Celebra spargere a unei case de schimb valutar din Baia Mare, în ajunul Sărbătorilor de Iarnă din 2005, a scos la iveală un infractor urmărit de multă vreme în întreaga ţară, pentru înşelăciune, fals, furt etc. El a fost, întâmplător, prins de agenţii Poliţiei Rutiere şi deferit organelor de urmărire penală. A fost condamnat la 10 ani închisoare.
În decembrie, 2005, taman înaintea Crăciunului, în presa locală a apărut ştirea "bombă" a unui jaf armat la una din casele de schimb valutar, din Baia Mare. Un fapt mai rar întâlnit într-un municipiu relativ liniştit cum este urbea de pe Săsar. La acea dată, autorul nu fusese identificat, însă, cine şi-ar fi închipuit că o spargere de genul acesta, comisă în plină zi, ar putea rămâne cu autori neindentificaţi? Mediatizat puternic pe moment, cazul s-a stins treptat, interesul faţă de acesta dispărând. Aveau să treacă aproape două luni, până când, poliţiştii au reuşit prinderea (întâmplătoare, de altfel) a autorului jafului din casa de schimb valutar. Ulterior, s-a dovedit că făptuitorul era o "rara avis", el fiind un infractor periculos, urmărit de multă vreme de reprezentanţii legii. Culmea, el a căzut în plasa poliţiştilor de la circulaţie, în urma unui banal control rutier. Născut în Timişoara, Leontin Ciordaş (un nume cu rezonanţă interesantă şi, parcă, predestinat unui viitor infractor) s-a aflat în ultimii ani în vizorul organelor de cercetare penală, din mai multe judeţe ale ţării, în urma comiterii mai multor infracţiuni. Într-un final, el a fost prins tocmai la Baia Mare, acolo unde se aştepta mai puţin, el alegând această locaţie în ideea de a fi cât mai greu de reperat. Probabil, dacă nu ar fi avut loc acel control de rutier de rutină, el ar fi în continuare liber, cu mult mai multe infracţiuni la dosar decât cele pentru care a fost urmărit penal.
Povestea jafului casei de schimb valutar s-a scris pe 21 decembrie, 2005. În jurul orei 10 dimineaţa, Leontin Ciordaş, mascat cu o cagulă improvizată, confecţionată dintr-o căciulă, a intrat în incinta unei case de schimb valutar din cadrul Complexului Comercial "Semilună", din Baia Mare. Înăuntru nu se găsea niciun client, drept urmare, Ciordaş a fost scurt şi la obiect. A îndreptat un pistol către singura angajată a firmei ce deţine acel spaţiu (unde mai funcţionează şi un amanet al aceleiaşi societăţi comerciale), spunându-i sec: "Scoate banii!" Iniţial, femeia a rămas blocată. Printre multele scenarii care îi treceau prin cap la acel moment a fost şi acela că ar putea fi vorba de o simulare, pusă la cale de firma respectivă, organele de poliţie sau de mai cine ştie cine. Însă, nu a fost aşa. Căci Ciordaş, ţinând pistolul (cu gaze) în dreptul tâmplei femeii, a continuat pe un ton mai agresiv: "Hai, scoate-i! Scoate-i! Şi nu apăsa niciun buton de panică! Jur că te omor!" Atunci, femeia a realizat situaţia în care se afla. A deschis un seif în care se aflau diverse sume de bani, atât în lei, cât şi în valută, şi i-a înmânat agresorului, după care acesta a dispărut pe uşă. În acel moment, femeia a declanşat alarma, ceea ce l-a făcut pe Ciordaş să fugă printr-un gang din apropiere, pe lângă clădirile din spatele blocului "Semilună". Pe drum, ca în comediile americane, i-au mai scăpat câteva bancnote, câţiva cetăţeni de bun simţ atenţionându-l asupra acestui fapt. Evident, Ciordaş nu s-a întors să mai recupereze banii, nedorind să rişte a fi prins. S-a ascuns în scara uni bloc, timp în care s-a descotorosit de căciulă, geacă şi mânuşi, după care s-a îndreptat spre apartamentul închiriat, în care locuia împreună cu concubina sa.
Atât de încântat a fost de reuşita acţiunii sale, încât nici nu s-a mai obosit să numere banii. Tot ca într-un scenariu de film, el a aflat cuantumul total al sumei sustrase... din ziare. Parcă îl şi vedem, stând la o cafea, dimineaţa, în halat de casă, cu un trabuc între degete, butonând telecomanda televizorului şi citind presa locală. Pe prima pagină, prezentarea spargerii de la "Semilună". Evident, cum altfel se putea simţi Ciordaş decât satisfăcut de propria realizare, el reuşind spargerea perfectă. Tot ce au putut organele de poliţie face a fost să constate tâlhăria respectivă şi atât. Nimic mai mult. Aveau să treacă aproape două luni până la prinderea infractorului, într-o conjunctură absolut întâmplătoare. El a fost oprit de reprezentanţii Poliţiei Rutiere, în timp ce conducea un autoturism marca Mercedes, cu numere false, fără a avea asupra sa un permis de conducere. Şi de aici i s-a tras totul. A fost nevoit a recunoaşte faptul că a furat autoturismul respectiv, cu câteva zile înainte, din Timişoara, şi, pentru a fi mai greu de prins, a folosit plăcuţe de înmatriculare false. Aceasta a fost ultima dintr-un şir mai lung de fapte penale, comise de Ciordaş în diferite oraşe din ţară, pentru care el a fost căutat de organele de urmărire penală, însă, chiar şi atunci când a fost prins, a reuşit să înşele vigilenţa acestora, dispărând fără urmă. În final, el a fost trimis în judecată, pentru tâlhărie, conducere a unui autovehicul cu număr fals şi conducere fără permis. La sfârşitul anului 2006, Tribunalul Maramureş l-a condamnat la 10 ani închisoare, pedeapsă menţinută şi de instanţele superioare. Foarte interesant este faptul că el şi-a justificat faptele comise prin aceea că dorea să se afirme în lumea interlopă, el neavând niciun alt interes. O explicaţie mai ciudată nici că am auzit până acum. Oricum, până să ajungă în lumea interlopă, o să stea ani buni după gratii.
La data reţinerii sale, Leontin Ciordaş era căutat de Poliţie pentru mai multe infracţiuni. IJP Sibiu îl urmărea pentru înşelăciune, IJP Hunedoara, pentru vătămare corporală, IJP Constanţa, pentru fals şi uz de fals, IJP Timiş, pentru fals şi uz de fals. După prinderea sa, el a relatat cu lux de amănunte împrejurările comiterii faptelor sale. Vom aminti doar câteva dintre ele. În 2004, a câştigat încrederea patronului unei firme de calculatoare din Drobeta Turnu Severin, căruia i-a solicitat două calculatoare, însă a "uitat" să le mai achite vreodată. În Cluj Napoca, el s-a ocupat cu falsificarea vizelor de flotant, adeverinţelor de salarizare, facturilor telefonice. Cu actele respective, "cumpăra", în rate, produse electronice de la magazine de specialitate, pe care le vindea, ulterior, la diverse persoane. În Timişoara, a păcălit o funcţionară a unei bănci să se căsătorească cu el, pentru a obţine mai uşor credite consistente de la banca respectivă. De pe urma acestei "afaceri" el a câştigat 11 mii euro. "Precizez că m-am căsătorit din interes şi am profitat foarte mult de pe urma acestei femei", avea să declare Ciordaş în faţa poliţiştilor. Apoi, s-a profilat pe închirierea de autoturisme, pe care, în loc să le restituie firmelor respective, le vindea la preţuri infime către diverse personaje din lumea interlopă sau reprezentanţi ai centrelor de dezmembrări auto. Interesant este că în aproape toate localităţile unde a acţionat, Ciordaş a avut câte o concubină. Un fel de Don Juan al lumii interlope în care dorea să se afirme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu