interviu Iulian Comanescu

Iulian Comănescu – freelancer, consultant media, blogger.

„Media lui Comănescu”

Este, probabil, cel mai citit blogger de la noi, cu 15 ani de jurnalism în spate. Crede în viitorul presei tipărite, deşi tendinţa spre electronizarea acesteia a crescut în amploare şi diversitae. Spune că evită implicarea în politică, pentru că este un drum fără întoarcere şi nu se consideră... expertizat. Duce dorul primei iubiri şi l-ar tenta ideea de a reveni ca reporter, la un ziar modest.

Carte de vizită

S-a născut la Suceava, pe 8 noiembrie, 1966. Este jurnalist profesionist de peste 15 ani, iar acum lucrează ca analist şi consultant media. A trecut pe la Pro TV, Realitatea TV, Unica (redactor şef între 1999 – 2003), TV Mania (senior editor), Evenimentul Zilei. În present este freelancer şi colaborează cu diverse instituţii de media autohtone şi străine. Zilnic, îi puteţi citi ştirile şi comentariile pe blogul personal intitulat Media lui Comănescu (http://comanescu.hotnews.ro). Activitatea sa şi-o prezintă astfel. “Mă ocup mai ales cu proiecte noi de media. E vorba de blogurile HotNews, o părticică din „Business Standard”, ceva suport pentru încă nou-apăruta „Glamour”, studii de piaţă pentru companii care vor să se implice într-un fel sau altul pe piaţa românească, precum o agenţie foto, Northfoto. Am patru clienţi constanţi, o dată pe lună sau la două luni găsesc câte un deal nou. Am diferite proiecte legate de NGO-uri de specialitate – de pildă acum, problemele economice ale presei de Internet şi o monitorizare referitoare la gradul de profesionalism al presei”.

Reporter:

În ce direcţie se îndreaptă presa din România?

Iulian Comănescu:

Pe termen scurt (ani), spre tulburări date de excesul investiţional al mogulilor români. Pe termen mediu, către calitate, în sensul a ceva relevant pentru cititori, dar şi al presei zise quality, adică serioase, de referinţă. Grupurile străine de presă nu au investit decât în infotainment, tabloide, reviste. Rămâne să aşteptăm şi apariţia unui strat de presă serioasă. Eu sunt optimist în privinţa lui, chiar pe suporturi mai conservatoare, cum ar fi tiparul.

Rep.:

De ce dispar cititorii fideli de presă?

I. C.:

Nu îi mulţumim cu ceea ce scriem. Au diferite alte tentaţii. Asta, referitor la presa clasică. Internetul, mai ales, înseamnă cultura fragmentului. E greu să fii cursiv, fidel, faţă de fragmente, mai ales când instanţe intermediare aflate între producător şi receptor, precum Google sau blogurile, îţi oferă un amalgam din ceea ce te interesează. Cred aşadar că fidelitatea n-a dispărut. Doar că ea se manifestă către Google. Sau către blog: eu, la Comanescu.HotNews.ro, am vreo 1200-1500 de vizitatori unici, din care vreo 65 la sută fideli. Returning visitors, îmi place cum sună în engleză, oaspeţi care îţi calcă pragul şi a doua oară.

Rep.:

Care e diferenţa între jurnalismul de la noi şi cel din Occident?

I. C.:

Sunt mai multe. Corupţia. Confuzia la nivelul textului şi al ideilor care stau la baza lui. Vulgaritatea. Amestecarea opiniei cu informaţie. Documentarea neglijentă. Modelul ziaristului-justiţiar, faţă de jurnalistul occidental, care e mai aproape de un funcţionar specializat în lucrul cu informaţia. E drept că şi statutul de birocrat al occidentalului e o relativă degradare, dar nici mesianismul găunos lui Cristian Tudor Popescu nu duce departe.

Rep.:

Putem vorbi de o independenţă editorială în presă?

I. C.:

Da, desigur, dacă facem abstracţie de faptul că fiecare mijloc de informare depinde de proprietarul lui, dar mai ales de publicul lui. Există instituţii de presă din România cu un grad cel puţin satisfăcător de libertate. Colaborez cu vreo trei: „Evenimentul zilei”, HotNews, „Dilema”.

Rep.:

Cine controlează presa din România?

I. C.:

Există cinci „mari”, Ringier şi patru autohtoni: Patriciu, Vântu, Voiculescu, Sârbu. La mică distanţă se află un trust important de reviste, Edipresse-AS, apoi mai vin Burda şi Sanoma. Pare stupid să vorbim de „control” atunci când e vorba de reviste de femei de pildă, dar interesul pe care acestea îl stârnesc le face influente în mentalitatea publică. Temele „mari” – ecologiste, referitoare la minorităţi ş.a.m.d., trec de la sine în acest gen de presă, considerată de crispaţi „neserioasă”, şi au un impact neaşteptat.

Una peste alta, însă, e curios faptul că din punct de vedere al proprietarului autohton, presa stă pe pungi de petrol şi energie. N-am găsit încă o explicaţie mulţumitoare pentru asta.

Bloguri şi presă on line

Rep.:

Sunteţi unul din liderii bloggingului de la noi. Ce este un blog?

I. C.:

Mulţumesc de apreciere. Definiţia general valabilă e atât de laxă, încât e inconsistentă. Tipurile de blog care mă interesează pe mine constau în exprimare de nişă, adică pe un domeniu îngust. Exprimare avizată şi lipsită de patimă. Interacţiune vie şi comprehensivă cu cititorii: nu 200 de reacţii la o postare, ci 10, dar bine formulate şi în care autorul postării se amestecă şi el.

Rep.:

Care este impactul acestui val al blogurilor în presă?

I. C.:

Cred că vor mai dezmorţi mădularul cu care scriem, oricare-ar fi acela. Impactul e mai curând unul de adâncime decât unul de întindere. Blogurile au un public mic, dar ales. Pot funcţiona ca modele sau ca avangardă pentru presa clasică, dar numai cu nişte limite.

Rep.:

Care este viitorul presei on line?

I. C.:

Va fi din ce în ce mai masivă şi mai diversă. Va cruţa o parte din copacii din care se fac gazete. Televiziunea se va confunda cu on-line-ul.

Ceva ce miroase a palincă şi ger

Rep.:

Cum se vede Maramureşul (nu numai presa de aici) la Bucureşti?

I. C.:

Nu se vede. Îmi pare rău să vă dezamăgesc. Ceva ce miroase a palincă şi a ger. Între Maramureş şi Bucureşti sunt nişte munţi, cu multă ceaţă.

Rep.:

Care consideraţi că a fost ştirea sau articolul cu cel mai mare impact din carieră?

I. C.:

Habar n-am. Acum vreo 10 ani scriam pentru Florin Călinescu, la matinalul acela cu milionul, „Ora 7, Bună dimineaţa”. Cred că ne urmăreau vreo patru milioane de telespectatori, aşa spuneau studiile destul de rudimentare ale vremii. Îmi plăcea cum relata Călinescu că Iliescu şi Vadim au făcut pace, deşi cel de-al doilea îl făcuse pe primul în toate felurile, după care se uita fix în sticlă şi zicea: „Dar nu-i aşa că nu sunteţi cârpă kaghebistă, domnule preşedinte?”

Rep.:

Ce recomandaţi tinerilor jurnalişti? Dar celor din provincie (că noi suntem o categorie inferioară, după cum ne privesc cei din presa centrală)?

I. C.:

Tinerilor jurnalişti le recomand să umble după poveşti, pe teren. Să nu se cableze la mail şi messenger. Lipseşte „legwork”-ul, tăvăleala, din redacţii. De altfel, visez să-mi pun în ordine afacerile şi să mă angajez din nou trei luni undeva, la un ziar mic, ca reporter, pe 200 de euro.

Opţiuni şi argumente

Ştirea zilei sau ancheta săptămânii?

Ştirea zilei. Ancheta săptămânii pute a „dezvăluire”, un cuvânt din anii ’90.

Presa tipărită sau cea on line?

Tipărită. Am pe birou un Newsweek. Cea on-line e pâinea de toate zilele, obligaţia. Newsweek, Science et Vie sau Q Magazine sunt răsfăţul.

Eric Clapton sau Modern Talking?

Eric Clapton. Pentru ce-a făcut pe vremuri cu Cream-ul, când a ieşit de la dezintoxicare era alt om.

Mămăliguţă cu brânză sau paste?

Mămăliguţă cu brânză.

Marin Preda sau Mircea Eliade?

Mircea Eliade. Pentru „Noaptea Sânzienelor”, am citit-o târziu şi m-a frapat cât de bine ştia Eliade ce se petrecea în comunism – şi ce urma să se petreacă – fără vreo experienţă nemijlocită.

Roşu sau Negru?

Albastru. N-aveţi cum să mă obligaţi să aleg între cele două.

Ieri sau mâine?

Mâine. Dacă spunem că „ieri” e anii ’90, nenorociţi şi plini de mineri şi Iliescu. „Azi” e anul 2000, când nu mai suntem copii.

Ciprian DRAGOŞ ciprian@gazetademaramures.ro

Piromanul din Moisei

Localnicii unui sat maramurşean, terorizaţi de incendiile unui maniac

În ultima vreme, mai mulţi cetăţeni din Moisei s-au trezit cu gospodăriile incendiate. Obiectivele vizate sunt locurile de depozitare a fânului. Incendiatorul, Ştefan a’ Lupului, este cunoscut în zonă pentru violenţa sa. În repetate rânduri el i-a ameninţat pe localnici. Unii dintre aceştia, care l-au suparat mai tare, s-au trezit cu fânul ars. Pagubele se ridică la câteva zeci de milioane lei vechi. Poliţia din Moisei asistă cu pasivitate la ceea ce se întâmplă, reacţionând formal. Iar Parchetul Vişeu pune dosarele piromanului în sertare. În acest timp, maniacul ameninţă cu moartea şi cu alte incendieri.

De câteva luni bune, liniştea localnicilor din Moisei este tulburată de acţiunile unui piroman. Din spusele cetăţenilor, acesta are un caracter violent. Seară de seară, împreună cu alţi localnici, frecventează localurile din zonă, după care iese în drum şi strigă cât îl apucă gura, ameninţându-i pe cei care se încumetă să-i atragă atenţia. Mai mult, cu unii ajunge la conflicte, iar pentru a se răzbuna pe aceştia, le incendiază locurile în care se depozitează fânul (şoaprele, după cum le numesc localnicii). Culmea este că Ştefan Vlonga, zis a’ Lupului, nu poate fi oprit de nimeni. Ameninţă în dreapta şi stânga, după care pune în aplicare ceea ce şi-a propus. În repetate rânduri, cetăţenii s-au adresat autorităţilor, pentru a-l opri pe Vlonga. Poliţia din Moisei a primit mai multe plângeri pe numele său. Dar măsuri nu s-au luat. Ba, mai mult, sediul Poliţiei s-a ales cu geamurile sparte. Cine o fi fost autorul, ghiciţi singuri. Unele din plângerile sale au ajuns şi la Parchetul Vişeu. La SRL-ul procurorului Vasile Pop. Însă, loc mai sigur nici nu se putea găsi. Aici, acestea pot să zacă mult şi bine, că măsuri nu se vor lua. Asta vine să confirme ceea ce afirmă Vlonga. El se laudă prin sat că i-a dat lui Leşcă viţei şi miei, iar acesta nu îi va finaliza dosarele şi că beneficiază de o protecţie din partea sa. Cât şi ce i-a oferit lui Leşcă, nu putem şti, dar vedem că în continuare, Vlonga, un adevărat pericol public, este liber să facă ce pofteşte.

Leşcă, împăciuitorul

Săptămâna trecută, în urma insistenţelor localnicilor, ne-am deplasat la Moisei. Am stat de vorbă cu mai mulţi cetăţeni, care ne-au povestit din aventurile incendiatorului. Una dintre victimele acestuia a fost şi Vasile Tomoiagă. În urmă cu câteva luni, acesta l-a luat pe Ştefan a’ Lupului cu el la lucru (la prelucratul lemnului). După câteva zile, constatând că acesta mai mult chiulea, a renunţat la serviciile sale. I-a plătit pentru acele zile şi gata. Drept răsplată, piromanul a încercat să-i incendieze casa. Nu a reuşit. În schimb, a aprins un şopru cu patru care de fân, aparţinând lui Tomoiagă şi tatălui său vitreg, Ion Gavruş. Pe numele lui Vlonga s-a depus plângere penală, care a ajuns la Parchetul Vişeu. Acolo, după mai multe tărăgănări, au fost chemaţi atât piromanul, cât şi păgubitul. Procurorul Vasile Pop, mai cu frumosul, mai cu sila, a stabilit o oarecare pace între cei doi. Aceasta s-a materializat într-un angajament scris, prin care Vlonga se obliga să nu se mai atingă de proprietăţile lui Gavruş şi să-i plătească acestuia contravaloarea pagubelor, iar ultimul să renunţe la procesul penal. Varianta propusă nu l-a mulţumit iniţial pe Gavruş, care a primit 10 milioane lei, în timp ce fânul valora peste 25. Însă Leşcă l-a convins. „Mi-o zâs că, oricum, fânu’ tăt nu mi-l iau înapoi. Iar lui Vlonga nu îi poate da mai mult de 3 săptămâni de puşcărie şi eu nu rezolv nimic cu asta. Şi alţii l-o iertat pentru atâtea focuri pe care le-o pus în Moisei, numai eu nu vreau să-l iert. N-am avut ce face, m-o constrâns Pop”, ne-a relatat păgubitul.

Ameninţări cu moartea

După două săptămâni, fiul vitreg al lui Gavruş s-a trezit cu un telefon de la Vlonga, în care îl ameninţa, folosind un limbaj dur şi obscen. Ameninţările lui Vlonga mergeau până acolo, încât îi promitea lui Tomoiagă că îi va lua viaţa. Acele convorbiri au fost înregistrate pe telefonul mobil şi le-am putut asculta pe fiecare. Evident că, fiind o revistă de rafinament şi atitudine, nu ne putem permite a reproduce integral vorbele piromanului, însă vom reda câteva fragmente, pentru a exemplifica ameninţările aduse de acesta: „Băi, fii atent! Îţi iau capul, băi, p… Îţi iau capul şi te omor. Îţi iau capul şi îl duc lui Mesaroş, în p… lui mâne-ta. Ieşi diseară din deal? No, bine, da’ nu ieşi sângur, că, Doamne, tare grele zile o să ai. […] O să vă dau la toţi foc. Nu înţeleg ce îi tot trebe şi mă-ta. O să vă dau foc şi am terminat cu voi. Iar pe tine te omor, băi, p… Unde tot umbli, băi, păduchiosule, că te caut în Borşa şi nu te aflu?” Acest tip de ameninţări a continuat mai multe zile. Şi nu numai la adresa lui Tomoiagă, ci şi la a celorlalte victime ale piromanului. În mod paradoxal, poliţia nu s-a sinchisit să ia măsuri pentru oprirea acestuia. A înregistrat câteva plângeri şi l-a înaintat Parchetului Vişeu. Însă procurorul Leşcă a făcut ce a făcut şi i-a obligat pe oameni să îşi retragă plângerile. Am încercat să luăm legătura cu piromanul, însă la telefonul de pe care a sunat a răspuns fratele acestuia, care ne-a spus că Ştefan Vlonga nu este în zonă şi că nici pe telefonul fix nu îl putem găsi.

Poliţia… veghează

În documentarea noastră, am trecut şi pe la postul de Poliţie Moisei. Era marţi, puţin după orele prânzului. Dând să intrăm, am găsit uşa Poliţiei închisă. În curtea din spate, două maşini de poliţie parcate, dar nici ţipenie de purtător de uniformă. Eram pe punctul de a pleca, însă a apărut un agent. L-am salutat regulamentar şi i-am cerut câteva date despre incendiatorul din Moisei. „Dom’le, io nu am abilitatea să dau informaţii. Trebuie să vorbiţi cu şefu’. Domnu’ Mesaroş. Numai el dă informaţii la presă. Eu ştiu că plângerile referitoare la Vlonga au fost trimise spre rezolvare la Parchet”, ne-a explicat agentul Daniel Brăgău (dacă am auzit bine numele). Şi, pentru că domnu’ Mitică Mesaroş, şeful de post al Poliţiei din Moisei, era în ziua sa liberă (aşa ni s-a spus), l-am sunat pe mobil. Iniţial a încercat să ne convingă de faptul că pe numele lui Vlonga nu s-au depus plângeri, dar în final a admis că au fost sesizări, dar numai telefonice. Adică nu există, dar au fost. „În acest caz, lucrurile sunt clare. S-au împăcat. Eu le-am zis să nu se împace, dar nu au vrut. Au făcut acte şi gata. Au zis că e săptămâna Paştilor şi nu vor să ajungă prin instanţă. Au fost doar două sesizări. Una pentru incendiu şi alta pentru ameninţare. Pentru ultima, i-am dat amendă de 10 milioane lei. Au mai fost telefoane, dar nimic scris, nu prea… Deci... Pentru că la distrugere prin incendiere se depune plângere, deci, nu… Da, de unde! Ce pericol să fie? Acum l-am cuminţit cu amenda asta. O să plătească, o să lucreze, doar e stăpân. Dacă nu, o să plătească taică-său pentru el, dacă-i mai fraier”, a declarat Mesaroş.

Vasile Tomoiagă - „Pop negociază averea mea şi a lui maică-mea, după ce a incendiat două grajduri şi o serie de şoapre. Cu Trandafir Ivaşcu tot aşa s-a întâmplat. A ajuns la Leşcă, iar acesta i-a forţat să se împace. Vlonga se laudă cu relaţiile sale cu procurorul Vasile Pop. Căruia îi duce miei şi viţei. Că aşa se rezolvă lucrurile pe la noi. Mergi la procuror cu ce trebuie şi gata.”

Ciprian DRAGOŞ, GAZETA de Maramureş

protectia naturii sau cum sa ne batem joc de ea

Preocuparea autoritatilor vizavi de problema poluarii mediului este una foarte serioasa. Si facuta cu maxim profesionalism. Se lucreaza in continuare cu ideea ca trebuie sa aratam ca facem ceva si nu stam degeaba in fata poluarii care ne copleseste. Empiric, pompieristic. Fara sa ne intereseze metodele si efectele. Drept dovada, ne dam cu stangul in dreptul si in incercarea de a arata cat de mult ne pasa de mediul in care traim, il degradam si mai tare. Un prieten mi-a trimis niste linkuri cu doua afise amplasate in Muntii Bucegi. Prinse de copaci cu... patru cuie, fiecare. Bineinteles ca numarul afiselor este pe masura banilor investiti si sute sau mii de copaci s-au ales cu cateva cuie la inventar. Asta spre binele lor, vorba afiselor. Puteti vedea cele doua afise aici: codrul este fratele tau si natura, ca in urma cu 2000 de ani. Iar mintea celor care le-au amplasat, cam tot de pe vremea aia.

dosarul Gazeta, in stand by

Ultimul termen din dosarul Gazeta, de azi, 2 aprilie, nu a adus nimic nou. Tribunalul Braila a admis cererile de amanare, formulate si depuse de mai multi avocati ai apararii. Acestia au cerut un nou termen, pentru studierea dosarului. Asta pentru ca mai multi din cei trimisi in judecata in cazul Gazeta si-au angajat avocati din Braila. Urmatorul termen din acest dosar a fost stabilit pentru data de 7 mai. In ceea ce priveste acest caz, Comisia pentru Drepturile Omului, din Camera Deputatilor, urmeaza a-i chema pentru a da explicatii referitor la abuzurile incriminate de Liviu Man in cazul sau, pe ministrul Monica Macovei, procurorul general Codruta Kovesi si directorul general al penitenciarelor din Romania. Pentru detalii, cititi mai mult intr-un articol aparut in Gazeta de Maramures.