Noi NU vrem pământ

Revenim cu un subiect legat de Baia Sprie, unde, dintotdeauna, au fost probleme legate de apă. Într-o vreme lipsea cu desăvârşire, acum este din belşug, dar... mai bine nu ar fi deloc. Tot aia. Mai multe într-un material semnat de unul din locuitorii oraşului condus de Salvatore Barboloviciu.

"Avem motive să „mulţumim” societăţii VITASPRIA, că deşi valorile imobiliare cresc fără măsură, a găsit o modalitate de a sătura setea de pământ a băiesprienilor, furnizând periodic (dimineaţa când vine apa) pământ la robinetele racordate la sursa de apă curentă a oraşului.

Şi acum, lăsând gluma, încerc să găsesc explicaţie la ceea ce se întâmplă, că pe lângă faptul că-i o modalitate de a ne îmbolnăvi în masă, (pentru că nu cred că apa este potabilă), este şi un mod de a risipi apa (până se limpezeşte), care şi aşa este raţionalizată periodic.

Mă uit în calendar şi nu pot să cred că în epoca vitezei şi a tehnologiei, noi avem la robinet, în loc de apă curentă, noroi curent.

Propun ca la plata utilităţilor să se perceapă un preţ diferentiat pe nămol mai ales că acesta se furnizează doar în anumite cartiere. Dacă preţul lui nu va fi mare, poate îşi deschide cineva o staţiune balneară pe bază de nămol şi aer curat de Baia Sprie.

Am încercat să vă provoc un zâmbet scurt deşi chiar este o situaţie frustrantă şi sunt convins că cineva este responsabil de acest „fenomen”.

În final am două propuneri:

1 să se anunţe când se întrerupe furnizarea de apă curentă şi de ce;

2 să se ia măsuri ca să nu se mai furnizeze noroi la robinet.

Mulţumesc!" - Daniel Pode, Baia Sprie Articol promovat de www.stirilocale.ro

primarul salvator

Din ciclul veşnicelor ilegalităţi din curtea Primăriei Baia Sprie

În 2004, Compania REMIN acumulase o datorie de 15 miliarde lei vechi către Primăria Baia Sprie. S-a demarat procedura executării silite, instituindu-se poprire pe veniturile încasate de REMIN de la Societatea TRANSGOLD. Nemulţumiţi de poprirea respectivă, reprezentanţii ortacilor au făcut presiuni asupra primarului Valer Barboloviciu, obligându-l să o suspende în două rânduri. Însă actele semnare de primar s-au făcut cu încălcarea prevederilor Codului de Procedură Fiscală.

Luna trecută, reprezentanţi ai DNA au descins în Baia Sprie, pentru a efectua cercetări în legătură cu anumite aspecte ce privesc modul în care conducerea Primăriei gestionează investiţiile mari ale localităţii. Nimic surprinzător, având în vedere ceea ce se povesteşte, prin târg, şi nu numai, despre "afacerile" mai marilor administraţiei oraşului. Şi dacă tot a venit sperietoarea de liberali în zonă, este foarte probabil să afle şi alte chestiuni ce ar putea face obiectul unor dosare penale. Cei vizaţi sunt primarul Valer Barboloviciu şi viceprimarul Octavian Cerneştean, ale căror implicaţii în anumite investiţii, cum ar fi magazinul Plus, benzinăria Lukoil sau ştrandul municipal, sunt de notorietate. De asemenea, cei doi semnează adeseori acte care, prin efectul pe care îl produc, prejudiciază patrimoniul sau bugetul local. Un astfel de caz este acela în care primarul Valer Barboloviciu a decis de unul singur să "facă un bine" Companiei REMIN, văduvind bugetul local de circa 15 miliarde lei vechi (sumă care a ajuns astăzi la 50 de miliarde). Se întâmpla în 2004. Compania REMIN deţinea la acea vreme, pe teritoriul administrativ al oraşului Baia Sprie, o serie de construcţii şi alte imobile, pentru care trebuia să achite taxele şi impozitele aferente. Cum subvenţiile guvernamentale în minerit s-au tot restrâns, Compania a mers pe varianta neplăţii acestor impozite. Astfel, la nivelul anului 2004, s-au acumulat datorii la bugetul local al oraşului Baia Sprie de aproximativ 10 miliarde lei. O sumă similară cu bugetul propriu al oraşului pe un an întreg.

Salvaţi de... Barboloviciu

Mereu, conducerea Companiei REMIN a fost obişnuită să beneficieze de îngăduinţa creditorilor, mai ales dacă aceştia erau reprezentanţi ai instituţiilor statului. Însă, au fost şi din aceia care au solicitat achitarea datoriilor. În primăvara acelui an, Primăria Baia Sprie, prin Serviciul de Taxe şi Impozite, a demarat procedura executării silite a celor de la REMIN, instituind poprirea asupra unor venituri realizate de Companie. Mai precis, cele provenite din relaţiile contractuale care existau între SC TRANSGOLD SA Baia Mare şi Compania REMIN. În 17 mai, 2004, Serviciul de Taxe şi Impozite a înştiinţat conducerea TRANSGOLD de instituirea acelei popriri. La scurtă vreme, în conturile Primăriei au intrat sume importante de bani. A fost momentul intrării în scenă a primarului Barboloviciu. După doar trei săptămâni de la instituirea popririi, acesta, cu de la sine putere şi fără consultarea serviciului de specialitate sau a altui angajat din executivul Primăriei, a înştiinţat TRANSGOLD, că a dispus "întreruperea temporară a popririi pentru sumele datorate de Transgold SA către Compania REMIN". Apoi, au urmat câteva luni de pauză. Iar în toamna lui 2004, conducerea Serviciului de Taxe şi Impozite al Primăriei a instituit o nouă poprire, pentru aceleaşi venituri obţinute de Companie. La fel ca şi în urmă cu câteva luni, primarul Barboloviciu a arătat o bunăvoinţă ieşită din comun, dispunând de unul singur, după doar două săptămâni, suspendarea temporară a popririi. De atunci şi până azi, în afară de cele 300 milioane lei vechi încasaţi în urma popririi din mai 2004, Primăria Baia Sprie nu a mai recuperat nimic din datoriile REMIN, acestea ajungând în prezent la 50 miliarde lei vechi. Conform Codului de Procedură Fiscală, operaţiunea primarului s-a făcut cu încălcarea legii. Însă, ce mai contează 50 de miliarde lipsă la bugetul local al oraşului, doar Baia Sprie este o citadelă modernă, a cărei prosperitate atrage invidia tuturor. Evident, primarul nu a semnat degeaba acele acte, aceasta fiind consecinţa presiunilor făcute de reprezentanţii REMIN, prin intermediul sindicaliştilor. Cum între instituirea primei popriri şi suspendarea ei a avut loc turul de scrutin pentru alegerile locale, în iunie, 2004, atitudinea primarului este de înţeles.

Ce spune legea.

Codul de Procedură Fiscală reglementează în amănunt paşii ce trebuie urmaţi în cazul executării silite prin metoda popririi terţului. De asemenea, este precizat şi modul în care se poate trece la suspendarea popririi. Dacă normele legale ce vizează instituirea popririi au fost respectate, nu la fel se poate spune şi despre suspendarea acesteia. În primul rând, pentru a se trece la suspendare, debitorul, în speţă Compania REMIN, trebuie să înainteze o cerere în care să explice faptul că, din pricina popririi, nu-şi poate continua activitatea economică. Ori, o atare cerere nu a fost înregistrată la Primăria Baia Sprie. Apoi, trebuiau indicate bunurile libere de sarcini al ale Companiei, care vor constitui o garanţie a recuperării datoriilor. Evident, dacă nu a existat cerere, nu s-au indicat nici bunurile respective. În plus, noile reglementări legale prevăd un termen de maxim 6 luni pentru suspendarea popririi. De atunci au trecut 3 ani, iar suspendarea încă nu s-a ridicat.

Codul de Procedură Fiscală al României

Art. 148, al. 6: În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data comunicării către bancă sau alt terţ poprit a suspendării popririi de către organul fiscal.

Art. 148, al. 7: O dată cu cererea de suspendare, debitorul va indica bunurile libere de sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită.

Art. 149, al. 5: Poprirea asupra veniturilor debitorilor se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire, terţului poprit. Totodată va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

Când ni se scoală

Iniţial, primarul Barboloviciu s-a arătat iritat de faptul că am abordat acest subiect, însă, în final, s-a mai domolit şi a recunoscut că a emis actele respective în urma unor presiuni venite din partea sindicaliştilor din minerit. A oferit doar numele lui Gheorge Paşca, fostul lider al Uniunii Sindicatelor Miniere. Am încercat să-l contactăm telefonic, dar Paşca a avut permanent mobilul închis. "Acuma voi mă întrebaţi pe mine ce vreţi, de câte ori vi se scoală. Şi puneţi în ziar frânturi de informaţii. Am dispus suspendarea temporară pentru că erau în joc salariile oamenilor. A fost un motiv social. M-au sunat şi pe mine sindicaliştii, Gheorghe Paşca şi alţii, din executiv, că altfel, nu le deblocam eu de dragul... Nu prea avem de unde recupera de la ei. I-am strâns eu cât am putut, dar au intervenit cu tot felul de... şi am cedat", a spus primarul Valer Barboloviciu

ziua uşilor deschise degeaba

Joi, 25 octombrie a fost Ziua Europeană a Justiţiei Civile. Cu această ocazie, Tribunalul Maramureş, precum şi Parchetul de pe lângă această instanţă, urmând directivele trasate de la nivel central, au numit ziua de joi, Ziua Uşilor Deschise. Aceasta însemna că toţi cetăţenii dornici de a intra într-o sală de judecată, în biroul unui judecător sau procuror, ori în arhiva instituţiei, o putea face în baza unei simple legitimări. S-a dorit un eveniment deosebit, cu o participare numeroasă şi o mediatizare pe măsură. Încă de dimineaţă, holurile Tribunalului au fost înţesate cu jandarmi. De asemenea, s-a întărit paza fiecărei săli de judecată, de parcă ar fi urmat valuri de mulţime care să asalteze magistraţii. Peste tot, numai ochi vigilenţi. Primi vizitatori care şi-au făcut apariţia, adică aşa, pe la amiază, au fost reprezentanţii presei. Curioşi din fire, am încercat să aflăm cum s-a desfăşurat până atunci deosebitul eveniment. Ni s-a spus că nu suntem chiar primii, înaintea noastră, câţiva studenţi (nu se ştie de unde, că nu s-au legitimat) se arătaseră dornici să asiste la procese şi să arunce un ochi peste dosare. În rest, nimic. Vântul bătea liniştit printre blajinii jandarmi, care nici măcar de un incident minor nu avuseseră parte. Am încercat să dăm de grupul de magistraţi şi grefieri constituit cu această ocazie. Aflaserăm de pe mailul expediat de Biroul de Informare şi Relaţii Publice că respectivul grup este pregătit să răspundă oricăror solicitări venite din partea cetăţenilor. Mare ne-a fost mirarea să aflăm că grupul, vorba vine, era alcătuit dintr-un singur judecător – Viorica Ciucă, purtătorul de cuvânt al instanţei. Probabil, la câte solicitări au existat, grupul s-a dizolvat din start. Pe holuri, avocaţii chicoteau: "aşa le trebuie, dacă şi-au închipuit că lumea este interesată de justiţie". I-am întrebat pe unii dintre ei care ar fi motivul pentru care Palatul de Justiţie şi-a deschis uşile degeaba. Ni s-a spus că, mai nou, procesele au loc la televizor şi nu în instanţa de judecată. E mai comod să stai în fotoliu să afli ce se întâmplă.

Trecând dincolo de penibilul situaţiei, eşecul acestei manifestări (de altfel, nu lipsită de importanţă), trebuie să-l punem pe seama unei proaste organizări. Anamaria Miclăuş, consilierul pe relaţii publice al Tribunalului, şi-a închipuit că prin două – trei mailuri expediate mass-mediei va crea senzaţie şi lumea se va năpusti să viziteze Tribunalul. Am întrebat-o ce alte instituţii au fost invitate, în afara celor de media, însă mai mult decât a ridica din umeri nu a reuşit. Ni s-a spus că s-au aşteptat în special elevi şi studenţi. Însă nicio instituţie de învăţământ nu a primit vreo invitaţie. Singurii interesaţi s-au arătat ziariştii, de parcă n-am fi destul de obişnuiţi cu procesele despre care scriem de atâta vreme. Pentru a mai drege busuiocul, Miclăuş ne-a contactat telefonic, puţin înaintea închiderii ediţiei, anunţându-ne că au venit şi mult aşteptaţii vizitatori: câţiva elevi ai Colegiului "Mihai Eminescu" din Baia Mare. Mare realizare, trebuie să recunoaştem. Cu siguranţă jandarmii nu au avut dificultăţi în a-i struni pe elevi, numărul acestora fiind dublu faţă de cel al vizitatorilor. Cât despre Parchet... ce să mai vorbim. Până la orele 15, nici un cetăţean nu-şi manifestase interesul de a vizita sediul instituţiei de pe str. 1 Mai. Arată asta încrederea pe care cetăţenii o au în justiţie? Noi credem că da.

Salon de frumuseţe sub semnul ilegalităţii

Consilierii locali băimăreni aprobă extinderi mai mari decât suprafaţa apartamentelor deţinute de beneficiar

Aleşii locali sunt foarte stricţi cu investiţiile din Municipiul Baia Mare. Însă numai acolo unde au interesul să o facă. Aplică legea la sânge şi nu lasă loc de discuţii. În alte cazuri, închid ochii fără ezitare şi se fac că excepţiile invocate la proiectele anterioare nu există. Înverşunaţii militanţi pentru protejarea zonelor verzi (din cauza cărora au fost respinse multe proiecte importante) nu au remarcat că prin realizarea unei extinderi la parterul blocului Meda s-a distrus un părculeţ din apropiere, iar investiţia nu are nici măcar acordul vecinilor.

Începând cu 2005, Municipalitatea a adoptat o hotărâre de Consiliu Local care prevede faptul că în cazul unei extinderi la parterul unui bloc, aceasta nu poate să depăşească 50% din suprafaţa apartamentului iniţial. Pe această temă, foarte multe proiecte ce vizau extinderi în Baia Mare au fost respinse de consilierii locali încă din faza analizei acestora în şedinţele comisiilor de specialitate. Totuşi, în oraş se construieşte. Apar extinderi, multe dintre acestea având dimensiuni semnificative. Uneori depăşind 100% din suprafaţa apartamentului. Bineînţeles, nu toţi beneficiază de asemenea favoruri. Pentru unii legea este lege, pentru alţii... tocmeală. Acum două săptămâni am fost contactaţi la redacţie de un grup de cetăţeni ce locuiesc în blocul nr. 11, aflat pe bd. Decebal (în fostul complex Meda). Aceştia ne-au relatat un caz interesant, cu care se confruntă de mai multă vreme, legat de o extindere de la parterul blocului în care domiciliază. Fără a avea acordul scris al vecinilor, un proprietar de apartament aflat la parter, a început lucrările premergătoare unei extinderi, având ca destinaţie ulterioară un salon de frumuseţe. Ceea ce îi deranjează pe locuitorii aflaţi pe ultima scară a acelui bloc este faptul că pe zona unde este proiectată investiţia s-a aflat un părculeţ (mai multe exemplare de liliac, flori, pomi fructiferi şi un gard viu care împrejmuia totul), distrus acum prin demararea lucrărilor de extindere. Ne întrebăm unde sunt vitejii consilieri locali, cei care pozează de atâtea ori în apărători ai zonelor verzi din oraş. Proiecte importante au fost respinse pe acest motiv. Însă în acest caz...

Primăria... niciun răspuns

Am stat de vorbă cu mai mulţi proprietari de apartamente din blocul respectiv. Aceştia ne-au declarat că părculeţul a fost amenajat pe cheltuiala lor, în urmă cu peste 30 de ani şi întreţinut de aceştia în toţi anii care au urmat. De asemenea, ei ne-au declarat că au fost minţiţi de realizatorul investiţiei, care le-a cerut iniţial acordul pentru un sediu de firmă şi nu pentru o extindere. "Noi stăm aici de 34 de ani. În faţa blocului a fost o zonă verde, împrejmuită de un gard viu, pus pe cheltuiala noastră. De asemenea, mai exista şi un gard din metal. Erau aici copaci de liliac, un nuc de peste 30 de ani, pruni etc. Era o zonă verde de care ne bucuram. Acum toate s-au distrus şi nu a mai rămas nimic din ceea ce a fost. Vecinul de la parter a venit la noi, anul trecut, întrebându-ne dacă suntem de acord să îşi facă un sediu de firmă. Am semnat toţi pe un tabel şi am spus că nu avem obiecţiuni. Am înţeles că urma să se realizeze o cale de acces, de la trotuar, peste zona verde, până la parterul blocului. Ne-a spus că va fi amenajată frumos şi am fost de acord. Ulterior, am văzut că s-a apucat să taie toţi copacii din parc şi să devieze canalizarea. Ne-am interesat la Primărie şi ni s-a spus că urmează a se construi o extindere. În primăvara acestui an am depus o sesizare la Primărie, legat de faptul că nu suntem de acord cu construcţia respectivă şi că dorim menţinerea zonei verzi, însă nu am primit niciun răspuns. Nu mai ştim ce să facem. Zilele trecute a tăiat nucul acesta care împrospăta aici aerul", a declarat unul dintre proprietarii apartamentelor vecine.

Posibile falsuri

În aceeaşi zi, ne-am întâlnit şi cu Vasile Ghiurco, cel care intenţionează să realizeze acea extindere. "Acum lucrăm la devierea canalizării. Se trage de aici şi se duce pe la trotuar. Aşa au vrut de la Vital, avem proiect autorizat. Intenţionez să fac o extindere. De aproximativ 117 mp. De aceea trebuia deviată canalizarea, că nu puteam să fac construcţie peste ea. Vecinii nu sunt de acord? Păi, am o listă cu semnături. Pe actele depuse la Primărie am scris acolo sediu de firmă, salon de frumuseţe şi agenţie imobiliară. În final a rămas salon de frumuseţe. Acum nu mai vor, atunci au vrut. S-au trezit doi, trei şi... Nucul l-am tăiat, sigur, dar am plătit la mediu, aproape 3 milioane lei. Pentru asta nu e nevoie de acordul lor. Proiectantul mi-a scos toate actele de la mediu, am plătit şi gata. Am autorizaţie, sigur, emisă acum. Aaa, nu pentru extindere, pentru canalizare. Autorizaţie pentru extindere (o pauză de câteva zeci de secunde, n. red.)... nu ştiu, la proiectant. Trebuie să văd", ne-a spus Ghiurco. Cu alte cuvinte, Ghiurco nu are autorizaţie de construire pentru extindere. Mai mult, 117 mp reprezintă mai mult decât 100% din suprafaţa apartamentului (acesta având aproximativ 100 mp), ceea ce contravine hotărârii de CL care reglementează extinderile din Baia Mare. El afirmă că vecinii şi-au dat iniţial acordul şi au semnat pentru extindere. Am verificat la Primărie actele din dosarul respectiv. În realitate, vecinii au semnat doar pentru sediu de firmă, ulterior, la tabel fiind ataşată şi o hârtie în care se menţionează faptul că urmează a se realiza o extindere de 87 mp (oricum, mai mult de 50% din suprafaţa apartamentului). Însă, vecinii nu recunosc acele acte, pe care le consideră un fals. Este foarte posibil ca fostul şef al asociaţiei să fi folosit o ştampilă veche, pe care aplicat-o pe actele depuse la Primărie, fără ştirea celorlalţi vecini. "Proiectul s-a aprobat prin hotărâre de CL, în februarie, 2007. Din dosar reiese că vecinii şi-au dat acordul. N-am ştiut să fie o problemă. Dacă există, trebuie rezolvată", a declarat Rodica Pandi, directorul Direcţiei de Urbanism din cadrul Primăriei Baia Mare. Deocamdată există cel puţin două încălcări de lege legate de acest caz: în primul rând, nu s-a respectat hotărârea de CL referitoare la extinderi, iar în al doilea rând, investiţia nu are acordul vecinilor (Primăria fiind sesizată în legătură cu aspectul acesta, încă din primăvară, însă a uitat să răspundă). În plus, Ghiurco intenţionează să depăşească suprafaţa aprobată, de 87 mp, declarând că vor fi 117 mp. Aşteptăm ca aleşii locali să ia măsuri.

Ciprian Dragoş, Gazeta de Maramureş

Liniuţele morţii

În ultimii ani, Baia Mare s-a remarcat printr-o explozie a numărului de maşini. Nu numai de serie, dar şi vehicule puternice, cu mulţi cai putere în motoare. În timp, a apărut o "elită" a celor cu maşini de viteză. În special copii de bani gata, al căror gând este să aibă cea mai tare maşină din oraş. Este un cerc restrâns în care se intră greu. Criteriul fiind acela al cailor putere. Foarte frecvent, tinerii care au astfel de bolizi se întrec pe străzile oraşului. În special după lăsarea întunericului. Traficul este mai redus, iar vigilenţa Poliţiei atinge cote minime. Fiecare este dornic să-şi etaleze ceea ce are în faţa celorlalţi. Cu maşini standard sau modificate, "clubul" băieţilor de bani gata trece la acţiune. Se alege o locaţie în care drumul este ca în palmă şi drept pe o porţiune de câteva sute de metri sau un kilometru şi se dă bice. "Liniuţa" este un concept simplu, care presupune o întrecere între două maşini, ce pornesc din acelaşi loc, spre o destinaţie prestabilită. Uneori aceste curse nebune fac victime atât în rândul concurenţilor, cât şi în cel al "spectatorilor" veniţi să asiste la întreceri. Lipsa de experienţă a şoferilor şi reacţia maşinilor în anumite momente duc la imposibilitatea controlării bolizilor. Aceste curse, prohibite de lege sub sancţiunea amenzii sau închisorii, au loc de câteva ori pe săptămână, în câteva zone ale oraşului, pe artere principale. Alături de maşini, curse de viteză au loc şi între motociclişti, zgomotul acestora fiind unul uşor de recunoscut. Însă până acum, după câţiva ani la rând de curse ilegale organizate în Baia Mare, Poliţia s-a arătat incapabilă să identifice măcar un caz concret. Zgomotul motoarelor turate la maxim deranjează locuitorii din blocurile aflate în apropierea locurilor de desfăşurare a "liniuţelor". S-au făcut numeroase sesizări, însă... pauză. Lipsa de reacţie a oamenilor legii dă de gândit. Mulţi îşi pun întrebări referitoare la atitudinea Poliţiei. Este vorba de pasivitate dată de indiferenţă, de lipsă de date care să ducă la soluţii eficiente pentru stoparea acestui fenomen sau de complicitatea unor purtători de chipiu cu aceşti băieţi de bani gata? Mizând pe buna credinţă a oamenilor legii, am acceptat varianta lipsei de informaţii referitoare la aceste curse. Însă datele pe care noi am reuşit să le strângem în doar câteva zile sunt mai mult decât suficiente pentru a surprinde "la lucru" câteva din maşinile de curse ilegale din Baia Mare. De aceea ne întrebăm ce au făcut oamenii comisarului şef Ioan Isac până acum.

În cursul documentării noastre, am stat de vorbă cu zeci de persoane, pornind de la simpli cetăţeni, care ştiu despre aceste curse doar faptul că îi trezesc din somn, şi încheind cu şoferi profesionişti. Cu toţii s-au arătat indignaţi de "liniuţele" ilegale din oraş şi de indiferenţa Poliţiei faţă de acest fenomen. De asemenea, ne-am format o idee generală despre ceea ce înseamnă cursele ilegale în Baia Mare şi aşa – zisul club al băieţilor cu motoare tari. Destinaţiile favorite pentru "liniuţe" sunt zona bd-ului Idependenţei (toată artera, de la Universitate, la Metro) şi bd. Unirii (la ieşirea din oraş, spre Italsofa). Aici, în general de trei – patru ori pe săptămână, au loc întreceri ilegale. Orele variază între 10 seara şi 2 noaptea. Concurează atât maşini, cât şi motociclete. Uneori, între curse, concurenţii îşi testează maşinile, forţând motoarele până la limită. Drumul este perfect pentru atingerea unor viteze mari, ce trec adesea de 200 km/h, el fiind întins pe o porţiune de câţiva km. Pe bd. Independenţei, plecările au loc din intersecţii (cele mai multe de la Podul Decebal, înspre ieşirea din localitate) sau din zona Habitex spre oraş. Cei care locuiesc în apropierea acestor locaţii s-au declarat nemulţumiţi de faptul că sunt treziţi din somn de zgomotul excesiv al motoarelor. "Curse de acest gen au loc de câteva ori pe săptămână. Deranjează, pentru că noaptea, când ar trebui să fie linişte, şi lumea se odihneşte, ei turează la maxim maşinile. Nu numai eu sunt deranjat de asta, ci toţi cei care stau în blocurile astea", ne-a spus un locuitor dintr-un bloc turn învecinat Podului Decebal. Pe bd. Unirii, zgomotul nu afectează atât de tare, zona Italsofa aflându-se la o distanţă mai mare de blocurile de locuit. Însă, feriţi de ochii "indiscreţilor", băieţii pasionaţi de curse se strâng ca la circ pentru a asista la întrecerile colegilor de gaşcă. Un băimărean ce a luat parte la o astfel de cursă, ca şi concurent, ne-a povestit că aceasta este zona unde se întrec atât cei din clubul băieţilor de bani gata, cât şi cei ce se întâlnesc întâmplător la o discuţie şi doresc să-şi etaleze forţa propriilor maşini. "Am făcut o liniuţă până la calea ferată. Dar se poate şi de la calea ferată, mai departe. Aici vin şi cei cu maşini scumpe şi cei care şi-au modificat motorul sau cutia de viteze şi doresc să-şi încerce maşina. În general, cursele astea nu se fac pe bani, ci pentru a-şi demonstra unul altuia că au maşini mai tari", ne-a spus băimăreanul respectiv. Tot legat de cursele de la Italsofa, un taximetrist ne-a relatat că într-o noapte a trecut prin zona respectivă, dar a trebuit să se întoarcă din drum, pentru că tocmai avea loc o întrecere. "I-am văzut adunaţi în zona Jandarmeriei, când am trecut pe acolo. Când m-am apropiat, s-au uitat lung la mine şi m-am întors", a declarat taximetristul.

Celelalte zone ale oraşului unde au loc astfel de curse sunt bd. Bucureşti sau str. 22 Decembrie (chiar înaintea sediului IJP Maramureş). Pe bd. Bucureşti, întrecerile de maşini au loc sporadic, aici predominând cursele de motociclete. În special în perioada sezonului cald, acestea au loc aproape în fiecare seară. Locuitorii cu geamuri la stradă sunt deranjaţi de zgomotul puternic al motocicletelor şi se arată nemulţumiţi de atitudinea pasivă a Poliţiei. "Sigur că se fac curse, noaptea. Pe la 11 – 12 noaptea. Vin cu motocicletele până aici, la 'turnul lui Anghel', cum se spune, fac curba şi pornesc înapoi, în sus. Sunt câte două – trei motociclete, care fac raliu. Acum s-au mai rărit, că a dat frigul, dar cum vine puţin căldura, una – într-una fac concurs. Eu îi aud perfect, stau chiar pe colţ, la etajul 4. Când se întorc, turează la maxim. Numai urlă motoarele alea, cu mai multe pistoane. Toată vara a fost aşa. Am venit din 'străineză' cu motocicleta şi cine mi-s eu! Sunt mai mulţi dintr-ăştia şi fac raliu. Poliţia? Nu bagă de seamă. Nepăsare", ne-a relatat unul dintre cei care locuieşte vizavi de blocul Semilună. Alţii îşi pun întrebări despre modul în care poliţiştii îşi fac treaba în timpul nopţii. "E gălăgie, vin cu maşini şi motociclete. Ambalează motoarele, vin în sus, merg în jos... Aşa, vreo 3 – 4 curse. Până reuşesc să adorm e mai greu, că se aude tare. După ora 10 seara nu mai există Poliţie. În primul rând, poliţiştii nu-şi fac datoria. Nu-i interesează. Pentru că dacă şi-ar face-o, n-ar mai fi atâtea minuni, cu gălăgia asta. Iar apoi, s-ar elimina accidentele. Cred că se înţeleg. Când au ăştia concursurile, ei merg în altă zonă a oraşului, ca să nu-i vadă. Poate ei sunt în ceva bar, la o cafea. Cei care fac curse pun în pericol atât viaţa lor, cât şi a altora. Mergi regulamentar şi vin alţii care dau peste tine. Eu cred că ăstora, care au prea multă adrenalină, le lipseşte ceva din cap", a spus un locuitor de pe str. Gării. Cât despre baruri, nu putem să-i contrazicem pe cei care afirmă că pe timpul nopţii patrulele de poliţie au obiceiul să se mai oprească la una mică, în timp ce sunt în misiune. În repetate rânduri, i-am remarcat chiar noi pe poliţişti, petrecându-şi noaptea la magazinele non-stop aflate vizavi de magazinul Artima. Evident că Semiluna este prea departe pentru ca aceştia să remarce motocicletele.

De la băieţii de bani gata, la găştile de cartier

Cursele de maşini pot fi catalogate în trei categorii. Din prima fac parte băieţii de bani gata, care se întrec pentru a-şi etala caii putere. "Se întâlnesc la Oază. De obicei au maşini scumpe, însă cu motorizări din fabrică. După ce îşi modifică ceva la maşină, îşi mai pun un filtru sau o tobă de eşapament, şi ies în oraş să le arate şi celorlalţi ce le poate motorul. Din păcate, sunt lipsiţi de experienţă, iar unii dintre ei nu au calităţi deosebite la volan", ne-a declarat unul dintre băimărenii care cunoaşte destul de bine ceea ce se întâmplă între pasionaţii de motoare din Baia Mare. În a doua categorie i-am putea încadra pe cei care, după câteva sticle de vin sau bere prin cârciumile oraşului, ajung să-şi laude maşinile. Nu sunt împătimiţi după curse stradale, însă pentru a demonstra că maşina sa e mai tare decât a celuilalt, o pun repede de o "liniuţă". Unele din întrecerile de acest gen au la bază pariuri pe bani. Însă nu e nevoie să se pornească din bar. Multe discuţii încep în rândul "găştilor" de cartier. Fiecare se laudă cu maşina pe care o are sau căreia i-a mai făcut o mică modificare la motor. De regulă, întrecerile respective sunt făcute cu maşini de serie, a căror performanţă nu este viteza. Al treilea tip de curse, unul foarte des întâlnit (chiar în timpul zilei), le cuprinde pe cele care iau naştere accidental. O maşină aflată în trafic este depăşită de alta. Şoferul se simte atins în orgoliu şi îi dă bice. Celălalt reacţionează şi amândoi înţeleg tacit să se întreacă. La prima intersecţie, dacă spaţiul permite, se opresc şi improvizează o "liniuţă".

Maşini care iau parte la curse

Mitsubishi Evolution VIII – are nu mărul MM... ROT, cutie de viteze modificată, dotare standard 280 CP

BMW 645, argintiu – dotare standard 250 sau 360 CP, fără modificări majore

Mazda RX7 – dotare standard peste 200 CP, model mai vechi; proprietarul a deţinut una asemănătoare al cărei motor l-a distrus în urma unei piruete pe loc (s-a distrus baia de ulei)

Seat Leon, galben – uşor de recunoscut, după setul de "neoane" ataşate pe şasiu, dotare standard ce poate depăşi 200 CP; proprietarul a avut şi un Seat roşu, pe care un apropiat l-a izbit de un stâlp de beton, după ce a evitat un pieton aflat în apropierea Restaurantului OJT

Maşinile implicate în ultimul accident, soldat cu doi morţi:

Opel Calibra, alb, model mai vechi – dotare standard 116 CP

Citroen AX, culoare roşiatică (nuanţe de portocaliu), model mai vechi – dotare standard 45 – 60 CP; probabil, cu motor modificat

Aproape toate modelele suportă modificări la motor (chip tuning) şi este de aşteptat ca unele din maşinile ce concurează ilegal pe străzile din Baia Mare să aibă motorizări cuprinse între 200 şi 400 CP. Însă pentru astfel de "rachete" trebuie şoferi pe măsură. Din păcate nu întotdeauna se poate spune asta despre cei care le conduc, lipsa de experienţă şi viteza excesivă ducând la accidente mortale.

Intersecţia morţii

În vara anului trecut, un grav accident de circulaţie petrecut pe străzile din Baia Mare a curmat vieţile a cinci tineri. Un autoturism Volkswagen Golf II, în care se aflau şase tineri, a rulat cu viteză excesivă pe bd. Independenţei. Şoferul şi ceilalţi pasageri se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice şi a drogurilor. La un moment dat, şoferul a pierdut controlul maşinii, care a intrat într-un stâlp aflat pe spaţiul verde al intersecţiei de la Bulcă. Cinci tineri au decedat instantaneu, al şaselea pasager fiind internat la spital în stare gravă. De abia a trecut anul, că în acelaşi loc, un alt accident a ucis doi tineri. Două maşini făceau o "liniuţă" pe bd. Independenţei. Una dintre acestea a izbit în plin doi tineri aflaţi pe spaţiul verde, în timp ce filmau întrecerea. Unul a decedat instantaneu, iar celălalt, la spital. Printre taximetrişti se vorbeşte că la momentul impactului, maşina ar fi avut în jur de 180 km la oră, iar una dintre victime ar fi fost proiectată 37 de m. Se pare că datele respective sunt foarte aproape de realitate, reprezentanţi ai Poliţiei declarându-ne că victimele au fost proiectate la o distanţă de peste 35 de m. Din datele pe care le-am obţinut în cursul săptămânii trecute, reiese că pe partea dreaptă, în apropierea locului accidentului s-ar fi aflat o maşină timp "rabă". În încercarea de a o evita, maşina din dreapta, a luat-o înspre axul drumului. Maşina cealaltă, având banda "îngustată", a luat stânga, după care a intrat în balans şi s-a îndreptat spre grupul de tineri care urmăreau cursa. Cele două maşini care au concurat au fost un Opel Calibra alb şi un Citroen AX roşu, ambele modele mai vechi.

Enervantele motociclete

"Sunt vreo trei motociclete care pornesc din intersecţie. Merg până mai încolo şi se întorc. Aşa, pe la 11 – 12 noaptea. Câteodată pe la 1 sau 2, dimineaţa. Evident că ne deranjează, cum să nu? Fac gălăgie mare şi ne trezesc din somn. Pe perioada verii, a trebuit să ţinem geamurile deschise, din cauza căldurii, dar nu am putut dormi, pentru că făceau ăştia concursuri." – administratorul unui bloc din zona Semilună

"Între 1 şi 2 noaptea, cam de vreo 3 ori pe săptămână, se aud motociclete. Eu stau pe Cuza Vodă, dar zgomotul e destul de puternic. Vin în special tineri, care tot freacă motoarele până îţi vine acru. Normal că mă deranjează, că se aude foarte bine. Şi nu numai pe mine, pe toţi care stăm aici. Ce telefon la poliţie? Să fim serioşi. Eu îs lămurit şi cu poliţia. Am avut o bicicletă şi cineva a furat roata din spate. Am aflat cine este şi am anunţat poliţia. Cel cu care am vorbit, mi-a spus să-i las, că au ei treburi mai importante. Ce să mai zic?" – un locuitor din zona Semilună.

" Seara, aşa, se mai aude zgomot de motociclete şi maşini mici. Cam de trei – patru ori pe săptămână. Ce să anunţăm poliţia, că patrulele nu vin niciodată" – un locuitor din zona bd. Decebal

"Pe aici vin mulţi cu motocicletele. I-am văzut o dată, când erau şi gardieni în preajmă. I-am întrebat de ce nu le atrag atenţia. Au ridicat din umeri. Nu ştiu de ce nu intervine nimeni. Poate că le e frică de ei" - un locuitor din zona bd. Decebal

Mai multe, într-un articol semnat de Ciprian Dragoş şi Nicolae Teremtuş

Prefectul nu crede în potenţa septuagenarilor

Lucrările Comisiei Judeţene de Fond Funciar întârziate de neglijenţa comisiilor locale

Cazuri din cele mai ciudate la şedinţele de fond funciar. Mai mulţi moştenitori solicită pădure după aceeaşi persoană, însă niciunul nu revendică suprafaţa cu care respectivul figura în Cartea Funciară. Alţii cer pădure după antecesori care ar fi fost întabulaţi în CF încă de la vârsta de 6 ani. Iar unii pretind suprafeţe de pădure după anumite persoane care ar fi avut copii abia la 70 de ani. Revoltat pe dosarele trimise spre soluţionare, prefectul a muştruluit reprezentanţii comisiilor locale pentru neglijenţa (şi/sau reaua credinţă) cu care rezolvă retrocedările de păduri.

Şedinţele Comisiei Judeţene de Fond Funciar sunt, în continuare, marcate de diverse probleme cauzate de modul în care comisiile locale înţeleg să aplice legile referitoare la retrocedările fostelor proprietăţi confiscate de comunişti. Săptămâna trecută, membrii comisiei, în frunte cu prefectul Bondi Gyongyike, s-au arătat nemulţumiţi de activitatea la nivel local. Spre exemplu, mai multe dosare privitoare la retrocedările pădurilor de la Poienile de Sub Munte au ridicat semne de întrebare, din pricina cărora acestea nu au putut fi finalizate. Cererile din dosarele respective sunt făcute pe numele unor autori care nu ar fi putut avea întabulate proprietăţi. Într-unul din cazuri, fostul proprietar se născuse în 1907, iar titlul său de proprietate data din... 1913. La vârsta de şase ani, el nu putea apărea ca proprietar în actele de carte funciară. În aceste condiţii, cu siguranţă, proprietatea solicitată nu se poate retroceda. Totuşi, Comisia Locală din Poienile de Sub Munte, după analiza "atentă" a actelor din dosarele în care apar astfel de anomalii (şi sunt mai multe cazuri), şi-a dat acordul, după care acestea au fost trimise Comisiei Judeţene. Prefectul Bondi Gyongyike s-a arătat foarte indignat faţă de aceste cazuri şi a cerut explicaţii celor din Poieni, în speţă primarului Ştefan Oncea, care a dat din colţ în colţ, susţinând că a fost vorba de un volum mare de muncă, iar aceste "scăpări" s-au datorat stresului. Nu a fost crezut de niciunul din cei prezenţi şi i s-a atras atenţia că în cazul în care situaţia se va repeta, reaua credinţă va atrage sancţiuni. Poate trebuiau aplicate demult.

Potentul septuagenar

După Poieni, au urmat cazurile de la Borşa. Evident, nu putea să lipsească tocmai "micul Milano". De data aceasta cu nişte păduri aflate pe raza oraşului, însă cu proprietari din Sălişte. Proprietari care au solicitat diferite suprafeţe de pădure după acelaşi autor. Deşi nu se putea cere decât o anumită suprafaţă, fiecare solicitant a depus acte după cum a crezut de cuviinţă. Ba mai mult, ba mai puţin decât suprafaţa iniţială. În fapt, era aproape imposibil să-ţi dai seama cine pe cine moşteneşte şi ce suprafaţă i se cuvine fiecăruia. Singura soluţie găsită de comisie a fost aceea de a acorda fosta pădure, în totalitatea ei, tuturor solicitanţilor, fără individualizarea fiecărei părţi, urmând ca moştenitorii să îşi împartă pădurea amiabil sau în instanţă. Probabil fiecare şi-a căutat deja un avocat. Reprezentantul Comisiei Locale prezent la şedinţă a explicat că asemenea cazuri sunt cu duiumul, la Borşa, suprafaţa de pădure solicitată fiind de trei ori mai mare decât teritoriul administrativ al localităţii. Apoi, s-a trecut la momente mai vesele, cei prezenţi amuzându-se de numele unor solicitanţi, cum ar fi Benzar Metro sau Vasile Axus, dar şi de faptul că unul dintre dosare era incomplet, din el lipsind certificatul de naştere al autorului (fiind depus doar cel de deces). "Dacă a murit înseamnă că s-a şi născut. Sau ce, l-a adus barza?", a replicat Bondi. Până la urmă, cazul s-a dovedit ceva mai complicat, din acte reieşind că respectivul avusese copii la vârsta de... 70 de ani. La auzul acestei chestiuni, Bondi a ridicat neîncrezătoare dintr-o sprânceană, afirmând că i se pare prea SF, cazul nefiind credibil. Unii au încercat să o lămurească pe doamna prefect că pe vremuri ţăranii noştri erau mai potenţi şi mai sănătoşi, însă Bondi a rămas neclintită în convingerea sa, cerând mai multe dovezi. Iar dosarul a fost amânat. Probabil, la următoarea şedinţă, solicitanţii vor ataşa la dosar reţete din plante menite a creşte potenţa. Poate o vor convinge pe Bondi că şi la 70 de ani, ţăranii noştri sunt suficient de viguroşi pentru a avea urmaşi.

Ciprian DRAGOŞ - Gazeta de Maramureş

Ciuperca gigantică

Anul acesta a fost unul al recordurilor în ceea ce priveşte anumite exemplare de ciuperci găsite de culegători, în pădurile noastre. Recent, o băimăreancă a găsit o ciupercă ce cântăreşte nu mai puţin de 1,8 kg, într-una din pădurile din apropiere de localitatea Rohia. Împreună cu mama sa, care locuieşte în satul Măgoaja (jud. Cluj), localitate învecinată cu Maramureşul, Cristina Bâlc a pornit la cules de ciuperci, într-o pădure din apropiere, numită Poiana Cocului. Lângă trunchiul gros al unui copac a zărit mai multe ciuperci, dintre care una de dimensiuni neobişnuite. "Ne-am mirat că nu a găsit-o nimeni înaintea noastră, pentru că era imposibil să nu o vezi, la cât era de mare. Am ajuns acasă şi am cântărit-o. Aveam 1,8 kg. Am vândut-o, pentru că nouă nu ne mai trebuia, culesesem destule. Evident, cumpărătorii au fost impresionaţi de dimensiunile acesteia. A doua zi, am mers din nou în locul respectiv şi am aflat încă un grup de ciuperci. Se pare că zona aceea le-a priit. În aceeaşi zi am mai găsit o ciupercă mare, care cântărea 1,1 kg. Foarte interesant, deşi ciupercile astea au fost uriaşe, niciuna nu a avut vreun vierme. Toate au fost curate", ne-a spus Cristina Bâlc. Cu două hribe de peste un kilogram în doar două zile, familia Bâlc se poate lăuda că are un noroc deosebit la exemplare gigant. Mai ales că în urmă cu ceva vreme, un alt membru al familiei a găsit o ciupercă de aproape un kilogram. Explicaţia pentru aceste hribe gigantice este aceea că anul acesta am avut parte de călduri mari, urmate de ploi consistente. Dacă în primăvară hribele au fost o raritate prin pădurile noastre, în toamnă am avut parte de exemplare record. În plus, ele sunt şi foarte sănătoase, nefiind afectate de viermi. Din păcate, acesta nu pot fi conservate în starea în care le găsim, singura metodă de a le avea este să le fotografiem. Pentru mulţi, culesul ciupercilor de pădure reprezintă o afacere bună, ele comercializându-se la preţuri destul de ridicate. În toamnă, preţul acestora a variat între 10 şi 15 lei.

Somnul poliţiştilor naşte... morţi

Cursele ilegale de maşini au ajuns de notorietate în întregul oraş, însă Poliţia nu reuşeşte să ia nicio măsură

Întrecerile ilegale de maşini, ce au loc aproape în fiecare noapte pe străzile băimărene, fac victime mortale. Ultimul caz grav de acest gen a avut loc în urmă cu o săptămână, pe bd. Independenţei, în apropiere de Universitate. Două maşini s-au întrecut într-o cursă nebună, soldată cu doi tineri morţi. Aceştia se aflau într-un grup de "spectatori" veniţi să admire întrecerea. Datele preliminare oferite de Poliţie presei au omis aceste detalii, banalizând cazul. Investigaţia Gazetei dezvăluie adevăratele cauze ale producerii accidentului şi impasibilitatea oamenilor legii în faţa "liniuţelor" ilegale.

Duminică seara, puţin după orele 22:30. Două maşini, una roşie, iar alta albă. Staţionau cu motoarele pornite, în apropierea unei treceri de pietoni. Muzică hip – hop la un nivel care atrăgea atenţia. Cel puţin unul dintre şoferi era însoţit. Motoarele s-au turat la maxim, iar cele două maşini au demarat în trombă. Au luat viteză din ce în ce mai mare, apropiindu-se de următoarea intersecţie. Ambii şoferi doreau să câştige, la prima trecere de pietoni fiind aşteptaţi de un grup se susţinători. În câteva secunde, cursa s-a terminat, însă finalul a fost strâns şi cu urmări neprevăzute. Înainte de finiş, şoferul maşinii albe, un Opel Calibra, cea care rula lângă axul drumului, a pierdut controlul volanului. O piruetă şi maşina a intrat pe scuarul apropiat trecerii de pietoni unde aştepta grupul de "suporteri". Doi dintre spectatori, în timp ce filmau goana nebună a celor două vehicule, au fost loviţi puternic de maşina albă aflată în plină viteză şi proiectaţi pe carosabil. Unul a decedat aproape instantaneu, iar cel de-al doilea a fost transportat de urgenţă la spital. Nu s-a mai putut face nimic. A avut aceeaşi soartă ca şi primul. Cei doi tineri aveau 18, respectiv 30 de ani. Cel care a decedat pe loc se căsătorise, în primăvara acestui an, cu femeia pe care o iubea de 12 ani. În câteva secunde de la impact, maşina roşie s-a făcut nevăzută, la fel ca şi majoritatea celor prezenţi. Deşi, în afară de cei care au luat parte ca spectatori la "liniuţa" respectivă mai există numeroşi martori oculari, puţini dintre ei doresc să spună ce au văzut în acea noapte. Pe de altă parte, Poliţia a afişat încă de la început o tăcere surprinzătoare. În urma unei investigaţii de presă, Gazeta de Maramureş a aflat detaliile acestui subiect.

Poliţia... "veghează"

Lunea trecută, pe buletinul de presă al Inspectoratului de Poliţie Maramureş, a apărut ştirea legată de accidentul respectiv. Florin V., de 24 de ani, din Cicârlău, a condus un autoturism înmatriculat în Italia. Din cauza vitezei excesive, a pierdut controlul direcţiei, ajungând pe spaţiul verde, la intersecţia dintre bd. Independenţei – str. Victoriei, accidentând mortal doi tineri. Nimic despre "liniuţa" dintre cele două maşini, adevărata cauză a producerii accidentului. Nimic despre faptul că în zonă se aflau mai mulţi spectatori, a căror viaţă a fost pusă în pericol. Nimic despre faptul că întrecerea a fost filmată. De ce toată această secretomanie? Pentru că Poliţia este instituţia care trebuie să ia măsuri în cazul curselor ilegale care se desfăşoară în oraş. Însă, deşi în ultimii ani aceste "liniuţe" au loc aproape în fiecare seară, în special pe bd. Independenţei, poliţiştii se arată incapabili să le oprească. Se spune că ele sunt organizate chiar cu ştirea poliţiştilor, care "închid ochii" de fiecare dată. Abia la mijlocul săptămânii trecute, cei de la Serviciul Poliţiei Rutiere au confirmat varianta pe care o ştia toată lumea. "E destul de cert că a fost o cursă ilegală de maşini, pe bd. Independenţei. I-am identificat pe potenţialii participanţi la această întrecere şi verificăm toate aspectele implicate în producerea accidentului", a declarat subcomisarul Ioan Cârlig. Este momentul ca poliţiştii rutieri să întreprindă o acţiune menită a-i depista pe amatorii curse neautorizate. În unele cazuri acestea au urmări grave. Este ciudat faptul că aproape toţi şoferii ştiu despre aceste curse şi pot da detalii, însă poliţiştii nu fac altceva decât să ridice din umeri.

Poliţiştii alergici

"Eram la trecerea de pietoni de la Universitate. Am auzit o bubuitură, la vreo 50 de m. Şi am văzut maşina. Ulterior am aflat că era un Opel Calibra, de culoare albă, cu numere de Italia. M-am îndreptat spre maşină şi l-am văzut pe primul dintre cei loviţi, aflat lângă axul drumului, într-o baltă de sânge. Nu departe de el, se afla şi al doilea. Au venit cei doi care se aflau în Opel şi s-au prins de cap când au văzut ce se întâmplase. Erau doi băieţi tinerei. Puţin peste 20 de ani. Între timp, a mai venit cineva şi s-a oprit în spatele meu, după ce făcuse sensul. Spunea că i-a văzut în oglinda retrovizoare. Ei concurau, făceau 'liniuţă' cu o altă maşină. Mai târziu am aflat că cei doi filmau. Nu ştiu exact, poate cu telefonul. Cert este că la momentul impactului, cei doi se aflau chiar în colţul spaţiului verde. Când a venit maşina, s-a pierdut băiatul şi a scăpat-o de sub control. Se pare că ei se cunoşteau cu concurenţii şi veniseră să asiste la întrecere. Despre cealaltă maşină nu vă pot spune nimic. Nu am văzut-o. Ştiu doar că a luat-o pe drumul spre Carpaţi. Careva din cei prezenţi spunea că dacă îl caută Poliţia, îl găseşte la Casa Albă. Nu ştiu, cred că e ceva barman pe acolo. Cel cu Opelul Calibra a fost văzut prin oraş cam de mult timp, că participă la curse. Astfel de întreceri nu sunt o noutate. Ele au loc în special pe bd. Independenţei, zona Italsofa şi bd. Unirii. Nu ştiu cum de nu îi vede Poliţia. Imediat după accident a venit Cristian Pop, de la Poliţia Rutieră, şi i-a împrăştiat pe toţi. 'Hai, plecaţi de aici', le-a spus. Eu i-am zis că am văzut tot. Însă mi-a replicat să-l las, că face alergie. Bine că face alergie la taximetrişti, dar la cursele ilegale nu face. Eu sunt sigur că ei ştiu de chestiile astea. Altfel nu înţeleg de ce nu au dat nimic în presă despre cursa ilegală", a declarat unul dintre martorii oculari ai accidentului, taximetrist la una din firmele de profil băimărene.

Liniuţa

"La trecerea de pietoni de la RFN, am văzut două maşini care stăteau una lângă alta. Una albă şi una roşie. Nu modele noi, mai vechi. Am crezut că şoferii nu ştiau pe unde să o ia. Am aşteptat puţin, dar am văzut că nu se mişcă din loc. Am ajuns în dreptul lor şi am lăsat jos geamul din stânga, vrând să-i întreb dacă au o problemă. Am auzit că mergea muzica şi şoferii discutau ceva între ei. I-am lăsat şi am mers spre 'buclă'. La trecerea de pietoni de la 'spânzurătoare', am văzut vreo 20 de tineri care aşteptau. Atunci m-am gândit că e concurs. M-am uitat în oglinda retrovizoare şi am văzut cele două maşini venind ca din puşcă. Ajuns în dreptul celei de-a doua treceri de pietoni, am tras spre bordura din stânga. M-am gândit să nu mă acroşeze cumva. Maşina roşie a trecut glonţ pe lângă mine, spre Hotelul Carpaţi. Însă pe cea albă am văzut-o făcând o piruetă, după care am auzit o bubuitură puternică. Am făcut sensul giratoriu şi m-am întors, pe cealaltă stradă, oprind în staţia de taxi. Între timp, mulţi din cei care asistaseră la concurs dispăruseră. În staţia de autobuz era cineva, care mi-a spus că văzuse tot. Că şoferul şi cel care îl însoţea au dispărut şi că nu fuseseră identificaţi, iar cei care se aflau acolo, de fapt, nu conduseseră maşina. Nu ştiu de ce s-a ascuns faptul că a fost concurs. Probabil sunt influenţe şi aici. Am auzit că potenţa financiară a familiei din Cicârlău ar fi rezolvat problema cu aparţinătorii victimelor", a declarat unul dintre martorii oculari ai accidentului.

Legea 49/2006 (Codul Rutier)

Capitolul VI – Infracţiuni şi pedepse

Art. 92, al 3 – "Organizarea sau participarea, în calitate de conducător de vehicul sau de animale, la întreceri neautorizate pe drumurile publice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."

Ciprian DRAGOŞ - Gazeta de Maramureş

DNA a descins în Baia Sprie

Comisioane, negocieri, licitaţii amânate, contestaţii în jurul investiţiilor strategice

Recent, DNA şi-a arătat interesul faţă de modul în care primarul şi viceprimarul oraşului Baia Sprie au gestionat anumite investiţii importante ale localităţii. Unul dintre obiectivele vizate a fost acela al fostului ştrand orăşenesc, unde s-a dorit o realizarea unui complex turistic şi a unei pescării. Licitaţiile organizate în acest scop ridică serioase semne de întrebare cu privire la legalitatea acestora. Anumiţi consilieri locali afirmă că pentru a putea realiza anumite obiective în Baia Sprie, investitorii sunt nevoiţi a cotiza la nivelul conducerii şi executivului Primăriei.

Vechiul ştrand din Baia Sprie a fost una dintre destinaţiile estivale preferate ale localnicilor şi a funcţionat multă vreme, până la începutul anilor '90, când, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte obiective, a fost lăsat în paragină. Astfel, că el a secat, iar pe fundul acestuia a rămas un strat de pământ. Până la urmă s-a găsit şi o destinaţie utilă, pe fundul bazinului, locuitorii din zonă cultivând... legume de grădină. Recent, un investitor ambiţios a gândit un proiect de reabilitare a zonei, printr-o investiţie care să ducă la realizarea unui complex turistic şi transformarea fostului ştrand în pescărie. Conducerea Primăriei Baia Sprie a fost de acord cu această investiţie şi s-a gândit o licitaţie prin care s-ar fi concesionat 5.100 mp de teren. Printr-o hotărâre de Consiliu Local, s-a aprobat proiectul privind concesionarea prin licitaţie publică a terenului, cu toate detaliile aferente, inclusiv cu caietul de sarcini. Iniţial s-a propus o redevenţă exagerată, de 10 mii lei/mp/an, ceea ce echivala cu 500 milioane lei vechi pe an, pentru întreaga suprafaţă. În urma unei cereri la Primărie, viceprimarul Octavian Cerneştean s-a deplasat la faţa locului şi a propus o sumă de 20 de ori mai mică – 500 lei/mp/an. Această modificare a redevenţei a fost aprobată prin Hotărâre de Consiliu Local, în 28 septembrie, 2006. Conform hotărârii din august, licitaţia s-a ţinut în 6 octombrie. Principalul favorit a fost Ciprian Pop, reprezentantul firmei SC Eco 15 Iunie SRL, cel care avusese ideea acestei investiţii. Însă, la un moment dat, în timpul licitaţiei, lucrurile au luat o întorsătură ciudată: brusc, comisia de licitaţie a dorit să sisteze procedura. S-au căutat tot felul de motive. Până la urmă, s-a găsit unul: de la ultima Hotărâre de CL nu trecuseră 30 de zile (perioada în care poate fi atacată în contencios administrativ). Deşi, hotărârea care reglementa problema licitaţiei fusese cea din august şi trecuseră peste 30 de zile. Cusută cu aţă albă, însă s-a amânat.

Redevenţa de 10 mii euro

Din surse proprii am aflat şi motivul pentru care s-a ajuns la acea situaţie. Investitorul Ciprian Pop a avut mai multe discuţii cu primarul Valer Barboloviciu şi viceprimarul Cerneştean Octavian, în urma cărora acestuia i s-a dat de înţeles că investiţia avea să-l coste. Şi nu doar ceea ce se va cheltui cu complexul turistic şi pescăria. S-a vorbit de 10 mii de euro, în două tranşe. Cât, cum şi pentru cine, rămânea de văzut. Însă omul nu s-a prezentat la timp cu prima "redevenţă", astfel că înţelegerea a picat. Mai mult, paradoxul a fost că în zonă, Pop începuse deja investiţiile (fapt confirmat de cei care locuiesc în zonă), înainte de prima licitaţie. S-a început amenajarea pescăriei, s-a adus apă şi chiar peşti. Asta cu ştiinţa primarului Barboloviciu, care aprobase începerea investiţiilor, fără a anticipa faptul că investitorul "nu se va ţine de cuvânt". După expirarea termenului cerut de comisie (cele 30 de zile), urma ca procedura să fie reluată. Evident, nu s-a mai dorit acel lucru, Ciprian Pop refuzând să cheltuiască aiurea 10 mii de euro. Lucrurile au rămas aşa până în luna februarie, când, consilierii locali s-au trezit cu un nou proiect privind concesionarea acelui teren, în alte condiţii şi alt caiet de sarcini. Probabil, se găsise omul mai bogat cu 10 mii de euro. Însă, CL a respins proiectul, cerându-se organizarea unei licitaţii după primul caiet de sarcini, aşa cum a fost aprobat iniţial. Culmea este că în plen, viceprimarul Cerneştean a afirmat că oricum acel obiectiv va fi scos la licitaţie, chiar şi fără aprobarea consilierilor. O încălcare gravă a legii! Mai ales că ea s-a ţinut fără respectarea noilor prevederi legale referitoare la regimul concesiunilor, după cum susţin aleşii locali. De data aceasta, ea a fost adjudecată de cine trebuia. Un investitor "mai serios". De atunci şi până acum, la ştrand nu s-a realizat nicio investiţie, însă autorităţile nu par preocupate de acest aspect. În legătură cu modul în care conducerea Primăriei a gestionat acea licitaţie (precum şi legat de alte investiţii din Baia Sprie), am aflat că în urmă cu câteva zile, cei de la DNA s-ar fi arătat interesaţi de anumite amănunte. Această idee este susţinută şi de anumiţi consilieri locali şi confirmată de primarul Barboloviciu, deşi acesta din urmă nu a fost solicitat personal să dea vreo declaraţie. Aşteptăm continuarea.

Ce spun consilierii

Aleşii locali confirmă modul dubios de desfăşurare a licitaţiilor şi interesul DNA legat de acest caz. "Cel care a câştigat iniţial a spus la un pahar că i s-a cerut comision şi nu se mai ţine licitaţia, el nefiind dispus să cotizeze, probabil. Păi, cine poate să ceară? Cine are în mână puterea executivă? Chiar dacă nu a dat nume, sunt lucruri destul de grave. Licitaţia s-a ţinut după câteva luni, probabil atunci s-a găsit 'persoana potrivită'. Însă, noua licitaţie a fost ilegală, pentru că, între timp, legea concesiunilor se schimbase. S-a ţinut după vechea lege. A câştigat o altă firmă din Baia Mare, însă apoi nu s-a mai ştiut nimic. Ciprian Pop se apucase acolo de investiţii: renovase ştrandul, adusese apă, peşti. Trecând pe acolo, l-am întrebat de ce investeşte dacă nu a câştigat licitaţia. El a spus că a vorbit cu primarul, iar acesta i-a dat undă verde să se apuce de lucrări. Asta era înainte de prima licitaţie. Însă, de atunci, ştrandul este în aceeaşi fază, nu s-a mai mişcat nimic. Despre mine şi un alt coleg se spune că am fi chemat DNA-ul la Baia Sprie şi că am fi autorii unor sesizări. Însă, la câte au apărut în presă legat de ceea ce se întâmplă aici, nu cred că mai trebuiau făcute sesizări, organele statului putându-se autosesiza. Din surse neoficiale am auzit că au venit cei de la DNA pe aici, iar mai mulţi agenţi economici au fost întrebaţi dacă li s-a cerut sau dacă au dat şpagă", a afirmat Vasile Bechir, consilier PD.

"Referitor la controlul celor de la DNA, se pare că este de notorietate faptul că acesta a vizat anumite investiţii din Baia Sprie. "Nu ştiu nimic concret, decât ceea ce am auzit. Că au venit de la DNA şi s-au interesat de anumite licitaţii. Chiar şi primarul mi-a spus despre asta, însă nu vă pot da mai multe informaţii, pentru că nu ştiu", a declarat Mircea Ardelean, consilier local PRM.

Scuza cu vânătoarea de liberali

"Am auzit şi eu de cei de la DNA, dar mie nu mi s-au adresat. La Primărie au lăsat o singură adresă în care cereau date despre achiziţia terenului de la staţia Lukoil. Referitor la investiţia de la ştrand, mi-au spus că s-au cerut referiri vizavi de persoana mea. În ce relaţii sunt ei (investitorii, n.red.) cu mine. Şi ce relaţie au eu cu Cerneştean. Acolo a fost o licitaţie amânată pentru că unul a contestat, care a câştigat iniţial. După repetarea licitaţiei, a câştigat altcineva. Însă, cred că eu am fost ţinta, pentru că am înţeles că primarii liberali se caută în coarne." – primarul Valer Barboloviciu

aşa comisie, aşa sărbătoare

Zilele acesta aşteptam ca organizatorii Sărbătorii Castanelor, în speţă comisia condusă de consilierul Mircea Dolha, să iasă în faţă, cu scuzele de rigoare pentru bătaia de joc din acest an. Nu a fost aşa, probabil le e şi lor jenă de ceea ce s-a întâmplat. Nu o să mai reiau toată povestea pentru a găsi vinovaţi. Cert este că toate cele trei firme cu care Primăria a încheiat contracte s-a prezentat lamentabil: Ansamblul Transilvania nu a adus artiştii pentru probele de sunet, Sky System şi-a distrus propriul sistem de sonorizare cu boxe agăţate improvizat ce s-au prăbuşit (neştiind ulterior cum să lucreze cu noile scule), iar Cinesi... a fost complet depăşită de situaţie, schimbând permanent ordinea intrării artiştilor şi creând un haos total. Toţi cei care au urcat pe scenă au rămas cu o impresie cât se poate de neplăcută după Sărbătoarea din acest an. Am luat părerile mai multor impresari sau lideri de trupe. Iată una dintre cele mai semnificative: "Pentru Mandinga a fost un fiasco total, pentru că de când există formaţia asta, de acum patru ani, n-am fost la un concert mai prost. Şi dacă nu era Baia Mare, îl dădeam în judecată pe nenea ăla cu sunetul şi plecam de pe scenă în secunda doi. Eu nu vreau să mai lucrez cu Gui niciodată şi nici să-l mai văd. A fost frustrant pentru publicul din Baia Mare, pentru că au fost angajaţi aceşti indivizi cu sunetul şi cu luminile, iar ei şi-au bătut joc de oameni. Mai ales în prima seară, dar şi după aceea, a fost dezastru. Cred că firma de sonorizare nu a avut niciodată un eveniment atât de mare. Nu numai sculele au fost proaste, dar a lipsit şi personalul. Aşa organizare... dezastru. Nu am avut lumină, unul dintre corturile de armată din spatele scenei a căzut, ecranele din spate, când am ajuns pe scenă, nu mergeau, riderul tehnic a lipsit cu desăvârşire... Zilele acestea vom trimite o hârtie la Primărie, pentru a-i ruga să nu mai angajeze handicapaţi dintr-ăştia, care distrug formaţiile şi îşi bat joc de Baia Mare, încasând nu ştiu câţi bani. Ştiu că anul acesta a fost o licitaţie şi foarte multe interese. Când sunt lăsaţi politicieni şi consilieri locali care habar nu au de muzică şi de cotele formaţiilor, aşa se întâmplă. Nu şi-au făcut treaba, iar publicul a rămas dezamăgit. Am vorbit cu Loredana, cu cei de la Phoenix. Toţi au fost supăraţi. Nu ştiu ce artişti vor mai veni la Baia Mare." - Sergiu Stoiadin, manager Mandinga.

Stâlpul de curent ce trece prin acoperiş

Acei constructori minunaţi şi invenţiile lor geniale

Stâlpii şi cablurile de curent pun tot mai multe probleme construcţiilor ridicate în Baia Mare. Soluţiile arhitectonice pentru evitarea acestora sunt dintre cele mai variate şi dau când în ridicol, când în absurd. În apropierea sediului Poliţiei Municipiului, acoperişul unei case este "găurit" de un stâlp de curent. Într-o altă situaţie, liniile de curent care ating etajul unei case au fost deviate foarte profesionist, cu... o bucată de lemn.

În cadrul ultimei şedinţe de urbanism, printre proiectele de milioane de euro, cei din comisie au avut de analizat şi unele situaţii ciudate cauzate de modul haotic în care se construieşte uneori. Unele construcţii ridicate nu respectă dimensiunile aprobate, altele depăşesc suprafaţa din proiect sau se întind până pe spaţiul public. În asemenea situaţii este greu de luat o decizie promptă şi fermă. La un moment dat s-a făcut referire la o construcţie amplasată pe str. Şteampului, din Baia Mare, la mică distanţă de sediul Poliţiei Municipale. Conform celor din executivul Primăriei, casa al cărei acoperiş tocmai se ridică este pe cale să devină un unicat în Baia Mare. Datorită faptului că zidul clădirii se află tocmai pe muchia drumului, iar streaşina acoperişului cade deasupra acestuia, s-a ajuns la o situaţie inedită. Streaşina este imposibil de construit fără ca stâlpul de curent aflat în imediata vecinătate a zidului să fie afectat. Lucrul acesta l-au realizat şi constructorii, care au recurs la o soluţie plină de ingeniozitate: bârnele care formează acoperişul ocolesc cu grijă stâlpul, care trece practic prin streaşină.

Soluţii inventive

Cazul a stârnit amuzamentul consilierilor, care s-au arătat suspicioşi privind existenţa unei asemenea anomalii. Totuşi, situaţia este cât se poate de reală. Am verificat adresa imobilului respectiv şi am constatat că membrii executivului avuseseră dreptate. Stâlpul trecea printre bârnele din structura acoperişului. Urmează doar acoperirea acestuia şi totul este gata. Ce minte năstruşnică a inventat această soluţie nu ştim, însă, se pare, invenţiile arhitectonice devin în ultima vreme din ce în ce mai variate. Un alt caz hazliu, tot legat de liniile de alimentare cu energie electrică, este şi acela al unei construcţii ridicate pe str. Vasile Alecsandri, colţ cu str. P. A. Cehov. Aici, la fel ca şi în cazul construcţiei de pe str. Şteampului, o altă ghiduşie menită a evita liniile de curent. Căci, cum altfel s-ar fi putut ridica o construcţie decât în afara perimetrului acestor reţele electrice. În mod evident, construcţiile nu pot afecta în vreun fel stâlpii şi cablurile electrice. De aceea, constructorul s-a gândit la o soluţie practică. Un suport din lemn care să îndepărteze cablurile de zidul cădirii. În acest fel, s-a intrat în legalitate. Nici clădirea nu afectează liniile de curent şi nici acestea nu prezintă vreun risc pentru cei care stau în acea locuinţă. Or fi pline de haz aceste situaţii, numai că ele trebuie să înceteze, iar constructorii să renunţe la aceste idei "geniale", pentru că ele nu fac deloc cinste oraşului.