Baia Sprie, otrăvită cu arsen

Timp de opt ani, locuitorii oraşului Baia Sprie au consumat apă care conţine arsen. Datele privind acest fapt foarte grav au fost făcute publice pe parcursul unei dezbateri care a avut ca temă închiderea iazului de decantare de la Tăuţii de Sus. Compania REMIN a depozitat 3 mii de tone de pirită auriferă, cu conţinut de arsen, în imediata vecinătate a unei surse de apă.

 

În cadrul unei dezbateri publice privind proiectul de închidere a iazului de decantare de la Tăuţii de Sus, reprezentanţii instituţiilor judeţene responsabile de protecţia mediului au scos la iveală documente care atestă faptul că locuitorii oraşului Baia Sprie au băut apă otrăvită. Mai precis, Călin Crişan, actualul comisar şef al Gărzii de Mediu Maramureş, a afirmat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie sunt depozitate, lângă halda de steril, 3 mii de tone de concentrat aurifer, care conţine arsen. În imediata vecinătate, se află o priză de captare a apei, care deserveşte locuitorii din Baia Sprie. Sursa de apă a fost folosită în perioada de secetă, pentru alimentarea cu apă a oraşului. Este foarte limpede faptul că infiltraţiile provenite din acea pirită au ajuns şi în priza de apă, având în vedere faptul că locaţiile celor două sunt foarte apropiate. Aşa se face că încă din 2001, locuitorii din Baia Sprie au consumat apă otrăvită cu arsen. Pe lângă faptul că pirita respectivă conţine arsen, în timp, ea trece printr-un proces de leşiere, în urma căruia rezultă un acid sulfuric. Iar folosirea apei în perioada de secetă a fost una cu atât mai gravă, cu cât concentraţia de metale grele şi arsen a fost mai mare, din cauza lipsei procesului de diluţie.

 

Pirită de Şuior, cu arsen

Ulterior dezbaterii publice, Eugen Olea, directorul Companiei REMIN a contrazis afirmaţiile lui Călin Crişan, acuzându-l că vorbeşte în necunoştinţă de cauză. „Nu este adevărat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie s-ar fi depozitat pirită auriferă. Cei care fac astfel de afirmaţii sunt răuvoitori sau vorbesc în necunoştinţă de cauză”, a spus Eugen Olea. Astfel, comisarul şef Călin Crişan a venit cu argumente pentru a-şi susţine afirmaţiile. „Probabil, directorul Olea nu este la curent cu faptul că în 2001, inspectorii de atunci ai Gărzii de Mediu au depistat, la 29 noiembrie, nişte transporturi de pirită, chiar la halda de la Puţul 5, provenite din depozitul de concentrate al Companiei REMIN. Am contactat persoanele responsabile şi s-au încheiat nişte acte. Acestea consemnează şi declaraţia şefului de depozit al concentratelor, din Baia Mare, care a afirmat că este vorba de 3 mii de tone de pirită de Şuior, adică pirită auriferă cu conţinut de arsen. Din punct de vedere al mediului, faptul că are arsen este foarte grav, mai ales că pirita respectivă se află într-o zonă care generează un impact major asupra cursurilor de apă. Oricum ar fi fost grav, chiar dacă nu avea arsen. Am atras atenţia autorităţilor, primarului, fostului primar şi viceprimar că în cazul în care acel steril, indiferent că e cu arsen sau nu, pentru că e la fel de toxică, în timp, va începe leşierea bacteriană şi vom avea un pârâiaş de acid sulfuric ce va curge înspre priza de apă a oraşului Baia Sprie. S-ar putea ca apa respectivă să fie potabilă astăzi, dar, cu siguranţă, în zece ani, ea nu va mai fi potabilă deloc”, a declarat Crişan.

 

Pirită în aer liber

La data efectuării controlului la Puţul 5, de către inspectorii de mediu, s-a încheiat şi un proces – verbal de constatare, în urma căruia Sucursala Minieră Baia Mare a fost amendată cu 30 milioane lei vechi. În conţinuţul acelui proces – verbal, se precizează provenienţa piritei: „Conducerea EM Baia Sprie, prin inginerul – şef, Francisc Bakoş, declară că aceste pirite au fost aduse şi depozitate pe acel amplasament de către Sucursala Minieră Baia Mare, în primăvara anului 2001. Piritele sunt depozitate în aer liber, direct pe sol, cantitatea de clarată de Nicolae Gâta, şef al depozitului de concentrate al Sucursalei Miniere Baia Mare, fiind de 3 mii tone”.

 

Date din burtă

„Proiectantul a întocmit atât de superficial documentaţia respectivă, că nici măcar nu s-a deplasat la Puţul 5, să facă o analiză reală a solului, în privinţa metalelor şi sulfurilor existente. La închiderea unui perimetru minier, regulile sunt foarte clare şi trebuie făcute studii preliminare. Dacă veţi studia documentaţia depusă la Agenţia de Protecţia Mediului, veţi vedea că datele sunt prezentate din burtă. Nişte date într-o zonă în care vom avea altceva”, a declarat Călin Crişan.