Imperiul Protecţiei Copilului Maramureş - Foileton - I

Se făcea că era într-un început de primăvară. 2009, să zicem. Când contabila şefă, director economic, pe stil nou, a intrat în biroul şefului cel mare, proaspăt întors de la o întâlnire informală cu un potenţial client Generali. Unul mai mult sau mai puţin silit să semneze poliţa unei asigurări pe viaţă, la îndemnul, că doar nu o să creadă nimeni că a fost obligaţia, unui fost unit manager, intitulat, absolut întâmplător, Nicolae Boitor. Şi de cum a dat madam Griguţă, un nume, tot aşa, absolut întâmplător, alăturat unui prenume - Maria, în biroul directorului executiv al celei mai mari instituţii din judeţ, cum s-a făcut foc şi pară văzând-o pe una dintre angajate, căreia, absolut întâmplător, nu-i aşa, nu îi vom da numele. Angajată cu vechi state de plată în sistem şi nu o viitură precum Maria Griguţă. Bănuită că ar fi avut vreo greaţă împotriva celei, pe vremuri, contabil şef, Griguţă şi-a depăşit statutul economico - financiar, închipuindu-se un mic Becali al Direcţiei de Protecţia Copilului care îşi face singur dreptate. O mână răsucită la spate, mitocăneşte şi cu luxarea antebraţului a fost avertismentul trimis de directorul economic al Direcţiei. Boitor, palid ca varga. Uimit de parcă ar fi avut de a face cu cele 150 de milioane încasate, pe vremuri, ce-i drept, de la Generali. Fără a lua atitudine, Nicuşor s-a blocat. Nu a fost capabil de mai mult, decât să iasă pe hol şi să se mire cu voce tare de "cele două care se bat în birou". Ce n-a ştiut Boitor şi, probabil, nici madam Griguţă, e că nu Loredana, na, că m-am scăpat, a trimis acea (acele, franţ ştie câte or fi) anonimă către Mircea Man. Nu. Prezidentul nu a primit acte din partea celei care a gestionat cândva banii Direcţiei. Şi vă spun sigur că nu e aşa. Nu de alta dar actul mi-a parvenit de ceva vreme tocmai din partea autorului. Dar să nu divaghez de la subiect, precum Boitor care se deplasează la Sighet, unde o tânără de 15 ani dădea declaraţii Poliţiei, acuzând că ar fi fost violată de trei vlăjgani, şi nici poveste să analizeze cazul. El era, mai degrabă interesat de alte treburi. De ce îi cade părul şefului de centru (tot aşa, absolut întâmplător) sau ce e cu filmările cu telefonul mobil făcute de vameş. Care vameş, cu totul întâmplător, este şef mare de tot şi are un singur păcat. A filmat-o pe o angajată a Centrului în timp ce aceasta, cuprinsă de euforia chermezei, se despuia pe nişte mese. Ori poate Boitor, care, cu totul întâmplător, era de faţă la regizarea filmării, îşi închipuie că el nu este protagonistul niciunei scene amoroase. Total greşit, mi-aş permite să-i spun, şi chiar să-i dovedesc dacă e destul de curios, având în vedere giugiulelile sale cu una dintre febleţile sale. Iată că tot am divagat, luat de un elan pe care doar Boitor, atunci când vine vorba să ia o jună pe scaunul din dreapta Jettei sale, îl mai are. Povestea madamei Griguţă e departe de a se încheia. Ea de abia începe. Un serial care va ţine prima pagină a presei locale. Şi nu peste mult timp. Iar asta... absolut întâmplător.

Întrebare, deloc întâmplător, DOAR pentru Nicolae Boitor: Ce legătură există între numărul 30 (urmat de alte câteva ovale) şi Mecca?

Între agresiunea părinţilor şi indiferenţa autorităţilor

Bătut de părinţi, un copil din localitatea Chelinţa a fugit de acasă. A fost găsit de poliţişti, pe străzile Municipiului Baia Mare, şi dus la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă. Însă conducerea a refuzat primirea minorului, încălcând dispoziţiile legii. A fost nevoie de intervenţia superiorilor purtătorilor de uniformă pentru rezolvarea situaţiei.

 

Un tânăr de 14 ani a ajuns mingea ping – pong între Direcţia de Protecţia Copilului şi Poliţie. Totul a pornit de la faptul că directorul Nicolae Boitor a refuzat internarea copilului într-un centru al Direcţiei, după ce reprezentanţii Biroului Urmăriri, din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al Poliţiei, au găsit copilul pe străzile din Baia Mare şi l-au dus la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă (CPRU). Cu toate că era vorba despre un caz social a cărui soluţionare revine instituţiei conduse de Nicolae Boitor, angajaţii Centrului au refuzat primirea minorului. În cursul dimineţii de vineri, l-au contactat pe directorul instituţiei, care le-a spus foarte limpede să nu primească minorul în Centru şi să le spună poliţiştilor să îl ducă în familie. A fost nevoie de intervenţia scrisă şi telefonică a comisarului Dorin Coste, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale, pentru a-l speria pe Nicolae Boitor. Cel dintâi i-a cerut acestuia să rezolve situaţia minorului, una care nu cade în sarcina Poliţiei. În final, Boitor a realizat gravitatea consecinţelor refuzării copilului şi a ordonat subalternilor preluarea acestuia în CPRU Baia Mare.

 

Victima propriilor părinţi

Băiatul provine dintr-o familie de părinţi alcoolici, din localitatea Chelinţa (Ulmeni). Aceştia l-au supus pe minor agresiunii fizice, fapt pentru care el a refuzat să mai stea acasă. Astfel că a fugit în Baia Mare, unde a fost găsit de poliţişti. Comisarul Dorin Coste a fost cel care a intervenit pentru luarea copilului în CPRU, după ce directorul Nicolae Boitor refuzase acest lucru. „Colegii mei s-au dus la Centrul de pe str. Victor Babeş. Acolo s-a refuzat iniţial primirea copilului. Atunci am întocmit şi un act scris, pentru că existase decât solicitarea verbală, după care l-am sunat pe Nicolae Boitor. Şi după lungi insistenţe, l-au primit. Povestea copilului este puţin mai lungă. El a fost instituţionalizat înainte, iar apoi, predat familiei, printr-o hotărâre judecătorească. Iar copilul nu se poate adapta mediului familial. La un moment dat, el a fost dat dispărut de acasă. Noi l-am găsit şi intenţionam să-l predăm familiei, conform uzanţelor. Însă copilul ne-a spus că merge oriunde, numai acasă nu. Pentru că este bătut de mamă şi de tată şi nu mai doreşte să stea acolo. Desigur, aceste aspecte trebuie verificate de către un asistent social care să ne confirme că afirmaţiile copilului sunt adevărat. Astfel că am decis să lăsăm minorul în custodia Direcţiei pentru Protecţia Copilului”, a afirmat comisarul Dorin Coste.

 

Aberaţii pe marginea subiectului

Am purtat o discuţie cu unul dintre asistenţii sociali care s-au ocupat de rezolvarea cazului. Acesta a afirmat că nu au fost probleme, încercând să-l prezinte pe directorul Boitor în culori pastelate. Mai mult, asistentul social a încercat să ne distragă atenţia de la subiect, vorbindu-ne tot felul de aberaţii, despre fenomenul sărăciei din România şi alte lucruri care nu aveau legătură directă cu cazul de faţă. „Am vorbit şi cu poliţiştii, şi cu directorul Nicolae Boitor, şi s-a dat aprobarea pentru primirea copilului. Eu nu-mi amintesc să fi refuzat luarea minorului în Centru. Chiar nu a fost nicio problemă. Acum nu trebuie să dăm o amploare atât de mare. Sunt mulţi copii abuzaţi, neglijaţi. Fenomenul acesta al sărăciei a luat amploare foarte mare în ultima vreme. Sărăcia este lucie pretutindeni. 11 milioane de români sunt persoane asistate. Problemele sociale sunt cu duiumul”, ne-a spus Cecilia Zglobiu, asistent social în cadrul CPRU Baia Mare. 

„Era sarcina Protecţiei Copilului să rezolve acel caz, nu a Poliţiei. Ori un copil care îţi spune că nu doreşte să meargă acasă nu poate fi dus în familie. Nu te lasă sufletul, deontologia profesională şi legea”, a declarat comisarul Dorin Coste

A treia gravidă, în Centrul de la Ocna Şugatag

După o săptămână halucinantă pentru reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu un băieţel de numai nouă ani, ars de viu în propria locuinţă, o femeie în vârstă de peste 70 de ani opărită cu apa de la duş, într-un centru de îngrijire, şi o tânără de 15 ani, dintr-un centru de plasament, care acuză că ar fi fost violată de trei băieţi, a venit rândul unui alt şoc. De data aceasta, legat de Centrul de Plasament de la Ocna Şugatag. O minoră de 17 ani a rămas însărcinată.

 

În toamna trecută, presa a relatat despre cazul a două tinere, din acel Centru, care au rămas însărcinate. Acum, a venit rândul unei alte tinere, de numai 17 ani, internată tot la Ocna Şugatag să se pregătească a deveni mamă. Aceasta a intrat în sistemul de protecţia copilului în urmă cu 10 ani şi a fost cunoscută ca o tânără liniştită şi fără probleme. Elevă în clasa a X-a a Colegiului Naţional Nicolae Titulescu, din Baia Mare, ea este cazată la internatul de fete al Grupului Şcolar Tehnic. Vinerea trecută, cazul a ajuns în atenţia autorităţilor, după ce tânăra a lăsat un soi de bilet de adio, care a ajuns la diriginta acesteia. Fata a precizat faptul că este nevoită să părăsească şcoala, din cauza faptului că este gravidă. În cursul aceleiaşi zile, a fost anunţată şefa de Centru Ocna Şugatag, asistentul social al Centrului şi reprezentanţi ai internatului. A urmat apoi sesizarea Direcţiei de Protecţia Copilului, însă fără sesizarea persoanelor responsabile cu soluţionarea unui astfel de caz.

 

Prea tineri pentru a fi părinţi

Ieri dimineaţă, tânăra, prietenul acesteia (viitorul tată), mama fetei, şeful de Centru, Maria Chindriş, şi asistentul social Vasile Pop au fost convocaţi la sediul Direcţiei. S-au purtat cu toţi cei implicaţi, urmând ca tânăra să fie internată în Centrul Maternal. Cei doi viitori părinţi au fost consiliaţi, după ce li s-au luat declaraţii, în vederea găsirii unei soluţii optime. Problema este că niciunul dintre aceştia nu beneficiază de o sursă de venituri. Tatăl, revenit din străinătate, unde a fost la muncă, domiciliază în Baia Sprie. Stă în chirie, alături de alţi doi tineri. A declarat că îşi caută un loc de muncă, pentru a susţine viitoarea familie. „Ne cunoaştem de doi ani, am fost colegi la Centrul de la Ocna. S-a întâmplat, aşa, dintr-o dată. Am avut o relaţie şi… Ea mi-a spus doar la cinci luni că este însărcinată. Am fost plecat la lucru, în Germania, Italia şi am revenit acasă, aflând că vom avea un copil. Acum încerc să mă angajez undeva. Intenţionez să termin şi o facultate, după ce pun pe picioare familia. E greu, pentru că nu ştim cine ne va sprijini. Mama ei nu are nicio posibilitate să ne ajute, ai mei, nici atât, iar noi nu lucrăm. Trebuie să vedem ce spun cei de la Direcţia de Protecţia Copilului, să se ia o decizie”, a afirmat prietenul de 19 ani al fetei, cel cu care ea a rămas însărcinată.

 

Efectul deprofesionalizării serviciilor

Ciudat este faptul că mama fetei, care domiciliază în localitatea Ulmoasa, din Tăuţii Măgherăuş, vizitată adesea de fiica sa, nu a ştiut nimic de sarcina tinerei. Am încercat să obţinem o declaraţie din partea acesteia, însă ea a refuzat orice comentariu asupra acestui subiect. La fel de puţini dornici în a sta de vorbă cu noi au fost şi cei doi angajaţi ai Centrului prezenţi în cursul zilei de ieri la Direcţie. Maria Chindriş, fosta magazioneră ajunsă şef de Centru, şi asistentul social Vasile Pop au afirmat că doar cu acceptul conducerii vor face vreun comentariu. Care conducere… lipsă la inventar. Directorul Nicolae Boitor era plecat din localitate. Aşa că l-a delegat pe Raoul Dromereschi, şef Serviciu Rezidenţial, să dea primele declaraţii oficiale. „Avem de a face cu un complex de factori angrenaţi de-a lungul timpului, care au creat premisele deprofesionalizării serviciilor. Mă refer la lipsa intervenţiei specializate: consiliere psihologică, educaţia legată de sănătate şi de viaţă. Sunt elemente definitorii care conturează o personalitate, însă ele, în sistemul de protecţia copilului, lipsesc de mult timp. Iar efectele nu întârzie să apară. Încercăm să găsim explicaţii pentru faptul că doar acum am aflat despre această sarcină, în luna a şaptea. Nu înţeleg de ce şcoala, reprezentanţii internatului, cei ai Centrului şi, în final, cei ai Direcţiei au aflat atât de târziu de acest caz. Mai mult,  mergea des în familie. Încercăm cea mai potrivită soluţie, probabil, îndreptarea către Centrul Maternal, atâta vreme cât mama nu-şi asumă responsabilitatea reintegrării în familie, în special, din considerente economice. Chiar acum, psihologul Direcţiei îi consiliază pe cei doi tineri, pentru a vedea dacă aceştia realizează responsabilităţile pe care le vor avea în calitate de părinţi şi dacă putem avea premisele unei viitoare familii”, a declarat şeful Serviciului Rezidenţial. Deocamdată, tânăra va rămâne în internatul Grupului Şcolar Tehnic, până în cursul zilei de vineri, urmând apoi a fi internată în Centrul Maternal din Baia Mare.

 

 

„Era o fată cuminte, în banca ei. Dintre cele cinci fete provenite de la Ocna Şugatag, pe care le avem aici, am crezut că va fi singura care va reuşi. Iată că am fost contrazis. Venea la timp în internat, unde stătea aproape permanent şi învăţa. Doar în week-end-uri mai mergea la mama sa”, a afirmat Mihăiţă Liviu Peride, pedagog în cadrul Grupului Şcolar Tehnic din Baia Mare.

Minoră de 15 ani, violată de trei sigheteni

Un nou caz şocant loveşte Direcţia de Protecţia Copilului. O fetiţă de numai 15 ani, aflată în Centrul de Plasament de la Sighetu Marmaţiei, a reclamat faptul că a fost violată de trei băieţi. Cazul este instrumentat de reprezentanţii Parchetului şi ai Poliţiei, pe numele celor trei suspecţi depunându-se plângeri penale. Se aşteaptă raportul medicului legist, pentru a se stabili dacă se poate vorbi despre un viol, sau actul sexual a avut loc cu consimţământul fetei.

 

Un copil de numai nouă ani, a ars de viu în propria casă, iar o bătrână cu grad de handicap, dintr-un centru de îngrijire, a suferit arsuri de gradul I şi II, după ce a fost opărită în cadă. Ce altceva se mai putea întâmpla în grădina directorului Nicolae Boitor în cursul săptămânii trecute, pentru ca tacâmul să fie complet, decât… un viol? O minoră din Centrul de Plasament de la Sighetu Marmaţiei s-a adresat conducerii instituţiei, reclamând faptul că a fost violată. În cursul serii de miercuri, ea a primit o învoire, pentru a ieşi în oraş, însă a depăşit cu două ore timpul acordat. Din declaraţiile colegilor săi, reiese faptul că ea a fost însoţită de prietenă. Cele două s-ar fi întâlnit cu trei băieţi, cu care au mers în parcul Grădina Morii, din Sighetu Marmaţiei. Cu toate că s-au ferit să dea declaraţii, până la urmă, am reuşit să obţinem câteva date din partea colegilor fetei. „Din ce am auzit, s-ar fi întâmplat miercuri noaptea. Ar fi mers cu ceva colegă de-a ei, într-un cartier din Sighet, cu nişte băieţi”, a declarat unul dintre copiii din Centrul de la Sighet. „Din ce am auzit, ea a fost chemată să meargă în Grădina Morii. Ea nu a vrut şi apoi au dus-o cu forţa. Mai mergea aşa, cu diferiţi băieţi. Aţi vorbit mai înainte cu un băiat înalt… Cu fratele său a fost. Şi cu alţii. Mergea pe la discoteci şi umbla cu mai mulţi băieţi”, a declarat un altul.

 

Viol sau sex consimiţit?

Copiii din Centru nu ştiu prea multe despre identitatea celor trei presupuşi violatori. În schimb, directorul Nicolae Boitor, cel care conduce destinele Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, a declarat să s-a luat legătura cu aceştia, s-a vorbit cu ei, iar pe numele lor s-au depus plângeri penale la Parchet şi Poliţie. „Fetiţa a fost învoită în oraş, i s-a dat termen o oră să stea un pic. După ce s-a întors a declarat că a fost violată.  Noi am depus plângere la Poliţie şi  aştept primele cercetări. Am fost şi la medicul legist. Deci, ceea ce a ţinut de noi, am făcut. Ne-am adresat şi Parchetului, cu o plângere împotriva presupuşilor făptuitori, pentru că se ştie cine sunt cei trei. Am discutat cu ei”, a afirmat directorul Boitor. Cazul reprezintă o nouă pată pe obrazul instituţiei conduse de Nicolae Boitor, un director depăşit de realităţi, incapabil să facă mai mult decât să ridice din umeri şi să afirme că lucrurile sunt sub control. Se depun sesizări, se anunţă instituţiile statului. Ca de obicei, alţii trebuie să se ocupe de problemele Direcţiei. Mai trebuie precizat faptul că există şi varianta ca în acest caz să avem şi consimţământul fetei în ceea ce priveşte actul sexual. La Sighet, se vorbeşte despre faptul că minora ar fi fost plătită de cei trei. Însă, ulterior nu s-au mai înţeles asupra preţului, iar fata a reclamat că a fost violată. Rămâne ca organele abilitate să facă lumină în acest caz foarte grav.

 

Agresiune în Centrul de Plasament

Vineri după amiază, o echipă formată din reporteri Glasul Maramureşului şi AXA TV s-a deplasat la Centrul de la Sighet, pentru a afla mai multe detalii legate de acest caz şocant. La ora 4, directorul Boitor era la o discuţie cu angajaţii Centrului. S-a arătat extrem de surprins de prezenţa noastră acolo. „De unde aţi aflat?”, a fost prima sa reacţie. După care, a refuzat să ne acorde un scurt interviu, motivând că are şedinţă şi nu îi poate lăsa pe oameni să aştepte. Aşa că ne-a lăsat pe noi, care veniserăm de la Baia Mare. După mai bine de o jumătate de oră, am revenit în Centru. Am vorbit cu copiii, după care a apărut şi directorul, pe holul Centrului. Ne-a dat scurta declaraţie solicitată şi a intrat în biroul unde se ţinea şedinţa. Între timp, a apărut şi fetiţa. Însă a urcat repede la etaj şi nu am reuşit să o abordăm. Speriat de faptul că am fi putut obţine o declaraţie din partea acesteia, directorul Boitor a recurs la ejectarea noastră din Centru, cu ajutorul angajaţilor. În câteva minute, mai multe persoane din cele aflate la şedinţă, au venit pe hol, agresându-ne fizic şi verbal, solicitându-ne să părăsim clădirea, uitând că ne aflam într-o instituţie publică, una care îi plăteşte din banii noştri, ai contribuabililor. A fost chemată şi Poliţia. Dialogul purtat cu poliţiştii a fost unul mai degrabă kafkian. Şi asta din cauza faptului că Boitor a declarat expres că ne-a permis să filmăm în Centru, după care a afirmat că el nu ne-a lăsat să intrăm. Evident, numai un fost educator ajuns directorul unei instituţii precum Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului putea emite astfel de enormităţi. Iar poliţiştii le-au luat de bune. În plus, aceştia s-au erijat în reprezentanţi ai CNA, ţinându-ne lecţii despre ceea ce se poate publica în ziar sau difuza pe un post de televiziune.  

 

 

„Despre A., ce să zic… elevă în clasa a VII-a. Era o fată bună. Nu ştiu foarte multe, doar din auzite. Pe aici se spune că a fost violată de către trei băieţi. Nu ştiu de unde sunt.” – copil, Centru de Plasament

 

„S-a întâmplat în oraş. Aici în Centru nu o să se întâmple aşa ceva, ca şi la Ocna. Acolo au fost violuri, au fost şi avorturi, după cum bine ştiţi. Aici cei care stau sunt mult mai educaţi.” – copil, Centru de Plasament

 

 

Personaje kafkiene

„Eu le-am dat acordul să filmeze. Le-am dat interviu. Eram înăuntru, în Centru. Eu nu le-am dat acordul să intre. Eram în şedinţă, când ei au intrat.” – Nicolae Boitor

 

Dialog cu agent şef Petronea (sau Petrulea, nu l-am înţeles bine)

Reporter: L-am căutat pe director, care era în şedinţă. I-am cerut acordul să filmăm.

Poliţist: Şi aţi filmat?

Reporter: Da.

Poliţist: Păi, cum aţi filmat, că nu aţi avut acordul nici să intraţi?

Reporter: Nu era nimeni la poartă şi am mers direct către biroul unde se ţinea şedinţa.

Poliţist: Aha, deci aţi intrat.

Reporter: Normal că am intrat, doar nu era să-l strigăm de afară. Iar apoi, am filmat, cu acordul dânsului.

Poliţist: Auziţi ce spune directorul, că aţi intrat fără să vă dea voie. În plus, aici sunt şi copii minori, trebuie să le protejaţi identitatea. 

victima indolenţei lor a ars de vie

Crima de luni seară, de la Lăpuşul Românesc (detalii pe Citynews), nu a venit întâmplător. O mamă şi-a lăsat copilul de nouă ani să ardă în flăcări, după ce a incendiat casa. Voit sau nu. Nu sunt procuror, să mă pronunţ. Spuneam că nu a venit îmtâmplător, pentru că am sesizat acest caz autorităţilor competente, în urmă cu mai bine de o lună. De atunci, nu s-a întâmplat nimic. Ba, mai mult, educatorul Nicolae Boitor, director al Direcţiei de Protecţia Copilului, continuă să arunce pisica în curtea altora. Ori legea spune altceva. Că Boitor trebuia să ia copilul în regim de urgenţă şi să nu-l mai lase în grija unor beţivi. Iată că s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. O tragedie. Aici puteţi citi textul scris în luna februarie, prin care sesizam acest caz. Mai jos, imagini de după incendiu.

victima indolenţei lor

De mai bine de nouă ani, doi părinţi alcoolici îşi neglijează propriul copil. Lipsa îngrijirii adecvate, manifestate prin înfometarea băieţelului şi ţinerea sa într-o veritabilă captivitate, a făcut ca acesta să nu se dezvolte corespunzător. Abia în urmă cu câteva luni a făcut primii paşi. Sesizate cu privire la acest caz grav, autorităţile statului nu au făcut nimic pentru salvarea copilului din mâna părinţilor iresponsabili.

 

Lăpuşul Românesc, 2009. Departe de tumultul citadin, într-un colţ uitat al Maramureşului, locuinţa familiei Coman ascunde un caz incredibil pentru secolul XXI. O casă veche, cu pereţi ce dau impresia că s-ar putea dărâma oricând, un acoperiş din lemn şubrezit de vreme şi geamuri sparte la ferestre. În spate, urmele unei gospodării şi un grajd stând să cadă la prima rafală de vânt. Singurul detaliu care ne trezeşte la realitate este o antenă parabolică, semn că nu ne-am întors în timp şi ne aflăm încă în mileniul tehnologiei. Interiorul dezamăgeşte şi mai tare. Una dintre camere, nelocuită şi transformată în loc de depozitare a mai multor bunuri care nu vor avea altă menire decât aceea de a aduna praful. Singura încăpere locuibilă este, practic, tot ceea ce au soţii Coman. Doi părinţi certaţi cu simţul răspunderii, care au transformat viaţa unicului copil pe care îl au de întreţinut, într-un adevărat coşmar. Patima alcoolului i-a făcut să neglijeze complet educaţia tânărului Alexandru Nicolae, cu toate că el ar fi avut nevoie de o îngrijire medicală specială, având în vedere boala de care suferă. Retardul său psihic necesita o îngrijire adecvată, un tratament prescris de medicul specialist şi condiţii de trai aparte. Soarta a făcut ca Alexandru să se nască într-un mediu în care cuvintele educaţie, îngrijire, curăţenie, sănătate sau afecţiune nu înseamnă nimic.

 

A fost crescut fără să ştie că are părinţi, uitat în ungherele nepăsării acestora, privat de elementarul drept la viaţă, pentru că ceea ce a trăit el până acum nu se poate numi altfel decât un coşmar. Lipsa alimentaţiei suficiente a făcut ca băieţelul să nu se dezvolte corespunzător. Are înălţimea unui copil de 4 – 5 ani şi este foarte slab. Coşul pieptului, ieşit mult în faţă, denotă un rahitism nefiresc în condiţiile unei hrăniri adecvate. Întrebaţi care este raţiunea pentru care Alexandru este mult mai scund decât ar trebui să fie la vârsta lui, părinţii au găsit şi explicaţia: băiatul e de vină. „E blăstămat, toate le trage de pe masă”, spune mama. O fi blăstămat, dar de soartă, probabil. Ori, poate, cei doi părinţi nu realizează ce înseamnă să creşti un copil. Că el trebuie, înainte de toate, hrănit şi îmbrăcat. Copilul este crescut într-un frig de nedescris. Geamurile sparte şi uşile care se închid cu greu fac din interiorul locuinţei unul puţin primitor. Mai ales că lemnele din sobă sunt prea verzi pentru a arde. Iar băieţelul, cu o cămaşă subţire este prea neajutorat să ceară mai mult. Umblă desculţ pe podelele reci. Dar e obişnuit cu frigul. Pătuţul în care a stat timp de nouă ani, în care nici măcar o saltea nu se află, i-a fost de ajuns. Lipsa de preocupare a părinţilor faţă de educaţia propriului copil a făcut ca Alexandru să nu vorbească nimic. E drept că suferă de un retard psihic sever, dar acesta putea fi corectat printr-o îngrijire specială. Nu a fost cazul. Singura grijă a părinţilor este aceea legată de asigurarea raţiei de alcool. „Beu un păhărel, cum să nu beu? Că fiecare om îl bea. Mă duc la bar şi cu 35 de mii, îmi ieu un spirt. Dacă io fac banii în casă… De băutură am oricând. Şi la nevastă îi dau. Câtă aduc în casă atâta bea”, spune tatăl.

 

Vecinii, ale căror afirmaţii sunt confirmate de reprezentanţii Poliţiei din localitate, ne spun că băieţelul a fost ţinut captiv în propriul pătuţ până la această vârstă. Motiv pentru care nu a fost învăţat să umble. „De la nouă luni, copilul se ia şi se duce. Numai că trebuie să îl înveţi. Dar când îl ţii la ţăruş… Îl lăsau în pătuţ şi ei plecau de acasă”, ne relatează unul dintre localnici. Foarte grav este faptul că în faţa acestei situaţii autorităţile nu au luat măsuri. Prima instituţie sesizată a fost Poliţia din localitate. Observând starea în care soţii Coman îl cresc pe Alexandru, oamenii legii au anunţat Primăria. Respectiv o anume Maria Pop, un funcţionar cu atribuţii pe problematica asistenţei sociale. Aceasta, la rândul ei, a anunţat Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie condusă de Nicolae Boitor. Însă, degeaba. Nu s-a luat nicio măsură, directorul Boitor spunându-le reprezentanţilor Primăriei să găsească o soluţie pentru rezolvarea situaţiei. „Am vorbit, personal, cu domnul Boitor. A zis să găsim noi soluţii şi să-l dăm altei familii, spre creştere şi educare”, a declarat Maria Pop. Tot ceea ce a făcut Direcţia a fost să iniţieze demersurile unei anchete sociale, realizate de Anamaria Petrehuş, asistent social din Târgu Lăpuş. La începutul anului trecut, aceasta a constatat situaţia în care se afla copilul şi a propus o măsură urgentă de plasament în regim de urgenţă. Iar de atunci, pauză. Nu s-a întâmplat nimic. Dosarul copilului a fost purtat prin câteva birouri ale Direcţiei de Protecţia Copilului. Şi atât. Cei care trebuiau să ia primele măsuri nu au făcut asta. Legea îl obliga pe Nicolae Boitor să treacă la dispunerea unei măsuri de plasament în regim de urgenţă. Dar acesta s-a făcut că nu cunoaşte legea. Mai mult, el argumentează pasivitatea de care a dat dovadă cu o scuză penibilă: „Sistemul nostru este supra-aglomerat în locaţiile pentru copii cu handicap grav”. Practic, dacă nu mai sunt locuri, ne culcăm pe o ureche şi aşteptăm să treacă. Însă drama lui Alexandru este departe de a se fi încheiat. Are doar nouă ani, iar viaţa sa până acum i-a fost un coşmar. Trebuie să fie aşa şi de acum înainte?

 

Ligheanul spălării mâinilor

Directorul Nicolae Boitor afirmă că Primăria din localitate este cea care trebuie să ia măsuri pentru înlocuirea asistentului personal. „Primăria angajează asistenţii personali, dânşii monitorizează, dânşii plătesc. Au puterea şi chiar obligaţia să înlocuiască acel asistent dacă consideră că nu îi acordă condiţiile necesare copilului. Direcţia nu are atribuţiuni de a înlocui asistentul personal sau a angaja asistenţi personali. Direcţia intervine când suntem sesizaţi în cazul unui abuz”, afirmă Boitor. Sesizarea a venit în 2007. Dar mai contează? De cealaltă parte, primarul Nicolae Giurgiu, la rândul său, un personaj certat cu legea (fiind aproape de a fi exclus din rândul preoţiei, după afacerile necurate cu banii unei cooperative de credit, pe care a condus-o ilegal timp de mai mulţi ani), ne spune că alţii trebuie să ia măsuri şi nu el: „Considerăm că Direcţia ar trebui să vină. Noi i-am sesizat, ca să ducem copilaşul acesta. Şi să ne ocupăm de el. Aşa, numai în timpul regimului Ceauşescu, am văzut la televizor câţiva copii”. După ultima vizită a reprezentanţilor Direcţiei, aceştia au ajuns la concluzia că băieţelul trebuie luat din familie. Nicolae Boitor spune că în cazul acesta, se va adresa organelor de cercetare penală pentru stabilirea vinovăţiei părinţilor. „Va fi luat în regim de urgenţă, deşi centrele noastre nu sunt pregătire pentru persoane cu handicap grav, va fi luat în regim de urgenţă într-una dintre locaţii şi vom deschide dosar penal împotriva părinţilor”, declară directorul DPC. Întotdeauna trebuie să răspundă cineva? Dar foarte rar cei plătiţi din banii publici să ia măsuri de protecţie socială.

 

Legea

Legea 272, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevede explicit atribuţiile şi obligaţiile conducerii Direcţiei de Protecţia Copilului în caz de abuz sau neglijenţă. Articolele 64 – 66, precizează următoarele: „Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.” Urmează ca instanţa de judecată să analizeze oportunitatea luării măsurii de plasament în regim de urgenţă, pe care o poate menţine sau înlocui.

Centrul de Plasament Ocna Şugatag, scăpat de sub control

Articolele apărute în presă, în ultimele două luni, legate de Centrul de Plasament de la Ocna Şugatag nu au fost întâmplătoare. Minorele gravide, directorul Boitor incapabil de autoritate în faţa copiilor care l-au scos din unitate, opt minori cu dosare penale, cazuri de homosexualitate şi multe alte nereguli. Florin Puţ, şeful de Centru şi-a dat demisia, zilele acestea. Şi bine a făcut. Ceea ce se întâmplă la Ocna depăşeşte orice închipuire, iar personalul este ca inexistent. Nicolae Boitor încă nu a înţeles că respectivul Centru nu va putea fi repus pe linia de plutire decât cu specialişti: psihologi, educatori bine pregătiţi, oameni autoritari şi profesionişti. Boitor a pierdut un om capabil, la Ocna, să vedem pe cine aduce. Se vehiculează numele lui Niţa Popan, destituită acum mai bine de un an de la şefia Centrului, după ce a fost prinsă furând pe rupte. Ca şi sancţiune a fost numită şef Centru Plasament Călineşti. O instituţie închisă, practic. Căci ce altă funcţie poate fi mai relaxantă decât aceea de a conduce un Centru închis? Închis doar pentru copiii din sistem. Nu şi pentru cei ai angajaţilor. Care s-au petrecut de Sărbători, în iarna trecută, tocmai în acel centru. Acum Popan vrea să revină la Ocna. Să revină, că şi aşa Centrul se închide. Oricum îi place să conducă ruine.

simţul boitor

Astăzi, Nicolae Boitor a încercat să dea senzaţia că este mai tare decât pare. Că este un director. Că a ajuns pe funcţie după capacităţile intelective şi nu după cele financiare. Că Bogdan Panait este un necunoscut de care nici nu a auzit decât de pe site-ul Autorităţii, de pe vremea când conducea instituţia. Că are muşchii mai umflaţi decât apar la teve. Ei bine, Buddy Boitor, cum îmi place să-l numesc, este un manelist. Un fals interpret de manele administrative. Genul de gudurist care îţi serveşte partitura pateticului interes superior al copilului. Nu mai ştie ziarişti, nu-şi mai aminteşte nume. Parcă a auzit de un caz al fetiţei de 13 ani, dar îl doare la başcheţi, că doar e director. Executiv. Buddy ăsta nu numai că nu are simţul redizoriului, dar şi l-a pierdut şi pe cel elementar. Care are cel puţin o calitate. E bun. Crede că dacă e protejatul lui Dumitru Dumuţa îşi poate permite orice lux. Personal, nu o să-i dau ocazia. Şi nu o să cred în cuvântul lui. Am un motiv să nu o fac. În schimb, îmi voi face timp să urmăresc activitatea acestui jalnic pierde-vară ajuns şăf la cea mai importantă instituţie din judeţ, a cărui nevastă lucrează cu normă întreagă la Şcoala Gârdani şi conduce nitşe case din sistem. Care e mai preocupat de drumuri la Vişeu, în Jetta instituţiei, pe care o conduce fără şofer, alături de. De o madam. Deocamdată o păstrez. Astă seară, la ştiri, în direct, a scos un porumbel mare cât prostia lui. Întrebat de crainică dacă e normal ca fetiţa de numai 7 ani ajunsă la spital în comă alcoolică să rămână în familia inconştienţilor care au crescut-o până acum, Buddy a avut un răspuns care m-a lăsat perplex: DA. E firesc. Aşa trebuie să fie. Buddy, ai decenţa şi recunoaşte că eşti pe dinafară.

comă alcoolică la 7 ani

Duminică după masă, o fetiţă din Cavnic, de numai şapte ani, a ajuns la Spital... în comă alcoolică. Aşa ceva nu îmi puteam închipui că se poate întâmpla decât într-o lume nebună. Povestea pe scurt: bunicul - un inconştient, evident - a venit acasă şi s-a rupt cu băutura. Sticla a lăsat-o prin cameră, iar el s-a culcat. Bunica micuţei, o altă inconştientă, a adormit lângă soţul său. Fetiţa a intrat şi a băut din sticlă. Ea a fost dusă la spital de bunica sa. Având în vedere iresponsabilitatea celor care o aveau în grijă, cel mai probabil, ea va fi preluată în sistemul de protecţia copilului. Duminică seara l-am sunat pe directorul Nicolae Boitor. Era la Spital. Măcar atât.

Nicolae Boitor acuzat că a furat concursul

Nereguli flagrante la concursul organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiei de director la Protecţia Copilului Maramureş. Una dintre concurente declară că s-a copiat pe rupte, mulţi dintre cei aflaţi în sală având la dispoziţie surse de inspiraţie. Mai mult, ea afirmă că şi Nicolae Boitor a copiat şi a avut la el telefonul mobil deschis. Ea afirmă că a primit un telefon înainte de afişarea rezultatelor şi a aflat că Nicolae Boitor şi-a rezolvat concursul, cu o sumă cuprinsă între 10 şi 15 mii euro.

Săptămâna aceasta, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a organizat concursul pentru ocuparea funcţiei de director executiv al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Maramureş. Au participat trei dintre cei înscrişi, cărora le-a fost admis dosarul în concurs: Nicolae Boitor, directorul interimar al instituţiei, Lavinia Orzac, şef Serviciu Adopţii din cadrul Direcţiei, şi Bianca Sălăjean, directorul adjunct al DPC. După prima probă, a apărut o surpriză la care puţini se aşteptau. Notele au fost în ordine: Nicolae Boitor – 7, Lavinia Orzac – 3 şi Bianca Sălăjean – 4.  În aceste condiţii, singurul care a avut acces la proba orală a fost Boitor. Diferenţa dintre nota directorului Boitor şi cea a colegelor sale a fost simţitoare. Astfel, Bianca Sălăjean au depus contestaţii faţă de concursul organizat. Mai mult, ea ne-a dat o declaraţie în care reia cele expuse în contestaţie. Cu amănunte care ne lasă fără replică. Reproducem mai jos dialogul avut cu directorul adjunct al Direcţiei, în cursul serii de miercuri.

 

Reporter: Cum comentaţi notele obţinute?

Bianca Sălăjean: Nu aş face comentarii vizavi de notare. Aş face altele, referitoare la organizarea concursului şi formularea întrebărilor. Una dintre întrebări suna aşa: instituirea măsurilor de protecţie socială a copilului. În contestaţie am spus că s-a formulat eronat, pentru că este vorba de măsuri de protecţie specială. Aici i-am prins, că au greşit. Apoi, am mai precizat în contestaţie că înainte de concurs am fost avertizaţi să nu avem la noi telefoane mobile deschise. Ori Boitor a avut mai bine de o oră telefonul mobil deschis, pe masă, cu toate că am fost avertizaţi. Pot să spun că a avut acces la informaţii. Apoi, având în vedere câteva reglementări legale, din HG 611/2008, privind incompatibilităţile care vizează componenţa comisiei de concurs, am făcut referire la faptul că Dumitru Dumuţa are calitatea de preşedinte al Comisiei de Protecţia Copilului Maramureş, iar în comisia de concurs este membru, iar Nicolae Boitor are calitate de vicepreşedinte în Comisia de Protecţia Copilului. În comisia de concurs nu este voie să existe un şef ierarhic. Am mai spus în contestaţie că este foarte cunoscut faptul că ei sunt buni prieteni şi asta ar conduce către suspiciuni privind confidenţialitatea subiectelor pentru concurs. În aceeaşi sală unde am fost noi examinaţi au fost şi alte concursuri, organizate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. În toată legislaţia se fac precizări legate de prestigiul şi onoarea funcţionarului public. Dar au fost concurenţi cărora li s-au dus subiecte gata scrise, li s-au lăsat surse de inspiraţie la îndemână şi telefoane mobile. Aştept să văd ce vor spune cei din comisie vizavi de contestaţia mea.

 

Rep.: A fost vreo legătură între sursele de inspiraţie şi Nicolae Boitor sau a fost vorba doar despre alţi concurenţi?

B. S.: A fost vorba despre alţi concurenţi. Dar el a avut telefonul la îndemână şi acesta putea să-l ajute.

 

Rep.: A fost ajutat de cineva din sală?

B. S.: Nu. Însă am avut tot timpul impresia că el copiază şi că are o sursă de inspiraţie, nu neapărat telefonul. Când ai de scris, stai la masă, te apleci peste hârtie şi notezi. Ori el stătea foarte departe de masă. Şi îşi cobora privirea atât de tare, că ea era mai jos decât hârtia. Şi scria telegrafic. Două, trei cuvinte şi se oprea. Eu am învăţat timp de o săptămână, două, trei ore pe zi. Pentru cât am învăţat, sunt mulţumită cu cât am scris. Dar să vin până aici şi să primesc un telefon, înainte de a vedea rezultatele, că nici nu are rost să mă uit peste rezultat, pentru că Boitor, oricum, şi-a rezolvat concursul. Nu am înţeles, 10 mii de euro sau 15 mii de euro pentru post. Dar, totuşi, să mă duc să mă uit peste note, să le confirmă că este aşa. Că el a luat postul. A luat cu 70 de puncte. Limita minimă pentru a intra la proba de interviu. Acum, să vedem cum se va soluţiona contestaţia. Dacă se va admite că a existat o incompatibilitate, atunci nota respectivului concurent se scade şi Boitor nu mai are cum să intre la interviu.

Ieri după masă, Boitor a susţinut şi proba orală. Rezultatele neoficiale spun că el a luat 8,8. Ceea ce înseamnă că este directorul executiv al DASPC Maramureş.  Noaptea trecută, după 12, Boitor m-a sunat. Şi-a adus aminte că a avut un apel ratat cu numărul meu. Eu îl sunasem pe la 15. Dar bine că şi-a adus aminte de el şi m-a apelat. A dat-o pe latura patetică. "Tu mă cunoşti, Ciprian, tu chiar nu ai încredere în mine. Aş putea eu face aşa ceva?  Şi chiar la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici?" I-am spus că e binecunoscută relaţia pe care o are cu Dumitru Dumuţa. Iar, mai nou, prin târg umblă vorba că totul s-ar fi făcut prin Paul Panait. Prin "tot", a putut înţelege ce a vrut.

Minor amendat pentru cuvinte jignitoare

Nicolae Boitor, directorul Direcţiei pentru Protecţia Copilului Maramureş, are probleme de autoritate asupra copiilor din sistem. Recent, el a sesizat Poliţia din Ocna Şugatag, vizavi de faptul că i s-au adus cuvinte jignitoare din partea unor tineri aflaţi în Centrul de Plasament din localitate. Cazul a fost repede soluţionat. Un tânăr de numai 16 ani a fost găsit vinovat şi sancţionat contravenţional cu  amendă de 100 lei, pentru adresarea de cuvinte jingnitoare. Măsura luată este una cu atât mai ridicolă cu cât este puţin probabil că tânărul respectiv o va putea achita din veniturile pe care le are. Secretarul Consiliului Judeţean consideră că amenda nu-şi are rostul.

 

La începutul lunii decembrie, Centrul de Plasament de la Ocna Şugatag, aparţinând Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş a intrat în atenţia presei, cu două cazuri ale unor fete însărcinate, plasate în acel Centru. De asemenea, a mai existat o sesizare privind un posibil abuz fizic al unui angajat al Centrului asupra unui copil. Nu au trecut decât două săptămâni de atunci şi problemele legate de acel Centru revin în actualitate. De data aceasta, un caz cu totul neobişnuit, în care este implicată şi conducerea Direcţiei de Protecţia Copilului. Mai precis, Nicolae Boitor, directorul interimar al instituţiei. În urma unei discuţii pe care, în timpul documentării materialului legat de cazurile respective, reporterii cotidianului Glasul Maramureşului au avut-o cu câţiva copii aflaţi în Centru, a fost anunţat directorul Nicolae Boitor, care a întreprins primele verificări legate de cele sesizate în presă. În data de 2 decembrie, acesta s-a deplasat personal la Centrul din Ocna Şugatag, pentru a vorbi cu copiii. I-a întrebat de sănătate, de una de alta. Şi s-a ajuns, inevitabil şi la subiectul legat de vizita presei. În mod normal, copiilor nu li se permite să de declaraţii ziariştilor fără acordul conducerii Direcţiei. Asta pentru perioada în care stau în Centru. Ori, discuţia având loc în afara clădirii, minorii nu puteau fi chestionaţi de Nicolae Boitor în legătură cu acest aspect. Într-un final, discuţiile dintre copii şi directorul Boitor au degenerat. Primii l-au acuzat pe conducătorul instituţiei că nu îşi dă interesul pentru starea în care se află centrul şi nu se îngrijeşte de asigurarea condiţiilor optime pentru copii. „L-am întrebat de ce nu vine să ne întrebe şi de mâncarea stricată pe care o mai primim. Sau de faptul că nu ne-o dat nici măcar o pereche de încălţăminte. Tot ce vedeţi pe mine am cumpărat eu. El vine cu costume scumpe şi cu maşină tare. Şi i-am zis că pentru mine e un nimeni”, a declarat unul dintre copii. În contextul discuţiilor aprinse, Nicolae Boitor şi-a dat seama că nu a ales un moment potrivit pentru a face educaţie copiilor din Centru. Aceştia l-au forţat să iasă în grabă din clădire, altfel directorul risca să se aleagă cu ceva mai mult decât câteva apelative mai puţin ortodoxe venite din partea tinerilor.

 

Amendat de Poliţie

Considerându-se jignit de copii, directorul Nicolae Boitor a solicitat venirea Poliţiei. Sesizat în legătură cu acel incident, un reprezentant al Poliţiei Ocna Şugatag s-a deplasat la faţa locului. În seara respectivă, A. G., unul dintre minorii intraţi în conflict cu directorul Boitor, a refuzat să se prezinte la postul de poliţie pentru a da declaraţii. În ziua următoare, acesta a acceptat să ofere poliţiştilor date despre cele întâmplate. În final, agentul care a instrumentat acest complex caz l-a sancţionat contravenţional pe A. G., cu amendă în valoare de 100 lei, pentru adresarea de cuvinte jignitoare. Ce bine că s-a făcut dreptate, iar Boitor şi-a îndreptat costumul şifonat la Poliţie. Cât despre plata amenzii, rămâne de văzut dacă veniturile tânărului respectiv vor fi suficiente pentru achitarea acesteia. Ori dacă nu cumva vreunul dintre angajaţii Direcţiei va fi găsit responsabil pentru comportamentul său. Probabil că nu. Aşa cum a declarat şi Dumitru Dumuţa, secretarul Consiliului Judeţean, sancţiunea este una care nu îşi are rostul. „Nu ştiu dacă aplicarea acestei amenzi a fost cea mai bună măsură luată. Din moment ce nici măcar achitarea ei nu reprezintă o certitudine. Ea cade în desuetudine. Cred că un avertisment ar fi fost mai nimerit”, a afirmat Dumuţa. Pe de altă parte, varianta găsită de Boitor pentru aplanarea unui conflict pe care singur l-a provocat este una derizorie. În condiţiile în care el este la bază educator. O viaţă întreagă s-a ocupat cu educarea şi îngrijirea copiilor. Atât de bine i-a educat şi atâta autoritate are asupra lor încât era cât pe ce să se aleagă cu o bătaie într-un centru de plasament. Nu numai că nu a reuşit să calmeze acei copii, care au problemele lor de comportament, indubitabil, dar i-a iritat şi mai tare, apelând la ajutorul poliţiei. Care poliţie, într-un exces de zel, a făcut dreptate în acest caz. Ca de obicei, vinovaţi sunt copiii. Niciodată angajaţii Direcţiei de Protecţia Copilului.

rezultate preliminare concurs DPC

Prima rundă a concursului pentru ocuparea fotoliului de director la Direcţia pentru Protecţia Copilului s-a terminat. Şocul este că se prefigurează un rezultat neaşteptat. Deşi a fost doar proba scrisă. Urmează cea orală. La scris, două note penibile: 3,2 - Lavinia Orzac, şef serviciu adopţii şi 4,5 (6) - Bianca Sălăjean, director adjunct DPC. Totuşi, avem şi un concurent pentru proba orală: Nicuşor Boitor, cu 7,8. Incredibil, dar adevărat. Susţinut puternic de unde a lustruit mult şi bine, Boitor s-a scos. Proabil nu va rata finişul. Urmează update.

ilegalităţi marca dpc

Cazul Deac, aşa cum este el cunoscut în Direcţia pentru Protecţia Copilului (şi nu mai sunt de acord să fac nicio concesie acestor infractori care şi-au bătut joc de nişte copii, în a nu le mai da numele), scoate la iveală noi ilegalităţi. Una dintre ele se leagă de plata la negru a celor doi iresponsabili: Paulina şi Ioan Deac. Urmăriţi un material video pe această temă. 

Partea audio are o calitate redusă, cu scuzele de rigoare.

intreruperi de sarcini la protectia copilului?

O fetiţă de 13 ani a ajuns mamă. Aflată în grija unor asistenţi maternali, plătiţi de statul român să se ocupe de creşterea şi educaţia copiilor, fetiţa a rămas însărcinată, după ce a avut o relaţie amoroasă cu un băiat de 14 ani. Culmea, aflat şi el în plasament la aceeaşi familie de asistenţi maternali. Timp de un an, cazul a fost muşamalizat de autorităţile statului, incapabile să rezolve situaţia şi să ia măsuri împotriva celor vinovaţi. Doar băiatul de 14 ani a fost condamnat la un an închisoare, cu suspendare.

  

Cazul fetiţei de numai 13 ani, care a rămas însărcinată, în timp ce se afla în asistenţă maternală, a şocat opinia publică. Presa locală şi centrală a relatat zilele acestea despre cazul fără precedent în România. Toată lumea se întreabă cum a fost posibil aşa ceva. Numai autorităţile statului, cele obligate să ia măsuri, încearcă să arate că nu s-a întâmplat nimic grav. Plasată la o familie de asistenţi maternali din Baia Mare, alături de alţi doi fraţi, fetiţa a rămas însărcinată cu un băiat de 14 ani, dat în asistenţă maternală aceleiaşi familii. Între cei doi, însă, nu a existat nici un grad de rudenie. După descoperirea cazului, Direcţia pentru Protecţia Copilului Maramureş a găsit o soluţie criminală pentru rezolvarea sa: avortul. Numai că sarcina avea 22 de săptămâni, iar o intervenţie în acest sens este o infracţiune, atâta vreme cât nu se justifică din punct de vedere medical. Până la urmă această variantă a fost abandonată, iar sarcina a evoluat normal, copilul născându-se la începutul acestui an. Persoanele responsabile din cadrul Direcţiei, care nu au reuşit altceva decât să muşamalizeze cazul timp de mai bine de un an, au scăpat basma curată. În schimb, în luna septembrie, 2008, băiatul de 14 ani, a fost condamnat la un an închisoare, cu suspendare.

 

Tăcere la nivel înalt

Ciudat este că nici Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului nu a luat vreo măsură, deşi directorul Nicolae Boitor afirmă că şi-a anunţat superiorii, imediat după descoperirea cazului. “În momentul în care am fost sesizaţi despre caz, a fost sesizată şi autoritatea. La nivel central le-am comunicat măsurile disciplinare pe care le-am luat noi şi… atât. Noi le trimitem rapoarte de monitorizare. Eu cred că putem avea încredere unii în alţii, iar dacă noi le comunicăm măsurile pe care le-am luat, ei să fie de acord cu asta.” Iată! S-a comunicat cazul, s-au raportat monitorizările şi s-au transmis măsurile disciplinare. Birocraţia întocmită la sânge şi Direcţia s-a acoperit cu hârtii, iar dosarul, cu un strat gros de praf. Presupunând că afirmaţiile directorului Boitor sunt reale, ne întrebăm unde a fost corpul de control al Autorităţii, care ar fi trebuit să descindă în Maramureş şi să facă ordine în sistemul pervers care a muşamalizat cazul atâta vreme. Ori asta nu s-a întâmplat. Corpul de control al Autorităţii nu a analizat această situaţie.

 

Sancţiunile s-au lăsat aşteptate

Directorul Nicolae Boitor ne vorbeşte de măsuri luate. Comisia de disciplină a Direcţiei a dispus depunctarea asistenţilor maternali pe o perioadă de câteva luni. Numai că în instituţie nu se regăseşte actul de sancţionare. S-a evaporat. Aceasta a fost singura încercare palidă de pedepsire a inconştienţilor asistenţi maternali. În rest, timp de un an de la aflarea cazului, Direcţia nu a făcut nimic. Ba chiar i-a menţinut pe copii în aceeaşi familie de asistenţi maternali. Abia după condamnarea penală, băiatul a fost plasat într-un centru din Baia Mare. Asistenţii maternali au fost protejaţi într-un mod pe care nu îl putem explica. În primul rând, cazul a fost discutat în mai multe rânduri în cadrul Comisiei Judeţene de Protecţia Copilului. Nu s-a ajuns la nicio concluzie. Abia zilele acestea, Dumitru Dumuţa, secretarul Consiliului Judeţean, ne-a declarat că în privinţa celor doi nu se vor reînnoi atestatele de asistenţi maternali profesionişti. O măsură ce… urmează a fi pusă în aplicare. Pe de altă parte, în cursul procesului penal, pentru cei doi minori s-a instituit câte un curator. Pentru fetiţă a fost numită asistenta maternală, iar pentru băiat, asistentul maternal. Incredibil! Adică tocmai cei răspunzători de faptele minorilor sunt puşi să le apere interesele.

 

 

Inspectoratul a aflat din presă

Elevă la una dintre şcolile din Baia Mare, fetiţa are rezultate bune la învăţătură. Directorul şcolii ne-a spus că situaţia ei şcolară nu a indicat că ar putea avea probleme de genul celor întâmplate. Culmea este faptul că, deşi în unitatea de învăţământ respectivă problema este cunoscută, ea nu a ajuns la urechile conducerii Inspectoratului Şcolar. Filip Pavel, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Maramureş, ne-a spus că a aflat de cazul fetiţei, din  presă. „Şi noi am aflat din mass – media. Şcoala ştia foarte puţine. A fost tendinţa familiei, ca să zic aşa, de a masca, pe cât posibil”, a spus Pavel.

 

 

Avortul ratat

Prima soluţie găsită de sistemul pervers a fost aceea a avortului. Ea a fost propusă de cadre medicale, precum şi de psihologi, într-o încercare de a ascunde încă din faşă cele întâmplate. La câteva zile de la depistarea cazului, fetiţa de 13 ani a fost internată la Spitalul Judeţean Baia Mare. Chipurile, pentru a se face investigaţii asupra sarcinii şi stării de sănătate. Practic, s-a încercat un avort. Însă sarcina avea 22 de săptămâni, mult peste limita prevăzută de lege. În cazul în care aceasta depăşeşte 14 săptămâni, fapta constituie infracţiune, dacă măsura luată nu este una justificată din punct de vedere medical. O comisie de medici a discutat această posibilitate, însă s-a ajuns la concluzia că avortul nu este posibil. Aşa că s-a apelat la preşedintele Consiliului Judeţean de la acea dată, Marinel Kovacs. Secretarul Dumitru Dumuţa a explicat episodul. „A existat o solicitare verbală pentru ca preşedintele CJ să-şi dea acordul pentru efectuarea unei întreruperi de sarcină. Actul medical vorbea de o sarcină de 22 de săptămâni. Există nişte condiţii restrictive pentru o întrerupere de sarcină în această fază. L-am consiliat pe preşedinte, spunându-i că e nevoie de un punct de vedere medico – legal, pentru a-şi putea da avizul. Acest aviz nu a mai fost solicitat, ulterior. Dar nici spitalul nu mai împărtăşea ideea unei întreruperi de sarcină, întrucât era una mult prea avansată”, a afirmat Dumuţa. După două zile, fetiţa a fost externată. Avortul a căzut. Din actele medicale existente în arhiva Spitalului Judeţean reiese faptul că ea a fost diagnosticată cu mai multe boli. „S-au stabilit diagnostice de hepatită cronică cu virus B, boală care era cunoscută, şi infecţii cu citomegalo virus şi toxoplasmoză, pe un fond de anemie carenţială”, a declarat Sabin Nemeş Bota, director adjunct al Spitalului Judeţean. Fiind vorba de boli infecţioase, acestea s-au putut transmite şi băiatului de 14 ani, cu care fata a avut o relaţie amoroasă. Cine răspunde pentru aceasta? Cu siguranţă, nimeni. Dacă în cazul fetiţei, întreruperea de sarcină s-a dovedit un eşec, rămâne de văzut dacă în cazul responsabililor Direcţiei nu vor avea loc întreruperi de sarcini. Unii s-au dovedit incapabili a le purta.

un caz de poveste

Ştirea a fost difuzată aseară pe Antena 1. Cazul fetiţei de 13 ani a făcut înconjurul ţării. Mâine, mai multe ziare centrale vor prezenta halucinantul subiect.