Primăria Baia Mare este interesată de achiziţionarea vechiului sediu al Episcopiei Greco – Catolice a Maramureşului, după ce acesta a fost scos la vânzare de lichidatorul judiciar. Municipalitatea are un drept de preempţiune asupra imobilului, însă acesta nu poate fi vândut separat de alte clădiri şi terenul aferent. În cazul unei licitaţii, aceasta va porni de la 96 miliarde lei vechi.
Fostul palat episcopal greco – catolic din Baia Mare, clădire confiscată de statul comunist la mijlocul secolului trecut, este în prezent scos la vânzare, în dreptul posibililor cumpărători înscriindu-se şi Primăria Baia Mare. Săptămâna trecută, în cadrul şedinţei de Consiliu Local, s-a pus problema manifestării dreptului de preempţiune al Municipalităţii faţă de acest obiectiv, care include, pe lângă clădirea propriu - zisă, alte construcţii şi anexe, precum şi terenul aferent. Consilierii locali s-au arătat interesaţi de achiziţionarea clădirii, după ce reprezentanţii executivului au venit cu ideea transformării imobilului într-un azil de bătrâni. Evident, ca de obicei, cei mai mulţi dintre consilieri habar nu au avut despre ce clădire este vorba, care este valoarea acesteia, a terenului şi a anexelor, care este situaţia juridică a imobilelor şi în ce condiţii se pot cumpăra acestea. Doar câţiva au avut cunoştinţă de valoarea istorică a clădirii. Imobilul, situat pe str. Vasile Lucaciu, colţ cu str. Industriei, în apropierea actualului sediu al Episcopiei Greco – Catolice Maramureş, este o construcţie veche, inclusă pe lista clădirilor de patrimoniu. În perioada interbelică, clădirea a intrat în proprietatea Episcopiei Greco – Catolice, printr-un act de donaţie. Ea a servit drept palat episcopal, până în 1948, când imobilul a fost preluat abuziv de regimul comunist. În 1971, în baza unui decret emis cu cinci ani înainte, clădirea s-a întabulat în favoarea statului român, iar ulterior, a intrat în patrimoniul fabricii de tricotaje "Tricomar" Baia Mare. Din 2005, societatea a intrat în faliment, urmând procedura lichidării judiciare, în prezent, bunurile acesteia fiind scoase la vânzare prin licitaţie.
Consilierii "habarnam"
În cadrul şedinţei de Consiliu Local, am fost surprinşi de interesul unora pentru achiziţionarea clădirii şi a celorlalte imobile. Secretarul Rodica Brad a dat citire înştiinţării trimise de lichidator, în vederea manifestării dreptului de preempţiune. Imediat, s-au emis tot soiul de păreri, cele mai multe mergând înspre varianta unei bune oportunităţi de a cumpăra clădirea. Cei mai insistenţi au fost consilierul Dumitru Matei şi viceprimarul Mircea Dolha. Acesta din urmă a venit cu ideea transformării fostului sediu al "Tricomar" în azil de bătrâni. Luaţi de elan, consilierii s-au arătat dispuşi a investi banii bugetului într-un astfel de imobil, fără a li se părea că 1 milion de euro reprezintă prea mult. Rodica Brad i-a avertizat pe consilieri că dreptul de preempţiune nu priveşte decât clădirea, nu şi celelalte construcţii, însă aleşii locali au trecut peste acest amănunt şi au votat pentru un răspuns favorabil. În sensul existenţei unei intenţii din partea Municipalităţii pentru achiziţionarea în bloc a tuturor imobilelor. Asta în condiţiile în care nu aveau date despre valoarea de evaluare a întregului patrimoniu şi fără a pricepe la ce se referă dreptul de preempţiune. Ba, mai mult, unii au văzut în aceasta o posibilă afacere a Primăriei, care ar putea negocia puţin din preţ cu lichidatorul, dacă tot există dreptul de preempţiune.
Milionul de euro face... vreo trei
În realitate, lucrurile stau puţin altfel. Din dosarul Tribunalului Maramureş am aflat că judecătorul sindic a aprobat vânzarea în bloc a întregului patrimoniu, prin licitaţie publică cu strigare, pornind de la preţul de evaluare. Asta înseamnă că fostele bunuri ale "Tricomar" nu se pot vinde pe bucăţi. În plus, este vorba de o licitaţie publică şi nu de o negociere, aşa cum greşit au înţeles aleşii locali. Dreptul de preempţiune, din punct de vedere al legii, operând în sensul că, în cazul participării la licitaţie, dacă există mai multe oferte egale ca preţ, Primăria are întâietate. Cât despre preţ, acesta este ceva mai mare decât s-a spus iniţial. Întreg patrimoniul "Tricomar" a fost evaluat la 96 miliarde lei vechi, din care, câteva miliarde reprezintă utilajele. Valoarea cea mai mare revine terenului de 57 ari, evaluat la 52 miliarde lei vechi, urmând clădirea (de 1.000 mp), cu 22 miliarde. Situaţia este una atipică. Pe de o parte, judecătorul a aprobat vânzarea în bloc, iar pe de alta, Primăria îşi manifestă dreptul de preempţiune doar pentru unul dintre imobile, pentru cealaltă parte, neavând un asemenea drept. Ori, în cazul unei altfel de vânzări decât aceea a întregului, aceasta trebuie dispusă de instanţă, cu acordul creditorilor. Care în acest caz sunt mulţi şi au de recuperat peste 50 miliarde lei vechi.
Avem o preempţiune. Ce facem cu ea?
Zilele trecute, am luat părerea reprezentanţilor Primăriei, legat de cumpărarea imobilelor "Tricomar" şi am avut surpriza să aflăm că până şi cei din executiv sunt în eroare vizavi de acest caz. "Suntem interesaţi de întreg patrimoniul. Ce să facem cu clădirea fără curtea din spate? Ce azil de bătrâni e ăla? Cred că se va ajunge la o negociere, pornind de la preţul de expertiză. M-am mirat şi eu de interesul consilierilor, fiind sigură că vor spune nu. Avem atâtea imobile de cumpărat, că nu ştiu de unde o să plătim pentru toate", a declarat secretarul Rodica Brad. Viceprimarul Mircea Dolha a avut o versiune şi mai interesantă. "Noi avem un drept de preempţiune asupra clădirii, care trebuie să ne-o dea nouă, pornind de la preţul de evaluare, iar pentru restul putem merge la licitaţie. În cazul în care creditorii ne-ar face o ofertă bună, am fi interesaţi atât de clădire, cât şi de anexe. Dar la preţul total, de 96 miliarde, e prea mult. Creditorii s-ar putea să scadă preţul", a apreciat Dolha. Unde se va ajunge cu negocierile, care va fi metoda de vânzare preferată de creditori şi până unde va scădea preţul, rămâne să vedem. Cert este că în momentul de faţă, vânzarea este blocată, ea neputând avea loc decât în condiţiile cerute de instanţă, orice derogare fiind posibilă doar cu acordul creditorilor şi aprobarea Tribunalului. Cât despre imobil, valoarea deosebită a acestuia este una evidentă, până la această oră, mai mulţi investitori străini manifestându-şi intenţia de cumpărare a fostului palat episcopal greco - catolic. Acesta ar putea suporta multiple destinaţii, avizul Ministerului Cultelor, în acest caz, vizând doar partea de renovare şi reabilitare a clădirii.
Scurt istoric
Istoricul "Tricomar" începe în 1974, când fosta fabrică s-a înfiinţat ca secţie a Întreprinderii de Tricotaje Unitatea din Sighetu Marmaţiei. Până în 1990, unitatea a funcţionat sub tutela fabricii din Sighet, după care ea a devenit societate de sine stătătoare, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu actuala denumire. În 1994, societatea s-a privatizat prin metoda MEBO, având 228 de acţionari persoane fizice. În prezent, acţionarul majoritar este SC Textile Group Oradea, care deţine 51% din capitalul social. Obiectul de activitate al firmei l-a constituit producerea de tricotaje tip lână, fire PNA, lână şi bumbac, producţia luând calea exportului. După 2000, au apărut şi problemele financiare, societatea intrând în insolvenţă, iar apoi, în faliment. Acum, ea se află în procedura lichidării judiciare.
Episcopia s-a consolat
Fostul palat episcopal a făcut obiectul mai multor cereri de retrocedare din partea greco – catolicilor, însă toate au fost respinse. Inclusiv Comisia Specială de retrocedare a bunurilor ce au aparţinut cultelor religioase a dat un răspuns negativ solicitării Episcopiei. La dosar, conducerea Episcopiei a depus un act din care reiese că în legătură cu acest imobil nu mai formulează nicio pretenţie. Într-o scurtă declaraţie, preotul vicar Simion Ilieş ne-a confirmat lipsa unui interes al greco – catolicilor în privinţa fostului palat episcopal. "După 2000, am tot depus cereri de restituire. N-au fost refuzate, la fel cum s-a întâmplat şi cu celelalte opt imobile pe care le-am mai deţinut în Baia Mare. Actualul sediu este singurul imobil retrocedat către Episcopia Greco – Catolică", ne-a spus Ilieş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu