joi, 31 mai 2007

Cavnic, pe urmele unui altfel de Eldorado

Revigorarea Cavnicului ar putea avea la bază metalul care l-a făcut celebru în urmă cu câteva secole - aurul

Unul dintre puţinele situri industriale din Maramureş care ar putea beneficia în scurt timp de o finanţare pentru revalorificarea sa se află la Cavnic. O fostă topitorie, cunoscută sub denumirea de Logolda, ar putea sta la baza realizării unui centru cultural multifuncţional, care ar revitaliza o zonă intrată într-un con de umbră. Fostul oraş minier, decăzut acum din punct de vedere economic, după închiderea minelor, s-ar putea salva tocmai prin valorificarea trecutului său mineresc. Un asemenea centru ar presupune o sală de spectacole, pe vechile ruine ale topitoriei, o sală de expoziţie, un circuit în miniatură al transformării minereului în aur, un traseu într-una din fostele galerii, o moară, o brutărie etc. Toate acestea sunt deocamdată la nivel de idei, însă, corect gestionate, pot naşte o investiţie care să ridice Cavnicul.

Aflat la confluenţa celor două regiuni care compun judeţul, oraşul Cavnic reprezintă azi un amestec de elemente tipic maramureşene închegate într-un cadru care aminteşte peste tot de istoria sa legată intrinsec de minerit. Dacă în ultimii ani, resursa de exploatat pentru dezvoltarea oraşului este turismul, bazat pe promovarea sporturilor de iarnă, în Cavnic musteşte încă trecutul unui oraş minier. De-a lungul secolelor, precum un veritabil Eldorado, Cavnicul a atras numeroşi dornici de îmbogăţire rapidă. Goana după aur a definit multă vreme aceste locuri, cunoscute pentru zăcâmintele bogate în metale preţioase şi semipreţioase. Dacă am spune că aici s-a născut mitul "lânii de aur" am greşi, probabil, dar am avea dreptate dacă am afirma că el nu este un simplu basm ci, la Cavnic, el a fost o realitate. Atât de bogate erau cândva filoanele de aur în munţii de care este ancorată aşezarea, încât preţiosul metal putea fi găsit chiar şi în stare nativă. Pe cursurile de apă ce străbat văile Cavnicului, căutătorii de aur îl recuperau cu ajutorul lânii întinse pe râu sau al sitelor în care, după un îndelungat procedeu de cernere, rămâneau preţioasele pepite. Datorită inestimabilelor averi aparţinând acestor locuri, ele au fost uitate în ceea ce priveşte "florile de mină". Activitatea neogenică vulcanică a dat naştere unei diversităţi de forme şi culori. Multe din exemplarele recuperate din munţii Cavnicului apar ca piese de rezistenţă în galeriile expoziţionale din lumea întreagă. În ultimii ani, oraşul a intrat într-un declin lent dar sigur. Minele s-au închis acum în totalitate. Mineritul, principala sursă de venit a locuitorilor, nu mai există decât în amintire. Însă, paradoxal, el poate constitui una din pârghiile de redresare. Acum toate eforturile s-au canalizat spre dezvoltarea turismului. Locul oferă potenţial pentru deschiderea unor noi pârtii de schi, pe lângă cele existente, care au atras un număr nesperat de turişti. Însă administraţia locală caută soluţii nu numai în sporturile de iarnă. Propune proiecte, urmăreşte surse de finanţare şi gândeşte ridicarea Cavnicului, prin punerea în valoare a "reminescenţelor" mineritului. Un astfel de proiect este cel legat de Logolda. Oare câţi căvnicari au auzit de Logolda?

Logolda – aur în stare nativă

Nu putem vorbi de Logolda în afara sferei siturilor industriale. Această zonă, înspre care banii europenilor se îndreaptă cu precădere, pentru eliminarea foştilor mamuţi industriali şi revalorificarea acestora, este una sensibilă la nivelul judeţului Maramureş şi nu numai. Pentru ca un fost parc industrial să beneficieze de nişte bani pentru transformarea sa este nevoie ca terenul pe care se află să fie în proprietatea autorităţii locale de care aparţine. În Maramureş se află o mulţime de situri (sau locaţii) industriale, cele mai multe rezultate din închiderea minelor, flotaţiilor, iazurilor de steril etc. Însă niciunul nu se pretează la a fi finanţat pentru revalorificarea sa. Totuşi, la Cavnic s-a găsit o astfel de locaţie, care, dintr-o dărăpănătură (aşa cum arată ea acum) ar putea deveni un obiectiv strategic pentru orăşelul de la poalele Gutâiului. Logolda a fost pe vremuri o topitorie, aflată în proprietatea unor investitori englezi, care, după câţiva ani de exploatare, au abandonat-o. Acum, locul este acoperit doar de ruine, care amintesc de perioada glorioasei topitorii de la Cavnic. Puţini s-ar gândi că acestea ar putea constitui baza unei locaţii care să ducă la dezvoltarea turistică a Cavnicului. Însă sunt şi vizionari, care cred că fosta topitorie este o adevărată comoară, ce poate fi valorificată într-un mod aparte.

Idei, proiecte, previziuni

Vechiul amplasament al topitoriei, ar putea deveni un centru cultural multifuncţional, cu sală de expoziţii şi sală de spectacole. În acelaşi cadru, ar putea fi amplasată o linie în care un vizitator poate observa întregul ciclu tehnologic al transformării aurului din starea sa naturală într-un lingou adevărat. Implicit, locaţia va cuprinde şi un muzeu mineralogic, care va fi legat de una dintre fostele galerii, special amenajată pentru cei care doresc să exploreze adâncurile, aşa cum au făcut odinioară căutătorii de aur. Cu ajutorul unui lift, turiştii vor putea coborî până la o anumită adâncime, purtând un echipament de miner, pentru a explora pe viu mineralele atât de renumite ale Cavnicului. În apropiere de Logolda de găseşte o gură de mină, de unde, probabil, aurul era adus pentru prelucrare. Acea fostă galerie ar putea fi legată de topitorie, într-un ansamblu unitar, care să reînvie vechea tradiţie a extragerii şi prelucrării aurului. Locul permite şi alte investiţii, pe aceeaşi linie tradiţională. Ateliere meştejugăreşti, o moară, o brutărie în stilul clasic etc. Toate cuprinse sub cupola Logoldei, ca un centru cultural multifuncţional. Ideile nu lipsesc, rămâne de văzut modul în care acestea vor putea fi aşezate pe hârtie şi închegate într-un proiect valoros ce se va preta la o finanţare cu bani europeni. Partea bună este că situl Logolda a fost deja inclus într-un proiect al Televiziunii Române (de indentificare a unor situri ce ar putea beneficia de o anume promovare, pentru a fi în final alese câteva, prin votul telespectatorilor, în vederea revalorificării acestora). În toată ţara se caută câteva zeci de locaţii, din care se vor alege câteva, care vor fi reabilitate.

Istoricul Logoldei

Povestea Logoldei a început în 1856, când Trezoreria Coroanei Imperiale a concesionat minele din Cavnic unei societăţi engleze, cu sediul la Paris. Ulterior, în 1862, englezii au construit o topitorie de aur. Toponimul acesteia este evident, gold însemnând aur în limba engleză. Logolda s-a remarcat încă de la început prin calitatea deosebită a aurului produs aici. Faptul s-a datorat implementării unei tehnologii cu cianurare, adusă din Africa de Sud. Astfel, Logolda a devenit una dintre primele locaţii în care s-a folosit cianura în procesul de prelucrare a aurului. Vechile metode erau mult mai rudimentare şi nu duceau la obţinerea unor rezultate atât de bune. Anul 1876 a marcat extinderea activităţii topitoriei. A fost perioada de vârf în prelucrarea aurului, la Cavnic, în urmă cu un secol şi jumătate. La sfârşitul secolului al XIX-lea, procedeele metalurgide de înalt nivel au dus la un randament foarte bun al topitoriilor locale, cheltuielile de valorificare a materialelor fiind cu 50% mai mici decât în alte părţi. Nu numai calitatea aurului era deosebită aici, dar chiar şi specialiştii s-au dovedit a fi de prim rang, fiind consultaţi de cei din ţările învecinate. Iar în 1891, specialiştii din Cavnic au fost trimişi în Rusia, pentru punerea în funcţiune a instalaţiei de alcalinizare din regiunea Altai. Cu toate acestea, la începutul secolului trecut, topitoria s-a închis. Chiar dacă prezenţa englezilor este una demult apusă, ea se regăseşte, totuşi, în Cărţile Funciare vechi, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unde proprietari ai mai multor terenuri din Cavnic sunt englezi, din Londra. Sunt mai bine de 15 nume de englezi cu proprietăţi miniere în Cavnic.

Rota Aurra Mines Limited

Mina Roata are şi ea un trecut legat tot de englezi. După un istoric fluctuant, mina şi-a încetat activitatea, dar a fost redeschisă în 1750. După o sută de ani, a intrat într-o nouă perioadă de decădere, însă şi-a revenit după mecanizarea şteampurilor. În 1858, mina a devenit proprietatea asociaţiei miniere Nicolae şi Ana Roată. În 1899, asociaţia a vândut mina lui Iacob Creewel, din Londra, iar după un an, aceasta a fost cumpărată de o altă firmă britanică, numită Rota Aurra Mines Limited. După patru ani, acţiunile au fost concesionate unui investitor din Sibiu, iar în 1910, mina a fost cumpărată de stat.

Cave – Kapnek – Capnic – Cavnic

Etimologic, Cavnic provine din latinescul "cave", care înseamnă peşteră, adâncitură, pivniţă. În mod evident, această denumire este legată de activitatea de bază a locului, respectiv de minerit. Deşi de-a lungul secolelor, mineritul a avut o istorie fluctuantă, trecând prin perioade de puternică dezvoltare sau de reducere drastică a exploatării, el a rămas simbolul aşezării. În izvoarele istorice, el apare sub mai multe denumiri: Kapnek - "Geografia istorică a Ungariei pe timpul Humiazilor", Csanaki Dezso, 1445); Capnic - ("Istoria critică a mineritului în Ungaria", Wenczel Gustav, 1555); Kapnik ("Documente privitoare la istoria Ardealului, Transilvaniei si Tarii Romanesti, Veress Andrei, 1585); Kapnikbanya - ("Actele economice ale mosiilor lui Gh. Rackoczi", Makkai Laszlo, 1639); Kapnik Baje sau Kapnik Grub - ("Statistica Transilvaniei", 1850). Prima atestare documentară a localităţii datează din 1342 şi face referire la faptul că în această zonă, mineritul are o tradiţie îndelungată. Izvorul istoric este confirmat de un ordin de inspecţie numit Visitationis Decretum (datat 1836), care face următoarea precizare: "Capnicul, de la început, a fost o localitate minieră cu pietre argintoase şi este exploatat tocmai de 500 de ani". Adică din secolul al XIV-lea. De istoria locului se leagă şi numele voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, care, în 1454, a ocupat oraşul Baia Mare. În acest fel, el a intrat în posesia minelor din zonă. În scopul obţinerii de venituri pentru a-şi finanţa campaniile antiotomane, el a administrat eficient minele, acordând înlesniri celor care doreau să le exploateze. Într-un decret din 1455, care viza oraşele Baia Mare şi Baia Sprie, se spunea: "Suntem de acord şi permitem ca oricare miner să deschidă mine în comuna Capnic, primind un privilegiu de 8 ani, după cum e obiceiul şi la alte exploatări mai mari". Datorită resurselor de metale preţioase, minele din Capnic au fost ţinta predilectă a jefuitorilor. În acest sens, un document datând din secolul al XV-lea, îl arată pe funcţionarul Ioan Torday cerând ajutor oficiului Baia Mare, pentru a asigura paza minelor, care, deşi se dovedesc a fi foarte bogate, nu pot fi exploatate din pricina tâlharilor.

Diamantul de Maramureş

În cei 200 km de galerii de mină se află o diversitate mineralogică aparte. Două dintre varietăţile găsite aici sunt unice în lume şi au fost botezate pornind de la etimologia localităţii: kapnit şi kapnikit. Din cele 2.000 de tipuri de minerale, 15 au fost indentificate pentru prima dată în minele din Cavnic. Florile de mină de aici sunt constituite în principal din carbonaţi şi sulfuri metalice. Valoarea lor este dată de culoare şi perfecţiunea formelor. Cele mai întâlnite sunt cuarţul, stibina, galena, calcopirita, plumbozitul, calcita, baritina etc. Tot de aici provine şi celebrul diamant de Maramureş, o varietate de cuarţ (piatră semipreţioasă), considerat o raritate mineralogică. Popular, acesta se numea dragă.

În plan istoric, Cavnicul se mândreşte cu o mărturie scrisă de excepţie. Cea mai veche inscripţie găsită într-o galerie de mină, din Europa, se află în Cavnic şi datează din 1511. Ea s-a descoperit în galeria de coastă Voievod, având următorul text, în limba germană: "Hier hats erschlagen Iacob Huber" (Aici a fost ucis Iacob Huber). Cel mai probabil, a fost vorba de un accident de mină.

Turismul pe schiuri

În zona pârtiei cunoscută sub numele de Icoana, a fost concesionat un număr de 12 parcele de teren, pentru ca investitorii interesaţi să ridice pensiuni şi hoteluri. Cei mai mulţi dintre concesionari au obţinut autorizaţiile de construire şi au început să ridice obiectivele. În cazul în care până în luna nu vor fi depuse documentaţiile complete pentru obţinerea autorizaţiilor necesare începerii lucrărilor, contractele încheiate cu Primăria Cavnic se vor rezilia. Una dintre societăţile aflate în această situaţie este Drusal SA. Până acum, lucările au fost întârziate de investiţiile preliminare privind dotarea cu utilităţi şi alte elemente de infrastructură: alimentarea cu apă ce trebuie să corespundă anumitor norme, extinderea reţelei de gaz, reţeaua de canalizare şi iluminatul pârtiei. Ţinta acestei investiţii, pe termen lung, este ca într-un interval de maxim 5 ani să se realizeze minim 500 de locuri de cazare incluse în clasificaţia Ministerului Turismului, iar în maxim 7 ani, Cavnicul să devină staţiune turistică de interes naţional. În acelaşi timp, între condiţiile care trebuie îndeplinite (peste 80 la număr) pentru atingerea acestui deziderat, Cavnicul trebuie să deţină un domeniu schiabil omologat, un centru sportiv omologat, parcări cu capacitate mare de absorbţie etc.

Ultima năvălire tătară

Anul 1736 este unul de importanţă majoră pentru orăşelul de la poalele Gutâiului. În acel an a fost ridicat un monument din piatră, numit "Stâlpul tătarilor" (Piatra Tătarilor sau Piatra Scrisă). Acesta aminteşte de ultima invazie a tătarilor în Europa, din anul 1717. Ridicarea monumentului coincide cu redeschiderea minei Roată, la care participă şi principele Reiner. Obeliscul din piatră este înalt de 7,2 metri, având pe partea anterioară inscripţia: "Anno 1717 usque hic fuerunt tartari" (Anul 1717, până aici au ajuns tătarii). Cu acea ocazie s-a plantat şi o mică rezervaţie de lariţă (un conifer cu frunze căzătoare), din care astăzi se mai pot vedea 24 de exemplare, care impresionează prin dimensiunile lor (depăşesc 2 m în diametru). Azi, locul poartă numele de Grădina Regelui.

Ignaţius Born

Una dintre figurile proeminente ale Cavnicului a fost Ignaţius Born, născut pe aceste meleaguri, în 1742, urmând studiile instituţiilor de învăţământ din Sibiu, Viena, Praga. A fost o personalitate recunoscută a Imperiului, Curtea Regală apelând la serviciile sale, în diferite chestiuni: a scris un tratat despre creştinism, la solicitarea împărătesei; a amenajat un muzeu botanic; a amenajat primul muzeu geologic din lume; a aranjat şi supravegheat colecţia regală de ştiinţele naturii. El a fost cel ce a descris pentru prima dată anumite minerale. În scurta sa viată a scris importante studii de mineralogie, minerit şi metalurgie. În cinstea preţioasei munci, unul dintre minerale (bornitul) îi poartă numele. De asemenea, una dintre cantatele lui Mozart îi este dedicată. În jurnalul lui, tradus din limba latină, el vorbeşte despre Cavnic – locul în care s-a născut. Probabil, tatăl său a fost un ofiţer angajat la mină. Familia lui Born a locuit în Cavnic timp de 7 ani, după care s-a mutat la Alba Iulia şi, ulterior, în Austria.

Ciprian DRAGOŞ, Nicolae TEREMTUŞ

Gazeta de Maramureş

miercuri, 23 mai 2007

Găinăriile consilerilor locali Baia Sprie s-au lăsat cu dosare penale. Speriaţi, unii s-au ales cu şocuri psihice.

"Minorele evenimente"... penale

Anul trecut, pe când îşi petrecea o frumoasă vacanţă de vară în însorita staţiune Băile Herculane, consilierul Ioan Chiorean s-a gândit şi la cele de acasă, adică la şedinţele comisiilor de specialitate, la care nu a putut lua parte. Însă, bunul său coleg, Ferencz Hitter, preşedintele comisiei de buget – finanţe, s-a gândit să îl ajute pe cel care, împiedicat de ispita băilor termale, a absentat de la importantele şedinţe. Astfel, el l-a trecut pe Ioan Chiorean pe lista celor prezenţi, pentru care a şi semnat pe borderoul proiectelor de hotărâre. Revenit acasă, Chiorean s-a putut bucura de cei aproape 200 lei pe care i-a încasat imediat. Evident, un concediu este costisitor şi trebuie să pui ceva de-o parte şi la întoarcere. Senatorul Ioan Corodan a depus un denunţ penal la Parchet, iar Chiorean a fost cercetat penal. Evenimentul l-a marcat, provocându-i o cădere psihică.

Într-o perioadă foarte tulbure pentru apele PRM, Ioan Chiorean a dezertat din partid şi s-a înscris în PSD, unde îi urmează îndeaproape sfaturile viceprimarului Octavian Cerneştean. Coincidenţă sau nu, senatorul PRM Ioan Corodan a depus la Parchet un denunţ penal pe numele consilierului Ioan Chiorean, arătând faptul că acesta a încasat pe nedrept anumite sume de bani din bugetul local, deşi el nu a participat la cele trei şedinţe pentru care a fost plătit. Colegii lui, ne-au confirmat cele întâmplate. "Concret, consilierul Chiorean a fost plătit de Consiliul Local fără a participa la şedinţele de comisii şi şedinţa ordinară. A fost pontat ca prezent, iar semnătura lui apare pe anumite acte. A beneficiat de nişte bani pe care nu îi putea lua, decât în afara cadrului legal. Eu am fost poliţist, ştiu ce înseamnă treburile astea. După cum sunt acum remuneraţiile, se iau în jur de 4 milioane lei vechi pe lună. Aflând despre acest aspect, senatorul Corodan, pe atunci membru PRM, a sesizat organele de urmărire penală. Asta s-a legat de plecarea lui Chiorean din PRM. Am auzit de problemele psihice ale lui Chiorean. Cred că ele se datorează presiunilor politice la care l-a supus Corodan, dosarului respectiv şi, mai nou, presiunilor viceprimarului Octavian Cerneştean, de când Chiorean a trecut la PSD", a declarat consilierul Mircea Ardelean.

Şoc psihic

Mai mulţi consilieri locali au venit în sprijinul ideii că internarea lui Chiorean a plecat de la acest scandal. Spre exemplu, consilierul Ionel Dragoste Mâţan, cel care a dat declaraţii de martor în dosar, ne-a spus că Ioan Chiorean s-a ales cu un şoc psihic în urma denunţului lui Corodan. "Este adevărat că am dat declaraţii în dosar, dar vă spun doar ceea ce îmi amintesc. Consilierul Chiorean a fost plecat din localitate. În timpul celor două şedinţe a fost consultat telefonic asupra problemelor care se discutau. Problema era că nu se putea vota, viind prezenţi doar doi consilieri din cinci. Trebuia o prezenţă de jumătate plus unul ca proiectele să poată trece. Atunci nu exista o reglementare expresă care să prevadă această posibilitate, dar acum există. Nu ştiu cine a semnat în locul lui, probabil Hitter, preşedintele comisiei de buget – finanţe. Banii s-au încasat, eu ştiu că da. Însă acum lucrurile s-au clarificat, iar dosarul penal finalizat. Din treaba asta, s-a ales cu un şoc psihic. El nu se aştepta la un denunţ penal. El crede că şi-a făcut treaba", a spus Mâţan. Acum câteva luni, dosarul s-a finalizat, iar Chiorean a primit NUP şi o amendă administrativă. Am încercat să aflăm şi părerea binefăcătorului Hitter, însă acesta, după ce a aflat subiectul discuţiei, ne-a închis cu neruşinare telefonul în nas, fără nicio explicaţie.

Boabe de fasole expirate

Primarul Valer Barboloviciu consideră că vorbim despre un eveniment minor. Aşa ceva nu se întâmplă în Baia Sprie. "Este un gest josnic, într-adevăr. Semnătura lui apare pe procesul – verbal al şedinţei de comisie. Evident că el nu trebuia semnat. Însă nu e o chestie penală. Mai mult o greşeală, comisă fără intenţia de a frauda bugetul local. Pentru o omisiune sau o greşeală nu poţi avea un dosar penal. Nu poate fi vorba de aşa ceva. Este un eveniment minor. Este o excepţie, aşa ceva nu se întâmplă între consilieri. Nu ştiu de ce scrieţi despre asta şi nu vă ocupaţi de subiecte care interesează pe mai mulţi oameni", a declarat Barboloviciu. După care, ne-a sunat el pe mobilul redacţiei, pentru a face nişte precizări, contrazicând în acest fel teoria evenimentului minor, pe care ne-o argumentase câteva minute mai devreme. "Cei care vă sesizează lucruri de acest gen sunt nişte păduchioşi. Se dau mari că luptă împotriva corupţiei. Nu văd că sunt şi ei pătaţi? Nu sunt mai mult decât nişte boabe de fasole expirate. Preşedintele partidului lor a semnat în mai multe rânduri condica în locul lor. Nu dau nume, se ştiu ei care sunt", a completat Barboloviciu, prin ironizarea numelui lui Traian Băsescu, el făcând referire evidentă la consilierii PD. Până la urmă, tot semnează unii pentru alţii. Ne-am lămurit.

"Semnează unii pentru alţii"

În apărarea sa, consilierul Chiorean a încercat să ne demonstreze că el a fost prezent la acele şedinţe, prin intermediul... telefonului mobil. Colegii săi nu au contenit să îl informeze cu privire la tot ce s-a discutat. Parcă îl vedem pe Chiorean, cocoţat pe o saltea pneumatică, dând indicaţii economico – financiare, colegilor din comisia de buget – finanţe. "E clarificată toată situaţia. Dosarul s-a soluţionat cu neînceperea urmăririi penale, iar eu am primit o amendă. Nu ştiu ce fel de amendă. Amendă... amendă. Cazul s-a terminat, acum nu ştiu de ce trebuie să mai scormoniţi după tot felul de chestiuni. Nu s-a întâmplat nimic. Un coleg a semnat pentru mine şi atât. A fost vorba de 1,9 milioane lei vechi. Eu nu am rugat pe nimeni să facă asta. Nu am ştiut că nu se poate proceda aşa. Eram consilier mai nou, doar de 2 – 3 luni în funcţie. A semnat preşedintele comisiei. Dar, să ştiţi că eu am ţinut tot timpul legătura telefonic cu cei care participau la şedinţă şi ştiam tot ceea ce se discuta. Asta se mai întâmplă, să semneze unii pentru alţii. Problema cu denunţul a apărut după ce mi-am dat demisia din PRM. Asta l-a înfuriat pe senatorul Corodan, care a recurs la denunţ. Între timp, a plecat şi el, la PNL. A fost un circ fără rost. Este adevărat că am fost bolnav, chiar internat ceva timp. Este o problemă internă, mă abţin să comentez", a afirmat Chiorean.

„Hitter a semnat in locul lui!” „Eu am primit la cabinet o serie de sesizari in legatura cu consilierul respectiv din Baia Sprie, cum ca ar fi fost platit pentru sedintele de comisie ale Consiliului Local, in timp ce el se afla in concediu, la Baile Herculane. Ferencz Hitter a semnat in locul lui. Primind sesizarile, nu puteam sta pasiv fata de ceea ce se intampla si am trimis mai departe, la Parchet. S-a solutionat cu NUP, iar consilierul a primit amenda. Fiind la prima abatere constatata si prejudiciul mic, a scapat numai cu atat”, a precizat senatorul Ioan Corodan.

Ciprian Dragoş - GAZETA de Maramureş

miercuri, 9 mai 2007

Procurorul avocat

După seria de articole din GAZETA, procurorul Vasile Pop se consideră norocos. A scăpat fără sancţiuni.

La Vişeu, justiţia funcţionează după aceiaşi parametri stabiliţi de grupurile de interese locale. Seria de materiale publicate în GAZETA de Maramureş, care au demascat abuzurile justiţiabililor vişeuani, îi lasă impasibili pe magistraţii zonei, care pretind că nimic nu le poate veni de hac. Se pare că dosarele de la Vişeu se mişcă greu şi după ce ajung la Baia Mare. Unul dintre acestea stă de mai bine de un an şi jumătate pe masa procurorilor maramureşeni, după cei agresorii şi-au recunoscut vina. Încă de la bun început, procurorul Vasile Pop s-a implicat activ în acest dosar, instruindu-i pe făptuitori ce să facă pentru a tărăgăna procesul.

Săptămâna trecută, prezentam o serie de cazuri privind abuzurile din justiţia de la Vişeu. Magistraţi acuzaţi de corupţie, localnici nedreptăţiţi de oamenii legii, dosare instrumentate după cumetrii, infractori protejaţi de procurori, judecători ce aplica legea după bunul plac. Cu alte cuvinte, o justiţie cu alt fel de reguli. Nu au fost singurele cazuri în care am arătat gravele încălcări de lege ale unora dintre magistraţii vişeuani. Ele se înscriu într-un şir mult mai mare de nedreptăţi. Din surse sigure am aflat că procurorul Vasile Pop a citit ziarul nostru şi… s-a amuzat. Atât a reuşit să facă şi el, după atâţia ani de „teroare” în procuratura de la Vişeu. Mai mult, el ar fi afirmat că articolele din ziar nu îl deranjează, pentru că lui nu are ce să i se întâmple. O fi adevărat, probabil, la cum merg lucrurile în ţara asta, nu ne putem aştepta să vedem făcându-se dreptate. Însă vom continua să scriem despre Vişeu şi vom face publice acele cazuri în care justiţia rămâne la discreţia unor călcători de lege. Suntem în UE. Cineva trebuie să facă şi la Vişeu dreptate. Pentru acest episod am ales cazul lui Alexa Pop Coman, din Moisei. Un localnic ce a fost bătut straşnic de câţiva tineri din Vişeu, toţi cu antecedente penale. După aproape doi ani de la incident, dosarul se află încă pe biroul de lucru al procurorilor. În toată această poveste, Vasile Pop, zis Leşcă, joacă un rol important, el fiind cel care i-ar fi protejat pe făptuitori şi i-a sfătuit cum să acţioneze pentru a tărăgăna procesul penal.

Tentativă de omor

În 2005, Alexa Pop a avut anumite divergenţe cu Vasile Coman, proprietarul unui local din Moisei. Într-o seară de august, pe când se afla la barul acestuia, şi discuţiile au degenerat (Alexa Pop aflându-se în stare de ebrietate) patronul barului a chemat patru vlăjgani din Vişeu. Aceştia s-au deplasat cu două maşini până la Moisei. Ajunşi la barul cu pricina, l-au bătut măr pe Alexa Pop, care a fost internat în spital. Acesta s-a ales cu un traumatism cranio – cerebral cu hemipareză ce a necesitat o intervenţie chirurgicală, la Spitalul Judeţean şi de Urgenţă Baia Mare (după ce, în prealabil, victima fusese consultată şi la Spitalul Borşa, unde i se pusese un diagnostic greşit). După prima operaţie, a apărut o infecţie, care a atras după sine a doua intervenţie a medicilor. La finalul unei luni de spitalizare, Pop a fost externat, necesitând în total între 80 – 90 de zile îngrijiri medicale. În urma agresiunii, capacitatea sa de muncă i-a fost afectată în proporţie de 15%, iar câteva degete îi sunt parţial paralizate. Pe numele agresorilor, el a depus plângere penală, pentru tentativă la infracţiunea de omor. De atunci, a trecut un an şi jumătate, dar dosarul nu a fost finalizat, el aflându-se încă în faza de urmărire penală.

Totul pleacă de la procurorul care face şi desface la Vişeu. Acesta a încercat să-i sugereze lui Alexa Pop să depună plângerea penală cât de repede, altfel, el aflându-se în pericol de a pierde dreptul de a-i acţiona în judecată pe făptuitori. Spera, probabil, ca dosarul să ajungă la Parchetul Vişeu, unde Leşcă l-ar fi rezolvat în stilul deja consacrat. Însă, victima s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş. Nici aici rezultatele nu au fost mai bune. Procurorul Horia Popescu reuşind performanţa de a „lucra” pe acest dosar aproape un an şi jumătate. În sprijinul victimei, au fost audiaţi şase martori, care au confirmat acelaşi lucru – Alexa Pop a fost agresat de cei patru vişeuani. În schimb, făptuitorii au adus doi martori, care s-au contrazis în declaraţii. Mai mult, cei implicaţi în acest dosar au trecut şi proba detectorului de minciuni. Din rezultatele expertizate la Bucureşti, a reieşit că singurul care a spus adevărul a fost Alexa Pop. Iar cei patru agresori au ieşit cu declaraţii mincinoase. În mod ciudat, această probă nu a fost luată în calcul de procuror, deşi pentru rezultatele respective, lucrările din dosar au fost amânate timp de mai multe luni. Nu numai făptuitorii au dat dovadă de nesinceritate, dar chiar şi martorii acuzării au ascuns adevărul, contrazicându-se. Unii au spus că Alexa Pop a fost lovit în cap cu cinci sticle, iar alţii că s-a folosit o bâtă de baseball. În ciuda tuturor acestor dovezi, dosarul zace fără nici un rezultat la Parchet. În disperare de cauză, agresorii, după ce au recunoscut faptele comise, au încercat să acrediteze ideea unui al cincilea participant la comiterea infracţiunii. Însă, acesta e plecat în… Franţa. O umbră de mister bine aruncată asupra dosarului, pentru a mai trece timpul până la soluţionarea sa.

Leşcă şi poliţiştii

„Încă de la început, Leşcă i-a susţinut. Din informaţiile pe care le am, el le-a spus să îmi facă dosar penal. Ei au fost învăţaţi de procurorul Pop cum să procedeze. În momentul în care am ieşit din spital, m-am trezit că am dosar penal. Cum că am spart eu localul. Am ajuns la secţia de Poliţie, la noi, în Moisei. Vrând să depun plângerea penală, am fost luat tare de poliţişti. M-au întrebat ce am căutat în bar. În prima fază, am vrut să dau declaraţii, dar au refuzat să stea de vorbă cu mine. Văzând cum stau lucrurile, m-am adresat Parchetului Vişeu. Procurorul Vasile Pop mi-a spus că am termen 60 de zile pentru a depune denunţul, altfel, nu mai am ce face cu el. Încerca să mă intimideze. Am mers direct la Baia Mare. Aici… altă poveste. Se tot amână. Unul dintre agresori a recunoscut că m-a lovit, însă a afirmat că nu a dat singur, ci alături de încă cineva. Însă acea persoană este acum în Franţa. Aşteaptă să îl aducă pentru audieri. Pentru a trage de timp. După prima anchetă, au venit la mine să ne împăcăm. Şi au recunoscut ceea ce s-a întâmplat. I-am înregistrat pe reportofon, în condiţii autorizate. Problema este că din noiembrie 2006, de la ultima audiere, nu mai ştiu nimic de dosar. Tot o voi scoate cumva la capăt, pentru că ei au recunoscut şi în faţa procurorului, însă încearcă să câştige timp.” – Alexa Pop Coman

Ce spune Codul Penal

Omorul - Art. 174. - Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte. (cu jumătate din pedeapsa pentru infracţiunea de omor, n. red.)

Omorul calificat - Art. 175. - Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: […] i) în public, se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte. (cu jumătate din pedeapsa pentru infracţiunea de omor calificat, n. red.)

Ciprian DRAGOŞ - Gazeta de Maramureş

marți, 8 mai 2007

amanare in procesul GAZETA

Luni, 7 mai, a avut loc o noua infatisare in procesul Gazeta, de la Braila. Acest nou termen s-a consumat, practic, fara istoric, la fel ca precedentele termene din acest caz. Respectiv, procesul s-a amanat pe data de 8 iunie. Lipsa procedurala. Doua dintre partile vatamate nu au fost citate. Una dintre acestea fiind chiar Nicoara, presedintele Consiliului Judetean Cluj, unul dintre promotorii acuzatiilor de santaj la adresa lui Liviu Man. Cu o asa piesa de rezistenta lipsa la dosar, evident, nu se putea trece la dezbaterea fondului. Din partea echipei de turnatori maramureseni, au fost prezenti avocatul stagiar Mircea Dolha si chelnerul Florin Marinca. Probabil cei mai nerabdatori sa dea declaratii in fata instantei de judecata. Vor avea de dat, si inca multe. Mai ales atunci cand va veni vremea sa isi probeze delatiunile.

luni, 7 mai 2007

Primarul Barboloviciu – maestrul retrocedărilor cu cântec

Primarul oraşului Baia Sprie a eliberat adeverinţe în fals, care au fost folosite în instanţa de judecată

Pe vremuri, Baia Sprie se mândrea cu un liceu de profil auto. Era căutat pentru faptul că elevii învăţau să şofeze. Acum poligonul liceului a fost retrocedat foştilor proprietari, care l-au înstrăinat unor vigilenţi speculanţi locali. Aportul decisiv a fost dat de primarul Valer Barboloviciu, care, prin actele false emise, a făcut ca terenul să poată fi atribuit moştenitorilor, pe calea instanţei de judecată. Din adeverinţa semnată de Barboloviciu singur, în două locuri, reiese că terenul este liber de construcţii, în timp ce el este ocupat de rampe, alei, platforme betonate, depozite, rezervoare combustibil etc. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar nu au ştiut nimic despre acest proces până ce el a fost câştigat de moştenitori.

Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Baia Sprie este singura unitate de învăţământ din judeţ autorizată de Ministerul Transporturilor care poate funcţiona ca un liceu auto. Întreaga istorie a acestui grup şcolar este legată de specificul său. Pe vremuri, admiterea era una dificilă şi doar cei cu note mari reuşeau să treacă examenul. Era un liceu căutat, meseria de mecanic auto fiind una bănoasă. Elevii erau instruiţi şi se deprindeau cu arta şofatului în poligonul special amenajat în acest sens. Acum, însă, Grupul Şcolar Auto Baia Sprie este departe de ceea ce a fost odinioară. Până şi vestitul poligon a ajuns să fie retrocedat la legile proprietăţii. Legat de această retrocedare, se leagă un lanţ întreg de abuzuri şi ilegalităţi comise de conducerea Primăriei Baia Sprie, fără de care Grupul Şcolar nu ar fi fost deposedat de terenul poligonului. Toată operaţiunea retrocedării se leagă de primarul Valer Barboloviciu, „maestrul de ceremonii” în acest caz. Acum, el ridică din umeri şi spune că nu ştie să fi semnat ceva, iar dacă a semnat, nu mai ştie ce anume a fost.

Istoricul poligonului auto a început în 1978, când, Alexandru Pop, proprietarul unui teren de 1,7 ha, a cedat suprafaţa respectivă, printr-un contract de donaţie autentificat la notariat, în favoarea statului român şi în folosinţa Grupului Şcolar Industrial Auto. În perioada 1978 – 1979, pe teren s-a construit un poligon auto. Acesta a funcţionat până anul trecut, fiind folosit pentru instruirea elevilor, care învăţau să conducă un autoturism. Terenul este foarte bine amplasat, fiind în imediata vecinătate a şoselei care leagă Baia Mare de Baia Sprie. Aşa cum se întâmplă în multe cazuri, el a fost vizat de ochii celor care s-au gândit că pot profita de pe urma obţinerii sale. A fost solicitat, de Elena Pop (moştenitoarea lui Alexandru Pop) şi de Ioan Trif. Însă niciunul nu a avut câştig de cauză. Apoi, în baza unei ordonanţe de urgenţă apărută în 2000, Inspectoratul Şcolar Maramureş a predat către Primăria Baia Sprie poligonul, alături de sediul liceului, clădirea internatului şi terenurile aferente. După câţiva ani, au apărut şi interesele majore legate de acel teren, care a fost din nou solicitat.

Barboloviciu – maestrul

Primul ajutor pentru obţinerea terenului, către noii solicitanţi, a fost dat tocmai de primarul Valer Barboloviciu. În mai, 2005, acesta a semnat o adeverinţă în care „confirmă faptul că terenul înscris în… Baia Sprie, str. Câmpului, este liber de construcţii”. Aşa cum reiese din respectiva adeverinţă, ea s-a eliberat pentru a servi ca act justificativ la Judecătoria Baia Mare. Numai că ea nu a fost semnată decât de primar (care a iscălit şi în locul secretarei Livia Mada), pentru că este un fals evident, prin datele pe care le conţine. Se vorbeşte despre terenul poligonului ca fiind liber de sarcini. Ceea ce este fals. Pe terenul respectiv se află, conform unei inventarieri a mijloacelor fixe, din 1986: platformă poligon, rampă beton, baracă metalică, alei. Pe lângă acestea, pe teren s-a amplasat şi o sursă de alimentare cu combustibil, sub forma unui rezervor. Cu toate acestea, primarul Barboloviciu a semnat de capul lui o adeverinţă din care reiese că pe teren nu există construcţii (deşi, noi, la faţa locului, am constatat contrariul). Culmea este că, după câteva luni, în august, 2005, Consiliul Local Baia Sprie aprobă darea în administrare a terenului respectiv, către Grupul Şcolar Auto, pentru construirea unui atelier şcoală din fonduri PHARE. Iar în septembrie, primarul depune o întâmpinare la Judecătoria Baia Mare, în care se arată faptul că Primăria susţine retrocedarea terenului către foştii proprietari. În acel act, Barboloviciu repetă faptul că terenul este liber de construcţii. Astfel că, în aprilie 2006, Judecătoria Baia Mare admite acţiunea solicitanţilor şi constată nulitatea absolută a contractului de donaţie, dispunând întabularea terenului în favoarea fostului proprietar. Acum acesta a fost înstrăinat şi se află în proprietatea lui Camelia Şerbac. Despre acest proces, conducerea Inspectoratului Şcolar nu a ştiut nimic. Totul ieşind la iveală când procesul era încheiat. Astfel, singurul Grup Şcolar Auto din judeţ a rămas fără obiectul principal din dotare, respectiv fără poligon. Întrebat despre actele pe care le-a semnat, primarul Barboloviciu nu îşi mai aminteşte nimic. Probabil ar trebui sesizate organele competente şi îşi va aminti.

„Nu mai ştiu…”

„Reprezentanţii fostului proprietar au introdus acţiune în instanţă pentru retrocedarea terenului. Şi l-au obţinut. Acum nu mai ştiu detalii, că a trecut mult de atunci. Dar ştiu că au avut dreptate şi nu am avut ce face. Mai multe vă poate spune consilierul nostru juridic.” – primarul Valer Barboloviciu

„Poligonul e al Liceului”

„Terenul a fost cerut şi la Legea 10, dar nu l-am dat, fiind exceptat de la retrocedare (este un teren de utilitate publică). Ulterior, nu ne-am opus. Aşa s-a decis la nivel de Primărie. Eu am zis să ne opunem până la capăt, pentru că, în caz contrar, solicitanţii o să câştige. Nu s-a dorit. Am zis că nu văd cum poate trăi Liceul Auto fără poligon. Ideea este foarte simplă. Poligonul nu poate aparţine decât Liceului. Până la urmă, am văzut că donaţia era lovită de nulitate absolută, pentru că exista o lege anterioară, care interzicea înstrăinarea imobilelor în alt mod decât prin moştenire legală. Sigur, pe acel teren se află construcţii: alei, platforma betonată, rampe – toate sunt imobile.” – Iulian Bot, consilier juridic al Primăriei Baia Sprie

„Primarul depune întâmpinări în instanţă!”

„Sunt mai multe aspecte pe care nu le înţeleg, legate de acest caz. În august 2005, terenul este trecut în administrarea Grupului Şcolar. Apoi, în septembrie, 2005, primarul depune o întâmpinare în instanţă, în care declară că este de acord cu retrocedarea şi nu se opune acesteia. Pe ce bază depune el întâmpinări? Trebuia să o depună juristul, numai că el era plecat în concediu. Am fost şi am vorbit cu el. L-am întrebat cum a semnat actele respective. Mi-a spus că nu ştie să fi semnat ceva. Noroc că aveam copii după ele şi i le-am arătat. Mi-a răspuns că nu a ştiut ce a semnat. Apoi, sentinţa e din aprilie, 2006, iar eu am fost înştiinţat despre aceasta în septembrie, 2006. Nu am fost citaţi, nu ne-am prezentat şi nu ne-am putut apăra în instanţă. Sentinţa este definitivă şi irevocabilă, având un caracter executoriu. Acesta era singurul Grup Şcolar Auto autorizat din judeţul Maramureş, de Ministerul Transporturilor, până în 2010. Mă tot întreb în baza cărui argument legal s-a retrocedat. Acolo sunt construcţii şi terenul are o anumită destinaţie, fiind de utilitate publică. Adeverinţa emisă de Primărie şi semnată de primar este foarte importantă, pentru că ea a contat mult în instanţă. Dar conţine date false.” – Cătălin Tudoran, consilier juridic al Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş

Ciprian DRAGOŞ - GAZETA de Maramureş

miercuri, 2 mai 2007

magistraţii şi afacerile

Localnicii din Moisei acuză magistraţii vişeuani de corupţie

Judecătorii din Vişeu, precum şi procurorul Vasile Pop, sunt acuzaţi de localnici de soluţionarea subiectivă a unor dosare penale. Mai mulţi cetăţeni din Moisei afirmă că în justiţia de la Vişeu predomină corupţia şi spun că aceasta se face pe… bani. Fenomenul nu este unul singular. Foarte mulţi din cei care au ajuns pe mâna magistraţilor vişeuani se plâng de acelaşi lucru – cauze judecate nedrept. În toate cazurile, victimele afirmă că cei vinovaţi se laudă peste tot cu relaţiile pe care le au cu unul sau cu altul dintre magistraţi.

De ani buni, la Vişeu, justiţia a încăput pe mâna câtorva magistraţi care nu se sinchisesc să facă dreptate, ci, mai degrabă, acţionează sub impulsul stimulentelor financiare. Dosarele ajunse pe mâna justiţiabililor din Vişeu se soluţionează nu în spiritul legii, ci al relaţiilor de tot soiul pe care aceştia le au cu aceia care ajung la judecată. În urma mai multor solicitări primite pe adresa redacţiei, ne-am deplasat la Moisei, pentru a sta de vorbă cu câţiva localnici. Aceştia îi acuză pe magistraţii vişeuani, în special pe procurorul Vasile Pop, zis Leşcă, despre care afirmă că sunt corupţi şi că singurul argument în sprijinul soluţiilor pe care aceştia le iau sunt cele de ordin material. Localnicii ne-au spus că pentru a „rezolva” un dosar, este suficient să se apeleze la magistratul în cauză, iar acesta, stimulat cu suficientă convingere, nu va avea nicio constrângere în a da o soluţie sau alta. Aşa am aflat că la Vişeu se merge cu euro, viţei şi miei. Fiecare cu ce are. Vă vom prezenta câteva cazuri din care reies abuzurile comise în justiţia de la Vişeu şi părerile câtorva localnici referitoare la verticalitatea magistraţilor din zonă.

„Procuror afacerist”

Ioan Hojda, din localitatea Moisei, s-a încăierat cu un localnic. Ulterior, disputa dintre cei doi a fost rezolvată pe cale amiabilă, în faţa organelor de poliţie. Ioan Hojda a fost de acord să-i plătească celuilalt suma de 8 milioane lei vechi. Şi s-au împăcat. Ulterior, Hojda a constatat că este urmărit penal, pentru infracţiunea de vătămare corporală. Procurorul Vasile Pop, din Vişeu, i-a întocmit un dosar penal şi l-a trimis în judecată. Iar Hojda a fost condamnat la pedeapsa închisorii, pe o perioadă de doi ani. Fără a avea antecedente penale. Ulterior, după doar trei săptămâni de executare a pedepsei, el a fost graţiat. Acum el nu se află în ţară, fiind plecat la muncă în Spania. Am luat legătura cu mama acestuia, Niţa Hojda, care ne-a relatat cum cei doi, la insistenţele lui Leşcă, s-au împăcat şi s-au plătit banii în faţa poliţiei, iar ulterior, procurorul l-a trimis pe Hojda în judecată. Femeia îl acuză pe Leşcă şi spune că totul s-a făcut la înţelegere cu victima, cu care ar fi împărţit şi banii. „Ne-am prezentat la Postul de Poliţie, pentru a da banii şi a semna nişte hârtii, cum că am căzut la înţelegere. De la Vişeu (Parchetul Vişeu, n. red.), mi s-a spus că dacă nu vrem să ajungem în justiţie, trebuie să se împace. Şi aşa am făcut. Numai că, după aceea, ne-am trezit că băiatul are dosar penal. Am mers şi l-am întrebat pe Pop, pentru ce a fost urmărit penal, dacă am dat banii şi s-au împăcat. A zis că pentru vătămare corporală. Aici, la Vişeu, aşa este. Se merge cu plicul cu bani. Procurorul e un afacerist. Îi spun în faţă, că bagă banii în buzunare. Eu am mai avut o problemă cu procurorul. Nora mea s-a ales cu dosar penal, pentru că a fost acuzată, de nişte vecine, că ar fi trăit cu altcineva, iar din cauza asta s-a despărţit de bărbat. A fost cercetată pentru adulter. Numai că, declaraţiile martorilor, care apăreau în dosar, şi care îi erau favorabile, au dispărut din dosarul ajuns la Baia Mare. A fost mâna procurorului. Din această cauză, procesul a fost pierdut la Baia Mare şi sentinţa a rămas definitivă”, afirmă Niţă Hojda.

Leşcă - prietenul

Ioana Coman locuieşte în Moisei, pe Valea Vălenilor. De mai mulţi ani, are un conflict cu Ioan Mitruţ Coman, căruia ie-a facilitat accesul la propria lui locuinţă, permiţându-i să treacă peste terenul ei. Cu timpul, familia lui Mitruţ a ajuns să emită pretenţii pentru terenul folosit şi a dorit să se întabuleze. Pornind de la disputa pentru teren, mai mulţi membri ai familiei lui Mitruţ au agresat-o fizic şi verbal pe Ioana Coman şi familia acesteia. Mama sa a fost bătută în mai multe rânduri de cei din familia lui Mitruţ, iar sora acesteia a fost ameninţată cu moartea. Pe numele lui Ioan Coman s-au depus mai multe plângeri penale, însă acestea nu au avut darul de a-l cuminţi, deşi este recidivist (a executat şase luni de închisoare pentru o serie de infracţiuni comise în Săcel). El se laudă prin localitate că este prieten cu Leşcă şi că nu îi este frică de nimic. O altă cunoştinţă de-a procurorului Vasile Pop este şi vechiul său client Ioan Coman, recunoscut în localitate pentru desele încălcări de lege şi pentru faptul că adeseori recurge la violenţe pentru rezolvarea unor dispute pe care le are cu alţi localnici. Una dintre victimele lui Coman este şi Ioan Hojda, din Moisei, pe care Coman l-a lovit. Hojda a depus plângere penală pe numele lui Coman, care a fost, ulterior, trimis în judecată. Însă, nu a fost nici azi condamnat. La fel cum nu a fost nici în celelalte dosare penale pe care le are (fie în faza de urmărire penală, fie în cea de judecată). În faţa tuturor, acesta se laudă cu buna sa amiciţie cu procurorul Vasile Pop. În virtutea acesteia, declară că nu se teme de nimic.

La Vişeu avem judecători corupţi, procurori corupţi. Cel mai bine merg banii, viţeii şi mieii. A văzut cineva vreun dosar în care s-a făcut dreptate la Vişeu? – Vasile Tomoiagă, Moisei

Problema este că nimeni nu-i controlează. La Vişeu trebuie să se facă o anchetă serioasă. – Niţă Hojda, Moisei

Când am fost la procuror, doi oşeni i-au băgat mâna în buzunar. Ei nu şi-au dat seama că i-am văzut. – Ion Tomoiagă, Moisei

Ciprian Dragoş - Gazeta de Maramureş