paznic-cerber a rămas Mirela Bodea, piţipoanca lui Mircea Man. Angajată pe post de purtător de vorbe, ea s-a dovedit până acum capabilă de nimic mai mult decât de a fi purtată de vorbele unora sau altora. Iar gura lumii ştie ce ştie. Sictirită de apăsatul pe butonul send (vezi mailuri mucegăite care ar suporta o corectură drastică) şi de datul din clanţă anunţând câte o conferinţă a şefului, juna şi-a găsit noi veleităţi. Pe care nu ştim cine i le-a stimulat, atâta vreme cât în fişa postului nu sunt trecute decât câteva poziţii. Câte una, două, pe zi. După cum i se cere. Ori, se pare că astea nu o mai satisfac. Obişnuită cu datul din clanţă, Mirelush, cum îi place să fie alintată pe bloguri, şi-a făcut de lucru pe la uşa preşedintelui. Aplecată peste problemele cabinetului lui Mircea Man, nu găseşte în foştii colegi de breaslă decât nişte ingraţi ce pot fi scoşi agresiv din pragul biroului. Un birou faţă de care nu vedem ce atribuţii i-au fost acordate. Mircea Man conduce un judeţ întreg. A negociat bine parteneriatul cu social - democraţii şi e un om politic pe cât de ciudat, pe atât de impunător în anumite chestiuni. Nu îl văd ducând lipsă de o piţipoancă bună la clanţă şi trântitul uşilor. În nas. Cui? Jurnaliştilor care îşi fac meseria, aducând atenţiei publice aspecte legate de activitatea instituţiei al cărei cuvânt îl freacă toată ziua. Îi recomand să stea jos. Unde îi este locul. În biroul de la parter. Nu ştiu dacă e neapărat oval, dar ce mai contează forma?

Băimăreanul care a învins statul român la CEDO

Băimăreanul Vasile Tătar, ecologistul care în ultimii ani s-a luptat cu autorităţile statului pentru un mediu fără poluare, a câştigat la Strasbourg procesul intentat statului român. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statul nu a respectat dreptul cetăţenilor la un mediu nepoluat. Cazul este unul fără precedent în România, fiind primul proces pierdut la CEDO, în care României i se impută faptul că nu asigură cetăţenilor un mediu nepoluat.

 

Caz fără precedent în istoria proceselor pierdute de România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Vasile Tătar, băimăreanul care se luptă de ani buni cu autorităţile locale pentru interzicerea activităţii societăţilor comerciale poluante din Maramureş, a câştigat la Strasbourg procesul împotriva statului român. Este prima sentinţă care incriminează România pentru nerespectarea drepturilui cetăţenilor la un mediu nepoluat. Alături de fiul său, Vasile Tătar s-a adresat Curţii Europene, în 2001. El s-a plâns că autorităţile romane nu au reglementat eficient procesul tehnologic de extragere a aurului prin folosirea cianurii şi a altor substanţe toxice de catre Transgold SA Baia Mare (fosta Aurul SA Baia Mare). Ca urmare a acestui proces tehnologic, viaţa sa şi a fiului său au fost puse in pericol. El a adus mai multe agrumente în acest sens, cum ar fi faptul că fiul său suferă de afecţiuni astmatice. Afirmaţiile sale au fost susţinute de acte medicale ce dovedeau starea precară de sănătate a locuitorilor din Baia Mare. Problemele reclamate de Tătaru se leagă de gravul accident de la Transgold, din ianuarie 2000, când apa contaminată cu cianuri s-a deversat din iazul de la Bozânta Mare, producand un dezastru ecologic pe cursul râului Tisa. Tătaru a invocat faptul că în urma acestui accident, autorităţile române au stat pasive, fără a întreprinde măsurile care trebuiau luate, pentru impunerea unor condiţii de funcţionare vizavi de societatea respectivă, permiţându-i să folosească acelaşi procedeu de obţinere a aurului. Un alt dezastru ecologic s-ar fi putut produce oricând.

 

Pericolul cianurii

Curtea a apreciat foarte grav faptul că au existat anumite studii care au reflectat gradul de poluare produs în urma activităţii societăţii, însă aceste date nu au fost aduse la cunoştinţa publică. Ori, dreptul cetăţenilor de a participa la dezbateri publice atunci când se pune problema luării unor decizii legate de protecţia mediului este unul garantat de lege. Acest drept a fost încălcat de autorităţile române, care nu a informat băimărenii de pericolul pe care poluarea îl prezintă asupra stării lor de sănătate. În sentinţa dată de Curtea Europeană se specifică faptul că fiul lui Vasile Tătar suferă de astm bronşic, reclamantul pretinzând că boala a fost cauzată de folosirea cianurii în procesul de extragere a aurului, de către societatea în cauză. Deşi nu s-a putut dovedi, din actele depuse, raportul de cauzalitate dintre cele două elemente, doi dintre magistraţii Curţii au apreciat drept pertinentă pretenţia lui Tătar şi i-au dat câştig de cauză. Aceştia au stabilit faptul că dreptul lui Vasile Tătar şi al fiului acestuia, Paul Tătar, a fost încălcat. Cheltuielile de judecată s-au stabilit în cuantum de 6.200 euro. Care vor fi efectele pe termen lung ale acestei sentinţe, rămâne de văzut. Cert este că hotărârea respectivă este una fără precedent, de care autorităţile statului vor trebui să ţină cont atunci când vine vorba de respectarea normelor de poluare. Vasile Tătar afirmă că hotărârea va duce la închiderea societăţilor care folosesc cianura în procesul de obţinere a aurului.

 

Adio cianură!

"Statul român a fost condamnat la CEDO pentru că nu a asigurat cetăţenilor săi un mediu sănătos. Este foarte grav ce se întâmplă. Cu siguranţă, o astfel de sentinţă va duce la închiderea Romaltin şi Gold Corporation. O copie a documentului va ajunge la premierul României, preşedintele statului, Ministrul Mediului, Ministrul Economiei, Parchetul General. Ceea ce s-a întâmplat aici în perioada anilor 2000 nu poate fi catalogat decât neglijenţă, indolenţă din partea autorităţilor centrale şi locale. Vorbim aici de Agenţia de Protecţia Mediului, Prefectură, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, SRI. Cu toţii au zis că nu e adevărat ceea ce se întâmplă în Baia Mare. Dar există studii care relevă faptul că în Baia Mare numărul bolnavilor de cancer, cardiacilor, celor cu afecţiuni pulmonare şi copiilor născuţi cu deficienţe (fără cauze care pot fi explicate) este de trei ori mai mare decât ar fi normal. Am fost trădaţi de interesele meschine ale reprezentanţilor acestor autorităţi. În România am trecut foarte repede prin toate instanţele de judecată, iar dosarul a fost respins. Astfel că, în 2000, m-am adresat Curţii Europene, iar în 2001, dosarul a fost înregistrat. În 2007, mi s-a cerut să mă prezint la Strasbourg, pentru că dosarul meu se judeca. De atunci, aştept sentinţa. Acest caz reprezintă un precedent, iar de acum nu se va mai putea folosi cianura în procesul de obţinere a aurului, pentru că ea afectează starea de sănătate a populaţiei.  Ştirea privind cazul meu a apărut în toată Europa şi se miră cu toţii cum a fost posibil aşa ceva. Este o mare realizare, pentru că societăţile comerciale nu-şi vor mai putea continua activitatea. Le spun adio celor de la Romaltin şi Gold Corporation. Să plece din România, să ne lase!" - Vasile Tătar.

primarul Anghel, din nou în instanţă

Procesul edilului Cristian Anghel se află din nou pe rolul instanţei. În cursul anului trecut, acesta a fost judecat pentru abuz în serviciu, în formă calificată, în urma achiziţionării de către Primărie unui bloc aflat pe strada Horea, din Baia Mare. În luna iulie, Judecătoria Baia Mare a dat şi o primă sentinţă în acest caz, achitându-l pe primar şi ridicând sechestrul asigurator instituit pe bunurile sale.

La sfârşitul săptămânii trecute, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureş, după ce timp de o jumătate de an el s-a aflat la DNA. După înaintarea apelului împotriva sentinţei instanţei băimărene, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au solicitat dosarul lui Cristian Anghel. Care a fost raţiunea menţinerii sale atâta timp pe masa de lucru a procurorilor este greu de precizat. Cert este că el se află din nou pe rolul instanţei, primul termen fiind stabilit pe data de 24 februarie. În motivarea sentinţei, magistraţii băimăreni au afirmat că nu au existat probe pentru a se dovedi faptul că edilul a avut cunoştinţă de intenţia conducerii societăţii Cuprom de a vinde imobilul aflat pe strada Horea şi, de asemenea, nu s-a putut stabili existenţa unui prejudiciu cauzat prin achiziţionarea imobilului la un preţ de câteva ori mai mare decât cel la care fusese înstrăinat de Cuprom cu doar câteva luni înainte. 

primarul Anghel, pe post de cameră video

Tot ghiocei or fi crezut şi angajaţii Primăriei că are în vizor edilul Cristian Anghel, de s-a postat în bună dimineaţa în faţa sediului. Aşa, cam de pe la 7 fără zece, până pe la şi un sfert. Coincidenţă, tocmai când vine lumea la serviciu. Sau nu vine. Că din cele câteva sute de angajaţi, abia 15 s-au obosit să onoreze cu prezenţa la ora la care se începe serviciul la Primărie. Aşa că s-a lăsat cu un scandal de pomină, angajaţii fiind întrebaţi dacă nu preferă cumva să vină de la ora 8. Răspunsul a fost unul singur - de la 7. Că doar nu-l mai apucă pe primar nebunii dintr-astea. Surpriza a fost că de sus a venit directiva să se lucreze de la 8. Jale mare, nebunie printre angajaţi. Aşa că s-a revenit la programul de la 7. Pe care, probabil, doar directorul Florea îl respectă. El ajunge la Primărie la ora 6. Cred că are ceva probleme cu somnul. Oricum, nu cred că Anghel va rezista mult la poarta Primăriei, aşa că, presupun, va lua nişte camere video, să monitorizeze din birou mersul - venitul în instituţie. Şi atunci să vezi jaleee...

ghiocei 2009

Acum câteva zile îngheţam de frig, cu un ger cumplit. Totuşi, iată că primăvara este deja aici. Lucian P. Goja, un mare iubitor al naturii, nu ne-a uitat nici de data aceasta. Ghiocei, în grădina părinţilor, din Baia Mare.

Maramureşul la BBC

Comănescu ne aminteşte de un film despre România. O parte importantă este aceea privind Maramureşul. Iată şi două clipuri ce merită văzute. Cu o parte din tradiţiile moroşene. Dacă nu aveţi răbdare să vedeţi tot, măcar poziţia 5.15 - 5.35 din filmul al doilea. Ireal pentru mocăniţa de pe Vaser. Poate dă de gândit cameramanilor noştri.

noii subprefecti de maramureş - dorin buda şi alexandru cosma

Dorin Buda va fi unul dintre subprefecţii PSD. Acesta l-a bătut pe Alexandru Cosma, la alegerile interne ale PSD. În această seară a urmat runda a doua. Alexandru Cosma versus Horia Scubli. Sandu a câştigat de data aceasta, umilind Maramureşul Istoric. PSD-ul lui Jeni a rămas fără un oscior după alegerile din noiembrie şi împărţirea caşcavalului la început de an. Pe Dorin Buda, un necunoscut pentru mulţi, îl ştiu de la Palatul de Justiţie. Avocat harnic, mereu agitat şi alergând de colo - colo, printre dosare. La 35 de ani, poate reprezenta o opţiune de sânge proaspăt în PSD Maramureş. O opţiune interesantă. O evoluţie de urmărit. Pe Sandu Cosma îl ştim. Din 2000 - 2004, când a fost prezident de CJ. Ultimii ani nu i-au fost deloc faşti. Consilier judeţean. Nimic mai mult. A pierdut bătălia pentru parlamentare, pe zona lui. Rămâne ca Buda şi Cosma să fie validaţi la centru. 

too much monkey bussiness

Legea înregistrării convorbirilor - un mare fâs

Înainte de Paşti, între Bobotează şi Anul Nou sau în campania electorală e cel mai bine că scoţi o lege dintr-asta dubioasă, că nu se prinde multă lume şi să treacă fără mare scandal. Aşa s-a întâmplat şi în noiembrie, când a apărut legea care obligă furnizorii de servicii de telefonie sau internet să stocheze anumite date privind utilizatorii. Titlurile de primă pagină de azi ale mai multor ziare tipărite sau on-line au avut menirea de a intriga cititorii. Ni se vor înregistra convorbirile telefonice şi se vor intercepta mailurile. Până acum, doar procurorii puteau face acest lucru, cu încuviinţarea judecătorului. Iată că şi companiile private de servicii de telecomunicaţie pot face asta, ba chiar sunt obligaţi să le înregistreze şi chiar să le stocheze într-o bază de date, timp de 6 luni. Asta se deducea din titlu şi, eventual, şapou. În fapt, lucrurile sunt cu totul diferite. Legea, al cărei text îl puteţi citi aici, prevede doar obligativitatea reţinerii anumitor date. Acestea privesc informatiile referitoare la traficul, localizarea şi alte date legate de acestea, necesare pentru identificarea unui abonat sau a unui utilizator. De asemenea, în articolul 3, din lege, se specifică ce anume se urmăreşte prin acest act normativ:

a) date necesare pentru urmarirea si identificarea sursei unei comunicari;

b) date necesare pentru identificarea destinatiei unei comunicari;

c) date necesare pentru a determina data, ora si durata comunicarii;

d) date necesare pentru identificarea tipului de comunicare;

e) date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament;

f) date necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile. 

Mult tam - tamp pentru nimic. Nici prin cap nu-mi trece că astfel de lucruri nu s-au întâmplat până acum. Diferenţa a fost că de asta s-au ocupat serviciile. Iată că li se conferă şi operatorilor de telefonie mobilă/internet astfel de atribuţii. Unora telefoanele ne sunt urmărite de zor, uneori şi ascultate, iar informaţiile obţinute sunt folosite în scopuri private. Spre exemplu, un fost şef ştia tot timpul cu cine mă întâlnesc, deşi nu era treaba lui să mă caute de purici. Dar, dacă unora le place să joace rolul de maimuţă, curăţându-i pe alţii, ce putem face? Iar fostul şef face în continuare astfel de monkey bussiness. Şi nu numai cu mine, ci şi cu alţi actuali şi foşti angajaţi de-ai săi. I-a intrat în sânge. Şi e firesc, când ai naşi cu ochi albaştri. Revenind, nu cred că vom fi afectaţi în vreun fel sau altul de măsura asta. Practic se schimbă doar serverele care stocau datele. Că ea nu este una constituţională... asta e o altă poveste. Nici legile anterioare, care prevedeau drepturi nelimitate, practic, pentru magistraţi de a înregistra pe cine vor şi când vor, indiferent ce fel de suspiciuni au, nu au fost constituţionale.

sclavie in mileniul III

Un tânăr de 27 de ani, rămas orfan de ambii părinţi, este exploatat prin muncă. De mai bine de trei ani. Numai că el are un retard psihic, iar discernământul său este pus sub semnul întrebării. Până acum, familia sa nu s-a interesat de soarta lui. Brusc, a apărut şi interesul rudelor pentru Vasilică. Măcar în ceasul al 12-lea, am spune. Numai că nimic nu e gratuit în ziua de azi. Nici măcar aducerea sa în familie. Urmăriţi un material marca AXA TV.

consilier cu laptopul furat

În urma unei spargeri la Ramira, consilierul local Mitică Matei s-a trezit cu laptopul furat. Nu că era cine ştie ce mare piedere, probabil ar fi fost trecută la una colaterală, însă notebookul fusese primit de Mitică de la Consiliul Local. A intrat omul în priză, a alertat tot ce se putea, de la servicii, la băieţii de cartier, şi a reuşit de şi-a recuperat laptopul în câteva zile. Păi, ce altceva era să fure băieţii, dacă seiful era gol. Măcar un laptop şi câteva sticle de whisky. Urmăriţi povestea recuperării notebookului. Cu consilierul local ajuns pe o stradă umbroasă din Baia Mare şi cu un individ care i-a predat marfa într-o pungă de un leu. Cât a plătit pentru recuperarea sa nu a dorit să ne spună. Însă, pe căi la fel de umbroase am aflat că ar fi peste 20 de milioane lei vechi. Ştire marca AXA TV.

sandule, sandule...

S-au depus deja la Bucureşti listele cu numele vehiculate pentru posturile de prefect, la nivel naţional. Aşa cum arată şi modestul sondaj al acestui blog, Sandu Pocol nu are nicio treabă cu funcţiile de conducere. Părerea noastră. De la "preşul lui Man" şi până la "execrabil", nu este decât un pas. Păcat de funcţia asta irosită aiurea. Părerea mea. Nu "puteau" să găsească pe altcineva, ci trebuiau să o facă. Este evident faptul că sunt variante mult mai agreate. Un alt sondaj arată că Dănuţ Marinca sau Sabin Nemeş Bota, chiar dacă ultimul este doar o utopie la conducerea judeţului, ar fi fost mai potriviţi. Mulţumesc pentru voturi. Cred că se conturează o idee despre ce aşteaptă lumea de la un prefect. În orice caz, a nu fi păcălici. Ori Sandu, poate ne demonstrează altceva, din păcate. Până la numirea oficială, voi menţine deschis sondajul.

Centrul de Plasament Ocna Şugatag, scăpat de sub control

Articolele apărute în presă, în ultimele două luni, legate de Centrul de Plasament de la Ocna Şugatag nu au fost întâmplătoare. Minorele gravide, directorul Boitor incapabil de autoritate în faţa copiilor care l-au scos din unitate, opt minori cu dosare penale, cazuri de homosexualitate şi multe alte nereguli. Florin Puţ, şeful de Centru şi-a dat demisia, zilele acestea. Şi bine a făcut. Ceea ce se întâmplă la Ocna depăşeşte orice închipuire, iar personalul este ca inexistent. Nicolae Boitor încă nu a înţeles că respectivul Centru nu va putea fi repus pe linia de plutire decât cu specialişti: psihologi, educatori bine pregătiţi, oameni autoritari şi profesionişti. Boitor a pierdut un om capabil, la Ocna, să vedem pe cine aduce. Se vehiculează numele lui Niţa Popan, destituită acum mai bine de un an de la şefia Centrului, după ce a fost prinsă furând pe rupte. Ca şi sancţiune a fost numită şef Centru Plasament Călineşti. O instituţie închisă, practic. Căci ce altă funcţie poate fi mai relaxantă decât aceea de a conduce un Centru închis? Închis doar pentru copiii din sistem. Nu şi pentru cei ai angajaţilor. Care s-au petrecut de Sărbători, în iarna trecută, tocmai în acel centru. Acum Popan vrea să revină la Ocna. Să revină, că şi aşa Centrul se închide. Oricum îi place să conducă ruine.

interesul superior al... fiecăruia

Două familii şi un sclav. Un băiat de 27 de ani, împărţit între cei care îi exploatează munca şi fraţii neîmpăcaţi cu gândul că tânărul munceşte pentru alţii, când sunt atâtea de făcut chiar pe lângă casa lor. Un ubiect incredibil: sclavagism în mileniul III. O poveste care se repetă, probabil, în multe locuri din judeţ şi din ţară. Cei care nu s-au intersat de soarta lui, ani la rând, îl doresc lângă sufleţelul lor. Acum, băiatul face parte dintr-o altă lume. Nici nu mai ştie de familie şi de cei lângă care a crescut. Nici măcar de cei lângă care ar fi trebuit să crească. Un caz social, made in Romania. Autorităţile statului? Au o singură reacţie: umerii care se ridică la aproape fiecare întrebare. Zilele acestea, cineva îmi spunea că Bogdan Panait, fostul şef al Autorităţii pentru Protecţia Copilului, avea o expresie: în sistemul ăsta nu se lucrează cu sufletul. Un mare BRAVO pentru consiglierul lui Man pe probleme de protecţie socială. Dacă nu cu sufletul, atunci cu ce, ex-domnule Panait?

Primăria Baia Mare blochează ilegal roţile maşinilor

Adoptată în 2006, hotărârea de Consiliu Local care stabileşte măsura blocării şi ridicării maşinilor parcate neregulamentar pe teritoriul Municipiului Baia Mare, este tot mai controversată. Conform legii, imobilizarea şi ridicarea vehiculelor parcate ilegal se pot dispune doar de către reprezentanţii Poliţiei. Administraţiile locale sunt abilitate doar în ceea ce priveşte punerea în aplicarea a unei astfel de dispoziţii. De mai bine de doi ani, Primăria Baia Mare continuă să încalce legea şi să sancţioneze ilegal conducătorii auto.

 

Contrar prevederilor codului rutier şi a regulamentului de aplicare a acestuia, în Baia Mare, măsura imobilizării vehiculelor parcate în anumite zone este dispusă de către Municipalitate şi pusă în aplicare prin intermediul societăţii UKRO, o firmă de protecţie şi pază, în baza unui contract semnat între aceasta şi conducerea Primărei. Tot mai mulţi şoferi au fost nemulţumiţi de acest fapt, astfel că unii s-au adresat justiţiei, cerând anularea, nu numai a amenzilor respective, dar şi a hotărârii de Consiliu Local. În privinţa dispunerii şi efectuării imobilizării unui vehicul, reglementările legale sunt cât se poate de clare. Codul rutier stabileşte că imobilizarea poate fi dispusă doar de către poliţistul rutier (art. 117). La fel şi în privinţa ridicării şi depozitării vehiculelor staţionate neregulamentar. Doar reprezentanţii poliţiei rutiere pot lua această măsură (art. 64). Normele de aplicare a Codului Rutier vin cu noi completări. „Imobilizarea unui vehicul se dispune şi se efectuează de către poliţia rutieră, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege” (art. 216). Aşadar, nu există dubii în această privinţă. Singura instituţie abilitată de lege să ia măsura blocării roţilor sau a ridicării maşinilor este Poliţia. În Municipiul Baia Mare, însă, de imobilizarea vehiculelor se ocupă Primăria şi Consiliul Local, contrar prevederilor legale. Şi dacă ar fi numai atât…

 

Normele legale încălcate

Nu doar în privinţa instituţiei care dispune imobilizarea, nu se respectă legea, ci şi metodele de efectuare a acesteia sunt încălcate. Conform aceluiaşi articol 64, din Codul Rutier, imobilizarea reprezintă o sancţiune contravenţională complementară şi constă în „scoaterea vehiculului în afara părţii carosabile şi punerea lui în imposibilitate de mişcare, prin folosirea unor dispozitive de blocare”. Ori, în Baia Mare, firma UKRO aplică blocajul pe roata stânga faţă a vehiculului, în timp ce acesta se află pe carosabil. Cu această ocazie se încheie un proces – verbal (art. 216, Normele de Aplicare a Codului Rutier). Nici asta nu se întâmplă. În momentul deblocării roţilor, contravenientul primeşte doar un soi de chitanţă. Tot în articolul 216 se precizează faptul că „imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staţionarea este interzisă”. Cu toate acestea, agenţii firmei UKRO sfidează legea, aplicând blocaje pe roţile maşinilor parcate în astfel de zone. Este interesant faptul că la momentul adoptării Hotărârii de Consiliu Local, s-a cerut acordul reprezentanţilor Poliţiei. Răspunsul a fost acela că doar poliţiştii pot dispune măsura blocării roţilor, însă nu s-a ţinut cont de aceasta. În motivarea hotărârii luate, Municipalitatea a invocat un act normativ din 1992, ori acesta este abrogat, odată cu intrarea în vigoare a Codului Rutier, din 2002. Articolul 134 stabileşte că „se abrogă orice dispoziţii contrare” cu acesta. Dacă nici cei care îi sancţionează pe cei ce parchează neregulamentar nu cunosc legea, atunci cine? Voci care au contestat hotărârea de Consiliu Local s-au ridicat chiar şi din rândul consilierilor locali. Vasile Vlaşin acuză măsura luată de municipalitate ca fiind una ilegală şi abuzivă. În luna decembrie, el a cerut revocarea hotărârii, aducând argumentele legale care se impuneau, însă la ultima şedinţă a anului trecut, solicitarea sa nu a fost discutată. Probabil, Municipalitatea a căutat căile intrării în legalitate.

Vlaşin contraatacă

„Această măsură s-a dovedit a fi IMORALĂ, ILEGALĂ şi ABUZIVĂ. Imorală, pentru că Primaria nu asigură condiţiile necesare respectării regulilor de circulaţie, respectiv un număr suficient de locuri de parcare. Ilegală, pentru că se desfăşoară în baza unei legi care este abrogată de acum 7 ani. Abuzivă, pentru că deşi toţi cei implicaţi recunosc faptul că activitatea este ilegala, ei îşi văd mai departe de treabă, sfidând legea şi cetăţenii acestui oraş. E foarte frustrant când observăm că Primăria, instituţie care e susţinută din impozitele şi taxele cetăţenilor, în loc să îi protejeze şi să le apere drepturile, îi dispreţuieşte şi profită de buna credinţa a acestora.”

cât de tare în clanţă e bondi?

Dacă aş fi Bondi, sau un directoraş de pe la noi, cu perna ameninţată să se desumfle cât de iute, nu m-aş lăsa schimbat din funcţie. Mai ales dacă am avut la evaluarea anuală numai note de zece. Pentru că funcţionarii publici primesc un calificativ pentru activitatea desfăşurată în ultimele 12 luni de activitate. Cum UDMR a fost la guvernare, iar calificativul lui Bondi a venit de la centru, e clar că a avut (spre) maxim. Ori acum, pentru a schimba prefectul, trebuie făcută o evaluare din care să reiasă că respectivul e complet incapabil. Ceea ce va fi foarte greu de făcut, în condiţiile în care nu ai nişte acte care să-l incrimineze pe acel om. Aşa cum unii au comentat pe acest blog, activitatea lui Bondi a foşt ştearsă. Dar nu ilegală. Nu îmi amintesc să fi avut subiecte grele cu femeia asta prin presa locală. A fost o treabă legată de nuşce casă pe care o are în ceva cătun, Între Râuri. În foaia de avere îşi trecuse doar suprafaţa iniţială, care se modificase între timp. Şi ea nu operase schimbarea şi în declaraţia de avere. În rest, doar materiale de mişto, că nu se exprimă bine în limba română, că nu are lift pentru handicapaţi la Prefectură, aşa cum cere legea şi tot felul de poticneli în replici şi gesturi la întâlnirile oficiale. Dacă nu era prefect, probabil nu le remarca nimeni. Nu a fost, pardon, nu este cel mai potrivit prefect pentru Maramureş. Dar nu ăsta e subiectul acum. Ci faptul că ea, alături de alţi şefi din administraţie, au fost deja schimbaţi pe hârtie. Ori a afirma că îl schimbi pe un prefect e sinonim cu a spune că deja l-ai găsit cu deficienţe grave în activitate. Ceea ce poate fi chiar foarte periculos. Sunt curios ce se va întâmpla. Cel mai probabil, Bondi va fi schimbată. I se va face o "ofertă pe care nu o va putea refuza". Marko Ur sau Ur Marko (hunule, ajută-mă!) o va chema la o poveste şi îi va reaminti cine a făcut-o prefect, după care va pomeni despre un loc rămas liber pe la nuşce minister şi gata treaba. Şi va fi chiar mai bine pentru Bondi, că nu o să mai aibă atâta bătaie de cap cu tot felul de probleme pe plan local. Sau îşi va da pur şi simplu demisia, chiar şi în lipsa acestei "promovări" pentru rezultate deosebite. Dar, repet, femeia se poate ţine de scaun dacă are suficient tupeu şi nu îi este frică să fie luată tare. Pentru că nu va putea fi schimbată decât foarte greu, în cazul în care se respectă legea. Cine ştie dacă nu cumva Man va proceda ca şi în urmă cu patru ani, când a chemat un director, spre exemplu, la raport, şi i-a cerut demisia. Omul a zis că ar scrie numai că nu ştie ce. S-a ajuns chiar la Bucureşti, unde i s-a dat ceva "tipizat". Râsul curcilor. Până la urmă, omul a cedat. De fapt, nu e niciun secret. E vorba despre fostul şef al Inspectoratului de Muncă, Anton Mureşan. Cu câţiva directori de licee a fost şi mai interesant. Nu au venit cu ce trebuie la Pocol şi Man şi au fost schimbaţi. Cel de la "George Bariţiu", din Baia Mare, a fost înlocuit pe când era în concediul. Urât de-a dreptul. Şi ăştia trei l-au acţionat în judecată pe Pocol şi au câştigat, instanţa obligându-l pe Bombo să îi repună în funcţie şi să le plătească ceva diferenţe salariale. A respectat şi nu a respectat sentinţele, Pocol, după care s-a ales şi cu dosar penal, pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Dar despre astea, altădată. Revenind la subiect, aştept cu interes reacţia lui Bondi. Din ceea ce ştiu, nu va ceda uşor.

Precizare: ce trebuie se traduce cu o mie. De euro.

bătaie pentru posturi

Democrat – liberalii şi social – democraţii maramureşeni se gândesc la funcţiile pe care le vor împărţi la nivel local. Şi nu numai. Unii se află în cărţi pentru posturi cheie în instituţiile centrale. În Maramureş, cel mai râvnit este scaunul de prefect. La această oră, cel aflat în pole – position este Sandu Pocol, şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean. Însă nu se ştie nimic sigur. Deocamdată... doar bursa zvonurilor.

Mare bătălie pentru ocuparea funcţiilor de conducere în Prefectura Maramureş. Încă nu se ştie nimic oficial, dar la bursa zvonurilor, candidatul aflat în pole – position pentru funcţia de prefect este Sandu Pocol. Actualul inspector şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean pare a fi persoana cea mai agreată de preşedintele Consiliului Judeţean Mircea Man. Şi nu numai. Sandu Pocol are o bună susţinere şi între ceilalţi membri ai Parditului Democrat – Liberal, formaţiune căreia îi va reveni funcţia respectivă. Alături de Pocol, pe lista scurtă s-ar mai afla şi Gheorghe Achim. Ultimul ne-a confirmat faptul că şansele cele mai mari de a ajunge prefect le are Pocol. „Probabil că se ştie în anumite cercuri. Din informaţiile pe care le am, la bursa zvonurilor, se doreşte Sandu Pocol. Mai departe, nu ştiu. Pentru mine e mai delicat. Nefiind membru de partid, nu particip la şedinţe. Din ceea ce ştiu, nu s-a luat o decizie în interiorul partidului, ca structură colectivă. Ştiu aşa, ca şi dumneavoastră, de la bursa zvonurilor, că preşedintele îl doreşte pe Sandu Pocol”, a afirmat Achim. Am încercat să luăm legătura cu Sandu Pocol, dar acesta nu a fost de găsit la Inspectorat, fiind plecat pentru o săptămână. Iar pe mobil, nu a răspuns. 

Subprefecţi PSD

Pentru cele două locuri de subprefect se luptă câţiva social – democraţi. Se vehiculează mai multe nume: Gheorghe Meteş, fost Consilier Local, Gheorghe Vişovan, fost primar în Rozavlea, Petru Godja, ex-deputat, Alexandru Cosma, ex-preşedinte Consiliul Judeţean. Întrebaţi de şansele pentru un post de subprefect, aceştia s-au arătat surprinşi. „M-aţi luat prin surprindere. Eu habar nu am de cărţi sau de aşa ceva. Probabil că voi candida, probabil că nu voi candida. Deocamdată nu ştiu. Nu că nu sunt hotărât, adică... Nu pot să mă pronunţ, pentru că nu ştiu cum se va face algoritmul. Nu ştiu încă protocolul şi repartizarea pe deconcentrate. Ştiu numai că sunt două posturi de subprefect la PSD, pentru că prefectul merge la partidul care are şi preşedintele Consiliului Judeţean. Acuma, că eu sunt în cărţi... Probabil că s-ar dori să fie cineva şi din Maramureşul istoric, să fie un echilibru în organizaţie, să zicem. S-au mai vehiculat şi alte nume. Alexandru Cosma, Gheorghe Meteş, Aurora Revnic sau chiar o surpriză”, a spus Vişovan.

Nici Alexandru Cosma nu a fost mai convins că poate reuşi, cu toate că ne-a declarat că intenţionează să „candideze” pentru un astfel de post. „Mi-am manifestat dorinţa. Deocamdată este tardiv (!) să vorbim despre această nominalizare. Cel puţin la mine. Alţi candidaţi interesanţi ar fi Alexandru Meteş, Vasile Boitor şi Călin Matei. Lui Matei i-ar conveni mult să intre în corpul înalţilor funcţionari publici. Nu a fost nimic oficial, doar discuţii între prieteni”, a declarat Cosma. Deocamdată se discută în cercuri restrânse. Până la luarea unei hotărâri, social-democraţii aşteaptă vizita lui Radu Moldovan, vicepreşedinte al PSD la nivel naţional.               

Fotolii în ministere

Reprezentanţii PSD şi PD-L încep să se gândească şi la posturile pe care le-ar putea ocupa în cadrul structurilor centrale. Se vehiculează mai multe nume pentru funcţii de directori în cadrul instituţiilor aflate în subordinea ministerelor, precum şi pentru posturile de consilieri ai premierului. Dănuţ Marinca, fost candidat al democrat – liberalilor pentru Camera Deputaţilor, ar fi dorit o funcţie de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Însă, bătălia este mare, astfel că i s-a propus o funcţie mai apropiată de prim – ministrul Emil Boc. „Mi-a spus şi mie Mircea Man că e lupta mare şi s-ar putea să nu fie un post de secretar la Sănătate. Iar atunci ar fi varianta cu consilier al primului ministru pe probleme de sănătate. Dar nu este un lucru care să mă încânte, pentru că eu sunt un om activ. Şi nu ştiu, din postura aia cum aş putea să ajut unităţile din Maramureş. Un consilier consiliază, nu face muncă efectivă”, a afirmat Dănuţ Marinca. 

Un alt democrat – liberal, Liviu Bechiş se află în cărţi pentru un post în Ministerul Transporturilor. „Deocamdată se negociază. Am fost la Bucureşti, am dat un interviu. Acum, să vedem ce se întâmplă”, a spus Bechiş. 

Tot pentru un post la nivel central se vehiculează şi numele social – democratului Anton Rohian. Acesta ar putea ajunge director la o instituţie aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, pe probleme de zootehnie. Acesta s-a arătat surprins de o astfel de numire. „Nu vă faceţi probleme, că nu e nimic din ce ştiţi voi. Deocamdată rămân în zona politicului judeţean. Nu s-a făcut nicio propunere. Deocamdată sunt în poziţia în care lucrez, în domeniul ăsta. Nu ştiu de unde aveţi informaţiile astea, dar eu sunt paralel cu ele”, a spus Rohian. Paralel sau nu, vom afla peste câteva zile. Deocamdată, vorba lui Anton Rohian, cărţile se amestecă.

crimele din mica italie (din categoria, cinematograful de artă)

Borşa. Între Sărbători. Banal. Zi de iarnă. Nici nu ninge, nici nu se arată. De frig, nu e cald deloc. Medicii încep să numere. Unu', doi, trei... se ajunge la 30. Şi nu e gata ziua. "S-au bătut cu lanţuri, maică!", spune o infirmieră mai în vârstă. Ştie ea ce ştie. Şi tot personalul se blochează la ultimul etaj. Măcar de Sărbători să aibă linişte. Că au unii ceva de împărţit... Treaba lor. Tot timpul au. Şi asta ce legătură are cu un pacient venit cu un ciob de sticlă destupată în ochi? Sau cu lelea Şofronă alunecată pe gheaţă? Niciuna. S-a nimerit să fie vreunul în zonă? Nicio boală, o încasează cu ceilalţi. Nu se mai face diferenţa dintre agresor, victimă, pacient. Toţi sunt una. Un lanţ, un geam spart, o căpăţână crăpată. Ca nimic. Doar sunt Sărbători. Iar de Sărbători merge şi un drift. În plină stradă. Suntem la Borşa şi aici se poate orice. Alţi internaţi. Alţi loviţi de o Tatră. Se termină schimbul. Se eliberează etajul. Medicii au scăpat. Nu ca de fiecare dată. Au fost ierni când au încasat-o rău. Motivul? Hm, parcă mai contează? Avantajul e că urmează Boboteaza. Toţi credincioşii o aşteaptă. Dacă iese rău, Leşcă e acolo. Îi spovedeşte pe toţi. E procurorul "evanghelie" şi toţi cred în el. Amin!

prefectul Sandu Pocol

Aşa cum se vehicula în ultimele zile, prin blogosferă, chiar şi prin unele comentarii lăsate aici, noul prefect va fi Sandu Pocol, actualul inspector şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean. E drept ca informaţia provine din ceea ce se cheamă bursa zvonurilor, dar pentru cunoscători e ca sigură. Să vedem dacă Sandu va şi accepta funcţia. Probabil că da, deşi asta ar însemna să avem un prefect subordonat preşedintelui Consiliului Judeţean. Pe linie de partid şi nu numai. Opiniile voastre vizavi de această numire, într-un sondaj alăturat.

statul companiilor de asigurari

Citesc pe net ca societatile de asigurari au hotarat tot felul de criterii pentru a calcula valoarea politei RCA. Spre exemplu, au stabilit ca in Alba, riscul de a avea un accident de masina e mai mic decat in Salaj. Probabil au luat statisticile politiei si au mers pe tariful de anul trecut pentru zonele cu mai putine accidente, acolo unde castigul lor e maxim, si au umflat tariful acolo unde mai veneau anumite pierderi, si tot in castig au iesit si aici. Daca e la fel sau nu cu ceea ce e in occident, putin ma intereseaza. Asta e un argument pueril. Daca inventeaza brussellezii o prostie trebuie sa fiu de acord cu ea? A fost facuta pentru a lua niste bani de pe asiguratii de acolo. Unde chiar nu mai conteaza, la un salariu de doua mii de euro, ca dai cu 100 de euro in plus pe asigurarea anuala. Si nici nu stiu in cate tari e asa. In Austria, spre exemplu, se ia in calcul numarul cailor putere. Si are o logica treaba asta. Conduci o masina mai puternica, ai viteza mai mare, sansele de a avea un accident sunt marite. Din punctul de vedere al companiilor de asigurari are o logica. Dar asta cu zonele de risc... Pentru ca nu circuli doar in zona de risc mare, ci si in judete unde "riscul e mai mic". E absurd sa ti se impuna o asigurare, la un anumit plafon. Guvernul ar trebui sa intervina, altfel riscam sa avem asigurari la niste sume pe care le vor stabili niste domni adunati pe la Sinaia, intr-o vacanta. La fel si cu impozitul pentru autoturisme. La un motor de 1,2 cmc, platesti mult mai putin decat pentru unul de 3,0. Ma intreb de ce? Ocupi mai mult spatiu cu motorul respectiv? Pe cine deranjezi ca ai motor mai mare? Astea sunt simple pretexte pentru a lua mai multi bani de pe fraierii care nu au alta solutie decat sa plateasca. Sau sa comenteze pe blog.

tupeu marca Ukro - subiect tabu

Făcând curăţenie prin arhiva de poze, am găsit câteva din primăvara acestui an. Aşa mi-am amintit de o poveste cu angajaţii firmei Ukro Security. Pe atunci lucram la o gazetă. Un coleg m-a sunat, spunându-mi că nevasta sa are o problemă cu cei de la Ukro. Băieţii îi puseseră un blocaj pe roată, după ce parcase maşina undeva în zona Pieţei de Alimente. Acolo se lucra de zor la pregătirea intersecţiei pentru sensul giratoriu. Nimeni nu mai ştia pe care dintre străzi se putea circula. Drumul, spart şi plin de piatră concasată. Semnele de circulaţie, inexistente. Femeia parcase cu o jumătate de maşină pe trotuar, cu cealaltă, pe stradă. Nicăieri în zonă nu exista un indicator care să avertizeze că o parcare în acel loc îi poate aduce o blocare de roată. Mă duc până la Piaţă, fac nişte poze. Între timp, apare şi maşina de la Ukro. După cum se vede din poze, a fost parcată exact în drum. Mă îndrept, alături de colegul meu, spre cei care au deblocat roata, întrebându-i care a fost temeiul legal al aplicării acelui blocaj. "E în apropierea intersecţiei! E parcată ilegal!" Aşa am înţeles că noi, şoferii, eram la cheremul unor tupeişti care aplicau blocajele respective după cum voiau muşchii lor. Nu îţi convenea, nicio problemă, te puteai adresa instanţei. Culmea, după ce plăteai amenda. Nu intru în detaliile juridice. L-am întrebat pe unul dintre angajaţi dacă vede vreun indicator care să restricţioneze parcarea. Cel mai apropiat era la peste 100 de m, în Piaţa Izvoarelor, spre Vasile Alecsandri. Ciudat era că raţionamentul celor de la Ukro nu funcţiona pentru maşina lor. Aceştia parcaseră pe carosabil, în apropierea unui indicator. "Ni s-a stricat maşina şi nu o mai putem porni", mi-au spus. Între timp, a apărut şi personajul (poza de sus) de la care am pornit ideea acestei postări. Un tip care nu era îmbrăcat ca şi ceilalţi angajaţi ai firmei. Avea în mână o staţie radio, la care tocmai terminase de vorbit. A veni spre mine ameninţător, cerându-mi să nu fac fotografii. Nici lui şi nici maşinii de la Ukro. Altfel, îmi sparge camera. În plus, m-a luat peste picior, spunându-mi să termin cu jurnalismul şi să îmi caut o slujbă cinstită. Nu îmi venea să cred că mi se putea întâmpla aşa ceva în piaţa oraşului. Mai lipsea puţin şi o încasam de la individ. Dar m-am retras la timp. La acea vreme nu ştiam cine este. Ulterior am aflat că e ceva şef pe la Ukro. Un tip cu o reputaţie dubioasă. Fost angajat al Poliţiei, instituţie de unde a fost dat afară, în urma unor nereguli pe linie profesională. La cât de violent era, nici nu mă miră. Acum îmi amintesc că la acea vreme i-am propus lui Pârcălab să scriu un articol pe tema incidentului respectiv, deşi ştiam că are o relaţie bună cu cei de la Ukro. Nu am primit undă verde şi aşa l-am lăsat uitării pe acest Garcea de la Ukro. Mă întreb acum cu cine îşi mai pune muşchii băiatul cu capacele de roţi, după ce în Consiliul Local s-au ridicat voci care au contestat practica blocării maşinilor. Şi pe bună dreptate. Încă în primăvara anului trecut, am prezentat pe Cinemar o emisiune pe tema asta, alături de Vasile Vlaşin. Cu legea în faţă, am constatat că blocarea roţilor maşinilor parcate în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisă este prohibită de lege. În plus, orice blocare a roţilor se poate face doar în prezenţa unui reprezentant al Poliţiei. A fost şi ăsta un subiect tabu pentru acea gazetă. "Nu o să facem jocurile lui Vasile", mi s-a spus. De parcă asta conta. Că avea Vasile ceva de câştigat (probabil un ghiont în coastele Ukro Security, care câştigase licitaţia la care participase şi o firmă susţinută de Vlaşin). Asta conta. Nu faptul că Municipalitatea încălca legea, nedreptăţind mii de şoferi. Şi o încalcă şi azi, pentru că hotărârea de Consiliu Local e în vigoare. Sunt convins că începând cu acest an, blocarea roţilor maşinilor parcate ilegal, în forma în care ea se face azi, va dispărea.