Bestialitate extremă, la doar 24 de ani

Unul dintre cazurile de omor cu cele mari condamnări este acela al unui tânăr de 24 de ani, care şi-a ucis victima cu bestialitate, după ce aceasta a refuzat să-l mai găzduiască. Revoltat pe atitudinea gazdei, tânărul a ucis-o cu 24 de lovituri de cuţit, până când lama acestuia a cedat.

Continuând seria dosarelor cu infractori condamnaţi la ani grei de puşcărie, am ales cazul unui tânăr provenit din sistemul de protecţia copilului, care, dintr-un tip aparent normal, a devenit un criminal feroce. El ne-a surprins încă de la început prin brutalitatea şi sadismul cu care şi-a ucis victima. Fără a avea un motiv real. Fără a urmări un scop bine definit. Pur şi simplu, a omorât un om, într-un mod pe care cei aflaţi în deplinătatea facultăţilor mintale nu îl pot înţelege. O fi având sistemul de protecţia copilului lacunele sale, or fi având mulţi infractori tulburări de comportament, dar aceste scuze pălesc în faţa unui caz precum acesta. Nu a fost suficient că tânărul a omorât un om în etate, dar a ţinut să o facă într-un mod ce oripilează şi ne face să credem că în orice clipă ne-am putea găsi în prezenţa unui astfel de criminal fără măcar să bănuim ce s-ar putea întâmpla. Ioan Prisăcar, născut în Vişeu de Sus, este un produs tipic al sistemului de protecţia copilului. Fără a putea beneficia de îngrijirea părintească într-un cadru familial, el a fost crescut în Centrul de Plasament de la Gârdani. O instituţie, la fel ca multe altele din judeţ, în care copiii erau crescuţi la grămadă. Mulţi dintre cei de aici au avut deficienţe psihice sau de comportament. Evident, aceştia i-au influenţat negativ şi pe ceilalţi, cei mai mulţi dintre copii având un comportament agresiv şi imprevizibil. Ajuns la o anumită vârstă, Prisăcar a trebuit să părăsească Centrul Gârdani şi să îşi câştige singur existenţa. Timp de trei ani, a locuit într-un bloc al fundaţiei Pro Vita, din Baia Mare, iar apoi s-a perindat pe la diferite familii, care l-au găzduit, în schimbul muncii pe care acesta o presta.

Ultima sa gazdă a fost un bătrân din Baia Mare, care locuia pe str. Mihai Eminescu. Cum "nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită", binefăcătorul acestui tânăr a plătit cu viaţa pentru gestul său. Iniţial, Prisăcar a fost luat sub acoperişul viitoarei victime pentru a zugrăvi una dintre camerele casei. Ulterior, el s-a înţeles cu gazda să rămână acolo în schimbul sumei de 1 milion lei. Neavând un serviciu stabil, tânărul nu a reuşit să achite chiria, astfel că bătrânul i-a cerut să părăsească imobilul. Prisăcar a încercat să facă rost de bani. Şi-a adus amine de un prieten de-al său ce locuia pe str. Vasile Alecsandri, căruia a dorit să-i vândă o orgă. N-a avut succes şi a revenit în casa bătrânului. A fost momentul de tensiune maximă dintre cei doi, iar cearta care a urmat era iminentă. Gazda a devenit tot mai iritată de comportamentul tânărului, care refuza să părăsească imobilul, şi a început să strige la adresa acestuia, cerându-i să plece. Într-un moment de neatenţie a bătrânului, Prisăcar a luat o sticlă goală de vin, cu care l-a lovit pe acesta în cap, din spate. Deşi sticla s-a făcut cioburi, omul s-a dovedit mai robust decât părea şi a ripostat, îmbrâncindu-l pe Prisăcar. În urma loviturilor încasate de la acesta, bătrânul a căzut pe podea, într-una din camerele casei. Profitând de acest fapt, tânărul a luat un cuţit din bucătărie, a revenit în camera unde se afla bătrânul şi i-a aplicat acestuia mai multe lovituri în zona gâtului, a toracelui şi a abdomenului, precum şi în alte regiuni ale corpului. În timpul unor lovituri în zona coastelor, lama cuţitului a cedat, ceea ce l-a determinat pe Prisăcar să pună capăt reprobabilei sale acţiuni.

Sub impulsul fricii, a dorit să ascundă probele care l-ar fi putut incrimina, aruncând la gunoi cioburile de sticlă. Apoi, s-a schimbat de hainele cu sânge (aruncate ulterior la container) şi aplecat. În urma expertizei medico – legale, s-a constatat că victima a prezentat nu mai puţin de 24 plăgi tăiate înţepate. O faptă de o violenţă extremă, care a determinat instanţa să-i aplice o pedeapsă severă. Din sentinţa Tribunalului Maramureş aflăm că: "fapta inculpatului de a suprima viaţa victimei prin aplicarea cu ferocitate de numeroase lovituri cu o sticlă şi cu cuţitul pe mai multe zone ale corpului, cauzând multiple plăgi tăiate înţepate, inclusiv fracturi costale, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârşit prin cruzimi. Inculpatul a recunoscut fapta, însă a încercat să acrediteze ideea că a aplicat victimei doar două lovituri în zona gâtului şi a abdomenului. Pentru infracţiunea comisă, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare". Este absolut uluitor modul violent în care acest tânăr a reacţionat faţă de cel care îl găzduia. O ceartă, la fel ca multe altele, însă terminată cu 24 de lovituri de cuţit. Deşi expertiza medico-legală psihiatrică a relevat faptul că Prisăcar prezintă tulburări de comportament, s-a apreciat că la momentul comiterii faptei, el a avut discernământul necesar realizării consecinţelor faptelor sale. Pentru omorul său deosebit de grav, comis în urmă cu doi ani, el va sta în închisoare până în 2022. Va avea 41 de ani.

Crize de disperare şi agresivitate

În apărarea sa, tânărul de numai 24 de ani, încearcă să explice cauzele care au stat la baza acţiunilor sale. "Am fost crescut la o casă de copii din Gârdani, având handicap mintal. Am fost bătut de băieţii mai mari. Copiii m-au dat cu capul de pereţi şi am primit mai multe lovituri peste cap. Am rămas şocat de bătaia lor, ceea ce m-a dus la o criză nervoasă. Pur şi simplu, nu aveam ţinere de minte. Eram greu de cap şi nu puteam să învăţ. Eram din ce în ce mai agitat şi revoltat. [...] Am locuit la mai multe familii. La ultima familie, unde am lucrat ca slugă, mi-au zis că sunt revoltat şi agitat şi au vrut să mă interneze la Spitalul de Psihiatrie. Dar eu mi-am dat seama că şi inima mă supără foarte tare. Şi bărbatul pentru care am lucrat m-a abandonat şi am venit în Baia Mare, pentru a-mi căuta de lucru [...] Totul s-a transformat într-o agresivitate şi o criză de disperare, care m-a dus la acest pas, că nu aveam unde să stau în chirie. [...] Mi-am recunoscut fapta la Poliţie, procuror şi Tribunal. Şi am plâns nopţi întregi şi m-am rugat să fiu iertat. Pe această temă eram foarte nervos şi agitat şi nu am avut niciun somn, nopţi la rând. [...] Genul meu de om nu a fost să fiu rău, dar aşa s-a întâmplat. Îmi pare rău." Comentariile sunt inutile.