Se făcea că era într-un început de primăvară. 2009, să zicem. Când contabila şefă, director economic, pe stil nou, a intrat în biroul şefului cel mare, proaspăt întors de la o întâlnire informală cu un potenţial client Generali. Unul mai mult sau mai puţin silit să semneze poliţa unei asigurări pe viaţă, la îndemnul, că doar nu o să creadă nimeni că a fost obligaţia, unui fost unit manager, intitulat, absolut întâmplător, Nicolae Boitor. Şi de cum a dat madam Griguţă, un nume, tot aşa, absolut întâmplător, alăturat unui prenume - Maria, în biroul directorului executiv al celei mai mari instituţii din judeţ, cum s-a făcut foc şi pară văzând-o pe una dintre angajate, căreia, absolut întâmplător, nu-i aşa, nu îi vom da numele. Angajată cu vechi state de plată în sistem şi nu o viitură precum Maria Griguţă. Bănuită că ar fi avut vreo greaţă împotriva celei, pe vremuri, contabil şef, Griguţă şi-a depăşit statutul economico - financiar, închipuindu-se un mic Becali al Direcţiei de Protecţia Copilului care îşi face singur dreptate. O mână răsucită la spate, mitocăneşte şi cu luxarea antebraţului a fost avertismentul trimis de directorul economic al Direcţiei. Boitor, palid ca varga. Uimit de parcă ar fi avut de a face cu cele 150 de milioane încasate, pe vremuri, ce-i drept, de la Generali. Fără a lua atitudine, Nicuşor s-a blocat. Nu a fost capabil de mai mult, decât să iasă pe hol şi să se mire cu voce tare de "cele două care se bat în birou". Ce n-a ştiut Boitor şi, probabil, nici madam Griguţă, e că nu Loredana, na, că m-am scăpat, a trimis acea (acele, franţ ştie câte or fi) anonimă către Mircea Man. Nu. Prezidentul nu a primit acte din partea celei care a gestionat cândva banii Direcţiei. Şi vă spun sigur că nu e aşa. Nu de alta dar actul mi-a parvenit de ceva vreme tocmai din partea autorului. Dar să nu divaghez de la subiect, precum Boitor care se deplasează la Sighet, unde o tânără de 15 ani dădea declaraţii Poliţiei, acuzând că ar fi fost violată de trei vlăjgani, şi nici poveste să analizeze cazul. El era, mai degrabă interesat de alte treburi. De ce îi cade părul şefului de centru (tot aşa, absolut întâmplător) sau ce e cu filmările cu telefonul mobil făcute de vameş. Care vameş, cu totul întâmplător, este şef mare de tot şi are un singur păcat. A filmat-o pe o angajată a Centrului în timp ce aceasta, cuprinsă de euforia chermezei, se despuia pe nişte mese. Ori poate Boitor, care, cu totul întâmplător, era de faţă la regizarea filmării, îşi închipuie că el nu este protagonistul niciunei scene amoroase. Total greşit, mi-aş permite să-i spun, şi chiar să-i dovedesc dacă e destul de curios, având în vedere giugiulelile sale cu una dintre febleţile sale. Iată că tot am divagat, luat de un elan pe care doar Boitor, atunci când vine vorba să ia o jună pe scaunul din dreapta Jettei sale, îl mai are. Povestea madamei Griguţă e departe de a se încheia. Ea de abia începe. Un serial care va ţine prima pagină a presei locale. Şi nu peste mult timp. Iar asta... absolut întâmplător.
Întrebare, deloc întâmplător, DOAR pentru Nicolae Boitor: Ce legătură există între numărul 30 (urmat de alte câteva ovale) şi Mecca?
