viaţa unui tânăr de 24 de ani, la mâna instanţei

Un tânăr de 24 de ani, dependent de hemodializă, are nevoie de un rinichi pentru a supravieţui fără riscul unei cedări subite a organismului. Cel care l-ar putea ajuta, în privinţa transplantului, este tatăl său. Însă acesta din urmă este condamnat la 15 ani închisoare, fiind închis la Penitenciarul Baia Mare pentru omor deosebit de grav. Situaţia familială a tânărului este una deosebită, aproape toţi fraţii săi având diferite deficienţe fizice sau psihice. Deşi s-a adresat până acum de trei ori instanţei, solicitând întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 90 de zile, pentru a-şi putea ajuta băiatul, judecătorii au considerat că menţinerea încarcerării bărbatului este mai importantă decât salvarea vieţii unui tânăr de 24 de ani.

La prima vedere, este un tânăr ca oricare altul. Nu are nimic ieşit din comun. Poate doar antebraţele, marcate de câteva cicatrice. Însă, la cei numai 24 de ani, viaţa sa este o continuă luptă pentru supravieţuire. Numeroasele probleme de sănătate i-au transformat fiecare zi într-un coşmar. Într-o teamă permanentă că aceea ar putea fi ultima pe care o trăieşte. Florin Oprea locuieşte în Baia Mare, într-un bloc din apropierea uzinei Romplumb. Într-un apartament ca vai de el, cu două camere îmbâcsite de igrasie şi tot soiul de izuri ciudate, mobilat modest, familia Oprea îşi duce traiul de zi cu zi. Florin are şase fraţi, cei mai mulţi dintre aceştia, cu deficienţe psihice sau locomotorii. Beniamin şi Marius au amândoi un handicap psihic, iar gemenii Iosif şi David sunt cu deficienţe severe locomotorii. Însă cel mai grav dintre ei este Florin. El suferă de insuficienţă renală cronică şi alte boli asociate cu aceasta. Pentru a supravieţui, el are nevoie de hemodializă, de trei ori pe săptămână. Orice întrerupere a tratamentului putându-i fi fatală. În ultimii ani, starea sa de sănătate s-a agravat continuu, în repetate rânduri el fiind internat în spital. Insuficienţa renală şi dependenţa de hemodializă au o singură rezolvare: transplantul de rinichi.

Judecătorii nu văd un caz social Povestea acestui material s-a născut după ce am aflat faptul că Florin ar avea o şansă reală de vindecare, iar cel care s-a oferit să-l ajute a fost tatăl său, Zamfir Oprea. Dar problema principală o reprezintă faptul că, în momentul de faţă, tatăl se află în penitenciar, fiind condamnat la 15 an închisoare, pentru omor deosebit de grav. În repetate rânduri, începând cu 2006, el a solicitat instanţei de judecată întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 90 de zile, în vederea oferirii unui sprijin fiului său grav bolnav. El a prezentat situaţia deosebită în care se află fiul său şi imposibilitatea rezolvării problemei acestuia de către altcineva. În primul rând, soţia sa este şi ea bolnavă şi trebuie să întreţină restul familiei. Iar apoi, ceilalţi copii au nevoie de îngrijire. Pentru operaţie, fiul său Florin ar trebui să se deplaseze la Bucureşti, având nevoie de însoţitor. Totuşi, deşi la dosar au fost depuse acte din care reiese faptul că Florin Oprea este încadrat într-un anumit grad de handicap, cu o deficienţă funcţională gravă, care necesită asistent personal, că el este luat în evidenţă în programul naţional de transplant renal, aflându-se sub observaţia doctorului Mihai Lucan, şef secţie la Institutul Clinic şi Transplant Renal de la Cluj, că s-au dispus mai multe anchete sociale ce prezintă situaţia deosebită a familiei Oprea, că până şi procurorii Parchetului Maramureş au susţinut cererea de întrerupere a executării pedepsei, sub rezerva folosirii unui sistem electronic permanent de supraveghere, cererea lui Zamfir Oprea a fost respinsă. În toate cele trei dosare aflate pe rolul instanţelor, soluţia a fost aceeaşi.

"O şansă reală – transplantul" "Singurul care l-ar putea ajuta pe Florin este tatăl lui. Când am fost la el, la închisoare, mi-a spus că ştie mai multe persoane care ar fi dispuse să-i doneze un rinichi. I-ar fi dat el, numai că are o grupă sanguină diferită. Io nu pot să-l ajut. De abia reuşesc să îmi întreţin copiii. Vedeţi că aproape toţi mi-s bolnavi. N-am posibilităţi să merg la Bucureşti. Cine rămâne cu ceilalţi? El e capul familiei, ar putea să o facă. Asta l-ar putea salva pe Florin", ne-a spus Dorica Oprea, mama lui Florin. Pe parcursul documentării materialului, am solicitat opinia mai multor specialişti (medici, procurori, avocaţi, oameni din conducerea Penitenciarului Baia Mare, acolo unde Zamfir Oprea se află în prezent), vizavi de cazul Oprea. Cu toţii au apreciat poziţia instanţei ca fiind una ciudată, în condiţiile în care Florin Oprea are nevoie de un transplant de rinichi pentru a supravieţui. Însă, deocamdată, el rămâne după gratii. Singura persoană care l-ar putea ajuta pe Florin să primească un rinichi se află în penitenciar, cu ani buni rămaşi de executat. Sabin Nemeş Bota, directorul medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă Baia Mare, ne-a lămurit asupra şanselor de viaţă ale unui bolnav precum Florin Oprea. "Insuficienţa renală de care suferă nu îi asigură sângelui. Astfel, că el are nevoie de dializă a sângelui. Orice întrerupere a tratamentului îi poate fi fatală. Toată viaţa va fi dependent de asta. Deşi hemodializa este un paleativ. Oricând, corpul său poate ceda. Florin e tânăr, iar singura şansă reală pentru el este transplantul", a declarat directorul Nemeş. În prezent, Florin este internat la secţia de Hemodializă a Policlinicii II, din Baia Mare, în stare gravă.

Ucigaş de ucigaş Zamfir Oprea, tatăl lui Florin, s-a ales cu o condamnare de 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, într-un context ce ar putea constitui oricând subiectul unui roman. De fapt, cazul Oprea chiar ne duce cu gândul la celebrul romancier Milan Kundera şi disputele dintre familiile de albanezi. Totul a început în urmă cu mai mulţi ani, când Zamfira Oprea, fiica deţinutului despre care vorbim, a avut o relaţie amoroasă cu un anume Marius Balogh. Cei doi au fost colegi de şcoală, iar după orele de curs se întâlneau într-una din gurile de mină aflate într-o pădure din apropierea Cartierului Ferneziu. Într-o zi de aprilie a anului 2000, între cei doi s-a iscat o ceartă. Începută cu o dispută verbală, ea a degenerat într-o altercaţie fizică. Fata l-a strâns pe băiat de gât, iar acesta a ripostat. A trântit-o pe fată şi a ucis-o prin sufocare. Pentru fapta sa, el s-a ales cu o condamnare de şase ani, din care a executat mai puţin de patru. O pedeapsă relativ mică, deşi tatăl fetei a insistat în cadrul procesului ca vinovatul să primească o condamnare cât mai mare, în caz contrar, el ameninţând că se va răzbuna. Ieşit din închisoare, ucigaşul s-a întors în Cartierul Ferneziu. În repetate rânduri, el s-a întâlnit cu tatăl fetei, stârnindu-l prin afişarea unei atitudini arogante. În vara lui 2004, a venit şi răzbunarea. Într-una din seri, pe când Marius Balogh circula cu o bicicletă în apropierea unei căi ferate, i-a adresat tatălui fetei cuvinte jignitoare, acesta din urmă reacţionând prompt. În timpul bătăii iscate, Zamfir Oprea a scos un briceag pe care îl purta la spate şi l-a ucis pe ucigaşul fiicei sale. Prin violenţa de care Oprea a dat dovadă, cazul a şocat la acel moment opinia publică. Ulterior, el a fost condamnat de Tribunalul Maramureş la 15 ani închisoare, interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 5 ani şi daune materiale şi morale în cuantum de 145 milioane lei vechi.