miliţişti expiraţi

25 februarie - ştirea zilei pe justiţie: fostul director al Muzeului de Istorie, contabila şi alţi angajaţi, cercetaţi penal pentru un prejudiciu de peste un miliard. Prima reacţie a fost să zâmbesc. Apoi, m-am enervat. Adică s-a trezit şi, onor, Voichiţa Zehan, purtător de vorbe al Poliţiei, să anunţe ceea ce ştiam de acum un an. Nu era nevoie decât să răsfoiască presa locală, unde au apărut mai multe articole pe această temă. Absolut penibil şi de neînţeles comunicatul de presă. Pentru domnii miliţişti, am şi două linkuri la materiale publicate într-un săptămânal local. Cu acte, cu tot tacâmul...

Tun de două miliarde, la muzeu!

Contabila penală

gratiata de basescu

Condamnată la şapte luni închisoare pentru că a smuls trei ţăruşi înfipţi în pământ de executorul judecătoresc, Marişca Chiş, femeia din Săliştea de Sus, a fost graţiată de preşedintele Traian Băsescu, în cursul după-amiezii de ieri. Decretul semnat de şeful statului vine după o a treia cerere de graţiere.

 

Cazul Marişcăi Chiş, din Săliştea de Sus, a scandalizat opinia publică. În cursul anului trecut, a fost condamnată la şapte luni închisoare, cu executare, pentru că a smuls trei ţăruşi înfipţi de executorul judecătoresc pe un teren aflat în litigiu cu un vecin. Considerându-se nedreptăţită de hotărârea judecătorească, a decis să-şi facă singură dreptate. În luna mai a anului trecut, Marişca Chiş a fost încarcerată la Penitenciarul Baia Mare, unde a fost ţinută două săptămâni, înainte ca Tribunalul Maramureş să anuleze mandatul de arestare. A urmat condamnarea definitivă a localnicei din Săliştea, însă aplicarea pedepsei a fost amânată, pentru ca femeia să poată avea grijă de propriii copii, dintre care doi cu handicap grav. În mai multe rânduri, localnicii din Săliştea au protestat împotriva măsurii luate de magistraţi, însă hotărârea judecătorească trebuia pusă în aplicare. În tot acest timp, s-au depus mai multe cereri de graţiere către preşedintele Traian Băsescu, dar toate au fost respinse. Disperată, femeia a cerut ajutorul mass-mediei locale.

În 26 februarie, cele trei luni de clemenţă urmau să expire, iar Marişca Chiş să fie din nou închisă la Penitenciarul Baia Mare. Minunea s-a produs în cursul după-amiezii de ieri, când preşedintele Traian Băsescu a emis decretul de graţiere. După aflarea veştii, bucuria femeii a fost una fără margini. "Dacă s-o-ntâmplat ce s-o-ntâmplat, cred că numa’ dânsu’ mă putea salva. Păntru că am fost dusă în puşcărie şi m-ar hi dusă după gratii. Am fo’ dusă ca un criminal. Luată de pe drum de un poliţist, strânsă de gât", a afirmat Marişca Chiş. Fiica femeii s-a arătat surprinsă de actul emis de preşedintele ţării şi a ţinut să mulţumească tuturor celor care au susţinut graţierea mamei sale. 

"Sincer, nu mă aşteptam la acest decret. Nici nu am primit încă o confirmare oficială. Am aflat din presă de graţiere. A treia încercare a fost cu noroc. Le mulţumim tuturor acelora care ne-au fost alături", a declarat Ileana Şteţcu.

muşchii aiţilop-ilor

Până la începutul lunii februarie, şmecherii de la UKRO făceau legea în oraş. Cu muşchi afişaţi când le era lor mai drag. Te blocau pe roată că era, că nu era cazu. Acum, trosc! Li s-a tăiat şi lor. Nu se mai blochează roţile, ci se ridică maşinile. Dar nu oricum, ci la dispoziţia Poliţiei. Asta ce înseamnă? Că maşinile cu AIŢILOP se parchează la liber sub semnul oprirea interzisă, tocma în uşa Poliţiei. Corect? Corect. Şi cine să le ridice, frate? Dacă nu dă băieţii lui Isac semn, nu le ia nimeni. În faţa Poliţiei Municipiului, unii se face că nu aude. Dar nu o să aibă timp să respire. Vasile Barbul, directorul de Servicii Publice al Primăriei, mi-a spus că va trece la ridicarea maişinilor parcate aiurea. Chiar şi ale Poliţiei, am întrebat. Păi... chiar şi ale Poliţiei, a replicat. Ce, Poliţia nu trebuie să respecte legea? Ba da, dom' Barbul. Să îţi vedem muşchii. Marţi dimineaţă sunt pe ei. Parcă văd...

traficul de influenţă la Primăria Baia Mare - o poveste veche de 8 ani

Povestea traficului de influenţă de la Primăria Baia Mare este mai complicată decât pare. Zilele trecute m-a sunat un consilier local, care mi-a spus că a discutat cu o persoană ce i-a dat bani lui Marioara Micu, pentru a-i rezolva un apartament. Ulterior, i-a cerut banii înapoi lui Micu, văzând că nu primeşte nimic. A recuperat ceva, însă nu în totalitate. Astfel de angajamente, cum le-a încheiat Micu pe holurile Primăriei, ar exista în număr mult mai mare. Doar la societatea Aramis ar fi cel puţin 50 de persoane care i-au dat bani lui Micu. Acelaşi consilier local mi-a mai spus că treaba asta durează de 8 ani. Şi că doar de ceva vreme nu mai funcţionează. De când a venit Mircea Dolha. Că pe vremea lui Ştefan Ovidiu lucrurile mergeau strună. Am stat şi m-am gândit. Şi pe undeva se leagă. Ştefan Ovidiu a fost membru în comisia de atribuire de locuinţe. Unde s-au făcut tot soiul de manevre. Vlad Oneţ, fost consilier local, a recunoscut public că nu doreşte să ia parte la matrapazlâcurile membrilor comisiei. În cursul anului trecut, locul lui Ştefan Ovidiu a fost luat de Mircea Dolha. După cum se vede, Dolha nu curăţă ouă ţiganilor de pe Horea, Luminişului, Melodiei sau din alte locaţii. Mai zilele trecute a declarat că dacă vin unii în faţa Primăriei pentru a-şi da foc, va da cu extinctorul pe ei. Şi cu nişte apă, să îngheţe. Am serioase motive să cred că sistemul a funcţionat bine pentru alde Micu şi alte personaje de acest gen, cu trecere la unii dintre funcţionarii Primăriei. Cei din executiv şi-au umplut plasele ani la rând. Când s-a tăiat macaroana, gata, s-au dat băieţi cuminţi. Că au ştiut când să se oprească. Madam Brad a fost membru în comisia de atribuire locuinţe, însă şi-a dat demisia. Zicea că nu a mai suportat ce se întâmpla acolo. Culmea, suportă foarte bine ce se întâmplă în comisia locuinţelor ANL, din care face parte. Şi unde-i place. De aici nu şi-a dat demisia după ce a început scandalul, acum câteva săptămâni. Continuând ideea... După ce în Primărie nu s-a mai luat ca înainte, Mic nu s-a liniştit şi a mers pe aceeaşi variantă. Banul jos, cu angajament, că se rezolvă locuinţe. Numai că de data asta... ghinion. Nici Brad, nici Fotonea, nici Coroş nu se mai bagă. În schimb, se vor băga... băieţii de la Economic.

Trafic de influenţă, pe holurile Primăriei Baia Mare

Acuzaţii de mită la nivelul Primăriei Baia Mare. O băimăreancă i-a cerut socoteală secretarului Rodica Brad, pentru apartamentul de tip ANL pe care ar fi trebuit să-l primească în schimbul celor 80 de milioane lei plătiţi unui intermediar. Rodica Brad s-a arătat stupefiată de afirmaţiile femeii şi a sesizat Poliţia. La mijloc au fost implicate şi alte nume de la nivelul conducerii Primăriei Baia Mare.

 

Finalizarea blocurilor de tip ANL din Baia Mare şi repartizarea locuinţelor construite recent au dat naştere mai multor zvonuri legate de modul în care s-au împărţit apartamentele. Tot mai multe voci au susţinut că nu au contat doar criteriile stabilite de lege, ci şi cele privind modul în care au fost stimulaţi financiar anumiţi funcţionari ai Primăriei Baia Mare. Însă, nimic concret. Doar vorbe. Asta până în cursul zilei de luni, când numele secretarului Rodica Brad a fost amestecat într-un scandal privind un posibil trafic de influenţă. Totul a pornit de la o anume Marioara Micu, din Baia Mare. Aceasta domiciliază într-un bloc cu locuinţe sociale aflat pe strada Luminişului. În repetate rânduri, aceasta a contactat-o pe Rodica Brad, pentru a reclama faptul că în blocul respectiv au fost acordate apartamente unor persoane care nu locuiesc în imobil. Secretarul Primăriei a îndrumat-o către Gheorghe Fotonea, şeful Serviciului de Spaţiu Locativ, care gestionează astfel de probleme. Rodica Brad susţine că discuţiile consumate în biroul său cu Marioara Micu s-au limitat la această chestiune.

 

Primarul, secretarul, un şofer şi o funcţionară

Pe fir a apărut încă un nume. Ildiko Jecan, o cunoştinţă a Marioarei Micu. Secretarul Primăriei îşi aminteşte că a fost căutată de Jecan, care i-ar fi cerut informaţii legate de o locuinţă de tip ANL, însă Rodica Brad a refuzat să îi dea detalii. „M-a sunat, odată, când eram acasă. Nu am înţeles bine ce spune, numai că s-a referit la ceva locuinţă. I-am spus că sunt probleme de serviciu şi le discut la birou. Luni, a fost din nou aici şi m-a luat la rost în privinţa unei locuinţe ANL. Că a dat banii, dar nu a primit apartamentele. Mai mult, Micu ar fi fost pe la mine pentru a aranja treaba cu apartamentul. Mi-a spus că Micu i-ar fi declarat că lucrează la Primărie de patru ani, că îi cunoaşte bine pe anumiţi oameni din executiv şi că sunt patru persoane care sunt implicate în acordarea locuinţelor: secretarul, primarul, un şofer şi o persoană care lucrează pe calculator. A mai afirmat că în timp ce se afla pe holul Primăriei, Micu ar fi intrat la mine în birou, după care a ieşit, spunându-i lui Jecan că totul este în regulă. Mi-a arătat chiar şi un angajament, din care reiese că Micu se obligă a rezolva două locuinţe, în schimbul a 80 milioane lei vechi. A mai spus că Micu i-a oferit şi alte informaţii despre mine şi colegi. Cum că soţul a jucat vila la ruletă, că stăm la bloc, că şi nevasta lui Mircea Dolha lucrează la Primărie, dar că nu se poate face nimic până nu pleacă Dolha în concediu”, a declarat secretarul Rodica Brad.

 

Cine pe cine a şantajat?

Cazul este unul deosebit de interesant, mai ales că Marioara Mic i-a prezentat celei de la care a încasat 80 de milioane lei, un fluturaş asemănător cu cele folosite de Primărie, în care apar două semnături, ce s-ar dori a fi ale secretarului Rodica Brad şi primarului Cristian Anghel. De asemenea, hârtia respectivă, pe care sunt cuprinse şi date ce nu apar în fluturaşii emişi de Primărie, are aplicate două ştampile asemănătoare celor ale Serviciului de Patrimoniu. În cursul zilei de luni, secretarul Primăriei a sesizat Poliţia Municipiului Baia Mare, cu privire la faptele Marioarei Mic. Se pare că femeia nu este la prima faptă de acest gen. Din datele obţinute până la această oră, am aflat că Mic ar fi înşelat mai multe persoane, cu sume cuprinse între 40 şi 80 milioane lei vechi, pretinzând că are trecere la anumite persoane importante din cadrul Primăriei Baia Mare, pentru a le facilita obţinerea unor locuinţe. Cazul a fost preluat de lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor, din cadrul IJP Maramureş, care efectuează acte premergătoare pentru stabilirea în concret a faptelor şi încadrarea juridică a acestora. Contactat telefonic, primarul Cristian Anghel a declarat că totul este, de fapt, o prostie. „Nu ştiu cine este persoana în cauză şi nu mă interesează. Dar să vii cu poveşti de genuul acesta, cu bani pe scări este... o prostie. Doamna Brad m-a informat şi pe mine, în cursul zilei de luni. În ţara asta şi chiar în Baia Mare sunt foarte mulţi şantajişti. Probabil că profită de nişte nume pentru a se lăuda altora că au influenţă. Şi despre mine nu au spus nimic? Au spus? Normal că nu puteam să lipsesc”, a declarat primarul Municipiului, amuzat de chestiunea legată de traficul de influenţă în care au fost amestecate şi nume din cadrul Primăriei Baia Mare.

victima indolenţei lor

De mai bine de nouă ani, doi părinţi alcoolici îşi neglijează propriul copil. Lipsa îngrijirii adecvate, manifestate prin înfometarea băieţelului şi ţinerea sa într-o veritabilă captivitate, a făcut ca acesta să nu se dezvolte corespunzător. Abia în urmă cu câteva luni a făcut primii paşi. Sesizate cu privire la acest caz grav, autorităţile statului nu au făcut nimic pentru salvarea copilului din mâna părinţilor iresponsabili.

 

Lăpuşul Românesc, 2009. Departe de tumultul citadin, într-un colţ uitat al Maramureşului, locuinţa familiei Coman ascunde un caz incredibil pentru secolul XXI. O casă veche, cu pereţi ce dau impresia că s-ar putea dărâma oricând, un acoperiş din lemn şubrezit de vreme şi geamuri sparte la ferestre. În spate, urmele unei gospodării şi un grajd stând să cadă la prima rafală de vânt. Singurul detaliu care ne trezeşte la realitate este o antenă parabolică, semn că nu ne-am întors în timp şi ne aflăm încă în mileniul tehnologiei. Interiorul dezamăgeşte şi mai tare. Una dintre camere, nelocuită şi transformată în loc de depozitare a mai multor bunuri care nu vor avea altă menire decât aceea de a aduna praful. Singura încăpere locuibilă este, practic, tot ceea ce au soţii Coman. Doi părinţi certaţi cu simţul răspunderii, care au transformat viaţa unicului copil pe care îl au de întreţinut, într-un adevărat coşmar. Patima alcoolului i-a făcut să neglijeze complet educaţia tânărului Alexandru Nicolae, cu toate că el ar fi avut nevoie de o îngrijire medicală specială, având în vedere boala de care suferă. Retardul său psihic necesita o îngrijire adecvată, un tratament prescris de medicul specialist şi condiţii de trai aparte. Soarta a făcut ca Alexandru să se nască într-un mediu în care cuvintele educaţie, îngrijire, curăţenie, sănătate sau afecţiune nu înseamnă nimic.

 

A fost crescut fără să ştie că are părinţi, uitat în ungherele nepăsării acestora, privat de elementarul drept la viaţă, pentru că ceea ce a trăit el până acum nu se poate numi altfel decât un coşmar. Lipsa alimentaţiei suficiente a făcut ca băieţelul să nu se dezvolte corespunzător. Are înălţimea unui copil de 4 – 5 ani şi este foarte slab. Coşul pieptului, ieşit mult în faţă, denotă un rahitism nefiresc în condiţiile unei hrăniri adecvate. Întrebaţi care este raţiunea pentru care Alexandru este mult mai scund decât ar trebui să fie la vârsta lui, părinţii au găsit şi explicaţia: băiatul e de vină. „E blăstămat, toate le trage de pe masă”, spune mama. O fi blăstămat, dar de soartă, probabil. Ori, poate, cei doi părinţi nu realizează ce înseamnă să creşti un copil. Că el trebuie, înainte de toate, hrănit şi îmbrăcat. Copilul este crescut într-un frig de nedescris. Geamurile sparte şi uşile care se închid cu greu fac din interiorul locuinţei unul puţin primitor. Mai ales că lemnele din sobă sunt prea verzi pentru a arde. Iar băieţelul, cu o cămaşă subţire este prea neajutorat să ceară mai mult. Umblă desculţ pe podelele reci. Dar e obişnuit cu frigul. Pătuţul în care a stat timp de nouă ani, în care nici măcar o saltea nu se află, i-a fost de ajuns. Lipsa de preocupare a părinţilor faţă de educaţia propriului copil a făcut ca Alexandru să nu vorbească nimic. E drept că suferă de un retard psihic sever, dar acesta putea fi corectat printr-o îngrijire specială. Nu a fost cazul. Singura grijă a părinţilor este aceea legată de asigurarea raţiei de alcool. „Beu un păhărel, cum să nu beu? Că fiecare om îl bea. Mă duc la bar şi cu 35 de mii, îmi ieu un spirt. Dacă io fac banii în casă… De băutură am oricând. Şi la nevastă îi dau. Câtă aduc în casă atâta bea”, spune tatăl.

 

Vecinii, ale căror afirmaţii sunt confirmate de reprezentanţii Poliţiei din localitate, ne spun că băieţelul a fost ţinut captiv în propriul pătuţ până la această vârstă. Motiv pentru care nu a fost învăţat să umble. „De la nouă luni, copilul se ia şi se duce. Numai că trebuie să îl înveţi. Dar când îl ţii la ţăruş… Îl lăsau în pătuţ şi ei plecau de acasă”, ne relatează unul dintre localnici. Foarte grav este faptul că în faţa acestei situaţii autorităţile nu au luat măsuri. Prima instituţie sesizată a fost Poliţia din localitate. Observând starea în care soţii Coman îl cresc pe Alexandru, oamenii legii au anunţat Primăria. Respectiv o anume Maria Pop, un funcţionar cu atribuţii pe problematica asistenţei sociale. Aceasta, la rândul ei, a anunţat Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie condusă de Nicolae Boitor. Însă, degeaba. Nu s-a luat nicio măsură, directorul Boitor spunându-le reprezentanţilor Primăriei să găsească o soluţie pentru rezolvarea situaţiei. „Am vorbit, personal, cu domnul Boitor. A zis să găsim noi soluţii şi să-l dăm altei familii, spre creştere şi educare”, a declarat Maria Pop. Tot ceea ce a făcut Direcţia a fost să iniţieze demersurile unei anchete sociale, realizate de Anamaria Petrehuş, asistent social din Târgu Lăpuş. La începutul anului trecut, aceasta a constatat situaţia în care se afla copilul şi a propus o măsură urgentă de plasament în regim de urgenţă. Iar de atunci, pauză. Nu s-a întâmplat nimic. Dosarul copilului a fost purtat prin câteva birouri ale Direcţiei de Protecţia Copilului. Şi atât. Cei care trebuiau să ia primele măsuri nu au făcut asta. Legea îl obliga pe Nicolae Boitor să treacă la dispunerea unei măsuri de plasament în regim de urgenţă. Dar acesta s-a făcut că nu cunoaşte legea. Mai mult, el argumentează pasivitatea de care a dat dovadă cu o scuză penibilă: „Sistemul nostru este supra-aglomerat în locaţiile pentru copii cu handicap grav”. Practic, dacă nu mai sunt locuri, ne culcăm pe o ureche şi aşteptăm să treacă. Însă drama lui Alexandru este departe de a se fi încheiat. Are doar nouă ani, iar viaţa sa până acum i-a fost un coşmar. Trebuie să fie aşa şi de acum înainte?

 

Ligheanul spălării mâinilor

Directorul Nicolae Boitor afirmă că Primăria din localitate este cea care trebuie să ia măsuri pentru înlocuirea asistentului personal. „Primăria angajează asistenţii personali, dânşii monitorizează, dânşii plătesc. Au puterea şi chiar obligaţia să înlocuiască acel asistent dacă consideră că nu îi acordă condiţiile necesare copilului. Direcţia nu are atribuţiuni de a înlocui asistentul personal sau a angaja asistenţi personali. Direcţia intervine când suntem sesizaţi în cazul unui abuz”, afirmă Boitor. Sesizarea a venit în 2007. Dar mai contează? De cealaltă parte, primarul Nicolae Giurgiu, la rândul său, un personaj certat cu legea (fiind aproape de a fi exclus din rândul preoţiei, după afacerile necurate cu banii unei cooperative de credit, pe care a condus-o ilegal timp de mai mulţi ani), ne spune că alţii trebuie să ia măsuri şi nu el: „Considerăm că Direcţia ar trebui să vină. Noi i-am sesizat, ca să ducem copilaşul acesta. Şi să ne ocupăm de el. Aşa, numai în timpul regimului Ceauşescu, am văzut la televizor câţiva copii”. După ultima vizită a reprezentanţilor Direcţiei, aceştia au ajuns la concluzia că băieţelul trebuie luat din familie. Nicolae Boitor spune că în cazul acesta, se va adresa organelor de cercetare penală pentru stabilirea vinovăţiei părinţilor. „Va fi luat în regim de urgenţă, deşi centrele noastre nu sunt pregătire pentru persoane cu handicap grav, va fi luat în regim de urgenţă într-una dintre locaţii şi vom deschide dosar penal împotriva părinţilor”, declară directorul DPC. Întotdeauna trebuie să răspundă cineva? Dar foarte rar cei plătiţi din banii publici să ia măsuri de protecţie socială.

 

Legea

Legea 272, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevede explicit atribuţiile şi obligaţiile conducerii Direcţiei de Protecţia Copilului în caz de abuz sau neglijenţă. Articolele 64 – 66, precizează următoarele: „Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.” Urmează ca instanţa de judecată să analizeze oportunitatea luării măsurii de plasament în regim de urgenţă, pe care o poate menţine sau înlocui.

sportlocal.ro

Azi, s-a lansat la Baia Mare sportlocal.ro. Un site de sport care face cinste celor ce mai cred că sportul trebuie promovat. Deşi el funcţionează de o bună perioadă de timp, iată că autorul său, Cristian China - Birta (cine-şi mai aduce aminte de el de când era purtător de cuvânt al prefectului Bechiş?), se lansează în lumea internetului adevărat. O apariţie pe care o salut aşa cum se cuvine. La cât mai multe click-uri şi baftă celor care postează pe site!

ţiganii puşi la punct de Dolha

Replica săptămânii trecute trebuie să i-o acord lui Mircea Dolha. În cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii romilor din blocurile sociale de pe străzile Horea şi Luminişului, viceprimarul le-a atras atenţia să nu mai vină cu poveşti cu incendieri în faţa Primăriei, că nu ţine. Şi e firesc aşa. Ne-am săturat să vedem tot soiul de şmecheri bronzaţi ameninţând că se automutilează dacă Primăria nu le dă una sau alta. "Dacă mai vin unii cu ameninţări că îşi dau foc în faţa Primăriei, să ştie că o să folosim extinctoare şi o să dăm cu spumă pe ei. Iar apoi, o să îi spălăm cu apă, să îngheţe", a replicat Dolha. Foarte tare, trebuie să recunosc. Aşa cum de multă vreme nu au fost puşi la punct ţiganii băimăreni. Poate ar fi cazul ca vicele să intre şi în comisia de acordare a locuinţelor la fel de ferm şi să nu mai lase unor profitori gen Gigi Fotonea mână liberă în a împărţi garsonierele sociale.

"dacă" de procuror

Dacă m-ar chema Vasile Pop şi aş întoarce capul când m-ar striga Leşcă, aş avea serioase motive să mă consider un norocos. După zeci de ani de încălcare a legii, în calitate de prim - procuror de parchet local, am reuşit încă odată să fentez sistemul şi să mă retrag spre o liniştită pensie. E drept că apartamentele din Cluj şi Borşa şi casele din Vişeu sau terenurile pe care până acum, ukrainienii cărora le-am dat NUP-uri le lucrau, vor fi mai greu de întreţinut. Dar toate au preţul lor. Precum a avut şi filmarea ajunsă pe Realitatea, de la care mi se trag toate belelele. Dacă m-ar striga Leşcă m-aş duce la preot. La unul adevărat, nu în haine de procuror în civil care îi pune pe infractori în genunchi să ceară îndurare ca unuia mândru de renumele "Literă de Evanghelie". Nu de alta, dar aş avea nevoie să se pună o vorbă bună şi pentru mine, acolo, sus. Îngrijorat fiind de dosarul celor care mi s-au pus în genunchi, arestaţi acum pentru o groază de infracţiuni în faţa cărora am închis ochii. De genţi diplomat la şeful de la Cluj nici nu mai poate fi vorba. Nu mai merge ca pe vremuri. S-au schimbat lucrurile şi pe acolo. Norocul meu este că nu mă cheamă Pop şi nici procuror nu sunt. Însă dezamăgirea mea legată de acest personaj este că nu-l vom mai avea în funcţie pentru a scrie despre ilegalităţile comise. Păcat.

Baia Sprie, otrăvită cu arsen

Timp de opt ani, locuitorii oraşului Baia Sprie au consumat apă care conţine arsen. Datele privind acest fapt foarte grav au fost făcute publice pe parcursul unei dezbateri care a avut ca temă închiderea iazului de decantare de la Tăuţii de Sus. Compania REMIN a depozitat 3 mii de tone de pirită auriferă, cu conţinut de arsen, în imediata vecinătate a unei surse de apă.

 

În cadrul unei dezbateri publice privind proiectul de închidere a iazului de decantare de la Tăuţii de Sus, reprezentanţii instituţiilor judeţene responsabile de protecţia mediului au scos la iveală documente care atestă faptul că locuitorii oraşului Baia Sprie au băut apă otrăvită. Mai precis, Călin Crişan, actualul comisar şef al Gărzii de Mediu Maramureş, a afirmat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie sunt depozitate, lângă halda de steril, 3 mii de tone de concentrat aurifer, care conţine arsen. În imediata vecinătate, se află o priză de captare a apei, care deserveşte locuitorii din Baia Sprie. Sursa de apă a fost folosită în perioada de secetă, pentru alimentarea cu apă a oraşului. Este foarte limpede faptul că infiltraţiile provenite din acea pirită au ajuns şi în priza de apă, având în vedere faptul că locaţiile celor două sunt foarte apropiate. Aşa se face că încă din 2001, locuitorii din Baia Sprie au consumat apă otrăvită cu arsen. Pe lângă faptul că pirita respectivă conţine arsen, în timp, ea trece printr-un proces de leşiere, în urma căruia rezultă un acid sulfuric. Iar folosirea apei în perioada de secetă a fost una cu atât mai gravă, cu cât concentraţia de metale grele şi arsen a fost mai mare, din cauza lipsei procesului de diluţie.

 

Pirită de Şuior, cu arsen

Ulterior dezbaterii publice, Eugen Olea, directorul Companiei REMIN a contrazis afirmaţiile lui Călin Crişan, acuzându-l că vorbeşte în necunoştinţă de cauză. „Nu este adevărat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie s-ar fi depozitat pirită auriferă. Cei care fac astfel de afirmaţii sunt răuvoitori sau vorbesc în necunoştinţă de cauză”, a spus Eugen Olea. Astfel, comisarul şef Călin Crişan a venit cu argumente pentru a-şi susţine afirmaţiile. „Probabil, directorul Olea nu este la curent cu faptul că în 2001, inspectorii de atunci ai Gărzii de Mediu au depistat, la 29 noiembrie, nişte transporturi de pirită, chiar la halda de la Puţul 5, provenite din depozitul de concentrate al Companiei REMIN. Am contactat persoanele responsabile şi s-au încheiat nişte acte. Acestea consemnează şi declaraţia şefului de depozit al concentratelor, din Baia Mare, care a afirmat că este vorba de 3 mii de tone de pirită de Şuior, adică pirită auriferă cu conţinut de arsen. Din punct de vedere al mediului, faptul că are arsen este foarte grav, mai ales că pirita respectivă se află într-o zonă care generează un impact major asupra cursurilor de apă. Oricum ar fi fost grav, chiar dacă nu avea arsen. Am atras atenţia autorităţilor, primarului, fostului primar şi viceprimar că în cazul în care acel steril, indiferent că e cu arsen sau nu, pentru că e la fel de toxică, în timp, va începe leşierea bacteriană şi vom avea un pârâiaş de acid sulfuric ce va curge înspre priza de apă a oraşului Baia Sprie. S-ar putea ca apa respectivă să fie potabilă astăzi, dar, cu siguranţă, în zece ani, ea nu va mai fi potabilă deloc”, a declarat Crişan.

 

Pirită în aer liber

La data efectuării controlului la Puţul 5, de către inspectorii de mediu, s-a încheiat şi un proces – verbal de constatare, în urma căruia Sucursala Minieră Baia Mare a fost amendată cu 30 milioane lei vechi. În conţinuţul acelui proces – verbal, se precizează provenienţa piritei: „Conducerea EM Baia Sprie, prin inginerul – şef, Francisc Bakoş, declară că aceste pirite au fost aduse şi depozitate pe acel amplasament de către Sucursala Minieră Baia Mare, în primăvara anului 2001. Piritele sunt depozitate în aer liber, direct pe sol, cantitatea de clarată de Nicolae Gâta, şef al depozitului de concentrate al Sucursalei Miniere Baia Mare, fiind de 3 mii tone”.

 

Date din burtă

„Proiectantul a întocmit atât de superficial documentaţia respectivă, că nici măcar nu s-a deplasat la Puţul 5, să facă o analiză reală a solului, în privinţa metalelor şi sulfurilor existente. La închiderea unui perimetru minier, regulile sunt foarte clare şi trebuie făcute studii preliminare. Dacă veţi studia documentaţia depusă la Agenţia de Protecţia Mediului, veţi vedea că datele sunt prezentate din burtă. Nişte date într-o zonă în care vom avea altceva”, a declarat Călin Crişan.

fotograful calin matei

Vineri, o conferinţă PSD ponosită şi plictisitoare. Jeni Godja a vorbit în neştire, fără să realizeze că nu o asculta aproape nimeni, decât pentru a şti când termină disertaţia. Drept dovadă, nici măcar colegii de partid nu s-au putut concentra la cele expuse de preşedintele PSD.

arta de a nu reuşi un calendar

Începând cu aceată lună, CSM U propune un set de fotografii sexy cu rugbiştii din dotare. Un proiect eşuat din start. În care totul, pornind de la ideea fiecări fotografii şi terminând cu decorul absolut jenant, dă în derizoriu. Nu ştiu cine i-a pus aparatul în mână lui Ionel Costin ăsta, dar e înfiorător modul în care îl foloseşte. Am un Konica de buzunar, de vreo 5 ani, şi mă gândesc să i-l prezint, poate face măcar o fotografie fără granulaţie, cu scharful pe subiect şi la rezoluţie decentă. 

fâsul de la Haga

Procesul cu Ucraina a fost un mare fâs. De gaze, de tot ce vreţi. Ce am câştigat? Nimic. Nişte platformă continentală de exploatat. Hai, că mor de râs. Nu suntem în stare să terminăm autostrăzile începute decât peste 1.700 de ani (pe calcule precise realizate de fostul ministru Vosganian) şi vrem să exploatăm sub apele Mării Negre. Bună treaba. Pe de altă parte, pe Băsescu nu îl înţeleg deloc. Mare victorie la Haga! Poveşti de adormit alectoratul, poate, poate nu va observa că Insula Şerpilor rămâne a ucrainienilor. Mare victorie! Da' mă laşi?

Hala fantomă şi tranzacţiile directorului adjunct al finanţelor

Căutând pe net poze cu Ioan Moser, un fost handbalist transformat în ţepuitor la nivel profi, am găsit că Primăria din Timişoara i-a cordat titlul de cetăţean de onoare. Argumentul - omul a reuşit să ridice prestigiul Timişoarei în lume. Eh, asta m-a dat gata! Chiar că a rigicat prestigiul. Mai jos, un articol cu mică parte din ilegalităţile acestui Moser. Ioan sau Hans, cum îşi mai spune. 

 

Direcţia de Finanţe Publice Maramureş a vândut un imobil care nu există. Directorul adjunct al instituţiei, Tiberiu Antal, cel care a semnat procesul - verbal de vânzare, afirmă că imobilul respectiv a fost ridicat de proprietar, iar Direcţia a vândut o altă construcţie. Vinovat a fost găsit Ioan Moser, condamnat penal pentru uz de fals şi înşelăciune.

 

Ioan Moser, fost handbalist, component al echipei naţionale, în vremurile de glorie ale handbalului românesc, a reuşit performanţa de a deveni celebru şi prin escrocheriile făcute în Maramureş. În urmă cu zece ani, era un prosper om de afaceri. La Ocna-Şugatag, el a deţinut o hală de producţie pentru tâmplărie tip PVC. Cu toate că firma mergea bine, el a acumulat datorii la bugetul de stat, fapt pentru care reprezentanţii Direcţiei de Finanţe Publice Maramureş au instituit sechestru imobiliar pe hala respectivă şi au scos-o la vânzare. Ea a fost achiziţionată de Daniel Bujor, un investitor de origine română, stabilit în Statele Unite ale Americii. După cumpărare, Bujor a intenţionat transcrierea halei în Cartea Funciară, însă a constatat că acest lucru este imposibil, deoarece hala avea un alt proprietar, şi anume Ioan Miron. Atunci, reprezentanţii Direcţiei de Finanţe vânduseră imobilul altuia şi nu pe cel al lui Moser. În realitate, Moser trecuse hala respectivă în actele de contabilitate pe care le prezentase la Finanţe, cu toate că hala era proprietatea lui Miron. Fără a verifica autenticitatea acelor acte şi fără a cere date suplimentare la Biroul de Carte Funciară, Tiberiu Antal, actualul director adjunct al Finanţelor Publice, şi-a pus semnătura pe procesul - verbal de vânzare. În acel act apare consemnat foarte limpede faptul că "bunul nu este grevat de sarcini".

 

Handbalist condamnat penal

Ulterior vânzării halei, Tiberiu Antal a afirmat că nu a ştiut că hala nu era proprietatea lui Moser şi că s-a bazat pe o expertiză financiară, iar Ioan Miron ar fi intabulat hala respectivă abia după aceea. El este contrazis în explicaţii de magistraţii maramureşeni, care i-au dat câştig de cauză lui Miron într-un proces intentat de acesta din urmă. După ce au scos la vânzare un bun aparţinând altuia decât debitorului Ioan Moser, reprezentanţii Direcţiei de Finanţe s-au văzut nevoiţi să îi restituie lui Daniel Bujor întreaga valoare a halei fantomă (320 milioane lei vechi, în 2001), precum şi dobânda legală. În total, aproape 600 milioane lei vechi. Ulterior, Direcţia de Finanţe a depus plângere penală împotriva fostului handbalist Ioan Moser. În cursul anului trecut, Judecătoria Sighetu Marmaţiei l-a condamnat pe acesta la un an şi şase luni închisoare, cu suspendare, pentru comiterea infracţiunilor de uz de fals şi înşelăciune, obligându-l, totodată, să plătească Direcţiei de Finanţe 2,6 miliarde lei, precum şi 310 milioane lei, cheltuieli de judecată. În prezent, Ioan Moser se află în Germania, unde îşi petrece liniştit bătrâneţile. Nici măcar la procese nu s-a sinchisit să vină, deşi a fost citat de nenumărate ori.

 

Antal, Moser & Co

Directorul adjunct al Finanţelor Publice, Tiberiu Antal, îşi aminteşte de hala lui Ioan Moser şi afirmă că, la vremea respectivă, au fost două hale. Una a lui Moser şi alta a lui Miron. Iar între cele două s-a făcut confuzie. "Cei doi au fost asociaţi. Moser a demontat hala lui, rămânând doar cea a lui Miron. La momentul acela, Miron a dovedit că noi am vândut hala sa, iar justiţia a stabilit că noi nu am putut face dovada că hala lui Moser a existat în realitate. Am câştigat procesul cu Moser şi i-am trimis în Germania înştiinţarea privind debitul său, prin Biroul de Legătură, de la Bucureşti. Acolo, organul fiscal competent va demara procedura de executare. Deocamdată, aşteptăm să vedem cum se va soluţiona. Cazuri precum acesta sunt mai rare. Avem doar trei situaţii de acest gen, apărute după intrarea în Uniunea Europeană", a afirmat Tiberiu Antal. Cu toate aceste explicaţii, este greu să ne închipuim că reprezentanţii statului nu au efectuat minimele verificări ale legalităţii vânzării. Nu este exclusă nicio legătură între aceştia şi Ioan Moser. Instanţa a dat câştig de cauză celor de la Finanţe, numai că prejudiciul adus bugetului statului nu a fost recuperat. Culmea este că, în acest caz, singurul vinovat a fost Ioan Moser. Cât despre Tiberiu Antal şi ceilalţi angajaţi ai Direcţiei de Finanţe care ar fi trebuit să verifice aspectele juridice legate de hală înainte de a o vinde, încă nu s-a pus problema tragerii la răspundere.

Moser Hans, primul din stânga, pe rândul de sus.