Ieri, pe you tube a fost postat un interesant material cu şi despre finanţele maramureşene. Dincolo de povestea cu şefii Direcţiei de Finanţe şi aspecte legate de DNA, filmuleţul vine cu date interesante despre averea lui Romulus Blaga, reprezentantul ANAF în teritoriu, căruia şefii de la Bucureşti i-ar fi transmis un mesaj inteligent: IT'S 'NAF. Genială exprimarea autorului, trebuie să recunosc. Pe final, un episod de o obrăznicie rară, cu un purtător de uniformă ejectând cameramanul din faţa sediului instituţiei, adică de pe domeniul public. Ziarist fiind, ştiu ce înseamnă asta. Asemenea atitudini nu sunt de admis. Poate văd şi şefii lui filmuleţul şi iau atitudine. Am înţeles că e doar un prim episod legat de cei de la finanţe.

Va urma.

Şocant! Pensie de doi lei!

O femeie din Rozavlea a şocat o ţară întreagă cu pensia sa de numai 3 lei. Totuşi, în România sunt şi pensii mai mici. Chiar în Maramureş. O localnică din Ieud încasează lunar o pensie de doar 2 lei. Prin comparaţie, cea mai mare pensie din judeţ o depăşeşte de 7.500 de ori. Femeii i-ar trebui 650 de ani pentru a o egala.

În urmă cu câteva zile, presa locală şi centrală a prezentat şocantul caz al maramureşencei cu cea mai mică pensie din ţară. Femeia din Rozavlea încasează lunar doar 3 lei. Ieri, ne-a fost dat să aflăm că recordul acesteia este bătut tot de o maramureşeancă. Aceasta locuieşte în Ieud şi are o pensie de nici mai mult, nici mai puţin, decât 2 lei. Într-un colţ uitat de lume şi de autorităţi, Anuţa Hotico supravieţuieşte cu ajutorul uneia dintre fiicele sale, care stă într-o casă alăturată. La cei 73 de ani pe care îi are, femeia se bucură că încă mai este în viaţă. Are numeroase probleme de sănătate, iar trupul îi este atât de slăbit încât nu îi permite să treacă pârâul Ieud, pentru a ajunge la cel mai apropiat magazin din sat. Şi chiar dacă ar reuşi să parcurgă drumul până la butic, cu siguranţă, cei 2 lei nu i-ar ajunge să cumpere mai mult de o pâine. Cu toate acestea, Anuţa Hotico are puterea să zâmbească şi povesteşte că până şi poştaşul glumeşte uneori, atunci când îi aduce banii, spunându-i să aibă grijă unde îi pune, în caz că va fi căutată de hoţi. Cu aşa venit nu şi-a permis luxul de a se deplasa într-un oraş decât foarte rar. Şi atunci, pentru a ajunge la spital. Sighetul a fost primul şi ultimul municipiu văzut vreodată de pensionara din Ieud. Baia Mare s-a dovedit a fi prea departe.

Penibila situaţie datează din 2005, când statul i-a acordat femeii pensia de urmaş după soţul decedat în 1990. Cine şi cum a calculat această sumă este greu de imaginat. Dar rezultatul la care au ajuns slujbaşii statului este unul uluitor: o pensie de 7.500 de ori mai mică decât cea a celui mai privilegiat dintre pensionarii maramureşeni. Este vorba despre un fost judecător care încasează lunar 15.600 lei. Un calcul simplu ne arată faptul că pentru a egala indemnizaţia lunară a magistratului, Anuţa Hotico trebuie să aştepte 650 de ani. Văzând această discrepanţă astronomică, ne întrebăm care a fost unitatea de măsură în cântărirea muncii prestate în cele două cazuri. Probabil, femeia din Ieud, care a muncit zeci de ani pentru statul român (în cadrul fostului CAP), a fost depunctată din cauza lipsei la dosar a unor hotărâri judecătoreşti anulate la Strasbourg, pentru care România plăteşte bani grei. În faţa acestei sfidări a autorităţilor statului vizavi de pensionari, spiritul civic de care Anuţa Hotico a dat dovadă este impresionant. Până acum, s-a prezentat de fiecare dată la vot, pentru a-i alege pe cei care o reprezintă în administraţia locală sau centrală. Dovadă stau numeroasele ştampile aplicate pe câteva file ale buletinului. Ea spune că motivul pentru care a votat ori de câte ori a avut ocazia a fost acela de a nu avea probleme cu autorităţile statului. S-a gândit că ajungând la medic, de exemplu, ar putea fi luată la întrebări în cazul în care nu ar avea toate ştampilele în buletin. Şi s-a dus la vot. Să aleagă nişte nesimţiţi după ale căror legi i s-a calculat o pensie umilitoare. De doi lei.

Pensia suspendată câteva luni

„Soţul meu a murit în urmă cu 18 ani. Până în 2005, nu am primit nimic după el. Atunci, mi-a venit pensia asta. Doi lei. De atunci, nu s-a modificat. Ce să fac cu banii ăştia? Nu-mi ajung nici de o pită. Poştaşul glumeşte şi zice . O fo o vreme când nu mi-o mai adus pensia. Nu ştiu di ce. O umblat fata mea să se intereseze şi apoi iară mi-o trimis-o. Când îmi aduce poştaşul banii, îi dau la nepoţi. Că am opt care stau în casa cealaltă. Ni-i foarte greu. Dacă nu ar fi fata mea cu mine, nu ştiu ce aş face. Sunt bătrână şi bolnavă. Am cu tensiunea şi cu inima. Şi medicamentele îs tare scumpe”, a spus Anuţa Hotico.

colegiul meu de vis

În urmă cu câteva zile, eMaramureş a lansat un motor de căutare legat de alegerile parlamentare. În funcţie de adresă, puteţi găsi colegiul arondat şi candidaţii pentru Senat sau Camera Deputaţilor. Merge bine, singurul inconvenient este că după introducerea denumirii localităţii trebuie să aşteptaţi până să completaţi şi adresa. Deci, nu le puteţi introduce ambele în acelaşi timp. Dar ăsta să fie cel mai mare păcat.

Eu l-am testat pentru Dragoş Vodă, zona în care locuiesc. Şi iată mândrele liste din care voi alege pentru Senat şi Cameră.

La Senat, sunt în colegiul I. Foarte bine m-am simţit, măcar să fim şi noi, ăştia de la periferie, pe primul loc odată. Şi cam atât, pentru că numai denumirea e de colegiul ăsta. Că despre candidaţi nu pot spune că mă dau pe spate.

1 De Vasile Berlingher am auzit în campania de la locale. În rest, nimic. Cu afacerile lui pe la "Vasile Goldiş". Acum cred că a trecut de un stres. Cel cu sediul Institutului de Proiectări. I-a ieşit schema. Iar cu procesele cu Prodalimentul a terminat. Sau l-au terminat. Hm, mai ia omul câte o ţeapă. În concluzie, nu l-aş vota.

2 Căpuşan Edit e prea ancorată în Secolul XX, în care şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă. 65 de ani? E expirată. Nu aş trimite bătrâni la băi, în Parlament. Am avut până acum destui. A fost consilier judeţean până acum şi în afara unor ridicări de mână nu am remarcat-o cu nimic. Femeia chiar nu are nicio treabă cu administraţia. Iar cu politica nici atât. Deci, cancel.

3 Claudiu Filip? Who the hell is he? Profesor - profesor, îmi zice. Tată, atunci, la catedră.

4 Dan Mihalache. E şi el doctor. Dar în ştiinţe politice. Ceea ce spune ceva. Ca valoare, merită. Omul se ştie, se are. Nu degeaba îi scria lui Năstase discursurile. Din păcate e prea puţin ancorat de Maramureş şi se diluează între drumuri de Brusells şi Bucureşti. De luat în calcul, cu toate meciurile pe care le are în PSD şi faptul că nu e de-al locului. Că nu e din Maramureş contează mai puţin la oraş. Însă la ţară, ceva mai mult. Iar în colegiu sunt multe localităţi rurale.

5 Liliana Moga. Ştearsă. Palidă. Inexistentă politic. Mulţumim. Următorul.

6 Titus Paşca. A mai fost în Parlament, măcar ştie pe unde e intrarea, faţă de alţi candidaţi. În ultimii ani a fost consilier judeţean. La prestaţie, modest. La negocieri are un cuvânt de spus. Practic, e mai mult un politician decât un om al administraţiei. Ceea ce în Senat face diferenţa. Nu ştiu. Mă mai gândesc. Că e liberal, puţin mă interesează.

7 Mariana Pop. În afară de faptul că arată cu 10 ani mai tânără nu impresionează cu nimic. E lider de grup PD-L, în Consiliul Local, dar e pe dinafară cu administraţia. Iar cu politica şi mai şi. Nu iese în faţă cu nimic, nu are forţă, lipsită de vlagă. Încă îşi caută identitatea în partid. La CL ridică mâna când îi face semn "douădejte" Grădinaru, că a vorbit el cu Mircea Man şi e OK. Deci, încă un cancel. Şef adjunct la Inspectoratul Şcolar e suficient.

La Senat, tot aşa. Două nume şi o droaie de paranteze. Şi aici suntem primi. Dar nu la candidaţi.

1 Emil Ambruş. Extensia becaliană în Maramureş. Incoerent, insuficient, de neînţeles. Mulţime vidă în politică. Măscărici ca el dau culoare peisajului. Atât.

2 Raul Chiş nu-mi spune nimic. Nici măcar o poză nu are pe net. În concluzie, click ignore.

3 Dănuţ Marinca. Medic. Pe latura asta nu mă pronunţ, că nu am calitate, deşi mai ştiu una, alta. Are o memorie fantastică şi îţi spune o droaie de chestii de care te miri de unde le scoate. La politică, Marinca merge. Are nas, ştie multe. Îi place. În administraţie n-are nicio treabă. La CJ mergea mai mult să se distreze cu colegii. Abordabil pe orice subiect. Îl aştept la emisiuni.

4 Cristian Niculescu. E cel mai cunoscut dintre candidaţi. Nu numai ca şi avocat. Face o figură frumoasă în Consiliul Local, unde a dat un impuls prin venirea sa acum patru ani. Şi la comunicare merge. Dacă nu vor reuşi să-l enerveze prea tare, încât să-şi iasă din fire pe TV, Cristi are şanse. Dar dacă merge în Parlament, nu-l mai văd bine în campania pentru Primărie, de peste patru ani, unde Dolha a luat un avans consistent. Dacă rade şi Craica...

5 Valdman Istvan, geolog şi cadru universitar. Soţia, fost judecător, pensionată recent. Într-un articol precedent prezentam pe blog venitul femeii pe anul trecut. Uimitor. Cel puţin în comparaţie cu al soţului. Click pentru detalii. Eu dau next. În plus, am o problemă. În România, vreau să fiu condus de români. Nu de udemerişti. A, candidează omul independent, no problem. Dar nu udemere.

6 Gheorghe Zoicaş. O Billă penală. Ce să mai zic? Şi pe el îl aştept la emisiune...

despre un penibil. grigore.

Vedeta locală Grigore Ciascai a furat-o urât de tot săptămâna asta în ziarul lui Romeo. El şi Nensi sunt făcuţi praf de Ladislau Beldi, cel care odinioară finanţa hârtia celor doi. Acum, Beldi şi-a adus aminte de anumite amănunte din perioada de colaborare cu Grigore & Co. Un gest bine venit, zic eu, omul nu mai ştie unde începe şi unde se termină presa. Pe lângă faptul că hârtia sa se doreşte un fel de cârcoteală despre mass-media de la noi, e plină de inepţii. În articole nesemnate, Grigore scrie ce vrea şi de cine îşi aduce aminte că l-a enervat sau, din contră, i-a făcut un favor. Până acum am dat ignore şi cancel prostiilor pe care le debitează creierul său, însă, mă văd nevoit să fac o precizare pentru cititorii acestui blog. Grigore a afirmat în hârtie că eu l-am acuzat pe blogul personal că linge blide pe unde poate. După cum se poate vedea, pe blogul meu personal nu am amintit niciodată de Grigore, blidele lui şi hârtie. Hârtia cu care se şterge pe bot. A auzit el că mai postez pe broscuţe. :)) Până o să ştie el cine sunt cei care postează acolo, mai are mult de căutat.

MANevra Nicu Boitor

Cândva, Nicuşor Boitor se chinuia să ia un 7 nenorocit, să prindă şi el directoratul adjunct la Direcţia de Protecţia Copilului. Nu a fost în stare, deşi a încercat de două ori. La legislaţie a fost chiar penibil. Undeva în jur de 1,5. Asta a fost nota pe care i-au acordat-o cei din comisie. Acum, i-a pus Cel de sus mâna în cap şi s-a pricopsit cu postul del mare. E director executiv. Se pune întrebarea cum a reuşit Nicuşor ăsta să ia faţa mai multor VIP-uri locale care au vizat postul. Simplu. Nu s-a găsit unul mai de soi. Sau s-a găsit, dar nu a acceptat. Preşedintele CJ Mircea Man l-a visat pe partenerul său de poker, Ghiţă Marian. Nu ar fi fost o carte norocoasă. Oricum, Marian a avut simţul lungului nasului şi a refuzat. S-a mai vehiculat şi numele unui fost director. Dar şi Ana Moldovan a avut simţul ridicolului şi a dat "cancel" invitaţiei. Ar fi fost chiar penibil. După ce îşi umpluse plasele bine de tot pe vremea proiectelor mamut. Să revină la şefia unei instituţii pusă pe picioare, cu un buget de unde poate picura mult şi bine. A mai fost şi ideea unui fost poliţist. Şef la Direcţia Agricolă. Dar şi ăsta s-a eschivat. A lăsat pe altul. S-au mai urmărit neşte nume de prin alte locuri ale ţării. Tot degeaba. Aşa că a rămas Nicuşor. Simplu de manipulat şi foarte uşor de convins. Cu bubele lui din trecut, adunate ca simplu educator la Gârdani, unde şi-a ridicat o mândreaţă de vilă pe spatele copiilor din Centru, Nicuşor e la mâna lui Man. Care face cu el ce vrea. Sau ce vrea fosta şefă de la Adopţii. O Lavinia Orzac fără scrupule şi decoltată până la buric pentru atingerea scopurilor. La Direcţie va urma un concurs. Care foarte frumos se arată a fi. Chiar dacă Nicuşor nu ar avea ce căuta, se vor găsi portiţele legale de a-l prinde în schemă. Şi uite aşa, omul cu vila făcută de copiii orfani ar putea păstori cea mai importantă instituţie din judeţ. Cred că l-am subapreciat pe Nicuşor ăsta.

Cu buldozerul în Pietrosul Rodnei

În ultimii ani, Parcul Naţional Munţii Rodnei a devenit, tot mai des, destinaţia favorită a braconajului autohton. Vânatul urmărit: caprele negre. Recent, în zona Tăurilor Buhăescu, s-a construit un drum pentru a facilita accesul la mare altitudine. Acesta s-a realizat fără nicio autorizaţie. Fiind vorba de o zonă protejată de lege, fapta este una de natură penală. Până acum nu s-a identificat autorul intervenţiei respective. Singurul indiciu cert este un buldozer, găsit de autorităţi, la faţa locului. Acesta este proprietatea unei firme de exploatare lemnoasă.

La începutul lunii octombrie, un ranger al Administraţiei Parcului Naţional Munţii Rodnei, într-o deplasare pentru controlarea zonei, a descoperit mai multe intervenţii pe raza sa de activitate. Acestea s-au găsit atât pe teritoriul judeţului Bistriţa Năsăud, cât şi pe cel al judeţul Maramureş. În Bistriţa Năsăud este vorba despre o porţiune de teren de 0,7 km, în zona de conservare durabilă a Parcului. O porţiune de teren tampon, care face legătura între localitatea Romuli (Bistriţa – Năsăud) şi zona mai puţin accesibilă a Parcului. Ea reprezintă o prelungire a drumului de la Strâmba, amenajat de Primăria Romuli, pentru a facilita accesul în Parc. În judeţul Maramureş, s-a intervenit în zona Tăurilor Buhăescu, din Pietrosul Rodnei. Acea suprafaţă este proprietatea Comunei Romuli, din Bistriţa Năsăud, însă se află pe raza administrativ – teritorială a comunei Moisei. Pe suprafaţa proprietate a comunei Romuli s-au găsit două tronsoane de drum, unul de 2,5 km, iar al doilea, de 2,6 km. Unul se găseşte în Rezervaţia Ştiinţifică Pietrosul Rodnei, iar celălalt, în zona de protecţie integrală a Parcului.

„Nemernicii de braconieri”

În legătură cu construirea drumurilor respective, Administraţia Parcului a sesizat Garda de Mediu şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş. În urma unei deplasări la faţa locului, reprezentanţii celor trei instituţii au constatat modul în care au fost realizate lucrările ilegale, pedepsite sub aspect penal. Orice intervenţie într-o arie protejată se poate efectua doar cu aprobările de rigoare. Ori, în acest caz, avizele şi aprobările nu există. Autorităţile statului nu au ştiut nimic de existenţa drumurilor. Se pune întrebarea cine a realizat căile de acces şi în ce scop. Călin Crişan, inspector al Gărzii de Mediu Maramureş, ne-a declarat că până la această oră făptuitorii nu au fost identificaţi, însă, se presupune că scopul construirii drumurilor este acela de a facilita accesul braconierilor pe munte. „Legat de construirea a două tronsoane de drum, prin decopertarea solului şi distrugerea vegetaţiei în Parcul Naţional Munţii Rodnei, vă putem preciza că unul dintre tronsoane este realizat în Rezervaţia Ştiinţifică Pietrosu Mare, iar celălalt, într-o zonă tampon, de conservare specială. Realizările constituie fapte penale, atât statutul ariei respective, cât şi legislaţia în vigoare, interzicând cu desăvârşire astfel de acţiuni. După sesizarea primită din partea Administraţiei Parcului, am efectuat o deplasare la faţa locului, împreună cu reprezentanţii acestei instituţii şi ai Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş. Vizavi de aceasta, am înaintat un denunţ penal pentru depistarea şi pedepsirea făptuitorului. Deocamdată în privinţa acestora avem doar supoziţii. Când vom avea certitudini, sigur nu le vom ascunde. Referitor la intenţia realizării drumului, vă pot da două răspunsuri. Unul oficial: nu ştiu care este aceasta. Şi unul neoficial, în calitate de cetăţean al acestei ţări: cred că nemernicii de braconieri vor să ajungă mai uşor la zona de habitat a caprei negre”, a declarat Crişan.

Interese ilegale

Nici măcar Primăria din Moisei nu a avut cunoştinţă de drumurile construite în Parc. Primarul comunei Moisei crede că responsabili de lucrări sunt repezentanţii Primăriei Romuli. „Primăria Romuli are nişte pădure pe raza administrativ – teritorială a localităţii Moisei. Noi am pus în posesie, după ce li s-a reconstituit dreptul de proprietate. Există şi titlu de proprietate pe acea suprafaţă. Este vorba de câteva sute de hectare. După părerea mea numai cei de la Primăria Romuli puteau face drumul”, a afirmat primarul Toader Şteţcu.

Contactat telefonic, primarul comunei Romuli a negat că ar avea vreo implicare şi că ştie ceva despre caz. Mai mult, din auzite. Totuşi, ne-a oferit amănunte... intersante. „Nu prea ştiu ce să spun. Nu avem date. Acum ni s-a adus şi nouă la cunoştinţă şi am trimis pe cineva de la Primărie la faţa locului să vadă care e treaba. Am înţeles că a fost un drum pe care îl parcurgeau oile. Şi că doar s-a lărgit. Circulă mai multe variante. Se vorbeşte că s-ar fi interevenit din Borşa, sau din Moisei sau chiar din Romuli. Nu putem şti. Însă, am auzit că s-ar dori prelungirea sa până în Borşa. Cert este că până la această oră nouă nu ne-a solicitat nimeni aprobare”, a spus Ioan Moniţa, primarul comunei Romuli. Cine a intervenit, rămâne o incertitudine. Pe lângă povestea drumului lărgit, care duce la stână, una dintre variantele neoficiale care ne-a fost prezentată îi are îi prim plan pe reprezentanţii autorităţilor din Romuli. Aceştia ar fi căzut la o înţelegere cu Pavel Sângerozan, proprietarul unui fond de vânătoare privat. Unul dintre primele din România. Se pare că drumurile au fost realizate pentru a facilita accesul în Pietrosul Rodnei, unde printre ţintele urmărite ar fi şi aceea a caprelor negre. Amatorii de vânatori ilegale plătesc bine în astfel de cazuri, mai ales când li se pun la dispoziţie şi drumuri realizate în zone greu accesibile. Care este implicarea lui Sângerozan şi a conducerii Primăriei Romuli, în acest caz, este obligaţia organelor de cercetare penală să stabilească. În prezent, dosarul drumurilor ilegale din Rezervaţia Munţii Rodnei se află în lucru la Inspectoratul Judeţean de Poliţie. Dumitriţa Hotea, purtător de cuvânt al instituţiei ne-a declarat că poliţiştii lucrează la acest dosar, care priveşte infracţiunea de efectuare a lucrărilor fără autorizaţie pe raza Parcului Naţional Munţii Rodnei.

„Primarul din Romuli mi-a spus că administratorul de stână care a păşunat a luat un buldozer şi a lărgit drumul. Inspectorul Crişan a zis că nu este stână şi nu s-a putut lărgi”, a afirmat Şteţcu Toader, primarul comunei Moisei

La momentul deplasării la faţa locului, autorităţile au descoperit un buldozer. Acesta îi aparţine lui Dumitru Mureşan, administratorul unei firme de exploatare lemnoasă. S-au prelevat probe conţinând urme de sol, care vor fi comparate cu şenilele buldozerului. „Bănuim că drumurile acestea au fost realizate pentru a facilita transportul motorizat în zonă al unor persoane interesate. În urma celor sesizate, ne-am deplasat la faţa locului, alături de Poliţie. S-au efectuat măsurători cu gps, am făcut poze. Am decoperit un buldozer, care, după măsurători, pare a fi utilajul cu care s-a lucrat”, a afirmat Doina Jauca, directorul Administraţiei Parcului Naţional Munţii Rodnei

svoboda - vin băieţii. cu apă pleoştită.

Îmi place că Dănuţ a început să simtă gustul... subiectelor. Şi nu numai al ăstora, ci şi al apei stătute la soare. Tocmai în curtea firmei. Una cu renume. Svoboda îi zice. Chiar dacă el s-a ferit să o spună direct. Io n-am inhibiţii dintr-astea, mai ales după ce am văzut că pe ultima dintre pozele expuse de el se poate remarca şi logoul firmei, pe una dintre dubiţe. Dar de ce o mai întind, în loc să vă dau linkul la material. Interesantă treaba cu apa asta în peturi. Na, că iar mă apuc. Aici e linkul.

Corupţie avem. Dar e mică.

Maramureşeul s-a situat pe locul secund, la nivel naţional, în privinţa numărului de cazuri de corupţie mică rezolvate. Cele 11 dosare soluţionate în perioada 2007 – 2008 au avut în prim plan persoane acuzate de trafic de influenţă. Acestea au pretins că prin influenţa pe care o aveau asupra unor funcţionari publici puteau rezolva eliberarea cu celeritate a unor acte oficiale.

În cursul lunii trecute, Parchetul General al României a făcut o analiză a tuturor dosarelor de corupţie mică soluţionate de procurori la nivelul fiecărui judeţ. Maramureşul s-a clasat pe locul al doilea, din punct de vedere al numărului de dosare finalizate în 2007 şi prima parte a anului 2008. Cu cele 11 rechizitorii întocmite, judeţul nostru a fost depăşit doar de Parchetul Bucureşti, care a rezolvat 14 din cazurile de corupţie înregistrate. Cele mai multe dosare nu privesc funcţionari publici sau angajaţi ai statului, ci diverse persoane care au pretins că au influenţă asupra acelor angajaţi ai instituţiilor publice care ar putea facilita obţinerea unor acte. Vom lua câteva dintre acestea, soluţionate în cursul acestui an. Unul dintre dosarele care ne-a reţinut atenţia a fost cel al Marianei Codreanu. Aceasta a indus în eroare mai multe persoane, pretinzându-le diverse bunuri şi sume de bani, afirmând că are influenţă asupra unor funcţionari publici, determinându-i să întocmească anumite acte care intrau în atribuţiile lor de serviciu. Una dintre victimele sale a fost T. Horj, angajat ca asistent medical în cadrul Serviciului de Ambulanţă Borşa. Dorind să-şi schimbe locul de muncă, Horj a apelat la ajutorul unei cunoştinţe de la Spitalul Sighet. Aceasta i-a recomandat-o pe Codreanu, despre care i-a spus că are "pile" la Spitalul Judeţean şi la Poliţie. Cei doi s-au întâlnit, iar femeia l-a convins pe Horj că îi poate facilita o angajare la Spitalul din Sighet. Mita a fost una ridicolă: un miel şi cinci litri de ţuică. Ulterior, ea l-a anunţat că a intervenit o problemă, toate posturile fiind blocate. Dar, a venit şi cu soluţia salvatoare: o angajare în Poliţie, că doar nu degeaba soţul ei era văr cu... Ioan Isac, şeful poliţiştilor maramureşeni. De această dată, pe lângă tradiţionalul miel şi cei cinci litri de pălincă (bună trebuie să fi fost, din moment ce i-a mai solicitat o damigeană), Horj adus şi 600 lei. Produsele au trecut foarte repede, la fel şi banii, dar cu încadrarea... mai greu. Totuşi, femeia a insistat. Iar Horj a venit cu felul trei bis: un miel, pe care l-a umplut tot cu cinci litri de pălincă. În plus, a adăugat 200 de euro. Evident, omul nu a fost angajat nicăieri, cu atât mai puţin într-un post de conducere în Poliţie, aşa cum îi promisese Codreanu. O, sancta simplicitas!

Păcăleala apartamentelor

De la miel şi pălincă, s-a trecut la lucruri serioase. Codreanu i-a propus aceluiaşi Horj facilitarea obţinerii unei garsoniere, în Baia Mare, la un preţ modic, de 7 mii lei. Ea s-a lăudat că îl cunoaşte bine pe Gheorghe Fotonea, şeful Serviciului de Spaţiu Locativ. Numai că, mai întâi, trebuia achitat avansul: 5 mii lei, 200 euro şi... nelipsita pălincă. Şase litri. E inutil să mai precizăm că omul nu a primit nimic din ce i se promisese. O altă victimă a Marianei Codreanu a fost I. Cărăban, secretar al Primăriei Dumbrăviţa. Acestuia, femeia i-a propus "rezolvarea" încadrării sale în gradul I de handicap şi un apartament la un preţ derizoriu, în Baia Mare. Secretarul a fost de acord şi i-a dat femeii sumele de bani solicitate (peste 1 mie lei, în total). În plus, i-a solicitat acesteia să-l ajute cu alte apartamente la preţ modic. Fără a ezita, Codreanu i-a luat banii, promiţând obţinerea apartamentelor. În final, omul a rămas cu banii daţi. Şi atât. Pentru că de apartamente, nici pomeneală. Pentru faptele sale, Mariana Codreanu s-a ales cu un dosar penal, pentru trafic de influenţă şi înşelăciune. În cursul urmăriri penale, s-a constat că T. Horj a fost înşelat cu peste 5 mii euro, iar I. Cărăban cu 1.500 euro.

Reţele de falsificatori

Gavril Nodiş este un client mai vechi al procurorilor maramureşeni. În cursul anului 2006, el a fost urmărit penal pentru trafic de influenţă şi fals. Cu ajutorul unui amic, Viorel Hosu, acesta a oferit diverse acte false (permise auto, paşapoarte) mai multor cetăţeni români cu domiciliul în străinătate. Cei plecaţi la muncă în Spania sau Italia s-au arătat dornici în a obţine un permis auto într-un timp cât mai scurt. Hosu a fost cel care le-a explicat acestora că poate obţine permise valabile, cu ajutorul lui Nodiş. Pentru 400 de euro de persoană, Nodiş le-a procurat solicitanţilor permise auto cu serii false. Până la urmă, cei doi infractori s-au ales cu dosare penale, procurorii constatând că în spatele lor se ascunde o întreagă reţea de falsificatori, din care făcea parte şi Nodiş. După trimiterea sa în judecată, procurorii i-au întocmit un alt dosar penal, pentru fapte similare. Unul dintre colaboratorii săi de nădejde a fost Iosif Pinczeş, care îi racola clienţi. Acesta a fost urmărit penal într-un alt dosar, alături de un poliţist din Seini, care îl ajuta la obţinerea de permise auto şi paşapoarte false. În dosarul despre care vorbim, Nodiş a pozat în postura de angajat al Serviciului Paşapoarte, promiţând victimelor rezolvarea, într-un timp cât mai scurt, a actelor dorite. Pentru fiecare permis, el pretindea 1.100 euro. În iunie 2008, rechizitoriul s-a finalizat, cu trimiterea în judecată a lui Gavril Nodiş, şi disjungerea cauzei faţă de un autor necunoscut, în legătură cu infracţiunea de fals.

Înşelată de patron

Nici administratorii societăţilor private nu au scăpat de procurorii maramureşeni. Unul dintre comercianţii băimăreni a ajuns în atenţia Parchetului, după ce a încercat să obţină diverse sume de bani de la o persoană care i-a cerut să o angajeze. Stelian Gergely deţinea un magazin cu produse second hand pe str. Gării, din Baia Mare. În cursul anului 2006, F. Cecilia a primit un "pont" din partea unei cunoştinţe, care i-a recomandat să ia legătura cu Gergely, în vederea încheierii unui contract de muncă. Femeia dorea completarea anilor vechime în cartea de muncă, precum şi obţinerea unui credit pentru achiziţionarea unor produse electronice. Gergely s-a oferit să o angajeze, dar nu oricum, ci contra unei sume de bani. Mai mult, i-a pretins şi câteva bunuri din cele pe care F. Cecilia urma să le cumpere cu creditul luat. În total, sumele pretinse au totalizat 500 lei, iar valoarea bunurilor s-a ridicat la 750 lei. Pentru faptele sale, Stelian Gergely a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracţiuni: înşelăciune, fals şi luare de mită.

razie pe "Horea"

Joi dimineaţă, încă de la primele ore, locatarii blocurilor Horea 46A şi 46B au fost luaţi la întrebări de reprezentanţii Primăriei. Într-o acţiune comună, desfăşurată alături de reprezentanţii Poliţiei şi Jandarmeriei, aceştia au verificat situaţia contractelor de închiriere pentru fiecare garsonieră şi au trecut la identificarea locatarilor. S-a constatat că mai bine de un sfert dintre familii locuiesc în spaţiile Primăriei fără contracte încheiate cu Municipalitatea.

"E rază, domne? E rază?" Oamenii pe jumătate adormiţi încercau să se dumirească. Oare cine îi mai lua la puricat de data asta? Poliţia, Jandarmeria, Primăria? Dăduse careva muzica prea tare ori se încăieraseră unii, în faţa blocului? Niciuna, nici alta. Deşi sesizările legate de astfel de aspecte sunt frecvente, în cazul blocurilor Horea 46 A şi 46 B, din Baia Mare. A fost ceva la care puţini se aşteptau, mai ales la ora 6 dimineaţă. La solicitarea viceprimarului Mircea Dolha, reprezentanţii Serviciului Spaţiu Locativ, în colaborare cu Jandarmeria şi Poliţia, au făcut inventarul tuturor locuinţelor din cele două blocuri. În total, 200 de garsoniere. Acestea sunt închiriate de Primărie, familiilor cu venituri reduse. Numărul şi complexitatea cazurilor sociale deosebite impunea o astfel de măsură. Problema este că în timp, unii şi-au dezvoltat mici afaceri din închirierea locuinţelor. Fie au "vândut" contractele de închiriere (deşi acestea se încheie doar pe perioada unui an), pentru sume absolut fabuloase, fie le-au folosit în alte scopuri decât cele destinate locuirii. Sunt garsoniere nelocuite, altele folosite pe post de depozit sau atelier de tâmplărie. În vederea închirierii garsonierelor, în cadrul Primăriei funcţionează o comisie a atribuirii de locuinţe. Există o listă de aşteptare, cu sute de solicitări. În ordinea depunerii cererilor şi în funcţie de complexitatea cazurilor sociale, membrii comisiei decid viitorii chiriaşi. Însă, nu se încheie bine contractele de închiriere, că locatarii deja cedează spaţiile, în schimbul unor sume de bani care depăşesc valoarea contractelor încheiate cu Primăria. Toată lumea e mulţumită. Cei care "vând" contractele sau subînchiriază spaţiile, se aleg chiar şi cu câteva mii de euro. Iar cei care preiau garsonierele se bucură că au unde să locuiască. Ani la rând, aceste aspecte au fost bine cunoscute membrilor comisiei, însă nimeni nu a pus piciorul în prag. Eliminarea acestor "intermediari" ar duce la acordarea garsonierelor doar acelora care merită cu adevărat să locuiască într-unul din cele două blocuri.

Locatari în toaletă

Luaţi la întrebări, oamenii nu s-au arătat foarte nedumeriţi, chiar dacă au fost treziţi din somn. Părea o chestiune formală, cu care erau obişnuiţi. Pentru cei care au intrat pentru prima dată în acele blocuri, izul întâlnit a fost un adevărat şoc. La fiecare garsonieră era un altul. Parcă şi mai ciudat decât cel al familiei vecine. Însă oamenii de ordine nu s-au lăsat intimidaţi. Au bătut la fiecare uşă şi au trecut la identificarea celor care locuiesc în garsoniere. Cei care nu au deschis, deşi nu au fost multe cazuri, s-au ales cu o somaţie, lipită pe uşă, prin care au fost invitaţi la sediul Serviciului Spaţiu Locativ. Sesizând prezenţa jurnaliştilor la această acţiune, mulţi au profitat de prilej pentru a-şi expune nemulţumirile. Cei mai muţi s-au arătat indignaţi de diferenţa mult prea mare dintre chiria plătită către Primărie şi condiţiile oferite. "Nu avem curent. Doar etajele II şi III sunt legate. Noi aducem de acolo. Plătim între 500 şi 700 de mii, pentru un bec. Dacă mai folosim şi pentru altceva, atunci suma se măreşte. De încălzire ce să mai vorbim. Avem sobe, cu lemne. Aici nu există nimic. Nici măcar apă potabilă. Aducem de jos, de la un robinet. În schimb, plătim chirie Primăriei, un milion de lei", ne-a declarat unul dintre locatarii blocului 46B. Foarte multe dintre familiile care locuiesc aici trăiesc la limita subzistenţei. Cu venituri extrem de mici. Deşi, în ultima vreme, mulţi s-au angajat pe unde au putut. În special la serviciile de salubritate şi o fabrică de canapele. În general, garsonierele sunt ocupate de familii cu mulţi copii. Nimeni nu le mai ştie numărul. Desculţi şi pe jumătate dezbrăcaţi hoinăresc toată ziua pe holuri. Câteva dintre cazurile sociale existente aici sunt desprinse parcă din altă lume. La două dintre etaje, toaletele comune sunt locuite de ani buni. La catul superior, stă o femeie cu mai mulţi copii. Unii au, la rândul lor, copii. Însă, nu au altă alternativă. E bună şi toaleta. Femeia se bucură că nu stă la un etaj inferior, unde apa murdară i-ar curge pe pereţi. Aşa cum se întâmplă în toaleta comună de la etajul I, abandonată mai demult şi folosită acum de o familie numeroasă. Aici, mirosul îngrozitor te face să păstrezi o oarecare distanţă faţă de intrare. Apa de la toaletele aflate la etajele superioare se scurge pe ziduri. Unul dintre bărbaţii care locuieşte în acel spaţiu ne spune că a depus numeroase cereri către Primărie, pentru a primi o locuinţă decentă, însă nu s-a găsit niciuna. Atunci, merge şi toaleta. Decât nimic... Poate la anul, când comisia va decide cu cine va încheia Municipalitatea noile contracte.

Reabilitare şi mansardare

Rezultatul raziei a fost unul aşteptat: 25 – 30% dintre locuinţe prezentau probleme. Locatarii nu aveau contracte încheiate cu Primăria (preluând spaţiile de la titulari) sau nu erau de găsit, aceştia locuind în altă parte. Cei vizaţi sunt aşteptaţi la Primărie, pentru reglementarea situaţiei. Pe de altă parte, Gheoghe Fotonea, şeful Serviciului Spaţiu Locativ, ne-a spus că reabilitarea locuinţelor respective reprezintă o prioritate pentru Municipiu. Un pas care trebuia făcut demult. "Cele două blocuri vor intra, începând cu Primăvara anului viitor, în reabilitare totală. Sunt fonduri venite prin Agenţia Naţională de Investiţii. Proiectul cuprinde şi mansardarea blocurilor. În primul rând, trebuie executate lucrări de racordare la reţelele electrice", ne-a spus Fotonea.

Sfântul discordiei şi-a luat zborul din Centrul Vechi

Se împlineşte cincinalul de la demararea proiectului, iar Municipalitatea băimăreană nu a reuşit să finalizeze lucrarea din Centrul Vechi al oraşului, una care reprezintă vechiul sigiliu al urbei. Monumentul este aproape de a fi predat, însă, el nu are avizul de specialitate al Ministerului Culturii, riscând a fi demolat. Toată vina este aruncată acum pe artist, acuzat că a modificat proiectul, cu includerea statuii Sfântului Ştefan în cadrul lucrării. Totuşi, vechiul sigiliu cuprinde şi o reprezentare a acestui sfânt, protectorul oraşului.

Ansamblul sculptural din Centrul Vechi continuă să dea naştere controverselor. Scandalul a început în urmă cu câteva luni după ce sculptorul a amplasat lucrarea în piaţa respectivă. În primul rând, trebuie precizat faptul că investiţia a costat Municipalitatea peste 6 miliarde lei vechi. S-a pus problema dacă lucrarea necesita acest preţ. Apoi, executarea unuia dintre elementele principale ale monumentului, respectiv o statuie reprezentându-l pe Sfântul Ştefan, vechiul protector al oraşului, a stârnit reacţii adverse, chiar din partea colegilor sculptorului Kadar, reprezentanţii Uniunii Artiştilor Plastici. Aceştia au sesizat mai multe instituţii ale statului, în legătură cu schimbarea proiectului. Unul care, până la această oră, nu are avizul Ministerului Culturii, fapt pentru care întreg ansamblul sculptural riscă să fie demolat. Astfel, artistul a fost pus într-o postură jenantă. Mai întâi, a fost obligat să-şi nege propria lucrare, prin demontarea sa şi modificarea statuii. Iar apoi, amendat de reprezentanţii Camerei de Conturi pentru că a întârziat finalizarea monumentului. Cu toate acuzele care i se aduc, sculptorul este cel mai puţin vinovat din toată această poveste. Într-o încrengătură a intereselor maghiare locale şi cele care ţin de administraţia oraşului, Kadar a fost prins la mijloc. Este un sculptor valoros (deşi poate aceasta este una dintre lucrările care nu-l reprezintă), aşa cum îl descriu mai mulţi artişti băimăreni, ale cărui venituri sunt atât de modeste încât în ultima vreme abia a reuşit performanţa de a-şi înlocui televizorul alb – negru cu unul color. Pe nedrept, acesta este acuzat că a executat o statuie a Sfântului Ştefan care nu exista în proiectul cu care a câştigat concursul şi că a realizat lucrarea fără avizul Ministerului Culturii.

Sfântul discordiei

Vizavi de monumentul lui Kadar s-a spus că s-ar fi realizat fără respectarea proiectului. Am mers pe fir, încercând să ne lămurim asupra subiectului. Surpriza a fost să aflăm că modificările nu au avut în vedere statuia Sfântului Ştefan, de fapt, mărul discordiei în toată povestea, ci elementele metalice amplasate de-a lungul a două canale de apă, aflate în apropiere. Iniţial, acestea trebuiau amplasate în canale, însă, ulterior, ele au fost puse în afara acestuia. Cât despre statuie, ea este o reproducere a Sfântului Ştefan, reprezentat pe sigiliul vechi al Băii Mari.

Pentru că lucrarea sculptorului Kadar a avut ca punct de pornire o pecete veche a oraşului, datând de la mijlocul Secolului al XIV-lea. Practic, ceea ce se observă acum în Centrul Vechi este vechiul sigiliu realizat la o scară mărită, la care i s-a adăugat două statui de bronz. Comparând sigiliul (expus acum la Muzeul Judeţean de Istorie) cu lucrarea lui Kadar, observăm aceleaşi elemente principale care îl compun. Sfântul Ştefan, protectorul oraşului, şi doi mineri. De asemenea, luând macheta cu care Kadar a convins juriul, observăm tot trei personaje. Diferenţa este că în miniatura de ipsos cele trei chipuri nu sunt clare. Pentru că o machetă nu prezintă toate detaliile unei lucrări, ci doar stilizarea elementelor principale (aşa cum ne-au declarat mai mulţi sculptori băimăreni).

Ne vine greu să credem că nişte artişti de talia celor prezenţi în comisie au putut fi induşi în eroare şi nu au realizat faptul că una dintre statui îl reprezintă pe Sfântul Ştefan, în condiţiile în care sculptorul Kadar a pornit de la ideea vechiului sigiliu. Unul care are trei elemente, pe care artistul urma să le dezvolte în lucrarea mărită. Prin urmare, ne întrebăm unde este vina artistului aici. Aceea de a reproduce la o scară mărită sigiliul istoric al urbei? Sau este problema că el cuprinde elemente cu specific maghiar? La asta trebuia să se gândească onorabila comisie care a aprobat lucrarea, înainte şi nu acum, după ce i-au atribuit lui Kadar executarea monumentului.

Primăria nu răspunde niciodată

Dincolo de aspectul de fond, rămâne cel al formei. Directorul Direcţiei de Cultură, Ioan Marchiş, ne-a explicat faptul că în prezent, lucrarea nu are avizul ministerului de resort. "Fiind un monument de for public de tip urban, el trebuie să poarte avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor de For Public. De asemenea, avem aici şi un monument istoric de categoria A, care necesită avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. Comisia urmează să analizeze documentaţia depusă şi să avizeze sau nu proiectul. În următoarele două săptămâni, probabil, vom avea o soluţie. În cazul unui răspuns negativ, lucrarea trebuie ridicată", a declarat directorul Marchiş. Întrebarea este cine răspunde pentru lucrarea executată fără aviz. Cu siguranţă, nu artistul. Obţinerea avizelor este o obligaţie care revine beneficiarului, respectiv Primăriei Baia Mare. Reprezentanţii acesteia ne-au declarat doar că în momentul de faţă actele sunt depuse la Minister. "Nu doresc să spun mai multe, decât că documentaţia a fost depusă spre avizare", a afirmat Traian Florea, directorul tehnic al Primăriei. Pe de altă parte, există şi probleme de ordin financiar. În primul rând, pentru asemenea lucrări, Primăria nu este plătitoare de TVA. În schimb, artistul plăteşte TVA pentru materialele achiziţionate. Astfel, din start, cele 6 miliarde sunt cu unul mai puţin. Apoi, banii nu i-au fost viraţi artistului decât pe jumătate. Adică, atât cât au costat materialele. Partea rămasă, de 3 miliarde, urmând a i se da numai în cazul recepţiei finale. Dacă nu va avea loc, sculptorul Kadar este bun de plată. Peste toate acestea, el a fost amendat de Camera de Conturi cu 600 milioane lei, pentru nefinalizarea la timp a monumentului. Asta după ce reprezentanţii Primăriei au verificat în mai multe rânduri stadiul lucrării şi au analizat-o încă din faza în care aceasta se prezenta în lut.

Culmea, nimeni nu a sesizat nimic. Brusc, după începerea scandalului, toate s-au spart în capul sculptorului, acesta fiind obligat a ridica statuia sfântului şi a o modifica după cum i se dictează. Acum, din statuia sa a rămas doar antebraţul şi... mărul discordiei. Din nou, Municipalitatea băimăreană continuă să ne uimească prin propria grijă faţă de bunul mers al lucrărilor în acest oraş. Este jenant modul în care toată vina este aruncată pe sculptorul Karoly Kadar, după ce onorabila comisie dirijată de conducerea Primăriei nu a reuşit nici măcar să obţină avizele de specialitate. Asta fără a mai vorbi de faptul că a decis amplasarea sigiliului oraşului... într-o groapă.

Istoric al peceţii

Vechiul sigiliu al Băii Mari s-a descoperit accidental, în anul 1904, în timpul unor lucrări la o vie aflată în cartierul Valea Borcutului. Cu acea ocazie s-a găsit un vas de lut, în care se aflau mai multe podoabe şi câteva monede. Capacul vasului era format tocmai din tiparul sigiliului mare al oraşului, de formă octogonală şi realizat din argint. Cel mai probabil, el datează din perioada anilor 1350 – 1360 şi prezintă un peisaj de munte, pe culme tronând Regele Ştefan cel Sfânt, patronul spiritual al oraşului. El este înfăţişat încoronat, cu aureolă şi purtând îmbrăcăminte de ceremonie. În mâna dreaptă are un sceptru, iar în cea stângă, un glob cu o cruce. În partea inferioară a muntelui, apare o gură de mină, în faţa căreia se află un miner. Decorul este completat de o pajişte, pe care se află un alt miner, acesta adunând bulgări de minereu, cu ajutorul unei sape. Din datele adunate până acum, sigiliul a fost ascuns în 1567, odată cu asedierea oraşului de către Ioan Sigismund. În prezent, o parte a tezaurului găsit la începutul secolului trecut se află în patrimoniul Muzeului Judeţean.

scrisoare de pe Electrolizei

Scrisoare deschisă către Municipalitatea băimăreană. O puteţi găsi pe blogul lui Adrian - Baia Mare în efect.

Buna ziua. Ma numesc [cenzurat], domiciliat in Baia Mare, strada Electrolizei bl: [cenzurat] Ap: [cenzurat], sint proprietar al locuintei in care locuiesc si tin sa va anunt ca sint un cetatean contribuabil, cu toate impozitele la zi. Doresc sa va aduc la cunostiinta faptul ca:1. La parterul imobilului mai sus mentionat este un non-stop unde tiganii stau toata ziua, unde consuma alcool la pahar, bere si cafea, in fata scarii mele (la intrarea in imobil), fac o mizerie infernala, galagie mare, iar noaptea iti este frica sa vii acasa de la lucru. Seara stau pe trepte si nu pot intra in scara de ei. Daca le ceri sa mearga din usa se leaga de noi. Am sesizat politia, dar nici un rezultat, iar dupa ce fac reclamatie ne ameninta si traim in teroare.2. Tiganii nu lucreaza, toata ziua asculta manele la volum maxim in spatele blocului. Reclamatile la politie nu isi fac efectul. Politiei parca ii este frica de ei. Nu mai vorbesc de mizeria din jurul blocului.3.Este un focar de infectie in toata zona si pericol de epidemie.VA INTREB:Sint eu obligat sa suport toate aceste lucruri ??Daca in zona unde locuiti dumneavoastra s-ar intampla asa ceva, nu v-ar deranja? Si presupun ca s-ar fi luat masuri deja.Sau problemele locatarilor din acest imobil sint prea nesemnificative legat de progresul din lumea Europeana.Cu multa stima si respect, va rog sa acordati o mica atentie doleantelor mele si ale locatarilor din imobil.Va rog respectuos sa-mi trimiteti raspuns la [cenzurat].

Mă abţin de la comentarii. Vi le recomand pe cele ale lui Adrian, accesând articolul său.

strada energiilor negative

Perioada asfaltărilor în Baia Mare, directorul Vasile Barbul nu mai face faţă sesizărilor şi îi trimite pe oameni la plimbare, replicându-le că îl umplu de energie negativă. Mai mulţi locuitori ai unei străduţe din Municipiu reclamă lucrările superficiale de asfaltare a drumului şi modul în care sunt cheltuiţi banii publici. În schimb, directorul Barbul îi contrazice, spunând că totul este în regulă. La faţa locului am constatat că oamenii au dreptate.

Parcă mai mult ca oricând, străzile oraşului se află în lucru. Unele dintre acestea îi dau bătăi de cap lui Vasile Barbul, directorul de Servicii al Primăriei. Când aude de problema drumurilor, omul simte că se încarcă de energie negativă. Asta ca şi cum ar fi treaba altcuiva să gestioneze haosul creat în oraş. Recent, mai mulţi locuitori ai Municipiului s-au arătat indignaţi de modul în care s-a asfaltat strada pe care locuiesc. Veşnicele reclamaţii: că asfaltul e prea subţire, că s-au astupat gurile de canal, că se lucrează numai să fie făcut, că asfaltul se toarnă direct pe pământ (iar dacă e şi umed, cu atât mai bine), că se pune asfalt unde nu trebuie şi invers, că muncitorii ciupesc din material pentru a-l vinde şi câte şi mai câte. Este vorba despre strada Oaşului, aflată pe Dealul Crucii. O străduţă cuprinsă de ani buni în planul de reabilitare. Iată că a venit şi rândul asfaltării ei. Numai că lucrările lasă de dorit, iar oamenii sunt nemulţumiţi. Dacă tot se cheltuiesc bani publici, măcar să fie cu folos maxim.

Au astupat canalele şi rigolele

Prima problemă care i-a deranjat pe locuitorii acelei străduţe a fost faptul că asfaltul nu s-a turnat pe toată lăţimea drumului, din gard – în gard, ci doar pe o porţiune lată de 4 m. Cică nu s-a putut, utilajul folosit nepermiţând turnarea covorului asfaltic până lângă gard. Totuşi, pe străduţa alăturată, unde care casă şi Gheorghe Achim, fostul subprefect (o coincidenţă, evident), asfaltul s-a turnat pe toată lăţimea drumului. Dincoace nu s-a putut. Aici, în schimb, s-a turnat peste capacele de canal sau rigole. Că doar material era destul. Când cineva a semnalat muncitorilor faptul că asfaltul s-a pus peste un capac de canal, aceştia au găsit şi soluţia salvatoare. „Au zis că vin cu detectorul de metale, să vadă unde e capacul, că nu au încredere în ce le spun”, a afirmat unul dintre cei care locuiesc în zona respectivă. Iar când au reuşit să realizeze că drumul are şi guri de canal, au înlocuit vechile capace cu altele noi, care nu au găuri de scurgere. În schimb, au pus un capac cu orificii la… un cămin cu instalaţii de apă, realizat recent. „Au ridicat vechile capace de canal, care au avut găuri, şi au pus din cele noi, fără găuri. Iar apa curge pe stradă. Aici s-a montat un cămin, pentru apa potabilă. Toată apa pluvială se scurge în cămin, pentru că are un capac prevăzut cu găuri. Şi nu ştiu de ce. În primul rând, se acumulează apa şi nu se va putea intra acolo la nevoie, iar apoi, apa va îngheţa la iarnă şi se va distruge tot. Le-am spus celor de la Primărie, dar mi-au zis că nu-i interesează, că nu e problema lor. Le-am spus să asfalteze din gard în gard. De ce? Pentru că între gard şi asfalt a rămas o adâncitură, rămasă necompletată. Apa se infiltrează aici şi intră sub covorul asfaltic. Şi îngheaţă”, ne-a spus N. Zoicaş. Şi ce dacă intră apa şi îngheaţă? Mai lucrăm odată, că aşa ne stă în fire. Şi n-ar fi nici prima dată când facem asta.

Asfalt pe pământ

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. „Până la mijlocul străzii, covorul asfaltic s-a pus pe o fundaţie solidă. De aici, în jos, asfaltul s-a aşezat direct pe ceea ce a fost. Nu s-a degresat puţin, nu s-a amorsat. Plus că stratul e foarte subţire şi se va duce în doi – trei ani. În câteva ierni, se va distruge. I-am cerut maistrului să pună până la gard. Ne-a spus că el nu are contract. Numai cât merge maşina. Ne-am adresat domnului Barbul. Iar acesta a trimis pe cineva, care se ocupă cu recepţia lucrării. I-am arătat doamnei respective apa care băltea lângă gard. Ne-a spus că nu e nicio problemă. Ce problemă să fie? Că nu se poate asfalta din gard în gard, pentru că nu permite maşina. Dar se putea face manual, cu rola cilindrică. După intervenţia noastră la Primărie, s-a pus piatră concasată pe margine. Am întrebat dacă nu vor pune până în capăt. Răspuns: să vedem ce-or zice domnii de la Primărie”, ne-a relatat acelaşi Zoicaş, dezamăgit de modul în care se cheltuiesc banii publici.

Lucrări… provizorii

Practic, din toată povestea, se poate desprinde un singur aspect pozitiv. După ani buni de nepăsare, autorităţile au reuşit să facă ceva şi pentru străduţele de pe Dealul Crucii. Respectiv, să arunce nişte asfalt pe unde au apucat. Să fie făcut şi gata. În rest, nu a mai contat modul de lucru, pregătirea fundaţiei, aranjarea rigolelor, rezolvarea problemei canalelor şi multe altele. Iar când toate acestea au ajuns la urechea lui Vasile Barbul, directorul de Servicii al Primăriei s-a dat lovit de… energie negativă. Oricum pentru el, toate sunt bune şi frumoase. „Nu este nicio problemă din punctul meu de vedere. S-a înlocuit reţeaua de apă prin proiectul ISPA. Datorită faptului că lucrările de la canalizare nu sunt finalizate, s-au făcut lucrări, să le spunem aşa, provizorii, urmând ca după înlocuirea sistemului de canalizare, să terminăm şi partea de asfalt. Nu are rost turnat stratul de uzură acum, pentru a veni peste un an şi jumătate, să-l spargem. Strada Oaşului este mai lată, iar drumul rămâne la 4,5 m, urmând ca partea de la drum la case să fie acostamentul. Acum, partea aceasta este folosită şi pe post de dren. S-a realizat accesul la porţi, astfel că totul este în regulă. Nu este adevărat (că s-a turnat asfalt peste o rigolă, n. red.). Nu am cunoştinţă despre aşa ceva. Au fost trei cetăţeni, . În final, o doamnă mi-a spus că a venit la mine, să se descarce. I-am spus că dacă vin la mine zece persoane care vor să se descarce de energia negativă, atunci, ce fac? Merg la nebuni, nu”, s-a întrebat Barbul. Îi recomandăm directorului stresat o cură de vitamine şi crudităţi de sezon. Asta ar ajuta şi la potenţarea vederii. Poate în acest fel va observa şi lucrările îndoielnice cu care este sesizat.

Asfalt pe noroi şi bani peşin

Asta nu e lucrare. E un fel de spălat banii Primăriei. Pe porţiunea superioară, s-a pus piatră concasată dedesubt. Dar de aici în jos, asfaltul s-a turnat pe pământul umed. Nu fundaţie, nu nimic. La normă, să fie. Cât o să ţină acela? Iar în unele locuri, covorul asfaltic are 2 – 3 cm. – un localnic

În primul rând, asfaltul s-a pus peste praf. Cum vine o maşină cu beton, se rupe tot. Când am terminat discuţia cu domnul Barbul, am dorit să-i spun oful pe care îl am. Mi-a zis să-l las în pace, că îl umplu de energie negativă. – Ana Mesaroş

marcajele morţii

Pe strada Vasile Lucaciu, din Baia Mare, marcajele şi semnele de circulaţie au mai degrabă rolul de a "confuza" şoferii şi pietonii. Aceştia nu mai ştiu unde să oprească şi pe unde să traverseze. Primii speră să nu vadă vreun pieton sărindu-le în faţa maşinii, iar ceilalţi se roagă să nu fie loviţi de maşini, în timp ce traversează. Pe stada despre care vorbim, una dintre trecerile de pietoni este marcată aiurea, iar indicatoarele sunt puse şi mai aiurea. Unul la o distanţă, aparent, regulamentară, iar celălalt, pe sens opus, la cel puţin 20 de m distanţă. Deci, pe unde să treacă pietonii. Confuzie totală. Vizionaţi mai jos un clip marca amatorul. Prietenul meu Dănuţ Sidor a surprins trei cazuri cu pietoni traversând cu spaima în suflet, printre maşinile grăbite. Şi totul, în mai puţin de două minute. Într-o zi, astfel de cazuri se pot vedea cu sutele. Ia cineva măsuri? Un domn Barbul, cumva?