

miercuri, 25 februarie 2009
miliţişti expiraţi

gratiata de basescu
Condamnată la şapte luni închisoare pentru că a smuls trei ţăruşi înfipţi în pământ de executorul judecătoresc, Marişca Chiş, femeia din Săliştea de Sus, a fost graţiată de preşedintele Traian Băsescu, în cursul după-amiezii de ieri. Decretul semnat de şeful statului vine după o a treia cerere de graţiere.

Cazul Marişcăi Chiş, din Săliştea de Sus, a scandalizat opinia publică. În cursul anului trecut, a fost condamnată la şapte luni închisoare, cu executare, pentru că a smuls trei ţăruşi înfipţi de executorul judecătoresc pe un teren aflat în litigiu cu un vecin. Considerându-se nedreptăţită de hotărârea judecătorească, a decis să-şi facă singură dreptate. În luna mai a anului trecut, Marişca Chiş a fost încarcerată la Penitenciarul Baia Mare, unde a fost ţinută două săptămâni, înainte ca Tribunalul Maramureş să anuleze mandatul de arestare. A urmat condamnarea definitivă a localnicei din Săliştea, însă aplicarea pedepsei a fost amânată, pentru ca femeia să poată avea grijă de propriii copii, dintre care doi cu handicap grav. În mai multe rânduri, localnicii din Săliştea au protestat împotriva măsurii luate de magistraţi, însă hotărârea judecătorească trebuia pusă în aplicare. În tot acest timp, s-au depus mai multe cereri de graţiere către preşedintele Traian Băsescu, dar toate au fost respinse. Disperată, femeia a cerut ajutorul mass-mediei locale.

marți, 24 februarie 2009
muşchii aiţilop-ilor
duminică, 22 februarie 2009
traficul de influenţă la Primăria Baia Mare - o poveste veche de 8 ani

vineri, 20 februarie 2009
Trafic de influenţă, pe holurile Primăriei Baia Mare
Acuzaţii de mită la nivelul Primăriei Baia Mare. O băimăreancă i-a cerut socoteală secretarului Rodica Brad, pentru apartamentul de tip ANL pe care ar fi trebuit să-l primească în schimbul celor 80 de milioane lei plătiţi unui intermediar. Rodica Brad s-a arătat stupefiată de afirmaţiile femeii şi a sesizat Poliţia. La mijloc au fost implicate şi alte nume de la nivelul conducerii Primăriei Baia Mare.
Finalizarea blocurilor de tip ANL din Baia Mare şi repartizarea locuinţelor construite recent au dat naştere mai multor zvonuri legate de modul în care s-au împărţit apartamentele. Tot mai multe voci au susţinut că nu au contat doar criteriile stabilite de lege, ci şi cele privind modul în care au fost stimulaţi financiar anumiţi funcţionari ai Primăriei Baia Mare. Însă, nimic concret. Doar vorbe. Asta până în cursul zilei de luni, când numele secretarului Rodica Brad a fost amestecat într-un scandal privind un posibil trafic de influenţă. Totul a pornit de la o anume Marioara Micu, din Baia Mare. Aceasta domiciliază într-un bloc cu locuinţe sociale aflat pe strada Luminişului. În repetate rânduri, aceasta a contactat-o pe Rodica Brad, pentru a reclama faptul că în blocul respectiv au fost acordate apartamente unor persoane care nu locuiesc în imobil. Secretarul Primăriei a îndrumat-o către Gheorghe Fotonea, şeful Serviciului de Spaţiu Locativ, care gestionează astfel de probleme. Rodica Brad susţine că discuţiile consumate în biroul său cu Marioara Micu s-au limitat la această chestiune.
Primarul, secretarul, un şofer şi o funcţionară
Pe fir a apărut încă un nume. Ildiko Jecan, o cunoştinţă a Marioarei Micu. Secretarul Primăriei îşi aminteşte că a fost căutată de Jecan, care i-ar fi cerut informaţii legate de o locuinţă de tip ANL, însă Rodica Brad a refuzat să îi dea detalii. „M-a sunat, odată, când eram acasă. Nu am înţeles bine ce spune, numai că s-a referit la ceva locuinţă. I-am spus că sunt probleme de serviciu şi le discut la birou. Luni, a fost din nou aici şi m-a luat la rost în privinţa unei locuinţe ANL. Că a dat banii, dar nu a primit apartamentele. Mai mult, Micu ar fi fost pe la mine pentru a aranja treaba cu apartamentul. Mi-a spus că Micu i-ar fi declarat că lucrează la Primărie de patru ani, că îi cunoaşte bine pe anumiţi oameni din executiv şi că sunt patru persoane care sunt implicate în acordarea locuinţelor: secretarul, primarul, un şofer şi o persoană care lucrează pe calculator. A mai afirmat că în timp ce se afla pe holul Primăriei, Micu ar fi intrat la mine în birou, după care a ieşit, spunându-i lui Jecan că totul este în regulă. Mi-a arătat chiar şi un angajament, din care reiese că Micu se obligă a rezolva două locuinţe, în schimbul a 80 milioane lei vechi. A mai spus că Micu i-a oferit şi alte informaţii despre mine şi colegi. Cum că soţul a jucat vila la ruletă, că stăm la bloc, că şi nevasta lui Mircea Dolha lucrează la Primărie, dar că nu se poate face nimic până nu pleacă Dolha în concediu”, a declarat secretarul Rodica Brad.
Cine pe cine a şantajat?
Cazul este unul deosebit de interesant, mai ales că Marioara Mic i-a prezentat celei de la care a încasat 80 de milioane lei, un fluturaş asemănător cu cele folosite de Primărie, în care apar două semnături, ce s-ar dori a fi ale secretarului Rodica Brad şi primarului Cristian Anghel. De asemenea, hârtia respectivă, pe care sunt cuprinse şi date ce nu apar în fluturaşii emişi de Primărie, are aplicate două ştampile asemănătoare celor ale Serviciului de Patrimoniu. În cursul zilei de luni, secretarul Primăriei a sesizat Poliţia Municipiului Baia Mare, cu privire la faptele Marioarei Mic. Se pare că femeia nu este la prima faptă de acest gen. Din datele obţinute până la această oră, am aflat că Mic ar fi înşelat mai multe persoane, cu sume cuprinse între 40 şi 80 milioane lei vechi, pretinzând că are trecere la anumite persoane importante din cadrul Primăriei Baia Mare, pentru a le facilita obţinerea unor locuinţe. Cazul a fost preluat de lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor, din cadrul IJP Maramureş, care efectuează acte premergătoare pentru stabilirea în concret a faptelor şi încadrarea juridică a acestora. Contactat telefonic, primarul Cristian Anghel a declarat că totul este, de fapt, o prostie. „Nu ştiu cine este persoana în cauză şi nu mă interesează. Dar să vii cu poveşti de genuul acesta, cu bani pe scări este... o prostie. Doamna Brad m-a informat şi pe mine, în cursul zilei de luni. În ţara asta şi chiar în Baia Mare sunt foarte mulţi şantajişti. Probabil că profită de nişte nume pentru a se lăuda altora că au influenţă. Şi despre mine nu au spus nimic? Au spus? Normal că nu puteam să lipsesc”, a declarat primarul Municipiului, amuzat de chestiunea legată de traficul de influenţă în care au fost amestecate şi nume din cadrul Primăriei Baia Mare.
marți, 17 februarie 2009
victima indolenţei lor

De mai bine de nouă ani, doi părinţi alcoolici îşi neglijează propriul copil. Lipsa îngrijirii adecvate, manifestate prin înfometarea băieţelului şi ţinerea sa într-o veritabilă captivitate, a făcut ca acesta să nu se dezvolte corespunzător. Abia în urmă cu câteva luni a făcut primii paşi. Sesizate cu privire la acest caz grav, autorităţile statului nu au făcut nimic pentru salvarea copilului din mâna părinţilor iresponsabili.

Lăpuşul Românesc, 2009. Departe de tumultul citadin, într-un colţ uitat al Maramureşului, locuinţa familiei Coman ascunde un caz incredibil pentru secolul XXI. O casă veche, cu pereţi ce dau impresia că s-ar putea dărâma oricând, un acoperiş din lemn şubrezit de vreme şi geamuri sparte la ferestre. În spate, urmele unei gospodării şi un grajd stând să cadă la prima rafală de vânt. Singurul detaliu care ne trezeşte la realitate este o antenă parabolică, semn că nu ne-am întors în timp şi ne aflăm încă în mileniul tehnologiei. Interiorul dezamăgeşte şi mai tare. Una dintre camere, nelocuită şi transformată în loc de depozitare a mai multor bunuri care nu vor avea altă menire decât aceea de a aduna praful. Singura încăpere locuibilă este, practic, tot ceea ce au soţii Coman. Doi părinţi certaţi cu simţul răspunderii, care au transformat viaţa unicului copil pe care îl au de întreţinut, într-un adevărat coşmar. Patima alcoolului i-a făcut să neglijeze complet educaţia tânărului Alexandru Nicolae, cu toate că el ar fi avut nevoie de o îngrijire medicală specială, având în vedere boala de care suferă. Retardul său psihic necesita o îngrijire adecvată, un tratament prescris de medicul specialist şi condiţii de trai aparte. Soarta a făcut ca Alexandru să se nască într-un mediu în care cuvintele educaţie, îngrijire, curăţenie, sănătate sau afecţiune nu înseamnă nimic.

A fost crescut fără să ştie că are părinţi, uitat în ungherele nepăsării acestora, privat de elementarul drept la viaţă, pentru că ceea ce a trăit el până acum nu se poate numi altfel decât un coşmar. Lipsa alimentaţiei suficiente a făcut ca băieţelul să nu se dezvolte corespunzător. Are înălţimea unui copil de 4 – 5 ani şi este foarte slab. Coşul pieptului, ieşit mult în faţă, denotă un rahitism nefiresc în condiţiile unei hrăniri adecvate. Întrebaţi care este raţiunea pentru care Alexandru este mult mai scund decât ar trebui să fie la vârsta lui, părinţii au găsit şi explicaţia: băiatul e de vină. „E blăstămat, toate le trage de pe masă”, spune mama. O fi blăstămat, dar de soartă, probabil. Ori, poate, cei doi părinţi nu realizează ce înseamnă să creşti un copil. Că el trebuie, înainte de toate, hrănit şi îmbrăcat. Copilul este crescut într-un frig de nedescris. Geamurile sparte şi uşile care se închid cu greu fac din interiorul locuinţei unul puţin primitor. Mai ales că lemnele din sobă sunt prea verzi pentru a arde. Iar băieţelul, cu o cămaşă subţire este prea neajutorat să ceară mai mult. Umblă desculţ pe podelele reci. Dar e obişnuit cu frigul. Pătuţul în care a stat timp de nouă ani, în care nici măcar o saltea nu se află, i-a fost de ajuns. Lipsa de preocupare a părinţilor faţă de educaţia propriului copil a făcut ca Alexandru să nu vorbească nimic. E drept că suferă de un retard psihic sever, dar acesta putea fi corectat printr-o îngrijire specială. Nu a fost cazul. Singura grijă a părinţilor este aceea legată de asigurarea raţiei de alcool. „Beu un păhărel, cum să nu beu? Că fiecare om îl bea. Mă duc la bar şi cu 35 de mii, îmi ieu un spirt. Dacă io fac banii în casă… De băutură am oricând. Şi la nevastă îi dau. Câtă aduc în casă atâta bea”, spune tatăl.


Ligheanul spălării mâinilor
Directorul Nicolae Boitor afirmă că Primăria din localitate este cea care trebuie să ia măsuri pentru înlocuirea asistentului personal. „Primăria angajează asistenţii personali, dânşii monitorizează, dânşii plătesc. Au puterea şi chiar obligaţia să înlocuiască acel asistent dacă consideră că nu îi acordă condiţiile necesare copilului. Direcţia nu are atribuţiuni de a înlocui asistentul personal sau a angaja asistenţi personali. Direcţia intervine când suntem sesizaţi în cazul unui abuz”, afirmă Boitor. Sesizarea a venit în 2007. Dar mai contează? De cealaltă parte, primarul Nicolae Giurgiu, la rândul său, un personaj certat cu legea (fiind aproape de a fi exclus din rândul preoţiei, după afacerile necurate cu banii unei cooperative de credit, pe care a condus-o ilegal timp de mai mulţi ani), ne spune că alţii trebuie să ia măsuri şi nu el: „Considerăm că Direcţia ar trebui să vină. Noi i-am sesizat, ca să ducem copilaşul acesta. Şi să ne ocupăm de el. Aşa, numai în timpul regimului Ceauşescu, am văzut la televizor câţiva copii”. După ultima vizită a reprezentanţilor Direcţiei, aceştia au ajuns la concluzia că băieţelul trebuie luat din familie. Nicolae Boitor spune că în cazul acesta, se va adresa organelor de cercetare penală pentru stabilirea vinovăţiei părinţilor. „Va fi luat în regim de urgenţă, deşi centrele noastre nu sunt pregătire pentru persoane cu handicap grav, va fi luat în regim de urgenţă într-una dintre locaţii şi vom deschide dosar penal împotriva părinţilor”, declară directorul DPC. Întotdeauna trebuie să răspundă cineva? Dar foarte rar cei plătiţi din banii publici să ia măsuri de protecţie socială.

Legea
Legea 272, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevede explicit atribuţiile şi obligaţiile conducerii Direcţiei de Protecţia Copilului în caz de abuz sau neglijenţă. Articolele 64 – 66, precizează următoarele: „Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.” Urmează ca instanţa de judecată să analizeze oportunitatea luării măsurii de plasament în regim de urgenţă, pe care o poate menţine sau înlocui.

sportlocal.ro

duminică, 15 februarie 2009
ţiganii puşi la punct de Dolha
"dacă" de procuror
joi, 12 februarie 2009
Baia Sprie, otrăvită cu arsen
Timp de opt ani, locuitorii oraşului Baia Sprie au consumat apă care conţine arsen. Datele privind acest fapt foarte grav au fost făcute publice pe parcursul unei dezbateri care a avut ca temă închiderea iazului de decantare de la Tăuţii de Sus. Compania REMIN a depozitat 3 mii de tone de pirită auriferă, cu conţinut de arsen, în imediata vecinătate a unei surse de apă.
În cadrul unei dezbateri publice privind proiectul de închidere a iazului de decantare de la Tăuţii de Sus, reprezentanţii instituţiilor judeţene responsabile de protecţia mediului au scos la iveală documente care atestă faptul că locuitorii oraşului Baia Sprie au băut apă otrăvită. Mai precis, Călin Crişan, actualul comisar şef al Gărzii de Mediu Maramureş, a afirmat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie sunt depozitate, lângă halda de steril, 3 mii de tone de concentrat aurifer, care conţine arsen. În imediata vecinătate, se află o priză de captare a apei, care deserveşte locuitorii din Baia Sprie. Sursa de apă a fost folosită în perioada de secetă, pentru alimentarea cu apă a oraşului. Este foarte limpede faptul că infiltraţiile provenite din acea pirită au ajuns şi în priza de apă, având în vedere faptul că locaţiile celor două sunt foarte apropiate. Aşa se face că încă din 2001, locuitorii din Baia Sprie au consumat apă otrăvită cu arsen. Pe lângă faptul că pirita respectivă conţine arsen, în timp, ea trece printr-un proces de leşiere, în urma căruia rezultă un acid sulfuric. Iar folosirea apei în perioada de secetă a fost una cu atât mai gravă, cu cât concentraţia de metale grele şi arsen a fost mai mare, din cauza lipsei procesului de diluţie.
Pirită de Şuior, cu arsen
Ulterior dezbaterii publice, Eugen Olea, directorul Companiei REMIN a contrazis afirmaţiile lui Călin Crişan, acuzându-l că vorbeşte în necunoştinţă de cauză. „Nu este adevărat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie s-ar fi depozitat pirită auriferă. Cei care fac astfel de afirmaţii sunt răuvoitori sau vorbesc în necunoştinţă de cauză”, a spus Eugen Olea. Astfel, comisarul şef Călin Crişan a venit cu argumente pentru a-şi susţine afirmaţiile. „Probabil, directorul Olea nu este la curent cu faptul că în 2001, inspectorii de atunci ai Gărzii de Mediu au depistat, la 29 noiembrie, nişte transporturi de pirită, chiar la halda de la Puţul 5, provenite din depozitul de concentrate al Companiei REMIN. Am contactat persoanele responsabile şi s-au încheiat nişte acte. Acestea consemnează şi declaraţia şefului de depozit al concentratelor, din Baia Mare, care a afirmat că este vorba de 3 mii de tone de pirită de Şuior, adică pirită auriferă cu conţinut de arsen. Din punct de vedere al mediului, faptul că are arsen este foarte grav, mai ales că pirita respectivă se află într-o zonă care generează un impact major asupra cursurilor de apă. Oricum ar fi fost grav, chiar dacă nu avea arsen. Am atras atenţia autorităţilor, primarului, fostului primar şi viceprimar că în cazul în care acel steril, indiferent că e cu arsen sau nu, pentru că e la fel de toxică, în timp, va începe leşierea bacteriană şi vom avea un pârâiaş de acid sulfuric ce va curge înspre priza de apă a oraşului Baia Sprie. S-ar putea ca apa respectivă să fie potabilă astăzi, dar, cu siguranţă, în zece ani, ea nu va mai fi potabilă deloc”, a declarat Crişan.
Pirită în aer liber
La data efectuării controlului la Puţul 5, de către inspectorii de mediu, s-a încheiat şi un proces – verbal de constatare, în urma căruia Sucursala Minieră Baia Mare a fost amendată cu 30 milioane lei vechi. În conţinuţul acelui proces – verbal, se precizează provenienţa piritei: „Conducerea EM Baia Sprie, prin inginerul – şef, Francisc Bakoş, declară că aceste pirite au fost aduse şi depozitate pe acel amplasament de către Sucursala Minieră Baia Mare, în primăvara anului 2001. Piritele sunt depozitate în aer liber, direct pe sol, cantitatea de clarată de Nicolae Gâta, şef al depozitului de concentrate al Sucursalei Miniere Baia Mare, fiind de 3 mii tone”.
Date din burtă
„Proiectantul a întocmit atât de superficial documentaţia respectivă, că nici măcar nu s-a deplasat la Puţul 5, să facă o analiză reală a solului, în privinţa metalelor şi sulfurilor existente. La închiderea unui perimetru minier, regulile sunt foarte clare şi trebuie făcute studii preliminare. Dacă veţi studia documentaţia depusă la Agenţia de Protecţia Mediului, veţi vedea că datele sunt prezentate din burtă. Nişte date într-o zonă în care vom avea altceva”, a declarat Călin Crişan.
duminică, 8 februarie 2009
fotograful calin matei
arta de a nu reuşi un calendar



marți, 3 februarie 2009
fâsul de la Haga
luni, 2 februarie 2009
Hala fantomă şi tranzacţiile directorului adjunct al finanţelor
Căutând pe net poze cu Ioan Moser, un fost handbalist transformat în ţepuitor la nivel profi, am găsit că Primăria din Timişoara i-a cordat titlul de cetăţean de onoare. Argumentul - omul a reuşit să ridice prestigiul Timişoarei în lume. Eh, asta m-a dat gata! Chiar că a rigicat prestigiul. Mai jos, un articol cu mică parte din ilegalităţile acestui Moser. Ioan sau Hans, cum îşi mai spune.
Direcţia de Finanţe Publice Maramureş a vândut un imobil care nu există. Directorul adjunct al instituţiei, Tiberiu Antal, cel care a semnat procesul - verbal de vânzare, afirmă că imobilul respectiv a fost ridicat de proprietar, iar Direcţia a vândut o altă construcţie. Vinovat a fost găsit Ioan Moser, condamnat penal pentru uz de fals şi înşelăciune.
Ioan Moser, fost handbalist, component al echipei naţionale, în vremurile de glorie ale handbalului românesc, a reuşit performanţa de a deveni celebru şi prin escrocheriile făcute în Maramureş. În urmă cu zece ani, era un prosper om de afaceri. La Ocna-Şugatag, el a deţinut o hală de producţie pentru tâmplărie tip PVC. Cu toate că firma mergea bine, el a acumulat datorii la bugetul de stat, fapt pentru care reprezentanţii Direcţiei de Finanţe Publice Maramureş au instituit sechestru imobiliar pe hala respectivă şi au scos-o la vânzare. Ea a fost achiziţionată de Daniel Bujor, un investitor de origine română, stabilit în Statele Unite ale Americii. După cumpărare, Bujor a intenţionat transcrierea halei în Cartea Funciară, însă a constatat că acest lucru este imposibil, deoarece hala avea un alt proprietar, şi anume Ioan Miron. Atunci, reprezentanţii Direcţiei de Finanţe vânduseră imobilul altuia şi nu pe cel al lui Moser. În realitate, Moser trecuse hala respectivă în actele de contabilitate pe care le prezentase la Finanţe, cu toate că hala era proprietatea lui Miron. Fără a verifica autenticitatea acelor acte şi fără a cere date suplimentare la Biroul de Carte Funciară, Tiberiu Antal, actualul director adjunct al Finanţelor Publice, şi-a pus semnătura pe procesul - verbal de vânzare. În acel act apare consemnat foarte limpede faptul că "bunul nu este grevat de sarcini".
Handbalist condamnat penal
Ulterior vânzării halei, Tiberiu Antal a afirmat că nu a ştiut că hala nu era proprietatea lui Moser şi că s-a bazat pe o expertiză financiară, iar Ioan Miron ar fi intabulat hala respectivă abia după aceea. El este contrazis în explicaţii de magistraţii maramureşeni, care i-au dat câştig de cauză lui Miron într-un proces intentat de acesta din urmă. După ce au scos la vânzare un bun aparţinând altuia decât debitorului Ioan Moser, reprezentanţii Direcţiei de Finanţe s-au văzut nevoiţi să îi restituie lui Daniel Bujor întreaga valoare a halei fantomă (320 milioane lei vechi, în 2001), precum şi dobânda legală. În total, aproape 600 milioane lei vechi. Ulterior, Direcţia de Finanţe a depus plângere penală împotriva fostului handbalist Ioan Moser. În cursul anului trecut, Judecătoria Sighetu Marmaţiei l-a condamnat pe acesta la un an şi şase luni închisoare, cu suspendare, pentru comiterea infracţiunilor de uz de fals şi înşelăciune, obligându-l, totodată, să plătească Direcţiei de Finanţe 2,6 miliarde lei, precum şi 310 milioane lei, cheltuieli de judecată. În prezent, Ioan Moser se află în Germania, unde îşi petrece liniştit bătrâneţile. Nici măcar la procese nu s-a sinchisit să vină, deşi a fost citat de nenumărate ori.
Antal, Moser & Co
