o tânără de numai 13 ani, din sistemul de protecţia copilului, a născut un copil

Caz unic în România. O fetiţă de 13 ani, aflată în plasament la o familie de asistenţi maternali, a născut un copil. Tatăl, un minor de 14 ani, aflat în grija aceleiaşi familii, a fost condamnat penal pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu o minoră. Cazul a fost muşamalizat timp de mai bine de un an de reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului Maramureş. Până acum nimeni nu a fost găsit vinovat şi tras la răspundere.

 

 

Un copil de numai 13 ani a născut un alt copil. Cazul poate părea unul mai puţin şocant pentru anumite comunităţi, chiar şi din România, însă atunci când mama este un copil aflat în grija unei familii de asistenţi maternali, iar tatăl este tot un copil, de doar 14 ani, încredinţat aceleiaşi familii de asistenţi, lucrurile sunt grave. Penale pe alocuri. Cazul, unul nemaiîntâlnit în ţară până la această oră, a dat peste cap un sistem întreg. Un sistem ticăloşit ai cărui reprezentanţi au făcut eforturi disperate pentru muşamalizarea sa. Pentru protejarea vinovaţilor şi pedepsirea unui tânăr de 14 ani. Premisele acestei incredibile poveşti trebuie căutate în 2002, când trei minori, ce erau şi fraţi, au fost daţi în asistenţă maternală unei familii din Baia Mare. Printre aceştia se afla şi V., cea care peste câţiva ani avea să devină mamă, în urma unei relaţii cu M, un copil dat în asistenţă maternală aceleiaşi familii, în cursul anului 2003, fără,  însă, ca între M. şi ceilalţi copii să existe un grad de rudenie. În aprilie, 2007, V. şi M. au început să aibă primele contacte sexuale, în căsuţa de vară a familiei de asistenţi maternali. Nimeni nu a ştiut nimic, până în septembrie, 2007, când, în urma unui incident legat de furtul unui telefon mobil al unei colege de clasă, asistenta maternală a anunţat-o pe Lavinia Orzac, şef birou Adopţii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş (DGASPC). Aşa cum reiese şi dintr-o declaraţie scrisă a fetiţei, Lavinia Orzac a vizitat familia respectivă şi a constatat că V. se îngrăşase suspect de mult, drept pentru care i-a recomandat asistentei maternale să îi facă fetiţei un test de sarcină. Acesta a ieşit pozitiv. Au trecut aproape două săptămâni, până reprezentanţii Direcţiei au fost anunţaţi oficial. De ce atât de târziu? De ce Lavinia Orzac nu a sesizat instituţia pentru care lucrează, este greu de spus. Probabil, şocul a fost prea mare şi nimeni nu a dorit să-şi asume responsabilitatea rezolvării cazului.

Un călău pentru un avort

În 11 octombrie, asistenta maternală s-a prezentat cu fetiţa la sediul Direcţiei, sesizând asistenta socială în legătură cu o posibilă sarcină. S-a efectuat un consult de specialitate, care a stabilit că fetiţa era gravidă, sarcina având 22 de săptămâni. Haos în întreaga Direcţie. Ce să se facă într-o asemenea situaţie? Mult prea multe persoane responsabile, iar pedepsele se anunţau drastice. Uitând că menirea instituţiei este aceea de a asigura protecţia copiilor şi nu a angajaţilor, s-a încercat varianta extremă: avortul. Faptă pedepsită de lege cu închisoarea, în cazul în care sarcina are peste 14 săptămâni şi dacă o astfel de măsură nu se impune din punct de vedere medical, pentru protejarea sănătăţii mamei. Aşa se face că un medic psihiatru pe nume Eniko Szilagyi a recomandat întreruperea sarcinii, iar psihologul Eva Nagy, manager de proiecte în cadrul unei fundaţii, a considerat că „alternativa întreruperii sarcinii este cea care reflectă mai bine interesul superior al celor doi copii implicaţi”. Să nu uităm, sarcina avea 22 – 23 de săptămâni la acea dată. A urmat internarea fetei la Spitalul Judeţean Baia Mare, în vederea găsirii unui călău pentru provocarea avortului. Însă comisia de medici întrunită pentru analizarea cazului nu şi-a asumat răspunderea luării unei astfel de măsuri. În urma presiunilor venite din partea Direcţiei, comisia medicală a cerut sprijinul preşedintelui Consiliului Judeţean de la acea vreme. Consiliat de Dumitru Dumuţa, secretarul instituţiei, preşedintele Marinel Kovacs a refuzat să îşi dea acordul pentru o asemenea ilegalitate. Astfel că fetiţa a fost externată, după ce a fost diagnosticată cu mai multe boli grave, date de prezenţa în organism a virusului hepatitei de tip B, a virusului citomegalic şi a unei forme de toxoplasmoză.

 

Vinovat? Minorul de 14 ani

În criză de idei, reprezentanţii Direcţiei nu au avut altceva de făcut decât să urmărească evoluţia sarcinii. Până la naşterea copilului, în februarie, 2008, cei responsabili de caz au încercat să nu pună în pericol poziţia asistenţilor maternali şi să întocmească rapoarte favorabile situaţiei familiale a copiilor daţi în plasament. Astfel că fetiţa de 13 ani, fraţii acesteia, precum şi băiatul de 14 ani au rămas, în continuare, în asistenţă maternală la familia respectivă. Citind rapoartele întocmite de specialiştii DGASPC, din luna octombrie 2007, constatăm că s-a încercat protejarea asistenţilor maternali, cu toate că în acest caz culpa lor este evidentă: „nu este in interesul superior al copiilor sa fie mutaţi din familia de asistenţi maternali, deoarece sunt foarte afectaţi de ce se întâmplă  în acest moment. În ceea ce priveşte asistenţii maternali, propunerea de retragere a atestatului ca asistent maternal ar duce implicit la mutarea copiilor şi la consecinţe asupra dezvoltării lor fizice şi psihice. Drept urmare, pentru sancţionarea asistenţilor maternali, propunem dezbaterea cazului lor într-o comisie de disciplină.” Comisia de disciplină s-a întâlnit, în luna ianuarie, dar măsurile luate nu se cunosc, întrucât raportul comisiei a dispărut. A venit şi luna februarie, când fetiţa a născut un copil. Însă asta nu a schimbat lucrurile cu nimic, deşi pentru minorul nou-născut nu exista o măsură de protecţie. Mama sa nu putea asigura creşterea sa, din moment ce tocmai ea era dată în asistenţă maternală. Totuşi, specialiştii Direcţiei nu s-au obosit să soluţioneze aberanta situaţie, ba chiar au alimentat starea de fapt, întocmind rapoarte care descriu foarte roz atmosfera din familia de asistenţi maternali. În schimb, DGASPC a arătat alte preocupări. A depus un denunţ penal pe numele băiatului de 14 ani, iar acesta a fost cercetat penal pentru infracţiunea de act sexual cu o minoră. Ulterior, el a fost trimis în judecată, iar în septembrie, 2008, M. a fost condamnat la un an închisoare, cu suspendare. În acelaşi timp, instanţa a dispus şi încredinţarea minorului în grija Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş. Astfel, după un an de la depistarea cazului, tatăl copilului a fost luat, în sfârşit, din familia de asistenţi maternali şi plasat într-un centru din Baia Mare.

 

Sistemul ticăloşit

Culmea este că în acest caz nimeni nu a răspuns. Cu excepţia minorului, care a fost găsit responsabil. La doar 14 ani. Cât despre ceilalţi factori implicaţi… tăcere totală. Nu a răspuns nici asistentul social Lavinia Orzac, nici Doina Curteanu, şef serviciu Asistenţă Maternală, nici asistentul social Laura Gavriloaia, nici Nicolae Boitor, directorul pe probleme de protecţia copilului, nici psihologii implicaţi în acest caz, nici alţi specialişti ai Direcţiei. Nici măcar asistenţii maternali nu au fost sancţionaţi. Pentru că onor comisia de disciplină şi-a făcut bine treaba şi a făcut dispărut dosarul. La fel şi Comisia de Protecţia Copilului, condusă de reprezentanţii Consiliului Judeţean. În repetate rânduri cazul a fost analizat pe toate feţele în această comisie, dar nu s-a ajuns la niciun rezultat. Nici măcar Inspecţia Socială, venită cu tam – tam, de la Bucureşti, nu a făcut nimic. Directorul Nicolae Boitor a afirmat că a sesizat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului referitor la acest caz. Dar tot degeaba. Sistemul pervers a funcţionat perfect. S-a muşamalizat mai bine de un an. În cursul săptămânii trecute, pe când începeam investigarea acestui caz, apele au început să se agite, iar preşedintele Consiliului Judeţean a chemat la raport şefii din sistem. Aşa că ni s-a comunicat şi prima măsură luată faţă de asistenţi maternali. Nu li se vor reînnoi atestatele şi nu vor mai putea profesa. Nu a trecut decât ceva mai mult de un an. Cât va mai trece până vor plăti şi iresponsabilii din sistem care au încercat să se acopere reciproc? Instanţa a stabilit că tânărul de 14 ani are discernământ şi e responsabil pentru faptele sale. Să înţelegem că aceia care au fost implicaţi în muşamalizarea cazului vor fi găsiţi iresponsabili datorită lipsei discernământului cu care au acţionat?