abuzurile sexuale din Penitenciarul Baia Mare - declaraţii scrise

Vă pun aici la dispoziţie două dintre declaraţiile scrise ale deţinuţilor Penitenciarului Baia Mare, ce au avut curajul să denunţe sistemul ticăloşit care continuă să-i batjocorească. Nimeni nu ia măsuri. Primul pas s-a făcut. Sesizările scrise s-au dat. Aşteptăm anchetele care se impun. Click pe poză pentru mărire.

Ziare.ro

Incendiar - abuzuri sexuale la Penitenciarul Baia Mare

Deţinuţii Penitenciarului Baia Mare se revoltă. Mai mulţi dintre aceştia au fost de acord să dea declaraţii scrise privind abuzurile petrecute în interiorul unităţii. Unii declară că sunt abuzaţi sexual de colegii de celulă, iar alţii sunt supuşi la rele tratamente şi înscenări din partea angajaţilor închisorii. Sesizată vizavi de aceste abuzuri, conducerea unităţii nu a considerat că trebuie luate măsuri.

Zilele trecute, am intrat în posesia unor declaraţii scrise semnate de mai mulţi deţinuţi aflaţi în Penitenciarul Baia Mare. Mărturiile incendiare ale deţinuţilor respectivi constituie o formă de protest faţă de modul în care aceştia sunt trataţi de alţi colegi de detenţie sau de angajaţii Penitenciarului. Nu este prima dată când voci de după gratii se ridică pentru a trage un semnal de alarmă referitor la unele abuzuri petrecute în interiorul acestei instituţii a statului. În ultimele trei luni, doi foşti deţinuţi ai Penitenciarului, eliberaţi în această perioadă, au ieşit pe posturile de televiziune locale pentru a depune mărturii şocante privind micile afaceri ale angajaţilor instituţiei, condiţionarea acordării unor drepturi deţinuţilor, precum şi relele tratamente la care sunt supuşi unii dintre deţinuţi de către colegii de celulă. Sesizările privind abuzurile gardienilor sau ale deţinuţilor au ajuns la urechea conducerii, însă până acum nu s-au luat măsuri concrete. Mai mult, unii deţinuţi au înaintat sesizări scrise către Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi chiar Direcţia Naţională Anticorupţie, în speranţa demarării unor anchete privind ilegalităţile semnalate. Rezultatul a fost acelaşi. Nu s-a întâmplat nimic. Ajunşi la limita răbdării, unii deţinuţi au hotărât că este timpul să apeleze la ajutorul presei pentru a arăta societăţii civile de afară ceea ce se întâmplă în interior.

Violul din celulă

Unul dintre deţinuţi vorbeşte despre faptul că a fost abuzat sexual de colegii de celulă şi supus la rele tratamente. A sesizat asta medicului unităţii, însă acesta, în drept răspuns, i-a dat câteva prezervative. Vom reproduce fragmente din scrisoarea trimisă de acesta, cu eliminarea datelor care ar duce la identificarea sa. "Am venit la puşcărie major, dar recidivist. Am fost băgat pe camera X, unde am fost protejat de categoria mea penală, deoarece în pedepsele anterioare am fost abuzat sexual de către cei de pe această cameră. Un deţinut a aflat motivul pentru care sunt protejat pe acea cameră şi, ştiind că îmi este frică să fiu mutat, mă obliga să îi fac masaje care uneori durau toată noaptea, mă obliga să îl spăl pe picioare, să îi spăl lenjeria de corp şi să fac curat, spunând că eu sunt fetiţă şi asta e menirea mea. După şase luni de chin, nu am mai rezistat şi i-am spus că nu am să-i mai fac niciun serviciu. Atunci, el a luat foc şi mi-a spus că în ziua următoare mă va băga pe camera unde am fost abuzat sexual, să fiu din nou abuzat sexual, să îmi arate mie ce înseamnă să mă pun cu el. Apoi, m-a lovit de câteva ori peste faţă. A doua zi, dimineaţă, am fost chemat la cabinetul medical, unde mi s-a spus să îmi fac bagajele, că am fost băgat pe camera Y. La câteva ore de la mutarea mea de pe camera Y, am fost bătut crunt şi dat cu capul de pereţi, după care am fost din nou abuzat sexual de către doi deţinuţi. Când am terminat, m-au bărbierit în fund, mi-au pus unguent şi după aia au întreţinut relaţii sexuale cu mine. După aceea, am ieşit la cabinet, să cer ceva de măsea, că mi-au spart dinţii. Un doctor mi-a dat nişte prezervative şi mi-a spus: du-te, fă-ţi treaba, fetiţo! A doua zi, am ieşit la şeful de secţie, Filip, şi i-am raportat acest lucru, la care mi-a spus că se va rezolva, dar nu s-a rezolvat absolut nimic. După două zile, am ieşit la şeful de secţie, să mă mute de pe camera Y, pentru că am fost bătut şi supus la relaţii sexuale anale şi orale de către aceşti tineri. Am fost mutat, în schimb nu m-a dus la spital, deşi am cerut să fiu dus la medicul legist. Mi-a spus să merg în cameră, deoarece fac sex din plăcere. Am scris o declaraţie directorului despre acestea, dar cred că şi directorul unităţii ţine cu respectivii, deoarece nu am primit niciun răspuns de la el. Am cerut mai multor cadre să mă scoată la el, dar nu am fost scos. Când i-am spus doctoriţei că am fost mutat pe nedrept în acea cameră, mi-a zis că am dreptate, dar, în schimb, mi-a spus că ar trebui să fiu din nou mutat pe camera unde sunt acei băieţi deţinuţi care şi-au bătut joc de mine."

Înscenări cu asistenta medicală

Un alt deţinut a făcut confesiuni în ceea ce priveşte modul în care personalul închisorii înscenează deţinuţilor diverse fapte, după care li se întocmesc rapoarte de incident pentru a putea fi sancţionaţi şi a li se tăia eventualele facilităţi, cum ar fi permisiile, vizitele, pachetele etc. "Am lucrat la cabinetul medical ca planton, încă din iulie, 2006, bineînţeles, fără niciun câştig, că, vorba vine, nu se putea altfel. Abia în luna februarie 2007 am început să câştig şi zile ca toţi cei care muncesc în detenţie. Şi înainte şi după, eu tot aşa conştiincios mi-am făcut îndatoririle de planton, deci nimeni nu putea avea vreo reclamaţie în privinţa mea şi au avut încredere în mine, cu toate că circulau tot felul de zvonuri că aş vinde medicamente, zvonuri care plecau de la deţinuţi rău intenţionaţi care se drogau cu pastile, acestea pe secţie găsindu-se într-o veselie. Dar eu nu le dădeam şi atunci au început duşmăniile. Aşa m-am trezit că în iulie 2008 mi s-a întocmit un raport de incident de către asistentul medical Claudia Andreicuţ, pe motiv că în urmă cu trei luni am început să-i fac avansuri şi să-i vorbesc indecent, lucru care nu s-a întâmplat, cu siguranţă. Iar dacă totuşi ar fi fost aşa, de ce nu a făcut acel raport acum trei luni şi de ce abia acum? Părerea mea este că ea ar putea să aibe vreo relaţie cu vreun agent de pe schimbul ei şi să nu se afle, m-a băgat pe mine ca pe o perdea de a acoperi mizeria ei aici. Într-o dimineaţă, ieşind ea de pe schimbul de noapte, eu am luat coşul cu gunoi şi m-am dus să-l golesc. Şi ce să văd deasupra? Două prezervative folosite, lucru de care am şi întrebat-o, dar a început să râdă şi nu mi-a zis nimic altceva. Având în vedere că soţul ei este supraveghetor pe secţie, dar pe alt schimb, să scape basma curată faţă de colegi, cred eu, a plătit mai mulţi deţinuţi printre care unul dintre ei mi-a recunoscut ca să spună că în urmă cu ceva timp m-a surprins pipăind nevasta în cabinetul medical. Dar mă întreb dacă este aşa, acel cineva de ce nu s-a dus direct la supraveghetorul de pe secţie şi să-l cheme să-i arate dacă era adevărat ce fac eu sau dacă ar fi fost aşa, asistenta de ce nu mi-a făcut raport atunci? Există şi o explicaţie. Eu am dat în judecată pe comisarul şef Mihali, de la Biroul Judiciar Sighet, pentru abuz în serviciu. Cu toate probele pe faţă, aici, pe plan local, s-au muşamalizat toate, dar eu am cerut copie după acel dosar şi l-am trimis la Bucureşti, la DNA, care, în urma verificărilor, l-a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru a da o nouă soluţie. Având în vedere că influenţa este prea mare aici la Baia Mare şi să ţinem cont că asistenta este din Sighetu Marmaţiei, nici nu mă miră faptul că face cum îi dictează alţii. Dacă ea susţine că i-am făcut avansuri în ultimele trei luni şi i-am vorbit indecent, atunci de ce semna pentru mine în registru să mă ducă în afara porţii trei, la arhivă, sâmbăta, când nu era nimeni în spate sau la ars deşeurile. Atunci nu i-a fost frică de mine că-i fac avansuri? Cu privire la toate acestea am făcut sesizări la DNA Bucureşti, la ANP şi am dat-o în judecată pe asistentă." În faţa unor asemenea relatări rămâi mut. Sesizăm pe această cale instituţiile statului competente în a demara anchete pentru verificarea declaraţiilor absolut şocante ale celor închişi, precum şi sancţionarea celor vinovaţi.

Replica directorului a fost de o demenţie rară. Pur şi simplu te lasă perplex.

"Nu ştiu să existe până acum decât o singură sesizare privind abuzurile sexuale. Am verificat, dar nu s-a confirmat. Este adevărat că deţinuţii au dreptul la prezervative şi primesc ori de câte ori solicită. Nu le putem interzice. Ele sunt cerute şi de cei care nu întreţin relaţii sexuale cu prietenele sau soţiile lor în camera conjugală. Relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt prohibite în penitenciar, însă noi nu ştim ce fac ei cu prezervativele. Probabil învaţă cum se folosesc. Sigur, de mai multe ori. Şi noi trebuie să repetăm un lucru de mai multe ori până îl învăţăm bine", a declarat Vasile Chiorean, directorul interimar al Penitenciarului Baia Mare. No comment.

Glasul Maramureşului

două bloguri de urmărit

De pe maramureşeni.ro aflu că Eduard Keller şi-a făcut blog. Fostul director de la Cadastru ne spune despre muzica bună, câte o vorbă de duh şi ce mai crede el despre lumea asta. Un blog ce merită câte un click şi ceva trafic. Şi dacă tot suntem la capitolul lansări de bloguri, pe ăsta tre să-l vedeţi musai - broscuţele de serviciu. Unul cu bârfe şi tot soiul de glumiţe despre unii şi alţii. Are în spate mai mulţi ziarişti băimăreni şi îşi propune să scrie despre toţi şi de toate. Un blog de relaxare, mai cu seamă pentru cei care s-au săturat de subiecte grave, abordate la modul foarte serios.

Primăria Recea vs. Composesorat – miza: 65 milioane euro

Disputa dintre Composesoratul Recea şi Primăria din localitate s-a transferat din instanţă în biroul primarului. Acesta din urmă a fost somat de Prefectură să pună în aplicare sentinţa Tribunalului prin care Composesoratului i se atribuie 165 ha teren păşune între localităţile Recea şi Baia Mare. Miza terenului este una uriaşă. Conform sentinţei, Primăria trebuie să pună în posesie Composesoratul cu încă 65 ha, echivalentul a 65 milioane euro.

La mai bine de 18 ani de la iniţierea demersurilor întreprinse de Composesoratul Recea pentru redobândirea proprietăţilor preluate abuziv de statul comunist, problemele legate de vechile terenuri nu sunt soluţionate. În 26 mai, 2008, Tribunalul Maramureş a emis o sentinţă definitivă şi irevocabilă prin care a dispus resconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea Asociaţiei Composesorale Recea, pentru o suprafaţă de 165 ha teren de natură păşune, situat pe raza comunei. Însă Primăria Recea a refuzat aplicarea acesteia, conducerea Composesoratului fiind nevoită a se adresa Prefecturii. Printr-o somaţie trimisă Primăriei, Prefectura cere punerea în posesie, în regim de urgenţă, a Composesoratului, cu cele 165 ha. Având în vedere somaţia Prefecturii, primarul Octavian Pavel a convocat ieri dimineaţă o întâlnire cu reprezentanţii Comisiei Locale de Fond Funciar şi cei ai Asociaţiei Composesorale. Însă, lucrurile nu s-au clarificat, deşi sentinţa este fără echivoc. Octavian Pavel a explicat faptul că din cele 165 ha teren, Primăria nu poate pune la dispoziţie decât 100 ha, restul terenului fiind ocupat de construcţii, a fost retrocedat la Legea 18 sau are alţi proprietari. Aceasta înseamnă că din vechea păşune comunală, deţinută de cei din Recea, nu se poate retroceda pe vechiul amplasament decât o parte. Limita vechii păşuni începe de la drumul ce leagă Mocira de Săsar, pe ambele părţi ale şoselei de ieşire din Baia Mare, înspre vest. Răspunsul primarului a fost că nu mai există teren disponibil. Însă, reprezentanţii Composesoratului au arătat că au obţinut extrase de Carte Funciară ce dovedesc faptul că terenul cuprins între drumul Mocira – Săsar şi limita construcţiilor din Baia Mare (reprezentanţa Mercedes şi magazinul Real) este proprietatea comunei Recea. Aşadar, ar fi teren disponibil. De aici, s-au iscat polemici interminabile. Primarul susţine că terenul respectiv nu poate fi pus la dispoziţie atât de uşor, întrucât el se află în administrarea oraşului Baia Mare, după o împărţire administrativ – teritorială făcută în anii '60. Iar, pe de altă parte, 17 ha de teren din cele solicitate de membrii composesori ar fi fost deja retrocedate, iar acum aceştia au primit încă odată terenul din partea instanţei. De cealaltă parte, Asociaţia i-am pus în vedere primarului Pavel că indiferent care ar fi administratorul terenului aflat la limita dintre Recea şi Baia Mare, proprietar este comuna Recea, în concluzie, composesorilor trebuie să li se pună la dispoziţie diferenţa de teren până la 165 ha. Mai mult, aceştia l-au acuzat pe primar că a dat din terenul Composesoratului altora şi a pus în posesie solicitanţi la legile proprietăţii inclusiv pe terenul administrat acum de Baia Mare. "Din terenul nostru s-a dat să se construiască sediul actual al Vămii, deşi ne aflam în proces şi le-am pus în vedere că terenul este în litigiu. Nu s-a ţinut cont. Cum nu se poate retroceda din terenul aflat între drumul de Mocira şi Baia Mare? Dar atunci cum s-a dat teren pentru construirea magazinului Real sau a reprezentanţei Mercedes? Sau cum au primit acolo cetăţeni care au avut teren în altă parte", a întrebat Gheorghe Mădăras, preşedintele Asociaţiei Composesorale. Până la urmă, primarul a cedat parţial şi a propus o variantă de mijloc, pentru rezolvarea problemei celor 65 ha. Identificarea precisă a celor 17 ha cu care unii membri composesori au fost împroprietăriţi şi punerea în posesie a Asociaţiei cu restul de 48 ha. Varianta nu a fost pe gustul Composesoratului, care a pretins punerea în posesie cu 65 ha, în loc de 48, conform sentinţei Tribunalului. Ca de obicei, în asemenea cazuri adevărul este undeva la mijloc. Primăria nu poate refuza punerea în posesie din moment ce deţine teren disponibil, iar Composesoratul nu poate pretinde întreaga suprafaţă, dacă unii composesori şi-au primit terenurile înapoi. Cum se va termina această dispută rămâne să vedem, cert este că în zona respectivă terenurile reprezintă o miză deosebită, un ar ajungând până la 10.000 euro. Astfel, cele 65 ha teren solicitate de Composesorat valorează 65 milioane euro.

poza săptămânii (XXVII) - gay van for two, love counts, too

Supermarketul de succes ţine să ne convingă de faptul că treaba e reală, adică pe bune. Un "gay van for two", potrivit după situaţie. Cu atâtea indicii e greu să nu te descurci. Plăcuţa de înmatriculare e clară, numărul personajelor maxim admise este scris mare de tot în partea dreaptă, să nu se confuzeze nimeni, iar inimioara roşie spune totul. Fără pasiune adevărată nici nu stăm de vorbă. Bună treabă, băieţi! Ţineţi tot aşa, că sunteţi fără egal. Ah, de când urmăresc maşina asta!

consilieri incompatibili la Bocicoiu Mare

Doi dintre consilierii locali din Bocicoiu Mare sunt contestaţi de reprezentanţii Partidului Conservator. Aceştia au sesizat Prefectura cu privire la starea de incompatibilitate a celor doi aleşi locali. Unul dintre ei este pensionat în gradul II de invaliditate, iar celălalt conduce Căminul Cultural din comună. Cele 13 zile în care respectivii consilieri puteau opta pentru una din calităţi a expirat. Secretarul Primăriei se scuză, afirmând că el nu este responsabil de poziţia celor doi.

Alegerile din acest an s-au lăsat cu numeroase acţiuni în instanţă, invalidări, sesizări şi contestaţii vizavi de consilierii locali. Acestea au scos la iveală situaţii inedite, de aleşi locali incompatibili cu funcţia pe care o ocupă. Spre exemplu, la Bocicoiu Mare, reprezentanţii filialei locale a Partidului Conservator au contestat în instanţă validarea unora dintre consilieri. Pentru doi dintre aceştia, instanţa a respins acţiunea pe motiv că respectivii nu şi-au preluat încă mandatul, astfel că starea de incompatibilitate nu a putut fi constatată. Asta a fost în urmă cu mai bine de o lună. Acum lucrurile sunt diferite. Cei doi aleşi locali au fost validaţi, şi-au preluat atribuţiile, însă fără a renunţa la alte calităţi pe care le deţin, deşi legea prevede un termen de 13 zile pentru a face acest lucru. Alexandru Marina, consilier local la Bocicoi, este pensionat în gradul II de invaliditate. Legea precizează faptul că pensionarii în gradul I şi II de invaliditate nu pot avea alte surse de venituri. Doar cei încadraţi în gradul III de invaliditate pot cumula pensia cu remuneraţia aferentă unei jumătăţi de normă. În cazul respectivului consilier, incompatibilitatea este evidentă. Încadrarea în gradul II de invaliditate denotă tocmai lipsa totală a capacităţii de muncă. Într-o astfel de situaţie, ne întrebăm cum este el remunerat de Consiliul Local? Ce scrie în adeverinţa medicală a lui Marina? Este apt medical sau nu? Situaţia sa este una gravă şi prin prisma faptului că el a fost consilier local şi în mandatul trecut, deşi era pensionat tot în gradul II de invaliditate. Cu toate că reprezentanţii Primăriei au ştiut aceste aspecte, nu s-au luat măsuri. Lucica Pop, directorul Casei Judeţene de Pensii ne-a spus că într-un astfel de caz, aleşii locali nu mai pot beneficia de pensie. "Cei pensionaţi cu gradul I sau II de invaliditate nu pot avea alte venituri. În caz contrar, le suspendăm pensia. Rămâne să analizăm situaţia aleşilor locali aflaţi în incompatibilitate şi să luăm măsuri", ne-a spus Pop.

One man show

Un al doilea consilier contestat este Igor Druleac. El deţine, în acelaşi timp, şi funcţia de director al Căminului Cultural din localitate. Cămin care este finanţat de la bugetul local. Cei care aprobă modul de cheltuire a banilor de la buget sunt consilierii locali. Practic, Druleac îşi votează propriile surse de venit la instituţia pe care o conduce. Un fel de one man show de Bocicoi. La fel ca şi în cazul pensionarului Marina, Druleac nu este nici el la prima şmecherie de acest gen. Starea sa de incompatibilitate reprezentând o continuare a celei pe care a avut-o în mandatul trecut, când el a combinat cele două funcţii. În mod surprinzător, reprezentanţii Primăriei, deşi au cunoştinţă de cele două cazuri, nu consideră că trebuie luată vreo măsură, în opinia lor, aceasta fiind treaba altora. Mai mult, apreciază poziţia lui Druleac drept una firească. "În privinţa pensionarului există o incompatibilitate în sensul că el nu poate obţine venituri din alte surse. Însă nu e treaba noastră să urmărim asta, ci a Casei de Pensii. Legea nu arată că pensionarii nu pot fi consilieri locali. Probabil va fi verificat de cei de la Pensii. Iar despre Druleac, vă spun că nu e primul caz de ales local în Bocicoi care e director la Căminul Cultural. El e asociat unui cadru didactic. Iar consilierii locali pot fi şi profesori. E drept că Primăria finanţează în mare măsură Căminul Cultural, dar directorul nu e angajatul nostru", a declarat Vasile Hasciar, secretarul Primăriei.

"Secretarul se opune aplicării legii"

Deocamdată, Prefectura Maramureş a fost sesizată în privinţa celor doi consilieri incompatibili, urmând a se lua măsurile corespunzătoare. În acelaşi timp, conducerea PC Bocicoiu Mare îl acuză pe secretarul Hasciar că nu aplică legea. "Săptămâna trecută am înaintat o adresă către Prefectură, vizavi de situaţia celor doi consilieri. Încă nu am primit un răspuns. Marina şi Druleac aveau obligaţia, conform legii, să se hotărască în termen de 13 zile de la validare, la care dintre calităţile pe care le deţin doresc să renunţe. Nu au făcut-o până acum. Am introdus acţiunea respectivă în instanţă, dar, pe parcursul procesului, am realizat că nu am pus bine problema. Trebuia să-i lăsăm să treacă cele 13 zile şi apoi să ne adresăm Tribunalului. Din punctul nostru de vedere există o incompatibilitate în dreptul ambilor. Marina este pensionat în gradul II de invaliditate şi nu poate avea alte venituri. Iar Druleac este directorul unei instituţii finanţate de Primărie. Ceilalţi consilieri... ce să zică? Se complac în această situaţie. Le e frică să ia atitudine. Iar secretarul... Tocmai el se opune să aplice legea. El e un fel de supervizor a ceea ce se întâmplă în CL şi trebuie să vegheze la buna funcţionare a acestuia", a afirmat Silvia Iurasciuc, preşedintele al organizaţiei PC Bocicoiu Mare, vicepreşedinte al PC Maramureş. Cu siguranţă, subiectul nu este încheiat aici. Vom reveni cu date despre alţi aleşi locali incompatibili.

şedinţa lui cancan

O şedinţă de CL sub semnul cancanului. Ca atâte altele... "Da, da, meseriaşule! Hai, că m-am prins. Deci, io ridic două deşte la ăla cu mansardarea, că e de-al vostru, şi voi vă faceţi că ne lăsaţi singuri la cel cu jurământul. S-a făcut, nene, batem palma!" - doctorul Grădinaru, operând o negociere internă înainte de debutul şedinţei. "No bine, dragă, ţi-am spus doar. Azi sunt preşedinte de şedinţă. Las', că iese bine. Şi dacă se bagă în seamă iarăşi Ştef cu glumiţele lui, reluăm votul, până iese şi extinderea ta. Hai că intru, sună-mă după!" - Maria Bondari, un preşedintele pentru o şedinţă cu cântec. Doi avocaţi: unul la bară, celălalt cu barbă. "Râdeţi şi glumiţi, prieteni, dar eu vă spun serios să vă luaţi vestele antiglonţ, că veţi avea parte de surprize cu maestrul Adiel. Eu am simţit pe propria piele. Noroc de mine că e tăbăcită şi duce multe. Am scăpat numai cu câteva denunţuri penale." "Tu nu iei o pauză, totuşi? Am ieşit şi noi la o poveste, nici aici nu ne laşi?" "Auzi, n-oi fi eu chiar Gaudi, dar proiectul ăsta e chiar suspect. Eşti sigur că nu se prinde nimeni, că iar o băgăm pe mânecă şi ne trezim cu un denunţ?" "Hai, Nora, nu fi copil! Ce grădină botanică mai vrei? Nu vezi cum stau aici ca plantele şi vegetează la şedinţă? Să fim serioşi! Mai dăm o groază de bani pe nuşce plante târâtoare când avem aici destule?" - decanul Radu Ştef, explicându-i Eleonorei Gheţie lipsa oportunităţii promovării unei grădini botanice în condiţiile în care oraşul are una de acest gen chiar în incinta Primăriei. "Măi, tu eşti bătut în cap? Ce nu pricepi? Lasă leucoplastul meu. Terenurile sunt ca pedepsele, se contopesc. Deci, 5 hectare de aici, cu încă 3 de dincolo, fac tot 5. Io cred că ai probleme cu matematica. Sau ce, vrei să retrocedezi de la tine acuma, tu crezi că avem pentru toată lumea?" - primarul Cristian Anghel şi directorul cadastrului, Vasile Ciuman, într-o discuţie în care edilul îi explica celui de-al doilea cum stă treaba cu rezervele funciare ale Primăriei pentru expropriaţii regimului comunist. Dacă nu mai este, de unde să se dea? O blondă, cu gândul la piscină... Prietenii ştiu de ce... "Dom' Vasile, io v-am spus. Ca primarul. Semnaţi odată şi gata, că nu e nicio tragedie. Atâta numai cât ne trebuie nouă astea la sfârşit de lună să vedem care a lipsit şi care nu. Că iar ne ia DNA-ul la întrebări că nu avem nimic trecut în stenogramele de şedinţă." Sanda Roman, mai cuminte ca niciodată. Pentru cât timp, oare? Până la un nou pictorial incendiar? Şi un scaun gol, care îşi aşteaptă consilierul. În locul lui, luam o Biblie şi juram. Că oricum legea nu spune că trebuie să fie de acord şi cei din sală cu asta. Ar fi o soluţie, nu?, din moment ce oricum instanţa l-a validat de consilier. "Mama Soarelui ce treburi p-acilea! Politica asta nu miroase bine... Nici nu m-am apucat bine şi mă bate gândul să mă las." Vicele Istvan Ludescher, exersând un rol într-un "Nea Mărin Miliardar" imaginar, omul din Primărie cu paporniţa sub braţ. Plină de praz... sau altceva? Culmea, unii s-au plictisit şi au trecut la a răsfoi presa. Norocul nostru... Deh, altă blondă. Ghiceşte cineva cine-i?

viaţa unui tânăr de 24 de ani, la mâna instanţei

Un tânăr de 24 de ani, dependent de hemodializă, are nevoie de un rinichi pentru a supravieţui fără riscul unei cedări subite a organismului. Cel care l-ar putea ajuta, în privinţa transplantului, este tatăl său. Însă acesta din urmă este condamnat la 15 ani închisoare, fiind închis la Penitenciarul Baia Mare pentru omor deosebit de grav. Situaţia familială a tânărului este una deosebită, aproape toţi fraţii săi având diferite deficienţe fizice sau psihice. Deşi s-a adresat până acum de trei ori instanţei, solicitând întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 90 de zile, pentru a-şi putea ajuta băiatul, judecătorii au considerat că menţinerea încarcerării bărbatului este mai importantă decât salvarea vieţii unui tânăr de 24 de ani.

La prima vedere, este un tânăr ca oricare altul. Nu are nimic ieşit din comun. Poate doar antebraţele, marcate de câteva cicatrice. Însă, la cei numai 24 de ani, viaţa sa este o continuă luptă pentru supravieţuire. Numeroasele probleme de sănătate i-au transformat fiecare zi într-un coşmar. Într-o teamă permanentă că aceea ar putea fi ultima pe care o trăieşte. Florin Oprea locuieşte în Baia Mare, într-un bloc din apropierea uzinei Romplumb. Într-un apartament ca vai de el, cu două camere îmbâcsite de igrasie şi tot soiul de izuri ciudate, mobilat modest, familia Oprea îşi duce traiul de zi cu zi. Florin are şase fraţi, cei mai mulţi dintre aceştia, cu deficienţe psihice sau locomotorii. Beniamin şi Marius au amândoi un handicap psihic, iar gemenii Iosif şi David sunt cu deficienţe severe locomotorii. Însă cel mai grav dintre ei este Florin. El suferă de insuficienţă renală cronică şi alte boli asociate cu aceasta. Pentru a supravieţui, el are nevoie de hemodializă, de trei ori pe săptămână. Orice întrerupere a tratamentului putându-i fi fatală. În ultimii ani, starea sa de sănătate s-a agravat continuu, în repetate rânduri el fiind internat în spital. Insuficienţa renală şi dependenţa de hemodializă au o singură rezolvare: transplantul de rinichi.

Judecătorii nu văd un caz social Povestea acestui material s-a născut după ce am aflat faptul că Florin ar avea o şansă reală de vindecare, iar cel care s-a oferit să-l ajute a fost tatăl său, Zamfir Oprea. Dar problema principală o reprezintă faptul că, în momentul de faţă, tatăl se află în penitenciar, fiind condamnat la 15 an închisoare, pentru omor deosebit de grav. În repetate rânduri, începând cu 2006, el a solicitat instanţei de judecată întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 90 de zile, în vederea oferirii unui sprijin fiului său grav bolnav. El a prezentat situaţia deosebită în care se află fiul său şi imposibilitatea rezolvării problemei acestuia de către altcineva. În primul rând, soţia sa este şi ea bolnavă şi trebuie să întreţină restul familiei. Iar apoi, ceilalţi copii au nevoie de îngrijire. Pentru operaţie, fiul său Florin ar trebui să se deplaseze la Bucureşti, având nevoie de însoţitor. Totuşi, deşi la dosar au fost depuse acte din care reiese faptul că Florin Oprea este încadrat într-un anumit grad de handicap, cu o deficienţă funcţională gravă, care necesită asistent personal, că el este luat în evidenţă în programul naţional de transplant renal, aflându-se sub observaţia doctorului Mihai Lucan, şef secţie la Institutul Clinic şi Transplant Renal de la Cluj, că s-au dispus mai multe anchete sociale ce prezintă situaţia deosebită a familiei Oprea, că până şi procurorii Parchetului Maramureş au susţinut cererea de întrerupere a executării pedepsei, sub rezerva folosirii unui sistem electronic permanent de supraveghere, cererea lui Zamfir Oprea a fost respinsă. În toate cele trei dosare aflate pe rolul instanţelor, soluţia a fost aceeaşi.

"O şansă reală – transplantul" "Singurul care l-ar putea ajuta pe Florin este tatăl lui. Când am fost la el, la închisoare, mi-a spus că ştie mai multe persoane care ar fi dispuse să-i doneze un rinichi. I-ar fi dat el, numai că are o grupă sanguină diferită. Io nu pot să-l ajut. De abia reuşesc să îmi întreţin copiii. Vedeţi că aproape toţi mi-s bolnavi. N-am posibilităţi să merg la Bucureşti. Cine rămâne cu ceilalţi? El e capul familiei, ar putea să o facă. Asta l-ar putea salva pe Florin", ne-a spus Dorica Oprea, mama lui Florin. Pe parcursul documentării materialului, am solicitat opinia mai multor specialişti (medici, procurori, avocaţi, oameni din conducerea Penitenciarului Baia Mare, acolo unde Zamfir Oprea se află în prezent), vizavi de cazul Oprea. Cu toţii au apreciat poziţia instanţei ca fiind una ciudată, în condiţiile în care Florin Oprea are nevoie de un transplant de rinichi pentru a supravieţui. Însă, deocamdată, el rămâne după gratii. Singura persoană care l-ar putea ajuta pe Florin să primească un rinichi se află în penitenciar, cu ani buni rămaşi de executat. Sabin Nemeş Bota, directorul medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă Baia Mare, ne-a lămurit asupra şanselor de viaţă ale unui bolnav precum Florin Oprea. "Insuficienţa renală de care suferă nu îi asigură sângelui. Astfel, că el are nevoie de dializă a sângelui. Orice întrerupere a tratamentului îi poate fi fatală. Toată viaţa va fi dependent de asta. Deşi hemodializa este un paleativ. Oricând, corpul său poate ceda. Florin e tânăr, iar singura şansă reală pentru el este transplantul", a declarat directorul Nemeş. În prezent, Florin este internat la secţia de Hemodializă a Policlinicii II, din Baia Mare, în stare gravă.

Ucigaş de ucigaş Zamfir Oprea, tatăl lui Florin, s-a ales cu o condamnare de 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, într-un context ce ar putea constitui oricând subiectul unui roman. De fapt, cazul Oprea chiar ne duce cu gândul la celebrul romancier Milan Kundera şi disputele dintre familiile de albanezi. Totul a început în urmă cu mai mulţi ani, când Zamfira Oprea, fiica deţinutului despre care vorbim, a avut o relaţie amoroasă cu un anume Marius Balogh. Cei doi au fost colegi de şcoală, iar după orele de curs se întâlneau într-una din gurile de mină aflate într-o pădure din apropierea Cartierului Ferneziu. Într-o zi de aprilie a anului 2000, între cei doi s-a iscat o ceartă. Începută cu o dispută verbală, ea a degenerat într-o altercaţie fizică. Fata l-a strâns pe băiat de gât, iar acesta a ripostat. A trântit-o pe fată şi a ucis-o prin sufocare. Pentru fapta sa, el s-a ales cu o condamnare de şase ani, din care a executat mai puţin de patru. O pedeapsă relativ mică, deşi tatăl fetei a insistat în cadrul procesului ca vinovatul să primească o condamnare cât mai mare, în caz contrar, el ameninţând că se va răzbuna. Ieşit din închisoare, ucigaşul s-a întors în Cartierul Ferneziu. În repetate rânduri, el s-a întâlnit cu tatăl fetei, stârnindu-l prin afişarea unei atitudini arogante. În vara lui 2004, a venit şi răzbunarea. Într-una din seri, pe când Marius Balogh circula cu o bicicletă în apropierea unei căi ferate, i-a adresat tatălui fetei cuvinte jignitoare, acesta din urmă reacţionând prompt. În timpul bătăii iscate, Zamfir Oprea a scos un briceag pe care îl purta la spate şi l-a ucis pe ucigaşul fiicei sale. Prin violenţa de care Oprea a dat dovadă, cazul a şocat la acel moment opinia publică. Ulterior, el a fost condamnat de Tribunalul Maramureş la 15 ani închisoare, interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 5 ani şi daune materiale şi morale în cuantum de 145 milioane lei vechi.

boala mâinilor murdare se răspândeşte la Ardusat

Focarul de hepatită de la Ardusat a intrat în vizorul Prefecturii. Până acum, autorităţile statului s-au mulţumit să constate numărul tot mai mare de cazuri noi apărute. Din primăvara acestui an şi până acum, s-au înregistrat 50 de cazuri de bolnavi cu hepatită acută virală de tip A. Cauzele răspândirii bolii sunt diverse: lipsa igienei corespunzătoare, consumul de apă din fântânile care nu prezintă apă potabilă, groapa de gunoi supravegheată necorespunzător şi prezenţa resturilor animaliere aflate în putrefacţie, aruncate la întâmplare pe păşune.

În urmă cu mai bine de două săptămâni, presa a avertizat asupra existenţei mai multorcazuri de hepatită în comuna Ardusat. Totuşi, abia zilele acestea, semnalele au ajuns la Prefectură. Ieri dimineaţă, la solicitarea primarului comunei, prefectul Bondi Gyongyike s-a deplasat la faţa locului, unde a avut o întâlnire cu oficialităţile administraţiei publice locale, conducerea şcolii din localitate şi reprezentanţi ai Autorităţii de Sănătate Publică. În discuţie s-au ridicat două probleme: cea a cauzelor care au dus la apariţia a 50 de cazuri de hepatită acută virală de tip A, cu preponderenţă în rândul populaţiei de etnie romă, şi aceea a măsurilor care trebuie luate pentru a preveni răspândirea bolii şi la alte persoane.

"Primele cazuri au apărut în primăvară şi până acum s-au înregistrat 50 de cazuri. Bolnavii au fost internaţi la Spitalul de Boli Infecţioase din Baia Mare, în prezent acolo aflându-se doar două persoane. Peste 80% dintre cei depistaţi cu această boală sunt romi. Cauzele apariţiei bolii sunt diverse. Noi o numim boala mâinilor murdare. Deci, în primul rând, lipsa unei igiene corespunzătoare. Apoi, condiţiile precare în care locuiesc aceste familii. Trăiesc foarte multe persoane sub acelaşi acoperiş. De asemenea, apa provenită din curţile oamenilor nu este potabilă. Testele efectuate de noi indică faptul că ea este sub parametrii corespunzători. În zonă nu există o sursă de apă potabilă, cea bună pentru consum aflându-se la câteva sute de metri distanţă", a afirmat Alexandru Ilieş, directorul ASP. Până acum, singura măsură luată a fost aceea a vaccinări a 70 de persoane care au intrat în contact cu cei diagnosticaţi pozitiv.

Hoituri pe câmp

Pe finalul întâlnirii, reprezentanţii ASP au pus în vedere Primăriei luarea măsurilor urgente de prevenire, prin informarea romilor cu privire la respectarea normelor de igienă, interzicerea consumului de apă din propriile fântâni şi prezentarea de urgenţă la medicul de familie, încă de la apariţia primelor simptome. De asemenea, începerea anului şcolar va fi precedată de o triere a elevilor. Aceasta se va face în urma unui simplu test de urină, care va indica eventualele persoane afectate de hepatită. O serie de măsuri urgente, însă, cu siguranţă va fi nevoie de mai mult. Din ceea ce am văzut la Ardusat, condiţiile în care locuiesc familiile de romi aflate la extremitatea vestică a localităţii sunt foarte propice pentru răspândirea epidemiilor de tot felul. Construcţii improvizate şi neîngrijite, copii jucându-se în mizerie, lipsa foselor septice şi a apei potabile sunt elemente fireşti în comunitatea romă de la Ardusat.

De asemenea, un alt pericol este reprezentat de groapa de gunoi, al cărei acces este neîngrădit. Singura aparentă oprelişte se află la drumul principal. O barieră deschisă aflată în grija unui paznic pe care nu l-am găsit la post. Cel puţin la ora la care am fost ieri pe acolo. Şi asta nu ar fi tot. La câteva sute de metri de comunitatea respectivă se află mai multe locuri unde se aruncă animale moarte. Un soi de şanţ plin cu apă, unde, din loc în loc, se pot întâlni urme de hoituri ce răspândesc un iz pestilenţial. Rămâne ca instituţiile abilitate să constate dacă ele provin sau nu de la fabrica de produse din carne aflată în apropiere. Cert este că aruncarea animalelor moarte şi a resturilor animaliere reprezintă un focar de infecţie şi o sursă de răspândire a bolilor în zona periferică a comunei Ardusat.

Glasul Maramureşului

poluare Mică în baia Mare (II)

Săptămâna trecută, într-o dimineaţă, ce-mi fu dat să văd? Din nou, pentru a câta oară? De data asta am zis că nu mai pot trece cu vederea. Un fum gros de pe vremea amerindienilor, ce încă nu descoperiseră alte metode de comunicare la distanţă, se ridica frumos înspre cerul senin. La mică distanţă, un altul, tocmai în acelaşi loc în care l-am surprins pe cel din postarea anterioară. Cred că nişte nesimţiţi continuă să-şi bată joc de sănătatea noastră, iar alţii le dau apă la moară. Va lua cineva măsuri, totuşi?

Ukro vs. Hulbar (live update: la pauză, conduce Hulbar)

Ukro Security, firma care gestionează problema parcărilor ilegale din Municipiul Baia Mare, are o problemă majoră. Angajaţii acesteia văd doar ceea ce vor. Bineînţeles, cu încălcarea legii, de multe ori. Personal, am asistat la blocarea roţilor unor maşini parcate în anumite zone ale oraşului, deşi în acele locuri nu existau plăcuţele ce avertizează asupra sancţionării prin metoda celebrelor "capace". Ca miliţiştii de pe vremuri, şi firma ce a contractat acest serviciu cu Primăria are un anumit plafon ce trebuie atins. Culmea este că nici băieţii de la Ukro nu sunt chiar atât de tari în muşchi precum vor să pară. În oraş sunt câteva zone de care nu se ating. Una dintre acestea este cea din faţa Hotelului Carpaţi. Aici, maşinile sunt parcate fix pe mijlocul drumului. Iar marcaj există, acesta indicând linie continuă. Cui îi pasă? Cu siguranţă şi celor de la Ukro, însă cine să se atingă de maşinile clienţilor lui Martin Hulbar? Linişit, şoferii nedumeriţi o pot lua şi pe contrasens că nu e nicio problemă.

CL plus Vasile Vlaşin nu egal love

Marţi dimineaţă, la orele 10, Consiliul Local Baia Mare ar fi trebuit să se întrunească într-o şedinţă de îndată. Una neanunţată în prealabil, cu convocare fulger. A fost atât de rapidă încât i-a surprins până şi pe aleşii locali, care nu s-au prezentat la întâlnire. Caracterul improvizat al şedinţei a fost legat de depunerea jurământului consilierului local Vasile Vlaşin, cel al cărui mandat a fost validat de instanţa de judecată. Surprinzător, majoritatea consilierilor locali nu s-a prezentat la şedinţă, aceasta neputând avea loc.

În cursul săptămânii trecute, consilierul local Vasile Vlaşin i-a solicitat primarului Cristian Anghel convocarea unei şedinţe extraordinare, în cadrul căreia, democrat – liberalul să poată depune jurământul şi să îşi preia atribuţiile de ales municipal. Totodată, în cererea sa, Vlaşin precizează faptul că în cazul nerespectării hotărârii judecătoreşti, după expirarea termenului de punere în executare a acesteia, conform legii, "conducătorului autorităţii publice, sau persoanei responsabile să pună în aplicare sentinţa, i se va aplica o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere". Dat fiind faptul că luni, 11 august, s-au împlinit exact 30 de zile de la emiterea hotărârii Tribunalului Maramureş, primarul a trecut la convocarea şedinţei de CL. Numai că, ieri dimineaţă, surpriză... Şedinţa cu pricina nu a putut avea loc datorită unui motiv foarte simplu: au lipsit aleşii locali. Prezenţi au fost patru consilieri PD-L, colegi de partid ai lui Vlaşin, şi cei doi viceprimari, Istvan Ludescher şi Mircea Dolha. Spre stupoarea celor câţiva aleşi locali adunaţi în Sala Europa a Primăriei, la şedinţă nu s-a prezentat niciun reprezentant al PNL, PSD sau UDMR (excepţie făcând cei doi viceprimari). Mai mulţi reprezentanţi mass – media, decât consilieri. "Sunt consilier din 1992. Aşa ceva nu am mai pomenit până acum", s-a mirat Ludescher. Celălalt vice s-a arătat şi el surprins de ceea ce s-a întâmplat şi a cerut unei angajate a Primăriei explicaţii privitoare la modul de convocare a consilierilor. Aşa am aflat că unii au fost convocaţi telefonic, alţii prin e-mail. Foarte ciudat mod de abordare a chemării aleşilor la şedinţă, mai ales că nici presa nu a fost invitată, motiv pentru care mai mulţi ziarişti băimăreni le-au reproşat viceprimarilor acest aspect. Imediat, Dolha şi-a cerut scuze şi a promis că va reglementa problema. Vom vedea. În toiul discuţiilor, cineva a remarcat că nici Vasile Vlaşin nu apăruse. Colega sa de partid, Mariana Pop, a spus că a vorbit cu Vlaşin, iar că acesta se afla la Rădăuţi, având o problemă medicală. Nefiind foarte convins de această variantă, Dolha l-a sunat pe Vlaşin. Acesta din urmă i-ar fi spus că în cazul unei prezenţe a minimum 12 consilieri, el s-ar fi aflat în sală. Cum nici măcar preşedintele de şedinţă nu s-a prezentat, Dolha a preluat conducerea acesteia, declarând că ea nu poate fi ţinută din cauza lipsei cvorumului. Astfel, ea s-a încheiat înainte de a începe, iar consilierii au părăsit sala. L-am contactat telefonic pe Vasile Vlaşin, pentru a primi o explicaţie vizavi de lipsa sa. "Domnii consilieri nu au înţeles să aibă un minim respect faţă de lege. Eu nu puteam fi la ora 10 acolo, din moment ce am fost convocat la 10 şi 9 minute. Unde am fost? Puteam fi oriunde: în holul Primăriei, în parcarea din faţă, operat în spital sau la Miami Beach. În plus, de ce să mă duc? Să fiu umilit în faţa unei săli goale", s-a întrebat Vlaşin. Vizavi de convocarea lui Vlaşin după începerea şedinţei, aceasta a fost confirmată încă pe când eram la Primărie. Într-un asemenea caz, nu mai este nimic de comentat. Pe de altă parte, liberalii au invocat diverse probleme personale şi au pus absenţa consilierilor pe seama faptului că mulţi sunt plecaţi în concediu. "Nu ştiu ce s-a întâmplat, acum am ieşit de la instanţă. Dacă e aşa cum spuneţi, probabil s-a amânat. Nu ştiu de ce nu au fost ceilalţi. Foarte mulţi sunt în concediu sau au alte probleme. Oricum, subiectul acesta poate fi abordat într-o şedinţă ordinară de CL", a declarat liberalul Cristian Niculescu. Perioada de punere în executare a sentinţei a trecut, legea precizând amenzi. Rămâne de văzut cum se va termina serialul invalidării consilierului Vlaşin. Cu siguranţă, lucrurile nu se vor opri aici.

directorul Barbul - între neştiinţă şi neputinţă

Personal, nu cred că Vasile Barbul este rău intenţionat. E pur şi simplu un incapabil. Un exemplu de director care nu-şi poate depăşi condiţia de neştiutor. Conduce Direcţia de Servicii Publice. Şi atât. Vrea să pară muncitor, şi chiar este pe alocuri, nimic de zis. Şi atât. Este salutat cu apelativul dom' director, pe holurile Primăriei, dimineaţa, de unul, altul, care cum mai are nevoie de o basculă, un asfalt, ceva. Şi atât. În rest, n-are nicio treabă cu administraţia. Veţi zice că am ceva cu el, că mi s-a pus pata. Şi aveţi dreptate. În toţi aceşti ani, de când gestionează, între ghilimele, a se înţelege, problema circulaţiei din Municipiu, nu ne-a arătat decât că se pricepe să dea explicaţii despre modul în care se poate reduce aglomeraţia din oraş. Nimic concret. A introdus o droaie de semafoare, care de care mai tâmpit şi incredibil de prost gândit, al căror efect a fost o aglomerare şi mai mare a autovehiculelor în anumite zone. Arterele nu s-au descongestionat. Din contră. Introducerea unor semafoare a dat naştere unui trafic infernal. Barbul ne dă explicaţii. Ne prezintă studii de trafic să ne arate câte maşinit trec într-un interval orar printr-o intersecţie. O justificare pentru introducerea unui nou semafor. Voi fi din nou rău şi voi spune că trebuie cheltuiţi nişte bani. Firma din Ungaria, că noi stăm slab la electronică, ce asigură funcţionarea semafoarelor, mai are nevoie de câte o lucrare nouă. Iar directorul Barbul e omul ideal, sub conducerea căruia se pot lua cele mai năstruşnice măsuri. Să fiu şi mai rău. Pentru cine cunoaşte bd-ul Decebal, exemplul meu va fi elocvent. Până în urmă cu câţiva ani, singura problemă mai serioasă a zonei era legată de accesul în bulevard, de pe strada G. Coşbuc. Era dificil a vira stânga. Barbul, hop, are soluţia. Un semafor. Bravo, au zis unii. Gata cu aglomeraţia. Greşit. Foarte greşit. Bulevardul s-a aglomerat incredibil de mult. Cum? Simplu. Cei care intră în oraş, pe la Podul Decebal, trebuie să stea la o intersecţie în plus, coada ajungând până pe pod. Asta blochează accesul unor maşini la benzinăria din zonă. Mai mult, unii, o taie prin benzinărie, spre a scurta timpul de aşteptare, punând în pericol pietonii. Apoi, cei care vin dinspre Semilună. Au un semafor în plus, iar după ce stau zeci de secunde la roşu, nu fac decât 50 de m şi se lovesc de un altul, la Podul Decebal. Semafor după semafor, din 50 în 50 de m. Bine, veţi spune, dar măcar are acces în bulevard puhoiul de maşini venit de la Spital. Nimic mai greşit. Urmăriţi cu atenţie, la orice oră din zi, şi veţi vedea că la semafor nu aşteaptă mai mult de 8 - 10 maşini. De cele mai multe ori, doar 4 - 5. Care maşini aşteaptă exact 90 de secunde pentru a vira stânga. Deci pentru cele câteva maşini, aşteaptă multe alte zeci. În plus, foarte frecvent se formează cozi ce se termină în intersecţia de la Meda, blocând accesul de pe strada Dragoş Vodă spre stânga. La asta se mai adaugă şi lebeniţarii care vând direct în stradă şi tacâmul este complet. Evident, nici cu ăştia Barbul nu reuşeşte să facă nimic. Nici măcar să ceară sprijinul Poliţiei pentru a stopa acest gen de comerţ primitiv. În fine, sunt foarte rău, recunosc. Însă nu mă pot opri aici. Barbul se vrea primar. Mi-a şoptit o păsărică, nu spun care, că ar avea sprijin tocmai de la şeful cel mare. Om vedea dacă îl duce mintea pe Barbul până la a conduce urbea. Deocamdată nu este în stare să gândească eficient anumite lucruri simple. Cum ar fi eliminarea stupizeniei de la "Buclă". Un semafor fără noimă. Un semafor lângă un soi de sens giratoriu. Pentru ce? Pentru accesul celor câteva maşini de pe str. Iuliu Maniu. Care ar putea foarte bine vira dreapta, face sensul şi a se înscrie în câteva zeci de secunde (pe care, oricum, le petrec la semaforul actual), pe str. Victoriei, în sensul dorit. Astfel nu ar mai sta zeci de maşini venite de pe mai multe străzi, la semafoarele de la "Buclă". Sper că într-o zi se va renunţa la stupizenia asta. La fel cum sper că Barbul va avea un moment de luciditate şi va realiza că după orele 22, semafoarele trebuie să funcţioneze cu galben intermitent. Să nu mai stea câte o maşină, două, în intersecţie, la miezul nopţii, până se face verde. Iar acum să trec la subiectul de la care am pornit. Închiderea parţială a bd-ului Republicii. În primul rând, în partea sudică, la sensul giratoriu care intersectează Republicii cu Unirii, nu se specifică din capul locului că strada e blocată la câteva zeci de metri mai încolo. Ajungi la Liceul Sportiv, hopa, trebuie să faci dreapta. Străduţe ca vai de mama lor, unde îţi verifici starea suspensiilor de zici că nu-i adevărat. Insişti să ajungi în Republicii, toate ieşirile blocate. Pe străduţele din spatele magazinului Ursus, dezastru. Late de un metru, cu două roţi pe bordura înaltă, cu altele două aproape de maşinile parcate pe respectivele străduţe. Infern. Evident, pe nimeni nu interesează. Să se descurce fiecare cum poate. Partea cea mai gravă e că în intersecţia Republicii cu Traian, semafoarele funcţionează, deşi una dintre căi e blocată. Azi dimineaţă, cineva l-a sunat pe marele director, sesizându-i anomalia. Evident, a fost incapabil să oprească semafoarele. Nu ştiu ce explicaţie legată de Poliţie... Incredibil. Nici măcar atât nu a reuşit să facă. Să oprească nişte semafoare. Iar dacă mai trebuia demostrat ceva, atunci haideţi să vedem nişte imagini surprinse în seara asta în intersecţia respectivă. Semaforul funcţionează, cu accesul în faţă, oprit, prin acele indicatoare galben - roşii. Maşinile sosesc în intersecţie şi se aliniază inclusiv pe banda pentru mersul înainte. Şi maşinile se adună... La verde, dau să meargă, însă... surpriză! Accesul blocat pentru mersul înainte. Era greu să se presemnalizeze cu câteva zeci de metri lucrarea asta, pentru ca şoferii să poată lua măsuri din timp. Se trece la varianta indicată de discul albastru. Disc ce se află dincolo de intersecţie şi nu înaintea ei. Obligatoriu la stânga. Maşinile fac toate la stânga. Inclusiv cele de pe banda de alături. Care au roşu la semafor. Acum ce să aleagă şoferii? Să stea la roşu sau să treacă, din moment ce unii virează deja la stânga? Fac la stânga, deşi au roşu. În final, se face verde şi pentru banda din stânda. Trece o maşină. Că atât a mai rămas. Iar pentru secundele de verde la stânga, când nu trece nimeni, aşteaptă multe alte maşini pe bd. Traian. Cel mai grav lucru în toată povestea este acela că directorul Barbul a fost sesizat în legătură cu aspectele acestea, dar s-a dovedit incapabil să le soluţioneze. Ce e atât de greu să opreşti un semafor? În cel mai rău caz, îl scoţi din priză. La fel cum ar trebui şi Barbul scos din priză şi schimbat.