Sfântul discordiei şi-a luat zborul din Centrul Vechi

Se împlineşte cincinalul de la demararea proiectului, iar Municipalitatea băimăreană nu a reuşit să finalizeze lucrarea din Centrul Vechi al oraşului, una care reprezintă vechiul sigiliu al urbei. Monumentul este aproape de a fi predat, însă, el nu are avizul de specialitate al Ministerului Culturii, riscând a fi demolat. Toată vina este aruncată acum pe artist, acuzat că a modificat proiectul, cu includerea statuii Sfântului Ştefan în cadrul lucrării. Totuşi, vechiul sigiliu cuprinde şi o reprezentare a acestui sfânt, protectorul oraşului.

Ansamblul sculptural din Centrul Vechi continuă să dea naştere controverselor. Scandalul a început în urmă cu câteva luni după ce sculptorul a amplasat lucrarea în piaţa respectivă. În primul rând, trebuie precizat faptul că investiţia a costat Municipalitatea peste 6 miliarde lei vechi. S-a pus problema dacă lucrarea necesita acest preţ. Apoi, executarea unuia dintre elementele principale ale monumentului, respectiv o statuie reprezentându-l pe Sfântul Ştefan, vechiul protector al oraşului, a stârnit reacţii adverse, chiar din partea colegilor sculptorului Kadar, reprezentanţii Uniunii Artiştilor Plastici. Aceştia au sesizat mai multe instituţii ale statului, în legătură cu schimbarea proiectului. Unul care, până la această oră, nu are avizul Ministerului Culturii, fapt pentru care întreg ansamblul sculptural riscă să fie demolat. Astfel, artistul a fost pus într-o postură jenantă. Mai întâi, a fost obligat să-şi nege propria lucrare, prin demontarea sa şi modificarea statuii. Iar apoi, amendat de reprezentanţii Camerei de Conturi pentru că a întârziat finalizarea monumentului. Cu toate acuzele care i se aduc, sculptorul este cel mai puţin vinovat din toată această poveste. Într-o încrengătură a intereselor maghiare locale şi cele care ţin de administraţia oraşului, Kadar a fost prins la mijloc. Este un sculptor valoros (deşi poate aceasta este una dintre lucrările care nu-l reprezintă), aşa cum îl descriu mai mulţi artişti băimăreni, ale cărui venituri sunt atât de modeste încât în ultima vreme abia a reuşit performanţa de a-şi înlocui televizorul alb – negru cu unul color. Pe nedrept, acesta este acuzat că a executat o statuie a Sfântului Ştefan care nu exista în proiectul cu care a câştigat concursul şi că a realizat lucrarea fără avizul Ministerului Culturii.

Sfântul discordiei

Vizavi de monumentul lui Kadar s-a spus că s-ar fi realizat fără respectarea proiectului. Am mers pe fir, încercând să ne lămurim asupra subiectului. Surpriza a fost să aflăm că modificările nu au avut în vedere statuia Sfântului Ştefan, de fapt, mărul discordiei în toată povestea, ci elementele metalice amplasate de-a lungul a două canale de apă, aflate în apropiere. Iniţial, acestea trebuiau amplasate în canale, însă, ulterior, ele au fost puse în afara acestuia. Cât despre statuie, ea este o reproducere a Sfântului Ştefan, reprezentat pe sigiliul vechi al Băii Mari.

Pentru că lucrarea sculptorului Kadar a avut ca punct de pornire o pecete veche a oraşului, datând de la mijlocul Secolului al XIV-lea. Practic, ceea ce se observă acum în Centrul Vechi este vechiul sigiliu realizat la o scară mărită, la care i s-a adăugat două statui de bronz. Comparând sigiliul (expus acum la Muzeul Judeţean de Istorie) cu lucrarea lui Kadar, observăm aceleaşi elemente principale care îl compun. Sfântul Ştefan, protectorul oraşului, şi doi mineri. De asemenea, luând macheta cu care Kadar a convins juriul, observăm tot trei personaje. Diferenţa este că în miniatura de ipsos cele trei chipuri nu sunt clare. Pentru că o machetă nu prezintă toate detaliile unei lucrări, ci doar stilizarea elementelor principale (aşa cum ne-au declarat mai mulţi sculptori băimăreni).

Ne vine greu să credem că nişte artişti de talia celor prezenţi în comisie au putut fi induşi în eroare şi nu au realizat faptul că una dintre statui îl reprezintă pe Sfântul Ştefan, în condiţiile în care sculptorul Kadar a pornit de la ideea vechiului sigiliu. Unul care are trei elemente, pe care artistul urma să le dezvolte în lucrarea mărită. Prin urmare, ne întrebăm unde este vina artistului aici. Aceea de a reproduce la o scară mărită sigiliul istoric al urbei? Sau este problema că el cuprinde elemente cu specific maghiar? La asta trebuia să se gândească onorabila comisie care a aprobat lucrarea, înainte şi nu acum, după ce i-au atribuit lui Kadar executarea monumentului.

Primăria nu răspunde niciodată

Dincolo de aspectul de fond, rămâne cel al formei. Directorul Direcţiei de Cultură, Ioan Marchiş, ne-a explicat faptul că în prezent, lucrarea nu are avizul ministerului de resort. "Fiind un monument de for public de tip urban, el trebuie să poarte avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor de For Public. De asemenea, avem aici şi un monument istoric de categoria A, care necesită avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. Comisia urmează să analizeze documentaţia depusă şi să avizeze sau nu proiectul. În următoarele două săptămâni, probabil, vom avea o soluţie. În cazul unui răspuns negativ, lucrarea trebuie ridicată", a declarat directorul Marchiş. Întrebarea este cine răspunde pentru lucrarea executată fără aviz. Cu siguranţă, nu artistul. Obţinerea avizelor este o obligaţie care revine beneficiarului, respectiv Primăriei Baia Mare. Reprezentanţii acesteia ne-au declarat doar că în momentul de faţă actele sunt depuse la Minister. "Nu doresc să spun mai multe, decât că documentaţia a fost depusă spre avizare", a afirmat Traian Florea, directorul tehnic al Primăriei. Pe de altă parte, există şi probleme de ordin financiar. În primul rând, pentru asemenea lucrări, Primăria nu este plătitoare de TVA. În schimb, artistul plăteşte TVA pentru materialele achiziţionate. Astfel, din start, cele 6 miliarde sunt cu unul mai puţin. Apoi, banii nu i-au fost viraţi artistului decât pe jumătate. Adică, atât cât au costat materialele. Partea rămasă, de 3 miliarde, urmând a i se da numai în cazul recepţiei finale. Dacă nu va avea loc, sculptorul Kadar este bun de plată. Peste toate acestea, el a fost amendat de Camera de Conturi cu 600 milioane lei, pentru nefinalizarea la timp a monumentului. Asta după ce reprezentanţii Primăriei au verificat în mai multe rânduri stadiul lucrării şi au analizat-o încă din faza în care aceasta se prezenta în lut.

Culmea, nimeni nu a sesizat nimic. Brusc, după începerea scandalului, toate s-au spart în capul sculptorului, acesta fiind obligat a ridica statuia sfântului şi a o modifica după cum i se dictează. Acum, din statuia sa a rămas doar antebraţul şi... mărul discordiei. Din nou, Municipalitatea băimăreană continuă să ne uimească prin propria grijă faţă de bunul mers al lucrărilor în acest oraş. Este jenant modul în care toată vina este aruncată pe sculptorul Karoly Kadar, după ce onorabila comisie dirijată de conducerea Primăriei nu a reuşit nici măcar să obţină avizele de specialitate. Asta fără a mai vorbi de faptul că a decis amplasarea sigiliului oraşului... într-o groapă.

Istoric al peceţii

Vechiul sigiliu al Băii Mari s-a descoperit accidental, în anul 1904, în timpul unor lucrări la o vie aflată în cartierul Valea Borcutului. Cu acea ocazie s-a găsit un vas de lut, în care se aflau mai multe podoabe şi câteva monede. Capacul vasului era format tocmai din tiparul sigiliului mare al oraşului, de formă octogonală şi realizat din argint. Cel mai probabil, el datează din perioada anilor 1350 – 1360 şi prezintă un peisaj de munte, pe culme tronând Regele Ştefan cel Sfânt, patronul spiritual al oraşului. El este înfăţişat încoronat, cu aureolă şi purtând îmbrăcăminte de ceremonie. În mâna dreaptă are un sceptru, iar în cea stângă, un glob cu o cruce. În partea inferioară a muntelui, apare o gură de mină, în faţa căreia se află un miner. Decorul este completat de o pajişte, pe care se află un alt miner, acesta adunând bulgări de minereu, cu ajutorul unei sape. Din datele adunate până acum, sigiliul a fost ascuns în 1567, odată cu asedierea oraşului de către Ioan Sigismund. În prezent, o parte a tezaurului găsit la începutul secolului trecut se află în patrimoniul Muzeului Judeţean.