La începutul anilor '70, Ioan Lazăr a cumpărat o suprafaţă de teren de 21 de ari în localitatea Şomcuta Mare, de la familia Talpoş. Datorită faptului că el nu putea întabula teren, fiind membru cooperator, a trecut proprietatea pe numele fiului său, Sabin Lazăr. Însă doar 8 ari, atât fiind limita permisă de lege la acea dată. Iar restul terenului nu a fost trecut în actele de carte funciară. Pe acel teren, soţii Talpoş deţineau o casă în care au locuit permanent. Spre sfârşitul vieţii au fost îngrijiţi de familia Lazăr, care a acoperit şi cheltuielile de înmormântare. Apoi, Sabin Lazăr a ridicat pe acel teren o casă de locuit. Lângă proprietatea sa se afla un teren deţinut de alţi membri ai familiei Talpoş. Aceştia au avut pretenţia ca strada Corneasa, un drum înfundat, ce ducea până la terenul lui Lazăr, să continue peste proprietatea acestuia şi să ajungă până la aceea a familiei Talpoş. Cu toate că vecinii săi aveau acces la propriul teren prin altă parte, Lazăr a fost de acord să permită familiei Talpoş să treacă prin faţa casei sale, chiar şi cu maşina. Pornind de la acea cale de acces, între cele două familii s-au iscat veşnice discuţii, multe dintre ele finalizate în instanţa de judecată. Partea gravă a problemei este aceea că autorităţile statului s-au implicat în acest conflict şi, în loc să reglementeze lucrurile, au comis o serie de abuzuri care au intensificat starea de tensiune.
Schiţa unui fost puşcăriaş
În primul rând, după 2000, s-a făcut ieşirea din indiviziune pentru trenul cumpărat de Lazăr de la familia Talpoş. Printr-o schiţă întocmită de topograful Ioan Covaci, terenul cumpărat de Lazăr a ajuns în proprietatea familiei Talpoş. Incredibil dar adevărat – în actele de carte funciară, unde Sabin Lazăr figura ca şi proprietar, au apărut numele moştenitorilor familiei Talpoş. Practic, la baza acestei veritabile exproprieri, se află schiţa întocmită de topograful Covaci, care i-a trecut ca proprietari pe cei din familia Talpoş. De menţionat că actul respectiv este un fals. La acea dată Covaci nu avea dreptul de a profesa, fiind anterior condamnat la închisoare pentru infracţiuni similare. De aceea, el a folosit ştampila... unui coleg binevoitor. Şi aşa, probabil cu sprijinul unui alt binevoitor angajat al Biroului de Carte Funciară, familia Talpoş a obţinut ceea ce dorea – proprietatea asupra terenului în suprafaţă de 8 ari, traversat de acea cale de acces. Practic, contractul de vânzare – cumpărare a terenului (din 1971), din care reiese faptul că Sabin Lazăr este cel ce a dobândit terenul, este anulat de această întabulare fără nicio justificare. Am încercat să luăm legătura cu Ioan Covaci, însă telefonul său mobil a fost închis.
Uite drumul, nu e drumul!
În ceea ce priveşte drumul de acces, conducerea Primăriei Şomcuta a susţinut că este vorba de unul cu caracter public. Permanent s-a afirmat că în actele Primăriei, strada Corneasa, un drum public, se continuă până la proprietatea familiei Talpoş. Atunci se ridică două întrebări: dacă drumul figura încă din anii '70 – '80 ca fiind public, cum a fost construit el pe o proprietate privată fără ca proprietarii să fie despăgubiţi într-un fel; iar dacă acea cale de acces a fost amenajată ca şi drum, atunci cine a făcut investiţiile şi cine a întocmit proiectul pentru o asemenea lucrare? Evident, drumul nu a fost finanţat din banii Primăriei şi nici nu există vreun document justificativ pentru acea lucrare. Pur şi simplu, după întabularea terenului, familia Talpoş l-a acoperit cu piatră concasată. În mod normal, dacă era public, trebuia finanţat din banii Primăriei. Însă, asta nu s-a întâmplat. Concluzionând, putem spune că: Sabin Talpoş a cupărat un teren în 1971, s-a întabulat în Cartea Funciară, însă acum proprietar este altcineva; Primăria Şomcuta Mare a încălcat dreptul de proprietate al familiei Lazăr, inventând un drum public pe terenul acesteia; aceeaşi Primărie permite lucrări de amenajare a unor drumuri fără autorizaţie. Deocamdată, în legătură cu acest caz există un proces pe rol, instanţa de judecată urmând a se pronunţa cu privire la proprietatea asupra terenului în litigiu.
L-am căutat pe primarul Petru Butean pentru a ne oferi explicaţii legate de acest caz. Însă el nu se afla la Primărie, fiind în concediu. În schimb, l-am găsit pe viceprimarul Vasile Maxim, care a dat-o din colţ în colţ. "Acolo există un conflict între familii şi se judecă în instanţă. E peste măsura noastră să hotărâm cine are dreptate. În anii '80 s-a făcut un drum în zonă. Înainte nu era proprietate privată, totul fusese luat la CAP. Probabil că el apare în planul urbanistic al localităţii, pe care îl vom termina acum. Nu ştiu, mă gândesc. Drumul de acum a fost amenajat de ei şi am înţeles că au adus ceva piatră", a declarat Maxim. Cum cu "probabil" şi "nu ştiu" viceprimarul nu a reuşit să ne lămurească, a chemat doi experţi ai Primăriei. Gheroghe Petruş, tehnician cu probleme de urbanism şi Alexandru Munteanu, consilier la serviciul de cadastru, ne-au prezentat actele instituţiei care privesc acel teren. Într-o schiţă de urbanism întocmită în 1984, în continuarea străzii Corneasa apare un drum ce traversează un teren al cărui proprietar e identificat în persoana lui Sabin Lazăr. Din acte reiese că terenul de 21 de ari are doi proprietari: unul tabular, Sabin Lazăr (pe o suprafaţă de aproximativ 8 ari) şi altul extratabular, Ioan Lazăr (pentru restul terenului). Singurul teren deţinut de familia Talpoş este unul învecinat. După consultarea schiţelor şi celorlalte documente, cei doi angajaţi ai Primăriei au ajuns la concluzia că drumul nu a fost niciodată unul public, ci doar se constituise ca o cale de acces rezultată dintr-un drept de servitute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu