votati cele mai mari 7 minuni ale lumii!

au mai rămas 130 de zile din campania mondială pentru strângerea de semnături, ce va desemna cele 7 minuni ale istoriei lumii. vorbim doar de monumentele care au rezistat în timp. campania se va finaliza în 07. 07. 07., iar cele 7 minuni vor fi anuntate oficial la lisabona, in portugalia. anterior, minunile lumii au fost alese de filon, din bizant, cu 200 de ani înainte de Hr. acum, campania este una mondiala. aflati amanunte la http://www.new7wonders.com

afis de campanie, cu iliescu ion

Iată cum se prezenta acum peste 40 de ani candidatul ideal al României, în alegerile pentru Marea Adunare Naţională! Cine ar fi crezut că va reuşi să supravieţuiască mult şi bine regimului comunist, pentru a mai candida de 4 ori la funcţia suprema în stat? Ar fi vrut şi a 5-a oară, şi io cred că ieşea din prima, numai că dădea prea mult în dictatură şi nu ne băgau ăştia în Europa. Ne întrebăm de câte ori va mai candida şi la ce funcţii. La europarlamentare nu are nicio sansă. Eventual independent. Ar iesi primul, e clar. Îl votează lumea din '65. Deja e un act reflex.

libertatea presei

Arhi a publicat pe blogul sau o definitie a libertatii presei - privilegiu de care se bucura un ziarist la iesirea din inchisoare. Acum, privind in urma, la noaptea in care l-am asteptat pe Dan Parcalab sa iasa din Penitenciarul Gherla, cred tot mai mult ca definitia asta este una emblematica pentru Romania. Ma intreb unde se indreapta tara asta, incat ajungi sa te bucuri ca esti liber dupa ce ai fost incatusat pe nedrept. Ajungi sa te bucuri de normalitate. Atunci te intrebi daca esti normal sau nu?

gazeta de maramures - un numar experimental

Am publicat o Gazeta scrisa de ei. Cei despre care scriem si cu figura carora ne delectam numar de numar. Ofera subiecte savuroase pentru ca de aceea sunt politicieni. Nu toti. Unii sunt sefi in administratie. Cat de bine isi fac treaba puteti vedea numar de numar. Vorba aceea, "puţini, ca tot ce-i rar". Daca o sa ma citeasca Alex Mihaileanu, o sa spuna ca dau cu limba romana de pamant. O fi, dar nu chiar la modul la care o fac unii dintre EI. Au incercat, macar atat pot spune. Cativa chiar si-au luat in serios sarcina si s-au documentat la modul profesionist. Altii... Ma rog, a fost un experiment si trebuie luat ca atare. Iar reactiile se pot citi in comentariile articolelor.

Marti a fost sedinta comisiei juridice a Consiliului Local Baia Mare. Avocatul Radu Stef a profitat de faptul ca ne-a intalnit si ne-a cerut 15 mii de lei (vechi, totusi), acuzandu-ne ca i-am tras teapa cu numarul asta de Gazeta. "Am crezut ca imi cumpar un ziar scris de profesionisti, nu de... No, banii inapoi!". Puiu Teremtus s-a scobit prin buzunare si ia dat ceva maruntis, cred ca erau mai mult de 15 mii. Banii de sana. Evident, nu ne puteam risca sa ne alegem cu o reclamatie la OPC din partea decanului Baroului de Avocati Maramures. Insa eu nu-i dadeam banii, in numarul asta gasesti de toate. Inclusiv cateva chestii geniale. Eu va recomand "articolul" scris de deputatul Ionica Buda.

din cauza presiunilor, liviu man a cerut starmutarea dosarului

La sfarsitul saptamanii trecute, dosarul Gazeta a revenit la Tribunalul Cluj, presedintele instantei, Sorina Siserman a hotarat mentinerea lui Liviu Man, Ioan Otel si Aurel Muresan in stare de arest. Avocatii au cerut recuzarea judecatoarei, pe motiv ca ea s-ar fi pronuntat in aceasta cauza in 24 ianuarie, cand a considerat ca inculpatii prezinta un pericol public concret si trebuie tinuti in continuare in arest. O cerere pertinenta, dar neluata in seama de magistrati. Astfel, cei trei inculpati vor sta inca in arest. Teoretic, acestia pot solicita oricand instantei judecarea lor in stare de libertate, dar, proabil aceasta nu se va intampla inaintea primului termen, din 12 martie. "Strict principial, si maine s-ar putea introduce cererea, insa trebuie sa vorbesc cu clientul meu, sa vedem daca o depunem inaintea termenului din 12 martie", a declarat Mihai Neamtu, avocatul lui Liviu Man, care nu s-a aratat prea optimist in privinta admiterii cererii.

De asemenea, avocatul Neamtu mi-a spus ca la nivel local, presiunea mass media este extrem de mare si influenteaza evident ceea ce se intampla in acest dosar. Din articolele aparute in presa a reiesit faptul ca ziaristii au avut acces la o serie de informatii la care nici macar avocatii inculpatilor nu au avut acces. Imi pun intrebarea daca nu cumva acestea au fost scurgeri de informatii controlate de procurori pentru a alimenta opinia publica cu datele care "trebuiau" sa apara in ziare. Spre exemplu, despre anumite etape ale procesului penal, avocatii aflau din presa, dupa care erau informati oficial de cei de la DIICOT. Din cauza acestei presiuni, Liviu Man a cerut stramutarea dosarului la o alta instanta. "Deocamdata, pozitia Clujului este destul de clara. Dosarul acesta este, de fapt, o procedura in valuri. Au prins o persoana si apoi s-a construit in sens invers. Acum sa asteptam decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, din 6 martie, referitor la cererea de stramutare. A fost introdusa de Liviu Man, dar daca se va aproba, efectul ii va privi pe toti cei din dosar. Principalul motiv a fost acela al presiunii mass media exagerate la nivel local asupra instantelor judecatoresti. In presa locala, apar articole aproape zilnic. Marea majoritate nu reprezinta o relatare jurnalistica, ci ele sunt de interpretare jurnalistica. Mai mult, eu am aflat din ziar despre o masura care mi s-a comunicat de catre procuror a doua zi, dupa ce a aparut in ziar. Asa a fost la sechestru. In ziar scria ca s-a aplicat masura sechestrului, iar mie mi s-a comunicat a doua zi. In aceste conditii nu putem vorbi de lipsa unei presiuni. Un alt motiv ar fi acela ca persoanele implicate in acest dosar, ca si autoritati la nivelul Clujului, vor fi audiate in instanta si vor fi urmarite de multa lume. Asta presupune un anumit nivel de presiune", a spus Neamtu. Vorbind strict juridic, cererea de stramutare este bine fundamentata, insa cei care urmaresc acest caz sunt sceptici si spun ca are toate sansele sa fie respinsa. Vom vedea ce va decide Inalta Curte in 6 martie.

procesul lui dan parcalab a inceput cu o amanare

Prima infatisare in dosarul "trustului Gazeta" s-a sfarsit aproape cum a inceput. Cu nimic nou. Asta pentru ca Dorel Vidican, director al Gazetei de Bistriţa, unul dintre inculpatii din acest dosar, judecat in stare de libertate, a cerut amanarea pentru un motiv foarte simplu - angajarea unui avocat. In acelaşi timp, avocatii lui Liviu Man, Ioan Otel şi Aurel Muresan, au solicitat ca cei trei, judecati in stare de arest preventiv, sa fie eliberati. Acestor cereri urmeaza a li se da curs zilele urmatoare, cand se va stabili si un termen pentru judecarea lor. Urmatorul termen de judecata este în data de 12 martie. Cat despre noi, cei care il asteptam pe Dan Parcalab acasa (el sosind in seara asta de la Cluj), pregatim urmatorul numar de ziar. Un numar mai aparte, asa cum nu v-a fost dat sa mai cititi. Evident, fiind o surpriza, nu va pot spune mai mult, decat ca va invit sa luati ziarul de duminica.

primul termen al dosarului gazeta

Joi, 14 februarie, este data primului termen din dosarul "Trustului Gazeta". Trei dintre inculpati, Liviu Man, Ioan Otel si Aurel Muresan vor fi judecati in stare de arest, iar ceilalti 6, Dan Parcalab, Aurelian Grama, Dorel Vidican, Memoranda Onac, Elena Cocut si Adrian Avarvarei, in stare de libertate, cu interdictia de a parasi tara. Probabil, avocatii inculpatilor vor invoca diferite exceptii procedurale si vor cere, asa cum au anuntat si inainte, stramutarea procesului, avand in vedere presiunea mediadica ce s-a creat in Cluj in legatura cu acest caz. De asemenea, avocatii celor trei judecati in stare de arest vor cere eliberarea acestora.

pledoaria maestrului jurj, apărătorul lui dan pârcălab

Recursul înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi judecat de Curtea de Apel pe 31 ianuarie a dus la eliberarea lui Dan Pârcălab. La acel proces memorabil, unul din avocaţii săi, Vasile Jurj, a ţinut o pledoarie remarcabilă, pe care o puteti citi în ediţia din această săptămână a Gazetei de Maramureş. Iată câteva pasaje din acel discurs în faţa judecătorilor.

Doamnă preşedinte, onorată Curte! E foarte greu pentru mine, după ce s-au spus atâtea în faţa domniilor dumneavoastră, să-mi exprim o opinie în legătură cu clientul meu, dar, mă voi strădui să prezint lucrurile şi dintr-o altă perspectivă, poate mai veridică. S-a pus problema ca domniile dumneavoastră să luaţi în seamă toate aspectele, fiind organ de jurisdicţie. Referitor la recursul declarat de Ministerul Public, va trebui să catalogăm acele acte de urmărire penală (declaraţiile a doi martori, din 25 ianuarie, care afirmă că asupra lor s-au făcut presiuni, n.red.) într-un fel sau altul, pentru că, altfel, nu ne vom situa pe lege. Iar singura dispoziţie legală care ar putea legitima acele acte spune că trebuie să fie înscrisuri noi. Dar, oare, aşa stau lucrurile? S-a anticipat de către distinşii mei colegi cam cum s-ar pune problema apărării referitor la acele înscrisuri. Eu aş dori să duc problema mai departe. Urmărirea penală, este foarte clar, a fost efectuată de către procuror. Acum vorbim de două declaraţii consemnate pe un formular tipizat, emis de către Ministerul de Interne şi semnat de organele de cercetare penală. Eu cred că această constatare, care este o realitate în acest dosar, mă scuteşte de alte intervenţii, pentru că, altfel, ar trebui să spun că sunt incidente prevederile Codului de Procedură Penală. Şi nu se încadrează nici ca înscrisuri noi. În această situaţie, vă rog să le înlăturaţi. Vă rog să mai reţineţi încă un aspect. De fapt, nu sunt declaraţii de martori. Sunt declaraţii ale două părţi vătămate, care şi-au mai amintit anumite lucruri, consemnate în acelaşi dosar penal, cum bine a sesizat distinsul meu coleg, dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj. Şi atunci îmi pun o întrebare. Cum lucrează Parchetul, în paralel, cu acte de urmărire penală, în condiţiile în care a fost sesizată instanţa? Doamnă preşedinte, trebuie să avem în acest caz, un principiu, acela al răspunderii personale. Şi nici nu se poate altfel, vorbind de procedura penală. Situaţia fiecărui inculpat trebuie analizată în funcţie de ceea ce a comis. Aş dori să precizez că Parchetul a avut un anumit orizont al cercetării atunci când a demarat această procedură (şi să nu uităm, prin Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj), orizont care s-a redus mai apoi, vă rog să mă iertaţi, la un punct de vedere. Asta este ca şi în anecdota aceea în care fiecăruia i se restrânge orizontul până ajunge să spună – acesta e punctul meu de vedere. Sunt inconsecvenţe, sunt inadvertenţe (şi le numesc foarte elegant) în această urmărire penală, în care clientul meu a fost preluat cu arcanul, încătuşat, pe un mandat de aducere, prin care ofiţerii DIICOT i-au adus la cunoştinţă învinuirea de aderare la un grup infracţional şi şantaj, apoi reţinut de organul de urmărire penală şi suspus unui interogatoriu maraton (de la 9:30, la 17:30, pe care nu-l contestăm, a fost un interogatoriu omenesc), dar a urmat propunerea de arestare pentru 29 de zile, un recurs şi cu asta s-a terminat totul. Spun aceasta pentru a vă atrage atenţia asupra unui aspect. Nu am văzut, în niciunul din cele 23 de volume (un număr care poate părea impresionant) ale dosarului, nicio plângere a vreunei părţi vătămate. N-am văzut în acest dosar vreun proce-verbal de consemnare a vreunei plângeri a unei părţi vătămate. Ce am văzut? Patru declaraţii de părţi vătămate (cu privire la Pârcălab). Şi acum îmi pun următoare problemă: modurile de sesizare se învaţă în clasa I a facultăţii. Şi acelea sunt: sesizare din oficiu, plângere prealabilă şi denunţ. Aici nu am găsit o asemenea sesizare. Atunci, cum s-a sesizat DIICOT pentru a efectua acte de urmărire penală în această cauză faţă de Dan Pârcălab? Iar dacă sesizarea nu a fost legală, ştim cu toţii ce consecinţe produce aceasta.

Sarcina probaţiunii trebuie bazată pe principiul prezumţiei de nevinovăţie. Nu am sesizat acest principiu al nevinovăţiei în dosar. Eu spun că poate presiunea dosarului a determinat o astfel de atitudine a organului de urmărire penală. Dar presiunea legii este mai mare decât presiunea unui dosar. Şi atunci trebuie să existe un echilibru între probele administrate. Aici s-a vorbit despre egalitatea armelor. Convenţia Europeană spune că probele în apărare trebuie administrate de organul de urmărire penală în aceleaşi condiţii ca şi probele în acuzare, pentru că numai aşa putem discuta despre o balanţă care să cântărească drept. Din acest punct de vedere, nu veţi regăsi în dosar decât o singură versiune.

Onorată instanţă, mi-a fost dat să mai constat că în mandatul de aducere, distinsului meu client i se aduc acuzaţiile de grup infracţional organizat şi şantaj. În interogatoriul DIICOT i s-au pus în vedre trei acuzaţii: grup infracţional, şantaj şi spălare de bani. Sub aceste trei aspecte este prezentat clientul meu pentru a se emite mandat de arestare pentru 29 de zile. Tribunalul Cluj dispune arestarea, iar apoi apare surpriza. La prezentarea materialului de urmărire penală, nu i se reţine aderare ci constituire de grup infracţional şi şantaj, iar spălarea de bani se disjunge. Din acest punct de vedere, spălarea de bani poate prezenta vreo importanţă sub aspectul pericolului public? Trebuie ca această disjungere să producă consecinţe asupra reaprecierii pericolului public? Răspunsul meu este că da. Însă, organul de urmărire penală nu-l interoghează pentru spălare de bani şi nici instanţa de judecată. Îmi permit să spun că ar fi trebuit o disjungere ab initio, însă atunci nu văd raţiunea pentru care a fost acuzat de spălare de bani.

Doamnă preşedinte, surpriza şi mai mare este acest rechizitoriu adus în balanţa justiţiei ca argument ce ar trebui să cântărească foarte greu în admiterea recursului Parchetului. De ce spun asta? Pentru că inculpatul pe care eu îl reprezint astăzi aici este trimis în judecată pentru asociere la un grup infracţional organizat şi pentru şantaj. Permiteţi-mi să deschid legea, care prevede trei modalităţi: iniţiere, constituire şi aderare. Şi atunci, mă întreb, pentru ce a fost cercetat Dan Pârcălab? În legătură cu ce infracţiuni trebuia să-şi susţină apărările? Pentru ce infracţiuni este trimis în judecată? Mă opresc cu întrebările, pentru că este halucinant să constaţi că eşti cercetat pentru anumite acuzaţii şi trimis în judecată pentru alte acuzaţii.

Textul integral al articolului îl găsiţi în Gazeta de Maramureş

doua bloguri de urmarit

de pe blogul lui aurelian grama am aflat că politica ziarului de mures va avea de suferit ceva schimbari in viitorul apropiat. schimbari in bine, precizeaza aurelian. pe acelasi blog se pot citi cateva articole scrise dupa iesirea sa din arest, precum si interesanta sa declaratie data in fata judecatorilor curtii de apel cluj, inaintea eliberarii sale. aceasta, impreuna cu nota de fundamentare a excelentilor sai avocati, reclama o serie de erori judiciare din ciudatul proces al "trustului" gazeta. ramanand la categoria bloguri interesante, este de urmarit si cel intitulat hejduk, unde apar materiale semnate de liviu man, din arest, evident, si o serie de date privindu-i pe cativa din delatorii lui man. prinde bine sa stie lumea cine s-a gasit sa toarne ziaristi. tocmai cei care au prea multe afaceri necurate si nu suporta sa fie prezentati opiniei publice in aceasta postura. in acelasi blog puteti gasi si cateva date referitoare la procurorii care au instrumentat dosarul gazeta.

interviul meu cu mugur vasiliu

Mugur Vasiliu soseste azi in Baia Mare, unde sustine o conferinta de presa, de la ora 17, la Hotelul Maramures. Toti doritorii sunt bineveniti.

Interviu realizat in iunie 2005

CV

Mugur Vasiliu

S-a născut la Bacău, în 1965. În 1991 a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, fiind doctorand în ştiinţe filologice. E cercetător ştiinţific în antropologie culturală (etnologie) şi a lucrat 8 ani la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Timp de 2 ani a susţinut cursuri la Universitatea Bucureşti, apoi a realizat emisiuni de radio-tv (Radio Tineret, B1 TV - 100 Minute pe Calea Victoriei şi ultima emisiune la Naţional TV - Talk Şoc cu Mugur Vasiliu, peste 30 de ediţii). A editat Revista Scara, a înfiinţat editura Scara, care a editat lucrări de mare anvergură, cum ar fi Proverbele Românilor în 10 volume din perioada 1895 - 1903. Este membru fondator al Ligii Studenţilor (decembrie '89), transformată mai târziu în Liga Studenţilor din România. În 1992 a înfiinţat Mişcarea pentru România, un partid al foştilor studenţi. În perioada 1998 -1999 a participat la guvernare, înfiinţând Departamentul pentru românii de peste hotare, în timpul lui Victor Ciorbea, care funcţionează şi azi. De patru luni pregăteşte un nou partid - Mişcarea Conservatoare.

Este doctorand în ştiinţe filologice şi conduce Editura Scara, din Bucureşti. În perioada tulbure a anilor '90 a participat la mişcările studenţeşti care îl incomodau pe Ion Iliescu. În vremea studenţiei îl vizita adesea pe Petre Ţuţea, cu care se plimba prin Cişmigiu. Acum pregăteşte formarea unui partid politic - Mişcarea Conservatoare.

Reporter:

De ce conservator şi nu... monarhist?

Mugur Vasiliu:

Conservator e cel mai deschis şi cuprinzător termen. În sensul de recuperator şi valorificator al pornirilor şi gesturilor româneşti. Interesul politic în România nu are legătură cu românii. E un fapt deosebit de grav. Socrate spunea că în politică trebuie să observi care e felul poporului tău şi să faci ca prin legi să-i opreşti viciile şi să-i încurajezi virtuţile.

Rep.:

De ce partidele din România tind acum spre partidele populare?

M.V.:

Pentru că de acolo vin acum foarte mulţi bani. Popular înseamnă creştin-democrat. Acoperă un concept european să zicem. Dar la noi nu are a face. Ori eşti creştin, adică ortodox, ori eşti democrat. Dacă suntem creştini şi ne spunem şi democraţi, nu putem zice, ca în democraţie - Aici s-a pus punct. A înviat, gata, . Tot stau şi mă gândesc cum poate să fie popular creştin democrat? Sau naţional ţărănesc, de parcă există şi internaţional ţărănesc. Ca să stai şi tu la Strasburg în bancă, trebuie să faci parte dintr-o formaţiune politică deja existentă. Şi atunci se înghesuie. Acţiunea populară, Partidul Popular România Mare, Partidul Popular Creştin Democrat...

Uniunea Europeană sau Sovietică?

Rep.:

Ce s-a întâmplat în ultimii 15 ani în politica noastră?

M.V.:

S-au luat modele. Mai nou ele vin de la UE. Diferenţa dintre Uniunea Sovietică şi Uniunea Europeană e numărul de stele. Şi culoarea steagului: roşu - albastru. Altceva nu există. Existau comisari sovietici, acum sunt comisari europeni. Sovieticii urmăreau construirea de cooperative, să creştem porumb... şi restul, europenii vin cu cipul în capul porcilor, să-i electrocutăm. Ţuţea spunea că economia unui stat egal economia unei gospodării. Trebuie să faci împrumut nu de consum, ci de investiţie.

Rep.:

Ce ne lipseşte să intrăm în Uniunea Europeană?

M.V.:

Ghinionul. Asta e cea mai mare teamă. De aceea se grăbeşte aderarea noastră, ca nu cumva să se întâmple nişte declicuri. România nu e o ţară de scos la produs, ori ea tocmai scoasă la produs este. Simt pentru România ceea ce aş simţi pentru o femeie pe care o iubesc, scoasă la produs.

Rep.:

Care va fi rolul nostru în Europa unită?

M.V.:

Nu cred în Europa unită. UE e un ONG. Nu cred că Parlamentul European e reprezentativ şi nu cred că poate schimba ceva. Felul de a fi al unui francez nu se va putea amesteca niciodată cu felul de a fi al unui român. Ideea e să faci parte dintr-o Europă a naţiunilor. Între nişte state cu o identitate foarte bine stabilită. UE este cel mai bolşevic act care există după Uniunea Sovietică. E ca şi cum eu nu pot să am femeia mea şi tu femeia ta. Trebuie să avem amândoi aceeaşi femeie. Ideologic, diferenţa dintre UE şi Uniunea Sovietică nu e nici una. Amândouă au la bază comunizarea. Comunismul vine de la comunizare. Acum se cheamă europenizare.

Iliescu a comis paricid

Rep.:

Îi judecaţi pe comunişti?

M.V.:

În anul 2000 a avut loc procesul comunismului, la Vilnius, unde România a fost reprezentată de profesorul Borolenţ, fostul director al Muzeului de Istorie din Bucureşti. S-a dat o sentinţă - comunismul e vinovat de crimă împotriva umanităţii. A aflat cineva aici, în târg? Nu. Editura Scara recuperează documentele şi vrem să facem procesul comunismului aici, la noi.

Rep.:

Ce trebuie să ştie lumea despre Iliescu şi nu ştie?

M.V.:

Paul Niculescu Mizil mi-a spus în emisiune (şi asta nu s-a difuzat niciodată) că în tinereţea sa, Iliescu, atunci când tatăl său era închis, a fost crescut în casa Ceauşeştilor. Elena şi Nicolae Ceauşescu mergeau cu Ion Iliescu la puşcăria tatălui. Ion Iliescu nu şi-a ucis doar conducătorii. El e vinovat de paricid. E un criminal de drept comun. Cu el trebuie să scoţi codul penal, cum spunea Ţuţea, nu să discuţi politică.

Rep.:

Nu sunteţi prea dur, cu aceste vorbe? Oamenii mai judecă...

M.V.:

Oamenii nu prea judecă. Au o îndoială că Petre Roman, să zicem, e cine e şi a făcut atâta rău. Zic, hai, dom'le, că nu e chiar aşa. Păi, au venit minerii. Era numai sânge pe jos. Petre Roman s-a uitat şi a zis, hai, nene, că aici e vopsea. Dar era sânge de la mine din cap şi de la alţii. Esenţialmente e un om rău, cu o ură mocnită faţă de români. Dar şi-o poate ţine în frâu. "Bunicul lui", marele maestru de ceremonii, Silviu Brucan nu şi-o poate şi spune - "stupid people". Adică un popor de imbecili. Apopo, există o fundaţie la Bucureşti, Stupid People, care tocmai asta face, spune că românii sunt tâmpiţi. Dacă eu îmi fac o fundaţie şi spun că românii sunt buricul universului, mă arestează, că sunt antisemit.

Rep.:

Ce a fost în decembrie '89?

M.V.:

A fost o lovitură de stat dată de un grup dizident lacom de putere. Ce terorişti?, să fim serioşi! Trebuia să curgă sânge, că altfel nu era revoluţie, iar dacă nu era revoluţie, ce se întâmpla? Nu mai aveam martiri. Revoluţia e o stare de alienare a omului în univers şi e total anticreştină. Revoluţia e o aberaţie. Schimbările nu se fac prin revoluţii, ci prin normalitate. Revenirea la simplitate. Nu cred că perioada actuală e mai sus sau mai prejos decât altele. Nu cred în evoluţia omului. Evoluţionismul e una dintre cele mai mari stupidităţi ale marxismului şi structuralismului. Omul e la fel ca la început.

Întrebări şi argumente

1. Tolstoi sau Balzac?

Lev Tolstoi, fără discuţie. Pentru profunzime.

3. Revoluţie şi reformă sau Toamna diplomatică?

Cred că maneaua diplomatică.

4. Napoleon sau Kennedy?

Napoleon, oricând. El a adus Franţei titlul pe care nu l-a avut niciodată. A făcut-o imperiu.

5. Mai bine golan, decât comunist?

Ha, mai bine mor, decât comunist...

Ciprian DRAGOŞ

un proces de poveste

Am tot zis ca o sa scriu cateva lucruri despre procesul lui Dan Parcalab de miercurea trecuta. Si o sa o fac, pentru ca nu ma pot rabda sa nu va spun ca dosarul asta impresioneaza mai mult prin numarul imens de pagini (3.900) si nu prin ceea ce contine. Asa cum era de asteptat, procurorul a cerut mentinerea lui Dan in stare de arest, afirmand ca acesta reprezinta un pericol public concret. Ni s-au confirmat in acest fel informatiile pe care le aveam noi, conform carora cu o saptamana inainte, partile vatamate fusesera contactate de cei de la Cluj si intrebate daca asupra lor s-au facut sau nu presiuni. In conditiile in care urmarirea penala se incheiase si dosarul era trimis la instanta. Doi dintre delatori au spus ca s-au facut. Unul ar fi primit un telefon. O voce groasa, de barbat, ce s-a recomandat a fi un electrician, i-ar fi pus in vedere sa o lase mai moale cu declaratiile date procurorilor. Iar un al doilea s-a simtit afectat de materialele de presa aparute in media locala in legatura cu persoana sa. Iata argumentele pe care procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Cluj le-a prezentat instantei, motivand ca astea sunt indicii temeince pentru ca Dan sa mai ia 29 de zile arest, asa, din "poignet". Desigur, presa de la noi nu ar fi trebuit sa scrie nimic despre asrestarea lui Dan, sa o treaca la "soparle", drept o stire neverificata si sa se apuce sa scrie in draci despre afacerile murdare ale unora si altora, despre ambasadori, carnatari, someri, pomfructe, brutarii, jokeri, cascaval, inghetata, licitatii etc (fiecare se incadreaza la categoria la care doreste). Mai mult, procurorul a apreciat ca la baza acestor "iesiri" ale presei s-ar afla scrisorile lui Dan scrise din arest si publicate pe blogul sau. Cati din cei prezenti stiau ce e aia blog, ramane de vazut, cert este ca in cuvantul de final, Dan i-a cerut procurorului sa nu jigneasca inteligenta judecatorilor pretinzand ca ar fi influentat din arest "campaniile" de presa, primele sale scrisori sosind acasa la mult timp dupa ce presa maramureseana ceruse imperativ institutiilor statului eliberarea lui Dan. Si mai trebuie amintit un lucru. Maestrul Jurj, unul din aparatorii lui Dan, a precizat in instanta ca declaratiile date in 25 ianuarie apar pe un formular tipizat al... Ministerului de Interne. Ce atributii are acesta in a lua declaratii pentru un dosar trimis in instanta este greu de explicat. Daca dosarul lui Dan se prezenta foarte subtire, ramanea de vazut ce se va intampla cu ceilalti inculpati. Din cele aratate de avocati, intreg dosarul Gazeta avea fisuri atat de multe incat era de neconceput ca niste profesionisti precum procurorii DIICOT sa ajunga sa aiba atatea scapari. In special la intocmirea rechizitoriului. Un rechizitoriu atipic, care nu descrie concret actiunile inculpatilor, ci reda doar ceea ce au declarat pretinsele victime. Multe din declaratii privesc fapte anterioare lui 2005, momentul constituirii asa-zisului trust de presa. Deci ele nu pot fi luate in calcul. Pentru ca altfel nu se justifica in nici un fel competenta DIICOT in a se ocupa de acest dosar. Inregistrarile telefonice. Ei bine, acestea au constituit un alt motiv pentru care inculpatii au fost considerati "pericole publice". Nu atat prin faptul ca ele ar arata modul in care au santajat cei din trust, ci prin... limbajul indecent si atitudinea aroganta a lui Liviu Man si a ceilorlalti. Iata cum poti sta dupa gratii daca nu ai grija cum te exprimi! Nici eu nu sunt adeptul unui limbaj presarat cu trivialitati, dar nici o lege din Romania nu incrimineaza folosirea lor. Argumentul prezentat de procuror a stârnit zambete in intreaga sala. Cazul Grama. Foarte ciudat este faptul că în incheierea data in 24 ianuarie (prin care se dispune eliberarea lui Dan si mentinerea celorlalti 5 in stare de arest), Tribunalul Cluj nu il aminteste pe Aurelian Grama. Chiar din cuprinsul motivarii reiese faptul ca el nu este considerat un "pericol public". In doua locuri, numele inculpatilor Man, Muresan, Otel si Vidican sunt asociate cu acest pericol public, insa nu si numele lui Aurelian. De Dan nici nu mai vorbim, masura arestarii sale fiind inlocuita cu interdictia de a nu parasi tara. Avocatii lui Aurelian Grama au pedalat pe aceasta idee si au cerut explicatii pentru faptul ca directorul Ziarului de Mures este tinut in arest, fara ca instanta sa-l considere un pericol public, asa cum reiese din continutul dispozitiei emise de Tribunalul Cluj. Era evident ca in aceste conditii, Aurelian nu mai putea fi tinut in arestul Gherla. Asocierea la un grup infractional. O alta piatra de incercare pentru procuror. Avocatii inculpatilor au afirmat ca rechizitoriul nu explica aceasta asociere, in conditiile in care inculpatii au fost cercetati penal, urmariti si apoi trimisi in judecata, cu incadrari juridice diferite: ba constituire, ba asociere, ba aderare la un grup infractional. Evident, imposibil de explicat juridic aceasta anomalie, procurorul a admis franc: "este vorba de o scapare la rechizitoriu". Nu pot spune ca am o impresionanta experienta in instantele de judecata, desi saptamanal asist la un proces, doua, dar in cei patru ani de jurnalistica nu am intalnit nici un caz in care un procuror sa admita ca rechizitoriul are scapari. Intr-un asemenea caz, cu o miza de acest gen, sa vi sa spui ca rechizitoriul are fisuri... E clar ca multe lucuri scartaie in acest dosar. O plangere, doua. Multi din cei arestati au pe numele lor o plangere sau doua din perioada 2005 - 2006, restul fiind mai vechi si neprezentand relevanta pentru acest caz. Vidican a spus ca din cele doua plangeri depuse pe numele lui, una vine din partea unui amic, om de afaceri in Beclean, care l-a sunat in august 2006, sa-l anunte ca a fost cautat de cei de la DIICOT, care i-au cerut sa dea declaratii despre Vidican. In repetate randuri, omul a refuzat, dar dupa luni de presiuni si amenintari (asa sustine Vidican), acesta a cedat, in conditiile in care era un apropiat al directorului Gazetei de Bistrita. Daca aceasta poveste se adevereste, este foarte grav ceea ce s-a intamplat. Oare cate din declaratii au fost date in acest fel? Presiunile asupra politiei. Tot despre presiuni a vorbit si Ioan Otel, care a afirmat in instanta ca procurorii DIICOT au cerut adjunctilor Politiei Cluj sa declare orice (negativ, evident) despre Otel (fostul lor coleg). Otel a spus ca s-au facut presiuni in acest sens. Doua luni la izolare. Liviu Man a fost primul dintre inculpati care a aluat cuvantul, pe finalul sedintei. El s-a declarat uimit de acest proces, din care nu intelege nimic, simtindu-se ca un personaj din Kafka. Doua luni a fost tinut la izolare (singur in celula, fara contact cu exteriorul), iar pana acum (timp de trei luni de la arestarea sa), nu a dat nicio declaratie cu privire la faptele de care este acuzat, nu a fost audiat niciodata si nici nu a fost confruntat cu partile vatamate, desi avocatii sai au cerut permanent acest lucru. De altfel, asta a fost situatia atat cu Man cat si cu Otel, Vidican si Muresan. Sentinta data de Curtea de Apel Cluj, una definitiva, vine sa clatine imperiul construit de procurorii DIICOT si arunca o pata neagra asupra modului in care a fost instrumentat acest dosar. Deocamdata nu s-au discutat multe amanunte din dosar, abia pe 15 februarie urmeaza a se intra pe fond. Ramane de vazut ce surprize ne mai rezerva acest caz.

dan la prima sedinta de redactie din acest an

prima sedinta de redactie

Slabit dupa 17 zile de autoinfometare, dar mancat de dorinta nebuna de a calca in redactia pe care a cladit-o timp de peste 4 ani, Dan Parcalab a trecut ieri dupa masa sa salute colectivul Gazetei de Maramures. Ne-am asezat ca pe vremuri (iata, deja ni se pare ca au trecut vesnicii de cand l-au luat procurorii dintre noi), intr-o spontana sedinta de redactie. A venit cu un pulovar galben - portocaliu, ceea ce ne-a dat oarece emotii initial, gandindu-ne ca in arest i-ar fi putut inocula baietii ceva pitici. Ne-a vorbit relaxat despre momentul arestarii si tot ce a urmat dupa aceasta. Ascultandu-l, ne-am facut o idee despre atmosfera din arest si ceea ce se intampla acolo. A vorbit frumos de gardienii si arestul personalului IJP Cluj, desi conditiile materiale sunt jalnice. Din partea acestora a avut parte de un tratament decent si a fost respectat. In schimb, cei de la Gherla, unde a stat aproape o saptamana, au fost adevarate pietre de incercare. Despre incercarile acestora de a-i zadarnici decizia de a sta in greva foamei sau de a-i afecta credinta in Dumnezeu, puteti citi in numarul de duminica - luni al Gazetei de Maramures. Multumim tuturor pentru suportul pe care ni l-au acordat pana acum si pentru faptul ca au fost alaturi de noi in situatia grea prin care am trecut. De acum nu va mai fi nevoie sa ne spuneti noua ce sa-i transmitem lui Dan, o puteti face personal. Starea sa este stabila, ieri a fost consultat de medic, el trebuind sa urmeze un anumit regim alimentari pentru a-si reveni.

dan parcalab este acasa

Miercuri noapte, dupa ora 10 pm, judecatorii Curtii de Apel Cluj au emis o sentinta definitiva in cazul lui Dan Parcalab, referitor la judecarea sa in stare de libertate. In urma cu cateva zile, procurorii Parchetului de pe Langa Tribunalul Cluj au atacat cu recurs sentinta prin care Dan Parcalab era eliberat, urmand ca masura arestarii preventive sa fie inlocuita cu cea a interdictiei de a parasi tara. Dupa 5 ore de dezbateri, in marea lor majoritate ocupate de pledoariile avocatilor tuturor celor trimisi in judecata in cazul Gazeta, judecatorii Curtii au decis: respingerea recursului procurorilor pentru cazul Dan Parcalab (deci eliberarea acestuia), eliberarea lui Aurelian Grama, directorul Ziarului de Mures, eliberarea lui Dorel Vidican, cel care conducea Gazeta de Bistrita. Pentru toti trei s-a instituit masura interdictiei de a parasi tara. Pentru Memoranda Onac, Elena Cocut si Adrian Avarvarei, judecati in stare de libertate, masura interdictiei de a parasi localitatea a fost inlocuita cu aceea de a nu parasi tara. In schimb Liviu Man, Ioan Otel si Aurel Muresan, inculpati in aceeasi cauza, vor fi judecati in continuare in stare de arest (ei fiind inchisi din octombrie 2006). La aproape doua ore de la pronuntarea sentintei, in jurul miezului noptii, Dan Parcalab a fost eliberat din arestul Penitenciarului Gherla, unde fusese mutat de vinerea trecuta, in aceeasi celula cu Aurelian Grama. El a fost asteptat de colegii sai de la Gazeta de Maramures, care au asistat la proces si care nu au incetat sa spere in eliberarea sa. Starea sa de sanatate este stabila, dupa 17 zile de greva foamei. De cand a fost mutat la Gherla, el nu a mai primit ceai indulcit. Iar de o buna bucata de vreme nici nu a fumat. Drept pentru care, a declarat in premiera pentru redactorii Gazetei de Maramures ca va renunta la fumat. Voi reveni cu date despre acest proces ciudat.