Recursul înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi judecat de Curtea de Apel pe 31 ianuarie a dus la eliberarea lui Dan Pârcălab. La acel proces memorabil, unul din avocaţii săi, Vasile Jurj, a ţinut o pledoarie remarcabilă, pe care o puteti citi în ediţia din această săptămână a Gazetei de Maramureş. Iată câteva pasaje din acel discurs în faţa judecătorilor.
Doamnă preşedinte, onorată Curte! E foarte greu pentru mine, după ce s-au spus atâtea în faţa domniilor dumneavoastră, să-mi exprim o opinie în legătură cu clientul meu, dar, mă voi strădui să prezint lucrurile şi dintr-o altă perspectivă, poate mai veridică. S-a pus problema ca domniile dumneavoastră să luaţi în seamă toate aspectele, fiind organ de jurisdicţie. Referitor la recursul declarat de Ministerul Public, va trebui să catalogăm acele acte de urmărire penală (declaraţiile a doi martori, din 25 ianuarie, care afirmă că asupra lor s-au făcut presiuni, n.red.) într-un fel sau altul, pentru că, altfel, nu ne vom situa pe lege. Iar singura dispoziţie legală care ar putea legitima acele acte spune că trebuie să fie înscrisuri noi. Dar, oare, aşa stau lucrurile? S-a anticipat de către distinşii mei colegi cam cum s-ar pune problema apărării referitor la acele înscrisuri. Eu aş dori să duc problema mai departe. Urmărirea penală, este foarte clar, a fost efectuată de către procuror. Acum vorbim de două declaraţii consemnate pe un formular tipizat, emis de către Ministerul de Interne şi semnat de organele de cercetare penală. Eu cred că această constatare, care este o realitate în acest dosar, mă scuteşte de alte intervenţii, pentru că, altfel, ar trebui să spun că sunt incidente prevederile Codului de Procedură Penală. Şi nu se încadrează nici ca înscrisuri noi. În această situaţie, vă rog să le înlăturaţi. Vă rog să mai reţineţi încă un aspect. De fapt, nu sunt declaraţii de martori. Sunt declaraţii ale două părţi vătămate, care şi-au mai amintit anumite lucruri, consemnate în acelaşi dosar penal, cum bine a sesizat distinsul meu coleg, dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj. Şi atunci îmi pun o întrebare. Cum lucrează Parchetul, în paralel, cu acte de urmărire penală, în condiţiile în care a fost sesizată instanţa?
Doamnă preşedinte, trebuie să avem în acest caz, un principiu, acela al răspunderii personale. Şi nici nu se poate altfel, vorbind de procedura penală. Situaţia fiecărui inculpat trebuie analizată în funcţie de ceea ce a comis. Aş dori să precizez că Parchetul a avut un anumit orizont al cercetării atunci când a demarat această procedură (şi să nu uităm, prin Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj), orizont care s-a redus mai apoi, vă rog să mă iertaţi, la un punct de vedere. Asta este ca şi în anecdota aceea în care fiecăruia i se restrânge orizontul până ajunge să spună – acesta e punctul meu de vedere. Sunt inconsecvenţe, sunt inadvertenţe (şi le numesc foarte elegant) în această urmărire penală, în care clientul meu a fost preluat cu arcanul, încătuşat, pe un mandat de aducere, prin care ofiţerii DIICOT i-au adus la cunoştinţă învinuirea de aderare la un grup infracţional şi şantaj, apoi reţinut de organul de urmărire penală şi suspus unui interogatoriu maraton (de la 9:30, la 17:30, pe care nu-l contestăm, a fost un interogatoriu omenesc), dar a urmat propunerea de arestare pentru 29 de zile, un recurs şi cu asta s-a terminat totul. Spun aceasta pentru a vă atrage atenţia asupra unui aspect. Nu am văzut, în niciunul din cele 23 de volume (un număr care poate părea impresionant) ale dosarului, nicio plângere a vreunei părţi vătămate. N-am văzut în acest dosar vreun proce-verbal de consemnare a vreunei plângeri a unei părţi vătămate. Ce am văzut? Patru declaraţii de părţi vătămate (cu privire la Pârcălab). Şi acum îmi pun următoare problemă: modurile de sesizare se învaţă în clasa I a facultăţii. Şi acelea sunt: sesizare din oficiu, plângere prealabilă şi denunţ. Aici nu am găsit o asemenea sesizare. Atunci, cum s-a sesizat DIICOT pentru a efectua acte de urmărire penală în această cauză faţă de Dan Pârcălab? Iar dacă sesizarea nu a fost legală, ştim cu toţii ce consecinţe produce aceasta.
Sarcina probaţiunii trebuie bazată pe principiul prezumţiei de nevinovăţie. Nu am sesizat acest principiu al nevinovăţiei în dosar. Eu spun că poate presiunea dosarului a determinat o astfel de atitudine a organului de urmărire penală. Dar presiunea legii este mai mare decât presiunea unui dosar. Şi atunci trebuie să existe un echilibru între probele administrate. Aici s-a vorbit despre egalitatea armelor. Convenţia Europeană spune că probele în apărare trebuie administrate de organul de urmărire penală în aceleaşi condiţii ca şi probele în acuzare, pentru că numai aşa putem discuta despre o balanţă care să cântărească drept. Din acest punct de vedere, nu veţi regăsi în dosar decât o singură versiune.
Onorată instanţă, mi-a fost dat să mai constat că în mandatul de aducere, distinsului meu client i se aduc acuzaţiile de grup infracţional organizat şi şantaj. În interogatoriul DIICOT i s-au pus în vedre trei acuzaţii: grup infracţional, şantaj şi spălare de bani. Sub aceste trei aspecte este prezentat clientul meu pentru a se emite mandat de arestare pentru 29 de zile. Tribunalul Cluj dispune arestarea, iar apoi apare surpriza. La prezentarea materialului de urmărire penală, nu i se reţine aderare ci constituire de grup infracţional şi şantaj, iar spălarea de bani se disjunge. Din acest punct de vedere, spălarea de bani poate prezenta vreo importanţă sub aspectul pericolului public? Trebuie ca această disjungere să producă consecinţe asupra reaprecierii pericolului public? Răspunsul meu este că da. Însă, organul de urmărire penală nu-l interoghează pentru spălare de bani şi nici instanţa de judecată. Îmi permit să spun că ar fi trebuit o disjungere ab initio, însă atunci nu văd raţiunea pentru care a fost acuzat de spălare de bani.
Doamnă preşedinte, surpriza şi mai mare este acest rechizitoriu adus în balanţa justiţiei ca argument ce ar trebui să cântărească foarte greu în admiterea recursului Parchetului. De ce spun asta? Pentru că inculpatul pe care eu îl reprezint astăzi aici este trimis în judecată pentru asociere la un grup infracţional organizat şi pentru şantaj. Permiteţi-mi să deschid legea, care prevede trei modalităţi: iniţiere, constituire şi aderare. Şi atunci, mă întreb, pentru ce a fost cercetat Dan Pârcălab? În legătură cu ce infracţiuni trebuia să-şi susţină apărările? Pentru ce infracţiuni este trimis în judecată? Mă opresc cu întrebările, pentru că este halucinant să constaţi că eşti cercetat pentru anumite acuzaţii şi trimis în judecată pentru alte acuzaţii.
Textul integral al articolului îl găsiţi în Gazeta de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu