Ziare.ro
Deţinuţii Penitenciarului Baia Mare se revoltă. Mai mulţi dintre aceştia au fost de acord să dea declaraţii scrise privind abuzurile petrecute în interiorul unităţii. Unii declară că sunt abuzaţi sexual de colegii de celulă, iar alţii sunt supuşi la rele tratamente şi înscenări din partea angajaţilor închisorii. Sesizată vizavi de aceste abuzuri, conducerea unităţii nu a considerat că trebuie luate măsuri.
Zilele trecute, am intrat în posesia unor declaraţii scrise semnate de mai mulţi deţinuţi aflaţi în Penitenciarul Baia Mare. Mărturiile incendiare ale deţinuţilor respectivi constituie o formă de protest faţă de modul în care aceştia sunt trataţi de alţi colegi de detenţie sau de angajaţii Penitenciarului. Nu este prima dată când voci de după gratii se ridică pentru a trage un semnal de alarmă referitor la unele abuzuri petrecute în interiorul acestei instituţii a statului. În ultimele trei luni, doi foşti deţinuţi ai Penitenciarului, eliberaţi în această perioadă, au ieşit pe posturile de televiziune locale pentru a depune mărturii şocante privind micile afaceri ale angajaţilor instituţiei, condiţionarea acordării unor drepturi deţinuţilor, precum şi relele tratamente la care sunt supuşi unii dintre deţinuţi de către colegii de celulă. Sesizările privind abuzurile gardienilor sau ale deţinuţilor au ajuns la urechea conducerii, însă până acum nu s-au luat măsuri concrete. Mai mult, unii deţinuţi au înaintat sesizări scrise către Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi chiar Direcţia Naţională Anticorupţie, în speranţa demarării unor anchete privind ilegalităţile semnalate. Rezultatul a fost acelaşi. Nu s-a întâmplat nimic. Ajunşi la limita răbdării, unii deţinuţi au hotărât că este timpul să apeleze la ajutorul presei pentru a arăta societăţii civile de afară ceea ce se întâmplă în interior.
Violul din celulă
Unul dintre deţinuţi vorbeşte despre faptul că a fost abuzat sexual de colegii de celulă şi supus la rele tratamente. A sesizat asta medicului unităţii, însă acesta, în drept răspuns, i-a dat câteva prezervative. Vom reproduce fragmente din scrisoarea trimisă de acesta, cu eliminarea datelor care ar duce la identificarea sa. "Am venit la puşcărie major, dar recidivist. Am fost băgat pe camera X, unde am fost protejat de categoria mea penală, deoarece în pedepsele anterioare am fost abuzat sexual de către cei de pe această cameră. Un deţinut a aflat motivul pentru care sunt protejat pe acea cameră şi, ştiind că îmi este frică să fiu mutat, mă obliga să îi fac masaje care uneori durau toată noaptea, mă obliga să îl spăl pe picioare, să îi spăl lenjeria de corp şi să fac curat, spunând că eu sunt fetiţă şi asta e menirea mea. După şase luni de chin, nu am mai rezistat şi i-am spus că nu am să-i mai fac niciun serviciu. Atunci, el a luat foc şi mi-a spus că în ziua următoare mă va băga pe camera unde am fost abuzat sexual, să fiu din nou abuzat sexual, să îmi arate mie ce înseamnă să mă pun cu el. Apoi, m-a lovit de câteva ori peste faţă. A doua zi, dimineaţă, am fost chemat la cabinetul medical, unde mi s-a spus să îmi fac bagajele, că am fost băgat pe camera Y. La câteva ore de la mutarea mea de pe camera Y, am fost bătut crunt şi dat cu capul de pereţi, după care am fost din nou abuzat sexual de către doi deţinuţi. Când am terminat, m-au bărbierit în fund, mi-au pus unguent şi după aia au întreţinut relaţii sexuale cu mine. După aceea, am ieşit la cabinet, să cer ceva de măsea, că mi-au spart dinţii. Un doctor mi-a dat nişte prezervative şi mi-a spus: du-te, fă-ţi treaba, fetiţo! A doua zi, am ieşit la şeful de secţie, Filip, şi i-am raportat acest lucru, la care mi-a spus că se va rezolva, dar nu s-a rezolvat absolut nimic. După două zile, am ieşit la şeful de secţie, să mă mute de pe camera Y, pentru că am fost bătut şi supus la relaţii sexuale anale şi orale de către aceşti tineri. Am fost mutat, în schimb nu m-a dus la spital, deşi am cerut să fiu dus la medicul legist. Mi-a spus să merg în cameră, deoarece fac sex din plăcere. Am scris o declaraţie directorului despre acestea, dar cred că şi directorul unităţii ţine cu respectivii, deoarece nu am primit niciun răspuns de la el. Am cerut mai multor cadre să mă scoată la el, dar nu am fost scos. Când i-am spus doctoriţei că am fost mutat pe nedrept în acea cameră, mi-a zis că am dreptate, dar, în schimb, mi-a spus că ar trebui să fiu din nou mutat pe camera unde sunt acei băieţi deţinuţi care şi-au bătut joc de mine."
Înscenări cu asistenta medicală
Un alt deţinut a făcut confesiuni în ceea ce priveşte modul în care personalul închisorii înscenează deţinuţilor diverse fapte, după care li se întocmesc rapoarte de incident pentru a putea fi sancţionaţi şi a li se tăia eventualele facilităţi, cum ar fi permisiile, vizitele, pachetele etc. "Am lucrat la cabinetul medical ca planton, încă din iulie, 2006, bineînţeles, fără niciun câştig, că, vorba vine, nu se putea altfel. Abia în luna februarie 2007 am început să câştig şi zile ca toţi cei care muncesc în detenţie. Şi înainte şi după, eu tot aşa conştiincios mi-am făcut îndatoririle de planton, deci nimeni nu putea avea vreo reclamaţie în privinţa mea şi au avut încredere în mine, cu toate că circulau tot felul de zvonuri că aş vinde medicamente, zvonuri care plecau de la deţinuţi rău intenţionaţi care se drogau cu pastile, acestea pe secţie găsindu-se într-o veselie. Dar eu nu le dădeam şi atunci au început duşmăniile. Aşa m-am trezit că în iulie 2008 mi s-a întocmit un raport de incident de către asistentul medical Claudia Andreicuţ, pe motiv că în urmă cu trei luni am început să-i fac avansuri şi să-i vorbesc indecent, lucru care nu s-a întâmplat, cu siguranţă. Iar dacă totuşi ar fi fost aşa, de ce nu a făcut acel raport acum trei luni şi de ce abia acum? Părerea mea este că ea ar putea să aibe vreo relaţie cu vreun agent de pe schimbul ei şi să nu se afle, m-a băgat pe mine ca pe o perdea de a acoperi mizeria ei aici. Într-o dimineaţă, ieşind ea de pe schimbul de noapte, eu am luat coşul cu gunoi şi m-am dus să-l golesc. Şi ce să văd deasupra? Două prezervative folosite, lucru de care am şi întrebat-o, dar a început să râdă şi nu mi-a zis nimic altceva. Având în vedere că soţul ei este supraveghetor pe secţie, dar pe alt schimb, să scape basma curată faţă de colegi, cred eu, a plătit mai mulţi deţinuţi printre care unul dintre ei mi-a recunoscut ca să spună că în urmă cu ceva timp m-a surprins pipăind nevasta în cabinetul medical. Dar mă întreb dacă este aşa, acel cineva de ce nu s-a dus direct la supraveghetorul de pe secţie şi să-l cheme să-i arate dacă era adevărat ce fac eu sau dacă ar fi fost aşa, asistenta de ce nu mi-a făcut raport atunci? Există şi o explicaţie. Eu am dat în judecată pe comisarul şef Mihali, de la Biroul Judiciar Sighet, pentru abuz în serviciu. Cu toate probele pe faţă, aici, pe plan local, s-au muşamalizat toate, dar eu am cerut copie după acel dosar şi l-am trimis la Bucureşti, la DNA, care, în urma verificărilor, l-a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru a da o nouă soluţie. Având în vedere că influenţa este prea mare aici la Baia Mare şi să ţinem cont că asistenta este din Sighetu Marmaţiei, nici nu mă miră faptul că face cum îi dictează alţii. Dacă ea susţine că i-am făcut avansuri în ultimele trei luni şi i-am vorbit indecent, atunci de ce semna pentru mine în registru să mă ducă în afara porţii trei, la arhivă, sâmbăta, când nu era nimeni în spate sau la ars deşeurile. Atunci nu i-a fost frică de mine că-i fac avansuri? Cu privire la toate acestea am făcut sesizări la DNA Bucureşti, la ANP şi am dat-o în judecată pe asistentă." În faţa unor asemenea relatări rămâi mut. Sesizăm pe această cale instituţiile statului competente în a demara anchete pentru verificarea declaraţiilor absolut şocante ale celor închişi, precum şi sancţionarea celor vinovaţi.
Replica directorului a fost de o demenţie rară. Pur şi simplu te lasă perplex.
"Nu ştiu să existe până acum decât o singură sesizare privind abuzurile sexuale. Am verificat, dar nu s-a confirmat. Este adevărat că deţinuţii au dreptul la prezervative şi primesc ori de câte ori solicită. Nu le putem interzice. Ele sunt cerute şi de cei care nu întreţin relaţii sexuale cu prietenele sau soţiile lor în camera conjugală. Relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt prohibite în penitenciar, însă noi nu ştim ce fac ei cu prezervativele. Probabil învaţă cum se folosesc. Sigur, de mai multe ori. Şi noi trebuie să repetăm un lucru de mai multe ori până îl învăţăm bine", a declarat Vasile Chiorean, directorul interimar al Penitenciarului Baia Mare. No comment.
Disputa dintre Composesoratul Recea şi Primăria din localitate s-a transferat din instanţă în biroul primarului. Acesta din urmă a fost somat de Prefectură să pună în aplicare sentinţa Tribunalului prin care Composesoratului i se atribuie 165 ha teren păşune între localităţile Recea şi Baia Mare. Miza terenului este una uriaşă. Conform sentinţei, Primăria trebuie să pună în posesie Composesoratul cu încă 65 ha, echivalentul a 65 milioane euro.
La mai bine de 18 ani de la iniţierea demersurilor întreprinse de Composesoratul Recea pentru redobândirea proprietăţilor preluate abuziv de statul comunist, problemele legate de vechile terenuri nu sunt soluţionate. În 26 mai, 2008, Tribunalul Maramureş a emis o sentinţă definitivă şi irevocabilă prin care a dispus resconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea Asociaţiei Composesorale Recea, pentru o suprafaţă de 165 ha teren de natură păşune, situat pe raza comunei. Însă Primăria Recea a refuzat aplicarea acesteia, conducerea Composesoratului fiind nevoită a se adresa Prefecturii. Printr-o somaţie trimisă Primăriei, Prefectura cere punerea în posesie, în regim de urgenţă, a Composesoratului, cu cele 165 ha. Având în vedere somaţia Prefecturii, primarul Octavian Pavel a convocat ieri dimineaţă o întâlnire cu reprezentanţii Comisiei Locale de Fond Funciar şi cei ai Asociaţiei Composesorale. Însă, lucrurile nu s-au clarificat, deşi sentinţa este fără echivoc.
Octavian Pavel a explicat faptul că din cele 165 ha teren, Primăria nu poate pune la dispoziţie decât 100 ha, restul terenului fiind ocupat de construcţii, a fost retrocedat la Legea 18 sau are alţi proprietari. Aceasta înseamnă că din vechea păşune comunală, deţinută de cei din Recea, nu se poate retroceda pe vechiul amplasament decât o parte. Limita vechii păşuni începe de la drumul ce leagă Mocira de Săsar, pe ambele părţi ale şoselei de ieşire din Baia Mare, înspre vest. Răspunsul primarului a fost că nu mai există teren disponibil. Însă, reprezentanţii Composesoratului au arătat că au obţinut extrase de Carte Funciară ce dovedesc faptul că terenul cuprins între drumul Mocira – Săsar şi limita construcţiilor din Baia Mare (reprezentanţa Mercedes şi magazinul Real) este proprietatea comunei Recea. Aşadar, ar fi teren disponibil. De aici, s-au iscat polemici interminabile. Primarul susţine că terenul respectiv nu poate fi pus la dispoziţie atât de uşor, întrucât el se află în administrarea oraşului Baia Mare, după o împărţire administrativ – teritorială făcută în anii '60. Iar, pe de altă parte, 17 ha de teren din cele solicitate de membrii composesori ar fi fost deja retrocedate, iar acum aceştia au primit încă odată terenul din partea instanţei. De cealaltă parte, Asociaţia i-am pus în vedere primarului Pavel că indiferent care ar fi administratorul terenului aflat la limita dintre Recea şi Baia Mare, proprietar este comuna Recea, în concluzie, composesorilor trebuie să li se pună la dispoziţie diferenţa de teren până la 165 ha. Mai mult, aceştia l-au acuzat pe primar că a dat din terenul Composesoratului altora şi a pus în posesie solicitanţi la legile proprietăţii inclusiv pe terenul administrat acum de Baia Mare. "Din terenul nostru s-a dat să se construiască sediul actual al Vămii, deşi ne aflam în proces şi le-am pus în vedere că terenul este în litigiu. Nu s-a ţinut cont. Cum nu se poate retroceda din terenul aflat între drumul de Mocira şi Baia Mare? Dar atunci cum s-a dat teren pentru construirea magazinului Real sau a reprezentanţei Mercedes? Sau cum au primit acolo cetăţeni care au avut teren în altă parte", a întrebat Gheorghe Mădăras, preşedintele Asociaţiei Composesorale. Până la urmă, primarul a cedat parţial şi a propus o variantă de mijloc, pentru rezolvarea problemei celor 65 ha. Identificarea precisă a celor 17 ha cu care unii membri composesori au fost împroprietăriţi şi punerea în posesie a Asociaţiei cu restul de 48 ha. Varianta nu a fost pe gustul Composesoratului, care a pretins punerea în posesie cu 65 ha, în loc de 48, conform sentinţei Tribunalului.
Ca de obicei, în asemenea cazuri adevărul este undeva la mijloc. Primăria nu poate refuza punerea în posesie din moment ce deţine teren disponibil, iar Composesoratul nu poate pretinde întreaga suprafaţă, dacă unii composesori şi-au primit terenurile înapoi. Cum se va termina această dispută rămâne să vedem, cert este că în zona respectivă terenurile reprezintă o miză deosebită, un ar ajungând până la 10.000 euro. Astfel, cele 65 ha teren solicitate de Composesorat valorează 65 milioane euro.
Supermarketul de succes ţine să ne convingă de faptul că treaba e reală, adică pe bune. Un "gay van for two", potrivit după situaţie. Cu atâtea indicii e greu să nu te descurci. Plăcuţa de înmatriculare e clară, numărul personajelor maxim admise este scris mare de tot în partea dreaptă, să nu se confuzeze nimeni, iar inimioara roşie spune totul. Fără pasiune adevărată nici nu stăm de vorbă. Bună treabă, băieţi! Ţineţi tot aşa, că sunteţi fără egal. Ah, de când urmăresc maşina asta!
Doi dintre consilierii locali din Bocicoiu Mare sunt contestaţi de reprezentanţii Partidului Conservator. Aceştia au sesizat Prefectura cu privire la starea de incompatibilitate a celor doi aleşi locali. Unul dintre ei este pensionat în gradul II de invaliditate, iar celălalt conduce Căminul Cultural din comună. Cele 13 zile în care respectivii consilieri puteau opta pentru una din calităţi a expirat. Secretarul Primăriei se scuză, afirmând că el nu este responsabil de poziţia celor doi.
Alegerile din acest an s-au lăsat cu numeroase acţiuni în instanţă, invalidări, sesizări şi contestaţii vizavi de consilierii locali. Acestea au scos la iveală situaţii inedite, de aleşi locali incompatibili cu funcţia pe care o ocupă. Spre exemplu, la Bocicoiu Mare, reprezentanţii filialei locale a Partidului Conservator au contestat în instanţă validarea unora dintre consilieri. Pentru doi dintre aceştia, instanţa a respins acţiunea pe motiv că respectivii nu şi-au preluat încă mandatul, astfel că starea de incompatibilitate nu a putut fi constatată. Asta a fost în urmă cu mai bine de o lună. Acum lucrurile sunt diferite. Cei doi aleşi locali au fost validaţi, şi-au preluat atribuţiile, însă fără a renunţa la alte calităţi pe care le deţin, deşi legea prevede un termen de 13 zile pentru a face acest lucru. Alexandru Marina, consilier local la Bocicoi, este pensionat în gradul II de invaliditate. Legea precizează faptul că pensionarii în gradul I şi II de invaliditate nu pot avea alte surse de venituri. Doar cei încadraţi în gradul III de invaliditate pot cumula pensia cu remuneraţia aferentă unei jumătăţi de normă. În cazul respectivului consilier, incompatibilitatea este evidentă. Încadrarea în gradul II de invaliditate denotă tocmai lipsa totală a capacităţii de muncă. Într-o astfel de situaţie, ne întrebăm cum este el remunerat de Consiliul Local? Ce scrie în adeverinţa medicală a lui Marina? Este apt medical sau nu? Situaţia sa este una gravă şi prin prisma faptului că el a fost consilier local şi în mandatul trecut, deşi era pensionat tot în gradul II de invaliditate. Cu toate că reprezentanţii Primăriei au ştiut aceste aspecte, nu s-au luat măsuri. Lucica Pop, directorul Casei Judeţene de Pensii ne-a spus că într-un astfel de caz, aleşii locali nu mai pot beneficia de pensie. "Cei pensionaţi cu gradul I sau II de invaliditate nu pot avea alte venituri. În caz contrar, le suspendăm pensia. Rămâne să analizăm situaţia aleşilor locali aflaţi în incompatibilitate şi să luăm măsuri", ne-a spus Pop.
One man show
Un al doilea consilier contestat este Igor Druleac. El deţine, în acelaşi timp, şi funcţia de director al Căminului Cultural din localitate. Cămin care este finanţat de la bugetul local. Cei care aprobă modul de cheltuire a banilor de la buget sunt consilierii locali. Practic, Druleac îşi votează propriile surse de venit la instituţia pe care o conduce. Un fel de one man show de Bocicoi. La fel ca şi în cazul pensionarului Marina, Druleac nu este nici el la prima şmecherie de acest gen. Starea sa de incompatibilitate reprezentând o continuare a celei pe care a avut-o în mandatul trecut, când el a combinat cele două funcţii. În mod surprinzător, reprezentanţii Primăriei, deşi au cunoştinţă de cele două cazuri, nu consideră că trebuie luată vreo măsură, în opinia lor, aceasta fiind treaba altora. Mai mult, apreciază poziţia lui Druleac drept una firească. "În privinţa pensionarului există o incompatibilitate în sensul că el nu poate obţine venituri din alte surse. Însă nu e treaba noastră să urmărim asta, ci a Casei de Pensii. Legea nu arată că pensionarii nu pot fi consilieri locali. Probabil va fi verificat de cei de la Pensii. Iar despre Druleac, vă spun că nu e primul caz de ales local în Bocicoi care e director la Căminul Cultural. El e asociat unui cadru didactic. Iar consilierii locali pot fi şi profesori. E drept că Primăria finanţează în mare măsură Căminul Cultural, dar directorul nu e angajatul nostru", a declarat Vasile Hasciar, secretarul Primăriei.
"Secretarul se opune aplicării legii"
Deocamdată, Prefectura Maramureş a fost sesizată în privinţa celor doi consilieri incompatibili, urmând a se lua măsurile corespunzătoare. În acelaşi timp, conducerea PC Bocicoiu Mare îl acuză pe secretarul Hasciar că nu aplică legea. "Săptămâna trecută am înaintat o adresă către Prefectură, vizavi de situaţia celor doi consilieri. Încă nu am primit un răspuns. Marina şi Druleac aveau obligaţia, conform legii, să se hotărască în termen de 13 zile de la validare, la care dintre calităţile pe care le deţin doresc să renunţe. Nu au făcut-o până acum. Am introdus acţiunea respectivă în instanţă, dar, pe parcursul procesului, am realizat că nu am pus bine problema. Trebuia să-i lăsăm să treacă cele 13 zile şi apoi să ne adresăm Tribunalului. Din punctul nostru de vedere există o incompatibilitate în dreptul ambilor. Marina este pensionat în gradul II de invaliditate şi nu poate avea alte venituri. Iar Druleac este directorul unei instituţii finanţate de Primărie. Ceilalţi consilieri... ce să zică? Se complac în această situaţie. Le e frică să ia atitudine. Iar secretarul... Tocmai el se opune să aplice legea. El e un fel de supervizor a ceea ce se întâmplă în CL şi trebuie să vegheze la buna funcţionare a acestuia", a afirmat Silvia Iurasciuc, preşedintele al organizaţiei PC Bocicoiu Mare, vicepreşedinte al PC Maramureş. Cu siguranţă, subiectul nu este încheiat aici. Vom reveni cu date despre alţi aleşi locali incompatibili.
"Da, da, meseriaşule! Hai, că m-am prins. Deci, io ridic două deşte la ăla cu mansardarea, că e de-al vostru, şi voi vă faceţi că ne lăsaţi singuri la cel cu jurământul. S-a făcut, nene, batem palma!" - doctorul Grădinaru, operând o negociere internă înainte de debutul şedinţei.
"No bine, dragă, ţi-am spus doar. Azi sunt preşedinte de şedinţă. Las', că iese bine. Şi dacă se bagă în seamă iarăşi Ştef cu glumiţele lui, reluăm votul, până iese şi extinderea ta. Hai că intru, sună-mă după!" - Maria Bondari, un preşedintele pentru o şedinţă cu cântec.
Doi avocaţi: unul la bară, celălalt cu barbă.
"Râdeţi şi glumiţi, prieteni, dar eu vă spun serios să vă luaţi vestele antiglonţ, că veţi avea parte de surprize cu maestrul Adiel. Eu am simţit pe propria piele. Noroc de mine că e tăbăcită şi duce multe. Am scăpat numai cu câteva denunţuri penale."
"Tu nu iei o pauză, totuşi? Am ieşit şi noi la o poveste, nici aici nu ne laşi?"
"Auzi, n-oi fi eu chiar Gaudi, dar proiectul ăsta e chiar suspect. Eşti sigur că nu se prinde nimeni, că iar o băgăm pe mânecă şi ne trezim cu un denunţ?"
"Hai, Nora, nu fi copil! Ce grădină botanică mai vrei? Nu vezi cum stau aici ca plantele şi vegetează la şedinţă? Să fim serioşi! Mai dăm o groază de bani pe nuşce plante târâtoare când avem aici destule?" - decanul Radu Ştef, explicându-i Eleonorei Gheţie lipsa oportunităţii promovării unei grădini botanice în condiţiile în care oraşul are una de acest gen chiar în incinta Primăriei.
"Măi, tu eşti bătut în cap? Ce nu pricepi? Lasă leucoplastul meu. Terenurile sunt ca pedepsele, se contopesc. Deci, 5 hectare de aici, cu încă 3 de dincolo, fac tot 5. Io cred că ai probleme cu matematica. Sau ce, vrei să retrocedezi de la tine acuma, tu crezi că avem pentru toată lumea?" - primarul Cristian Anghel şi directorul cadastrului, Vasile Ciuman, într-o discuţie în care edilul îi explica celui de-al doilea cum stă treaba cu rezervele funciare ale Primăriei pentru expropriaţii regimului comunist. Dacă nu mai este, de unde să se dea?
O blondă, cu gândul la piscină... Prietenii ştiu de ce...
"Dom' Vasile, io v-am spus. Ca primarul. Semnaţi odată şi gata, că nu e nicio tragedie. Atâta numai cât ne trebuie nouă astea la sfârşit de lună să vedem care a lipsit şi care nu. Că iar ne ia DNA-ul la întrebări că nu avem nimic trecut în stenogramele de şedinţă."
Sanda Roman, mai cuminte ca niciodată. Pentru cât timp, oare? Până la un nou pictorial incendiar?
Şi un scaun gol, care îşi aşteaptă consilierul. În locul lui, luam o Biblie şi juram. Că oricum legea nu spune că trebuie să fie de acord şi cei din sală cu asta. Ar fi o soluţie, nu?, din moment ce oricum instanţa l-a validat de consilier.
"Mama Soarelui ce treburi p-acilea! Politica asta nu miroase bine... Nici nu m-am apucat bine şi mă bate gândul să mă las."
Vicele Istvan Ludescher, exersând un rol într-un "Nea Mărin Miliardar" imaginar, omul din Primărie cu paporniţa sub braţ. Plină de praz... sau altceva?
Culmea, unii s-au plictisit şi au trecut la a răsfoi presa. Norocul nostru... Deh, altă blondă. Ghiceşte cineva cine-i?
Focarul de hepatită de la Ardusat a intrat în vizorul Prefecturii. Până acum, autorităţile statului s-au mulţumit să constate numărul tot mai mare de cazuri noi apărute. Din primăvara acestui an şi până acum, s-au înregistrat 50 de cazuri de bolnavi cu hepatită acută virală de tip A. Cauzele răspândirii bolii sunt diverse: lipsa igienei corespunzătoare, consumul de apă din fântânile care nu prezintă apă potabilă, groapa de gunoi supravegheată necorespunzător şi prezenţa resturilor animaliere aflate în putrefacţie, aruncate la întâmplare pe păşune.
În urmă cu mai bine de două săptămâni, presa a avertizat asupra existenţei mai multorcazuri de hepatită în comuna Ardusat. Totuşi, abia zilele acestea, semnalele au ajuns la Prefectură. Ieri dimineaţă, la solicitarea primarului comunei, prefectul Bondi Gyongyike s-a deplasat la faţa locului, unde a avut o întâlnire cu oficialităţile administraţiei publice locale, conducerea şcolii din localitate şi reprezentanţi ai Autorităţii de Sănătate Publică. În discuţie s-au ridicat două probleme: cea a cauzelor care au dus la apariţia a 50 de cazuri de hepatită acută virală de tip A, cu preponderenţă în rândul populaţiei de etnie romă, şi aceea a măsurilor care trebuie luate pentru a preveni răspândirea bolii şi la alte persoane.
"Primele cazuri au apărut în primăvară şi până acum s-au înregistrat 50 de cazuri. Bolnavii au fost internaţi la Spitalul de Boli Infecţioase din Baia Mare, în prezent acolo aflându-se doar două persoane. Peste 80% dintre cei depistaţi cu această boală sunt romi. Cauzele apariţiei bolii sunt diverse. Noi o numim boala mâinilor murdare. Deci, în primul rând, lipsa unei igiene corespunzătoare. Apoi, condiţiile precare în care locuiesc aceste familii. Trăiesc foarte multe persoane sub acelaşi acoperiş. De asemenea, apa provenită din curţile oamenilor nu este potabilă. Testele efectuate de noi indică faptul că ea este sub parametrii corespunzători. În zonă nu există o sursă de apă potabilă, cea bună pentru consum aflându-se la câteva sute de metri distanţă", a afirmat Alexandru Ilieş, directorul ASP. Până acum, singura măsură luată a fost aceea a vaccinări a 70 de persoane care au intrat în contact cu cei diagnosticaţi pozitiv.
Hoituri pe câmp
Pe finalul întâlnirii, reprezentanţii ASP au pus în vedere Primăriei luarea măsurilor urgente de prevenire, prin informarea romilor cu privire la respectarea normelor de igienă, interzicerea consumului de apă din propriile fântâni şi prezentarea de urgenţă la medicul de familie, încă de la apariţia primelor simptome. De asemenea, începerea anului şcolar va fi precedată de o triere a elevilor. Aceasta se va face în urma unui simplu test de urină, care va indica eventualele persoane afectate de hepatită. O serie de măsuri urgente, însă, cu siguranţă va fi nevoie de mai mult. Din ceea ce am văzut la Ardusat, condiţiile în care locuiesc familiile de romi aflate la extremitatea vestică a localităţii sunt foarte propice pentru răspândirea epidemiilor de tot felul. Construcţii improvizate şi neîngrijite, copii jucându-se în mizerie, lipsa foselor septice şi a apei potabile sunt elemente fireşti în comunitatea romă de la Ardusat.
De asemenea, un alt pericol este reprezentat de groapa de gunoi, al cărei acces este neîngrădit. Singura aparentă oprelişte se află la drumul principal. O barieră deschisă aflată în grija unui paznic pe care nu l-am găsit la post. Cel puţin la ora la care am fost ieri pe acolo. Şi asta nu ar fi tot. La câteva sute de metri de comunitatea respectivă se află mai multe locuri unde se aruncă animale moarte. Un soi de şanţ plin cu apă, unde, din loc în loc, se pot întâlni urme de hoituri ce răspândesc un iz pestilenţial. Rămâne ca instituţiile abilitate să constate dacă ele provin sau nu de la fabrica de produse din carne aflată în apropiere. Cert este că aruncarea animalelor moarte şi a resturilor animaliere reprezintă un focar de infecţie şi o sursă de răspândire a bolilor în zona periferică a comunei Ardusat.
La mică distanţă, un altul, tocmai în acelaşi loc în care l-am surprins pe cel din postarea anterioară. Cred că nişte nesimţiţi continuă să-şi bată joc de sănătatea noastră, iar alţii le dau apă la moară. Va lua cineva măsuri, totuşi?
În cursul săptămânii trecute, consilierul local Vasile Vlaşin i-a solicitat primarului Cristian Anghel convocarea unei şedinţe extraordinare, în cadrul căreia, democrat – liberalul să poată depune jurământul şi să îşi preia atribuţiile de ales municipal. Totodată, în cererea sa, Vlaşin precizează faptul că în cazul nerespectării hotărârii judecătoreşti, după expirarea termenului de punere în executare a acesteia, conform legii, "conducătorului autorităţii publice, sau persoanei responsabile să pună în aplicare sentinţa, i se va aplica o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere". Dat fiind faptul că luni, 11 august, s-au împlinit exact 30 de zile de la emiterea hotărârii Tribunalului Maramureş, primarul a trecut la convocarea şedinţei de CL. Numai că, ieri dimineaţă, surpriză... Şedinţa cu pricina nu a putut avea loc datorită unui motiv foarte simplu: au lipsit aleşii locali. Prezenţi au fost patru consilieri PD-L, colegi de partid ai lui Vlaşin, şi cei doi viceprimari, Istvan Ludescher şi Mircea Dolha.
Spre stupoarea celor câţiva aleşi locali adunaţi în Sala Europa a Primăriei, la şedinţă nu s-a prezentat niciun reprezentant al PNL, PSD sau UDMR (excepţie făcând cei doi viceprimari). Mai mulţi reprezentanţi mass – media, decât consilieri. "Sunt consilier din 1992. Aşa ceva nu am mai pomenit până acum", s-a mirat Ludescher. Celălalt vice s-a arătat şi el surprins de ceea ce s-a întâmplat şi a cerut unei angajate a Primăriei explicaţii privitoare la modul de convocare a consilierilor. Aşa am aflat că unii au fost convocaţi telefonic, alţii prin e-mail. Foarte ciudat mod de abordare a chemării aleşilor la şedinţă, mai ales că nici presa nu a fost invitată, motiv pentru care mai mulţi ziarişti băimăreni le-au reproşat viceprimarilor acest aspect. Imediat, Dolha şi-a cerut scuze şi a promis că va reglementa problema. Vom vedea.
În toiul discuţiilor, cineva a remarcat că nici Vasile Vlaşin nu apăruse. Colega sa de partid, Mariana Pop, a spus că a vorbit cu Vlaşin, iar că acesta se afla la Rădăuţi, având o problemă medicală. Nefiind foarte convins de această variantă, Dolha l-a sunat pe Vlaşin. Acesta din urmă i-ar fi spus că în cazul unei prezenţe a minimum 12 consilieri, el s-ar fi aflat în sală. Cum nici măcar preşedintele de şedinţă nu s-a prezentat, Dolha a preluat conducerea acesteia, declarând că ea nu poate fi ţinută din cauza lipsei cvorumului. Astfel, ea s-a încheiat înainte de a începe, iar consilierii au părăsit sala.
L-am contactat telefonic pe Vasile Vlaşin, pentru a primi o explicaţie vizavi de lipsa sa. "Domnii consilieri nu au înţeles să aibă un minim respect faţă de lege. Eu nu puteam fi la ora 10 acolo, din moment ce am fost convocat la 10 şi 9 minute. Unde am fost? Puteam fi oriunde: în holul Primăriei, în parcarea din faţă, operat în spital sau la Miami Beach. În plus, de ce să mă duc? Să fiu umilit în faţa unei săli goale", s-a întrebat Vlaşin. Vizavi de convocarea lui Vlaşin după începerea şedinţei, aceasta a fost confirmată încă pe când eram la Primărie. Într-un asemenea caz, nu mai este nimic de comentat. Pe de altă parte, liberalii au invocat diverse probleme personale şi au pus absenţa consilierilor pe seama faptului că mulţi sunt plecaţi în concediu. "Nu ştiu ce s-a întâmplat, acum am ieşit de la instanţă. Dacă e aşa cum spuneţi, probabil s-a amânat. Nu ştiu de ce nu au fost ceilalţi. Foarte mulţi sunt în concediu sau au alte probleme. Oricum, subiectul acesta poate fi abordat într-o şedinţă ordinară de CL", a declarat liberalul Cristian Niculescu. Perioada de punere în executare a sentinţei a trecut, legea precizând amenzi. Rămâne de văzut cum se va termina serialul invalidării consilierului Vlaşin. Cu siguranţă, lucrurile nu se vor opri aici.
Maşinile sosesc în intersecţie şi se aliniază inclusiv pe banda pentru mersul înainte.
Şi maşinile se adună...
La verde, dau să meargă, însă... surpriză! Accesul blocat pentru mersul înainte. Era greu să se presemnalizeze cu câteva zeci de metri lucrarea asta, pentru ca şoferii să poată lua măsuri din timp. Se trece la varianta indicată de discul albastru. Disc ce se află dincolo de intersecţie şi nu înaintea ei. Obligatoriu la stânga.
Maşinile fac toate la stânga. Inclusiv cele de pe banda de alături. Care au roşu la semafor. Acum ce să aleagă şoferii? Să stea la roşu sau să treacă, din moment ce unii virează deja la stânga?
Fac la stânga, deşi au roşu.
În final, se face verde şi pentru banda din stânda. Trece o maşină. Că atât a mai rămas. Iar pentru secundele de verde la stânga, când nu trece nimeni, aşteaptă multe alte maşini pe bd. Traian.
Cel mai grav lucru în toată povestea este acela că directorul Barbul a fost sesizat în legătură cu aspectele acestea, dar s-a dovedit incapabil să le soluţioneze. Ce e atât de greu să opreşti un semafor? În cel mai rău caz, îl scoţi din priză. La fel cum ar trebui şi Barbul scos din priză şi schimbat.
Primăria Baia Mare este interesată de achiziţionarea vechiului sediu al Episcopiei Greco – Catolice a Maramureşului, după ce acesta a fost scos la vânzare de lichidatorul judiciar. Municipalitatea are un drept de preempţiune asupra imobilului, însă acesta nu poate fi vândut separat de alte clădiri şi terenul aferent. În cazul unei licitaţii, aceasta va porni de la 96 miliarde lei vechi.
Fostul palat episcopal greco – catolic din Baia Mare, clădire confiscată de statul comunist la mijlocul secolului trecut, este în prezent scos la vânzare, în dreptul posibililor cumpărători înscriindu-se şi Primăria Baia Mare. Săptămâna trecută, în cadrul şedinţei de Consiliu Local, s-a pus problema manifestării dreptului de preempţiune al Municipalităţii faţă de acest obiectiv, care include, pe lângă clădirea propriu - zisă, alte construcţii şi anexe, precum şi terenul aferent. Consilierii locali s-au arătat interesaţi de achiziţionarea clădirii, după ce reprezentanţii executivului au venit cu ideea transformării imobilului într-un azil de bătrâni. Evident, ca de obicei, cei mai mulţi dintre consilieri habar nu au avut despre ce clădire este vorba, care este valoarea acesteia, a terenului şi a anexelor, care este situaţia juridică a imobilelor şi în ce condiţii se pot cumpăra acestea. Doar câţiva au avut cunoştinţă de valoarea istorică a clădirii. Imobilul, situat pe str. Vasile Lucaciu, colţ cu str. Industriei, în apropierea actualului sediu al Episcopiei Greco – Catolice Maramureş, este o construcţie veche, inclusă pe lista clădirilor de patrimoniu. În perioada interbelică, clădirea a intrat în proprietatea Episcopiei Greco – Catolice, printr-un act de donaţie. Ea a servit drept palat episcopal, până în 1948, când imobilul a fost preluat abuziv de regimul comunist. În 1971, în baza unui decret emis cu cinci ani înainte, clădirea s-a întabulat în favoarea statului român, iar ulterior, a intrat în patrimoniul fabricii de tricotaje "Tricomar" Baia Mare. Din 2005, societatea a intrat în faliment, urmând procedura lichidării judiciare, în prezent, bunurile acesteia fiind scoase la vânzare prin licitaţie.
Consilierii "habarnam"
În cadrul şedinţei de Consiliu Local, am fost surprinşi de interesul unora pentru achiziţionarea clădirii şi a celorlalte imobile. Secretarul Rodica Brad a dat citire înştiinţării trimise de lichidator, în vederea manifestării dreptului de preempţiune. Imediat, s-au emis tot soiul de păreri, cele mai multe mergând înspre varianta unei bune oportunităţi de a cumpăra clădirea. Cei mai insistenţi au fost consilierul Dumitru Matei şi viceprimarul Mircea Dolha. Acesta din urmă a venit cu ideea transformării fostului sediu al "Tricomar" în azil de bătrâni. Luaţi de elan, consilierii s-au arătat dispuşi a investi banii bugetului într-un astfel de imobil, fără a li se părea că 1 milion de euro reprezintă prea mult. Rodica Brad i-a avertizat pe consilieri că dreptul de preempţiune nu priveşte decât clădirea, nu şi celelalte construcţii, însă aleşii locali au trecut peste acest amănunt şi au votat pentru un răspuns favorabil. În sensul existenţei unei intenţii din partea Municipalităţii pentru achiziţionarea în bloc a tuturor imobilelor. Asta în condiţiile în care nu aveau date despre valoarea de evaluare a întregului patrimoniu şi fără a pricepe la ce se referă dreptul de preempţiune. Ba, mai mult, unii au văzut în aceasta o posibilă afacere a Primăriei, care ar putea negocia puţin din preţ cu lichidatorul, dacă tot există dreptul de preempţiune.
Milionul de euro face... vreo trei
În realitate, lucrurile stau puţin altfel. Din dosarul Tribunalului Maramureş am aflat că judecătorul sindic a aprobat vânzarea în bloc a întregului patrimoniu, prin licitaţie publică cu strigare, pornind de la preţul de evaluare. Asta înseamnă că fostele bunuri ale "Tricomar" nu se pot vinde pe bucăţi. În plus, este vorba de o licitaţie publică şi nu de o negociere, aşa cum greşit au înţeles aleşii locali. Dreptul de preempţiune, din punct de vedere al legii, operând în sensul că, în cazul participării la licitaţie, dacă există mai multe oferte egale ca preţ, Primăria are întâietate. Cât despre preţ, acesta este ceva mai mare decât s-a spus iniţial. Întreg patrimoniul "Tricomar" a fost evaluat la 96 miliarde lei vechi, din care, câteva miliarde reprezintă utilajele. Valoarea cea mai mare revine terenului de 57 ari, evaluat la 52 miliarde lei vechi, urmând clădirea (de 1.000 mp), cu 22 miliarde. Situaţia este una atipică. Pe de o parte, judecătorul a aprobat vânzarea în bloc, iar pe de alta, Primăria îşi manifestă dreptul de preempţiune doar pentru unul dintre imobile, pentru cealaltă parte, neavând un asemenea drept. Ori, în cazul unei altfel de vânzări decât aceea a întregului, aceasta trebuie dispusă de instanţă, cu acordul creditorilor. Care în acest caz sunt mulţi şi au de recuperat peste 50 miliarde lei vechi.
Avem o preempţiune. Ce facem cu ea?
Zilele trecute, am luat părerea reprezentanţilor Primăriei, legat de cumpărarea imobilelor "Tricomar" şi am avut surpriza să aflăm că până şi cei din executiv sunt în eroare vizavi de acest caz. "Suntem interesaţi de întreg patrimoniul. Ce să facem cu clădirea fără curtea din spate? Ce azil de bătrâni e ăla? Cred că se va ajunge la o negociere, pornind de la preţul de expertiză. M-am mirat şi eu de interesul consilierilor, fiind sigură că vor spune nu. Avem atâtea imobile de cumpărat, că nu ştiu de unde o să plătim pentru toate", a declarat secretarul Rodica Brad. Viceprimarul Mircea Dolha a avut o versiune şi mai interesantă. "Noi avem un drept de preempţiune asupra clădirii, care trebuie să ne-o dea nouă, pornind de la preţul de evaluare, iar pentru restul putem merge la licitaţie. În cazul în care creditorii ne-ar face o ofertă bună, am fi interesaţi atât de clădire, cât şi de anexe. Dar la preţul total, de 96 miliarde, e prea mult. Creditorii s-ar putea să scadă preţul", a apreciat Dolha. Unde se va ajunge cu negocierile, care va fi metoda de vânzare preferată de creditori şi până unde va scădea preţul, rămâne să vedem. Cert este că în momentul de faţă, vânzarea este blocată, ea neputând avea loc decât în condiţiile cerute de instanţă, orice derogare fiind posibilă doar cu acordul creditorilor şi aprobarea Tribunalului. Cât despre imobil, valoarea deosebită a acestuia este una evidentă, până la această oră, mai mulţi investitori străini manifestându-şi intenţia de cumpărare a fostului palat episcopal greco - catolic. Acesta ar putea suporta multiple destinaţii, avizul Ministerului Cultelor, în acest caz, vizând doar partea de renovare şi reabilitare a clădirii.
Scurt istoric
Istoricul "Tricomar" începe în 1974, când fosta fabrică s-a înfiinţat ca secţie a Întreprinderii de Tricotaje Unitatea din Sighetu Marmaţiei. Până în 1990, unitatea a funcţionat sub tutela fabricii din Sighet, după care ea a devenit societate de sine stătătoare, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu actuala denumire. În 1994, societatea s-a privatizat prin metoda MEBO, având 228 de acţionari persoane fizice. În prezent, acţionarul majoritar este SC Textile Group Oradea, care deţine 51% din capitalul social. Obiectul de activitate al firmei l-a constituit producerea de tricotaje tip lână, fire PNA, lână şi bumbac, producţia luând calea exportului. După 2000, au apărut şi problemele financiare, societatea intrând în insolvenţă, iar apoi, în faliment. Acum, ea se află în procedura lichidării judiciare.
Episcopia s-a consolat
Fostul palat episcopal a făcut obiectul mai multor cereri de retrocedare din partea greco – catolicilor, însă toate au fost respinse. Inclusiv Comisia Specială de retrocedare a bunurilor ce au aparţinut cultelor religioase a dat un răspuns negativ solicitării Episcopiei. La dosar, conducerea Episcopiei a depus un act din care reiese că în legătură cu acest imobil nu mai formulează nicio pretenţie. Într-o scurtă declaraţie, preotul vicar Simion Ilieş ne-a confirmat lipsa unui interes al greco – catolicilor în privinţa fostului palat episcopal. "După 2000, am tot depus cereri de restituire. N-au fost refuzate, la fel cum s-a întâmplat şi cu celelalte opt imobile pe care le-am mai deţinut în Baia Mare. Actualul sediu este singurul imobil retrocedat către Episcopia Greco – Catolică", ne-a spus Ilieş.
În urmă cu doi ani, Virgil Ţânţaş, directorul Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală (DADR), a demis-o pe Viorica Iancu, cea care a condus ani buni Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA). A fost o decizie impusă pe linie politică lui Ţânţaş, iar acesta s-a conformat. În plus, i-a pregătit conservatorului Emil Mohan un post bun în administraţia locală. Fără a ţine cont de cadrul legal existent, Ţânţaş a organizat în aşa fel concursul pentru ocuparea funcţiei de director, încât Mohan să iasă câştigător fără probleme. Odată instalat, Mohan a început un război surd îndreptat împotriva fostului director. După şicanările de tatonare, a trecut la fapte şi a demis-o pe Iancu din funcţia de şef laborator, ea fiind doar un simplu angajat. Pentru ca, în final, Mohan să treacă la desfacerea contractului de muncă a fostului director OSPA. Toate acestea s-au lăsat cu mai multe procese (peste 15) aflate pe rolul instanţelor de judecată. Câteva dintre acestea s-au finalizat şi, deşi instanţa a dat câştig de cauză Vioricăi Iancu, Mohan şi Ţânţaş refuză respectarea hotărârilor judecătoreşti. Spre exemplu, în procesul intentat DADR, în care este atacată demiterea lui Iancu, Tribunalul Maramureş a hotărât anularea deciziei de demitere din funcţia de director, reintegrarea pe funcţia avută şi plata drepturilor salariale aferente. Rămasă definitivă şi executorie, în octombrie, 2007, sentinţa nu a fost pusă nici azi în aplicare de directorul Ţânţaş. Prin urmare, el s-a ales cu mai multe plângeri penale, pentru abuz în serviciu şi neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti, în prezent, fiind cercetat de organele de urmărire penală. La fel de nepăsător faţă de soluţiile instanţelor s-a arătat a fi şi directorul Mohan. Conducerea OSPA a fost acţionată în judecată, după demiterea lui Iancu din funcţia de şef laborator. În timpul procesului, Mohan şi-a dat cu stângul în dreptul, emiţând o dispoziţie din care reiese că Viorica Iancu e şef laborator, iar după câteva zile, a semnat o alta, prin care Iancu nu mai e şef laborator. Evident, OSPA nu putea câştiga procesul, iar Tribunalul Maramureş a hotărât anularea dispoziţiei de demitere şi reîncadrarea lui Iancu pe funcţia deţinută anterior. Emisă pe data de 26 februarie, 2008, rămasă definitivă şi executorie, sentinţa nu a fost respectată de Mohan, care, culmea, după doar câteva zile, pe 10 martie, i-a desfăcut lui Iancu contractul de muncă. A urmat recursul, iar zilele trecute, Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat printr-o sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă, dispunând reintegrarea lui Iancu şi plata drepturilor salariale aferente.
Treptat, cei doi directori pierd procesele intentate de cea pe care au demis-o, fiind puşi în situaţia de a o repune în funcţie. Inexplicabil, refuză acest lucru, nerespectând hotărârile instanţelor. Probabil, speră într-o sentinţă favorabilă în dosarul penal pe care i l-au fabricat fostului director. În timp ce procesele civile erau pe rol, Mohan s-a ocupat de depunerea unor sesizări penale la DNA, acuzând-o pe Iancu de faptul că, în timp ce ocupa funcţia de director, a determinat doi angajaţi să întocmească un studiu pedologic în favoarea SC Cuprom SA, care ar fi conţinut date nereale. Astfel, Iancu a fost trimisă în judecată de DNA, pentru abuz în serviciu, în prezent, procesul fiind pe rolul Judecătoriei Baia Mare. Probabil nu ar fi multe de spus despre acest dosar, decât că în cursul urmăririi penale, cei doi au declarat că au prelevat probe de sol. Ulterior s-a dovedit că nu au spus adevărul şi au fost amendaţi de procuror. Deşi dosarul penal nu are nicio relevanţă deocamdată, până la rămânerea definitivă a unei sentinţe, Ţânţaş şi Mohan refuză să o repună pe Iancu în funcţie şi să-i acorde drepturile salariale cuvenite, care se ridică la 480 milioane lei, conform unei expertize contabile finalizate săptămâna aceasta de către un expert autorizat. De asemenea, cei doi directori refuză să dea un răspuns până şi executorului judecătoresc. Acesta a solicitat conducerii celor două instituţii date privind statul de funcţii, pentru calcularea drepturilor băneşti în dreptul Vioricăi Iancu. Ţânţaş şi Mohan au refuzat, alegându-se cu încă un proces, de data aceasta intentat de executor, care solicită daune pentru fiecare zi de întârziere, până la emiterea documentelor solicitate. Partea incredibilă a acestui caz este faptul că doi directori ai unor instituţii publice refuză să respecte hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele de judecată, fără a fi pedepsiţi în vreun fel. Iată să se poate şi chiar cu succes.
Azi, 4 august, consilierul local Vasile Vlaşin i-a cerut primarului Cristian Anghel punerea în executare a sentinţei prin care instanţa a validat alegerea primului ca şi ales local. El a pus în vedere edilului băimărean ca până la termenul de executare a sentinţei, acesta fiind sinonim cu împlinirea a 30 de zile de la hotărâre, să treacă la convocarea unei şedinţe extraordinare, Vlaşin trebuind să depună jurământul. O chestiune de procedură înainte de preluarea atribuţiilor ca şi ales municipal. Acest act i-a fost remis primarului după ce în ultima şedinţă de CL, una cu caracter extraordinar, colegii consilieri au refuzat cererea lui Vlaşin de a depune jurământul, cu toate că hotărârea instanţei este una definitivă şi irevocabilă. La sfârşitul şedinţei, mai multe voci din CL au afirmat că hotărârea Tribunalului nu îi împiedică pe consilieri să îl invalideze din nou pe Vasile Vlaşin, chiar şi după ce acesta va depune jurământul. Motive se vor găsi. Aveţi mai jos textul integral al cererii consilierului Vlaşin, cu referirile la textele de lege în baza cărora acesta îşi întemeiază solicitarea. "Legea precizează clar că în cazul nerespectării termenului de executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în contencios administrativ, conducătorului autorităţii publice, sau persoanei responsabile să pună în aplicare sentinţa, i se aplică o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere. Dacă nici după aplicarea amenizii, cel responsabil nu trece la executarea sentinţei definitive şi executorii, este atrasă răspunderea penală a celui în cauză", a declarat Vlaşin, în exclusivitate pentru acest blog. Un meci interesant cum numai Consiliul Local ne putea oferi. Aşteptăm continuarea. Probabil, vor urma alte procese.
Subsemnatul Vasile Vlaşin, consilier local în cadrul Consiliului Local Baia Mare, ales în urma alegerilor locale din data de 01 iunie 2008 şi validat în baza Sentinţei Civile nr. 1663 din 14 iulie 2008, având în vedere prevederile Art. 22 şi Art. 24 din Legea 544/2004,
vă rog, ca până la termenul legal de executare a sentinţei, prevăzut de Art.24 alin.1 din Legea 544/2004, să procedaţi la convocarea unei şedinţe extraordinare a Consiliului Local Baia Mare, în vederea îndeplinirii procedurilor prevăzute de Art. 34 din Legea 215/2001 si a prevederilor Art. 7 şi Art. 8 din Legea 393/2004.
În speranţa unei soluţionări obiective a prezentei solicitări, vă mulţumesc anticipat.
Nici nu s-a terminat bine şedinţa, că Ekka şi-a pus echipamentul de camuflaj. Culmea, l-am recunoscut...
Edilul Cristian Anghel, sub presiunea camerei... video, într-un interviu pentru Citynews.
Cristin Niculescu avertizându-l pe Mircea Dolha că, deşi a ajuns viceprimar cu voturile PNL, nu va avea viaţă uşoară în executiv.
Vica Pârvu arătând că "alianţele" funcţionează... Prietenii ştiu de ce.
"Mircea, să ştii o treabă la Nea Fănică, pe votul meu te poţi baza. Încă nu m-au exclus."
"Trăiţi, şefu, permiteţi? Uite aici, bagă cinci sute, de la băiatu! Eu, ca de obicei, merg la derută. Votez cu pedeleul. Poate îi facem de data asta."
Mircea Dolha adunând bani pentru pariurile legate de scorurile la parlamentarele din toamnă. Miză mare, fiecare a dorit să-şi asigure măcar participarea.
"Lasă, Mitică, aşa e în politică. Nu poţi mulţumi pe toată lumea. Tu votează cum ştii. De restul ne ocupăm noi."
Fănică Pop şi Maftei Leşan, în faţa unei dileme. Ei ar lua-o spre dreapta, dar indicatorul le spune altceva.
"Mama voastră de pârliţi! Ce v-aş alerga dacă aş fi consilier!"
