Uitaţi de lume

Una dintre străzile din Baia Mare are mai multe construcţii fără număr şi complet lipsite de utilităţi. Teoretic, ele nu există. Însă acestea sunt locuite de numeroase familii sărace. Liniile de curent se află la câţiva metri, dar copiii sunt crescuţi la lumina opaiţului. Cei ce locuiesc aici cer sprijinul autorităţilor.

Podinei, o stradă de care unii îşi aduc aminte numai în campania electorală. Când aruncă piatră concasată pe uliţele noroioase, împart tricouri portocalii şi brăţări cu nume de potenţiali primari sau adună datele pentru a le trece pe listele suplimentare, la alegeri. Orice vot contează. În rest, aceeaşi viaţă de care mulţi nu vrem să auzim. Copii cu droaia, cu feţele radiind spre obiectivul foto, călcându-se pe picioare pentru a intra în cadru, chipuri iţite pe la ferestrele cocioabelor din lut, curioase să afle cine le-a trecut "pragul", femei cu găleţile în mână, purtând apă de la unicul izvor din zonă. O altfel de lume, la doar câteva zeci de metri de un set de "vilişoare" aflate pe coasta unui deal, în spatele Uzinei de Apă. Un loc în care te izbesc contrastele: case din "vaioage", de care stau atârnate antene parabolice, locuinţe fără apă sau canalizare, dar dotate cu un televizor. În capătul străzii, stau cele mai sărace familii. Dar pe deal, peisajul continuă cu câteva prezumtive case, aşezate la voia întâmplării, fără pic de logică. Aici, "dotările" sunt şi mai slabe decât cele anterioare. Locuinţele sunt lipsite de orice fel de utilităţi, pereţii par a se clătina la fiecare adiere de vânt, acoperişuri şubrede, mobilier numai bun de aruncat. Totuşi, ce să facă oamenii de aici? De abia câştigă nişte bani cu care să-şi întreţină familia. Săptămâna trecută, mai mulţi dintre cei care locuiesc în spatele Uzinei de Apă, ne-au aşteptat cu sufletul la gură. Ca de obicei, ne-au înşirat multiplele probleme cu care se confruntă. Însă oamenii nu doresc un articol de ziar. Vor să aibă un trai decent, în condiţii umane. Vor măcar o linie de curent, pentru a înceta să mai folosească opaiţul, pentru luminat. Vor să li se dea un număr de casă, pentru a avea un domiciliu şi a obţine acte. Fără acestea, sunt lipsiţi de orice drepturi. Nici măcar alocaţiile copiilor sau ajutorul pentru venitul minim garantat nu le pot primi.

Tot ceea ce am putut face a fost să apelăm la ajutorul autorităţilor. Consilierul local Ştefan Pop ne-a însoţit în "incursiunea" noastră pe str. Podinei. Probabil ar fi trebuit urmat de mulţi alţii, care nu reuşesc performanţa de a-şi rupe puţin timp din foarte ocupatul program pe care îl au. "Uitaţi aici cu ce ne vederim. Cu opaiţul ăsta, de opt ani. Aici o fost curent, dar când s-o ridicat turnul acela, pentru Uzina de Apă, or trebuit să rupă firele. Noi am fi dispuşi să plătim să ne lege iarăşi, dar cui să ne adresăm, că nu ne ascultă nimeni. Dacă am avea măcar curent, foarte mult ne-ar ajuta", ne-a spus o femeie. Însă problema este mai delicată. Cum casele nu au număr, ele nu figurează în evidenţele Primăriei. În atare condiţii, nu se poate încheia un contract cu SC Electrica. De asemenea, nici situaţia terenului pe care sunt ridicate cocioabele nu este clară. Oamenii ne spun că li s-a dat voie, într-un anumit perimetru, să îşi construiască locuinţe. Însă, terenul este al Municipalităţii. Cine ştie câtă vreme vor mai fi toleraţi acolo, fără a avea actele în regulă. Probabil, acum, că au auzit şi consilierii locali, se vor face demersurile necesare pentru găsirea unei soluţii. Nepăsarea nu este una dintre ele.

De parcă toate greutăţile pe care le au cei de acolo nu ar fi suficiente, pentru unii se întâmplă că primesc pe deasupra. Doi fraţi, fiecare cu familiile lor, cu câte nouă şi şapte copii, au stat într-o dărăpănătură ce semăna mai mult a grajd decât a locuinţă. Şi asta cu bunăvoinţa unei bătrâne, care le-a permis să stea într-una din anexele casei sale. Într-o zi... nenorocire. A ars dărăpănătura. De voie, de nevoie, fiecare a găsit o variantă improvizată. Cu copiii pe la neamuri sau vecini. Pentru una dintre familii, cineva s-a îndurat cu un soi de beci, construit lângă zidul Uzinei. Un spaţiu de 4 mp, pentru toţi acei copii. Oamenii ne-au solicitat ajutorul, sperând că pe această cale, vom reuşi să sensibilizăm pe cei care ar dori să le ofere materiale de construcţie. Până acum, aceştia au fost ajutaţi de câţiva băimăreni cu haine pentru copii şi materiale de construcţie. Iar oamenii s-au apucat de treabă, ridicându-şi o locuinţă cu ceea ce au avut şi au primit. Însă aceasta este numai la început. Culmea, ea se ridică pe locul fundaţiei unei construcţii ce a aparţinut de cei de la Electrica. Probabil, ea era folosită ca şi locuinţă socială, iar reprezentanţii Primăriei repartizau aici familii sărace. Ultimul care a stat în acea casă ne-a relatat sfârşitul inedit al construcţiei. "I-am cerut lui Ovidiu Ştefan, când era viceprimar, să mă mai lase să stau în clădirea aceea. A zis că nu poate face asta, iar după un timp, au dărâmat-o. Mi-a spus că tot ce poate face este să-mi dea cărămizile, ca să-mi ridic eu o casă." Incredibil! Tânărul cu care am vorbit noi nu a fost lăsat să stea în casă pentru că ea a fost dărâmată, însă a primit-o pe bucăţi, pentru a o reface. Acum, pe locul respectiv unul dintre fraţi şi-a amplasat construcţia. Toţi cei care au posibilitatea şi doresc să ajute cele două familii, o pot face, contactând Gazeta de Maramureş (numerele de telefon şi adresa de mail – în caseta de redacţie) sau lăsând un mesaj pe acest blog.