Miliardele unei Realizări Fără Noimă

Cu 17 miliarde lei, chiar vechi să fie, se pot face multe. E suficient să ne gândim că ajung pentru 3 – 4 case şi avem măsura valorii acestor bani. Ei, bine, 17 miliarde lei a cheltuit Municipalitatea pentru investiţia din părculeţul de la RFN, din Baia Mare. La aşa purcoi de bani dat cu largheţe din bugetul local, ne-am aştepta să avem şi o realizare pe măsură. Totuşi, ea dezamăgeşte aproape din toate punctele de vedere. Apa bălteşe pe trotuare, iar lucrările de renovare sunt în toi, mai ceva ca la o lucrare veche de zeci de ani.

 

Modul în care Primăria Baia Mare a cheltuit 17 miliarde lei, pentru realizarea părculeţului de la RFN este o sfidare la adresa cetăţenilor. În primul rând, lucrarea este atât de prost executată, încât nu au trecut decât câteva luni de la finalizarea acesteia şi deja se lucrează la renovare. Apoi, nu este deloc eficientă. Nici pentru copiii veniţi să se joace în părculeţ şi nici pentru adulţii care caută un loc de linişte preţ de câteva minute. Nu există un loc în care să te poţi adăposti de soare sau de ploaie. Nimic. Doar nişte elemente metalice decorate cu puţin lemn. Care duce cu gândul la un părculeţ mai modern, dar deloc pe gustul celor care au nevoie de confortul şi liniştea parcului respectiv. În al treilea rând, celebra fântână arteziană este gândită şi executată greşit, fapt pentru care o bună parte din apă ajunge pe trotuar, inundându-l până la stradă. Tot o baltă şi un noroi. De asemenea, ingenioasa realizare a Primăriei stârneşte reacţii negative din partea majorităţii celor care frecventează acel parc. Doar cuvinte critice la adresa celor care l-au conceput şi realizat. Privind partea pozitivă, lucrarea are şi elemente interesante, mai deosebite faţă de altele de acest gen. Luminile dau un farmec aparte, înscrise fiind într-un decor simplu şi modern. Dar nimic mai mult. Deloc util şi nicidecum realizat pentru cei care au cu adevărat nevoie de el.

 

Miliarde mâncate de vânt

Dacă nici 17 miliarde nu ajung pentru a realiza ceva modern şi în acelaşi timp pe gustul majorităţii cetăţenilor din acea zonă, e grav. Şi e şi mai grav atunci când lucrarea este atât de prost realizată încât necesită reparaţii încă de la darea în folosinţă. Comentariile celor care şi-au făcut o obişnuinţă din a merge după amiaza în părculeţul de la RFN sunt elocvente. „Nu arată nicicum. Nu-mi place deloc. Asta nu-i treabă. O fost un pom frumos, l-o tăiat. Eu am tensiunea peste 200. Niciun pic de umbră să stăm de soare. Iar când vine căldura mare, unde stau babele bolnave cu capul? Nici cu apa asta nu-i treabă. Nu ştiu cum au făcut, dar vine toată pe noi”, spune o femeie în etate. Imediat, este completată de vecina ei de bancă. „Aia cine plăteşte? Noi. Trage din pensie.” În discuţie intervine şi o a treia: „Mai bine lăsau cum o fost şi cheltuiau banii ăia pentru altceva. Era aici un cireş, mâncam cireşe. Amu mâncăm... vânt. În alte părţi au făcut loc de joacă pentru copii. Aici nu au unde se juca.” O putem contrazice? Nu. Întrebarea este de ce s-au tăiat frumoşii cireşi din acel părculeţ. Probabil nu vom afla niciodată. La fel cum nu vom înţelege ce a fost în capul acelora care au conceput fântâna arteziană. „Asta nu aşa trebuia făcută. Altfel, sub o altă formă, nu să împrăştie apa încoace. Se iroseşte aiurea. Nu e normal să curgă pe trotuar. E plin de apă, e ud pe jos. Zic eu că putea ieşi altceva”, spune o bunică ieşită în parc alături de nepoţica sa.

 

Nici cireşul, nici ciuperca

În locul unui cireş mare s-au pus bănci, încadrate de câteva elemente metalice, având în partea superioară stinghii din lemn. Patru persoane în etate dau o tură de cărţi. Cum nu au unde să le aşeze, pentru că în mijloc nu este nici măcar o măsuţă, le pun în palma unuia dintre ei. „Aici numa în bătaie de joc o făcut totul. În loc să facă un acoperiş frumos, să pună bănci. Au tăiat cireşii de aici. Nu e adăpost pentru umbră sau ploaie. E normal să fie aşa, cum să nu? La noi e normal. Unde aţi văzut să meargă bine lucrurile? La noi tăte-s pă invers. Asta-i bătaie de joc, pe cuvântul meu, dacă nu”, spune unul dintre cei care ia parte la jocul de cărţi. Un altul, afirmă că iniţial, a fost vorba despre un alt proiect, cu o zonă acoperită. Din motive necunoscute, s-a renunţat la el. „Au fost aici şi consilieri care s-au angajat că vor reglementa treaba asta. Sunt neserioşi. Chiar primarul Anghel a fost aici. Nu ne-a făcut proiectul iniţial, cu care am fost de acord. Că era sub forma unei ciuperci mari, cu nişte mese. Era frumos, dar nu l-au mai făcut”. Probabil acel proiect s-ar fi apropiat prea mult de valoarea de 17 miliarde, iar câştigul de pe urma realizării sale ar fi fost prea mic. Aşa, investiţia a fost mai profitabilă. Pentru oricine altcineva, dar nu pentru cetăţeni.

 

„Nu au făcut un pic de bordură la fântâna aia. Vin copiii, numai în apă stau şi sunt tot uzi. Şi mai beau şi apă de acolo”, trecător.

traficul de influenţă la Primăria Baia Mare - o poveste veche de 8 ani

Povestea traficului de influenţă de la Primăria Baia Mare este mai complicată decât pare. Zilele trecute m-a sunat un consilier local, care mi-a spus că a discutat cu o persoană ce i-a dat bani lui Marioara Micu, pentru a-i rezolva un apartament. Ulterior, i-a cerut banii înapoi lui Micu, văzând că nu primeşte nimic. A recuperat ceva, însă nu în totalitate. Astfel de angajamente, cum le-a încheiat Micu pe holurile Primăriei, ar exista în număr mult mai mare. Doar la societatea Aramis ar fi cel puţin 50 de persoane care i-au dat bani lui Micu. Acelaşi consilier local mi-a mai spus că treaba asta durează de 8 ani. Şi că doar de ceva vreme nu mai funcţionează. De când a venit Mircea Dolha. Că pe vremea lui Ştefan Ovidiu lucrurile mergeau strună. Am stat şi m-am gândit. Şi pe undeva se leagă. Ştefan Ovidiu a fost membru în comisia de atribuire de locuinţe. Unde s-au făcut tot soiul de manevre. Vlad Oneţ, fost consilier local, a recunoscut public că nu doreşte să ia parte la matrapazlâcurile membrilor comisiei. În cursul anului trecut, locul lui Ştefan Ovidiu a fost luat de Mircea Dolha. După cum se vede, Dolha nu curăţă ouă ţiganilor de pe Horea, Luminişului, Melodiei sau din alte locaţii. Mai zilele trecute a declarat că dacă vin unii în faţa Primăriei pentru a-şi da foc, va da cu extinctorul pe ei. Şi cu nişte apă, să îngheţe. Am serioase motive să cred că sistemul a funcţionat bine pentru alde Micu şi alte personaje de acest gen, cu trecere la unii dintre funcţionarii Primăriei. Cei din executiv şi-au umplut plasele ani la rând. Când s-a tăiat macaroana, gata, s-au dat băieţi cuminţi. Că au ştiut când să se oprească. Madam Brad a fost membru în comisia de atribuire locuinţe, însă şi-a dat demisia. Zicea că nu a mai suportat ce se întâmpla acolo. Culmea, suportă foarte bine ce se întâmplă în comisia locuinţelor ANL, din care face parte. Şi unde-i place. De aici nu şi-a dat demisia după ce a început scandalul, acum câteva săptămâni. Continuând ideea... După ce în Primărie nu s-a mai luat ca înainte, Mic nu s-a liniştit şi a mers pe aceeaşi variantă. Banul jos, cu angajament, că se rezolvă locuinţe. Numai că de data asta... ghinion. Nici Brad, nici Fotonea, nici Coroş nu se mai bagă. În schimb, se vor băga... băieţii de la Economic.

Trafic de influenţă, pe holurile Primăriei Baia Mare

Acuzaţii de mită la nivelul Primăriei Baia Mare. O băimăreancă i-a cerut socoteală secretarului Rodica Brad, pentru apartamentul de tip ANL pe care ar fi trebuit să-l primească în schimbul celor 80 de milioane lei plătiţi unui intermediar. Rodica Brad s-a arătat stupefiată de afirmaţiile femeii şi a sesizat Poliţia. La mijloc au fost implicate şi alte nume de la nivelul conducerii Primăriei Baia Mare.

 

Finalizarea blocurilor de tip ANL din Baia Mare şi repartizarea locuinţelor construite recent au dat naştere mai multor zvonuri legate de modul în care s-au împărţit apartamentele. Tot mai multe voci au susţinut că nu au contat doar criteriile stabilite de lege, ci şi cele privind modul în care au fost stimulaţi financiar anumiţi funcţionari ai Primăriei Baia Mare. Însă, nimic concret. Doar vorbe. Asta până în cursul zilei de luni, când numele secretarului Rodica Brad a fost amestecat într-un scandal privind un posibil trafic de influenţă. Totul a pornit de la o anume Marioara Micu, din Baia Mare. Aceasta domiciliază într-un bloc cu locuinţe sociale aflat pe strada Luminişului. În repetate rânduri, aceasta a contactat-o pe Rodica Brad, pentru a reclama faptul că în blocul respectiv au fost acordate apartamente unor persoane care nu locuiesc în imobil. Secretarul Primăriei a îndrumat-o către Gheorghe Fotonea, şeful Serviciului de Spaţiu Locativ, care gestionează astfel de probleme. Rodica Brad susţine că discuţiile consumate în biroul său cu Marioara Micu s-au limitat la această chestiune.

 

Primarul, secretarul, un şofer şi o funcţionară

Pe fir a apărut încă un nume. Ildiko Jecan, o cunoştinţă a Marioarei Micu. Secretarul Primăriei îşi aminteşte că a fost căutată de Jecan, care i-ar fi cerut informaţii legate de o locuinţă de tip ANL, însă Rodica Brad a refuzat să îi dea detalii. „M-a sunat, odată, când eram acasă. Nu am înţeles bine ce spune, numai că s-a referit la ceva locuinţă. I-am spus că sunt probleme de serviciu şi le discut la birou. Luni, a fost din nou aici şi m-a luat la rost în privinţa unei locuinţe ANL. Că a dat banii, dar nu a primit apartamentele. Mai mult, Micu ar fi fost pe la mine pentru a aranja treaba cu apartamentul. Mi-a spus că Micu i-ar fi declarat că lucrează la Primărie de patru ani, că îi cunoaşte bine pe anumiţi oameni din executiv şi că sunt patru persoane care sunt implicate în acordarea locuinţelor: secretarul, primarul, un şofer şi o persoană care lucrează pe calculator. A mai afirmat că în timp ce se afla pe holul Primăriei, Micu ar fi intrat la mine în birou, după care a ieşit, spunându-i lui Jecan că totul este în regulă. Mi-a arătat chiar şi un angajament, din care reiese că Micu se obligă a rezolva două locuinţe, în schimbul a 80 milioane lei vechi. A mai spus că Micu i-a oferit şi alte informaţii despre mine şi colegi. Cum că soţul a jucat vila la ruletă, că stăm la bloc, că şi nevasta lui Mircea Dolha lucrează la Primărie, dar că nu se poate face nimic până nu pleacă Dolha în concediu”, a declarat secretarul Rodica Brad.

 

Cine pe cine a şantajat?

Cazul este unul deosebit de interesant, mai ales că Marioara Mic i-a prezentat celei de la care a încasat 80 de milioane lei, un fluturaş asemănător cu cele folosite de Primărie, în care apar două semnături, ce s-ar dori a fi ale secretarului Rodica Brad şi primarului Cristian Anghel. De asemenea, hârtia respectivă, pe care sunt cuprinse şi date ce nu apar în fluturaşii emişi de Primărie, are aplicate două ştampile asemănătoare celor ale Serviciului de Patrimoniu. În cursul zilei de luni, secretarul Primăriei a sesizat Poliţia Municipiului Baia Mare, cu privire la faptele Marioarei Mic. Se pare că femeia nu este la prima faptă de acest gen. Din datele obţinute până la această oră, am aflat că Mic ar fi înşelat mai multe persoane, cu sume cuprinse între 40 şi 80 milioane lei vechi, pretinzând că are trecere la anumite persoane importante din cadrul Primăriei Baia Mare, pentru a le facilita obţinerea unor locuinţe. Cazul a fost preluat de lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor, din cadrul IJP Maramureş, care efectuează acte premergătoare pentru stabilirea în concret a faptelor şi încadrarea juridică a acestora. Contactat telefonic, primarul Cristian Anghel a declarat că totul este, de fapt, o prostie. „Nu ştiu cine este persoana în cauză şi nu mă interesează. Dar să vii cu poveşti de genuul acesta, cu bani pe scări este... o prostie. Doamna Brad m-a informat şi pe mine, în cursul zilei de luni. În ţara asta şi chiar în Baia Mare sunt foarte mulţi şantajişti. Probabil că profită de nişte nume pentru a se lăuda altora că au influenţă. Şi despre mine nu au spus nimic? Au spus? Normal că nu puteam să lipsesc”, a declarat primarul Municipiului, amuzat de chestiunea legată de traficul de influenţă în care au fost amestecate şi nume din cadrul Primăriei Baia Mare.

primarul Anghel, din nou în instanţă

Procesul edilului Cristian Anghel se află din nou pe rolul instanţei. În cursul anului trecut, acesta a fost judecat pentru abuz în serviciu, în formă calificată, în urma achiziţionării de către Primărie unui bloc aflat pe strada Horea, din Baia Mare. În luna iulie, Judecătoria Baia Mare a dat şi o primă sentinţă în acest caz, achitându-l pe primar şi ridicând sechestrul asigurator instituit pe bunurile sale.

La sfârşitul săptămânii trecute, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureş, după ce timp de o jumătate de an el s-a aflat la DNA. După înaintarea apelului împotriva sentinţei instanţei băimărene, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au solicitat dosarul lui Cristian Anghel. Care a fost raţiunea menţinerii sale atâta timp pe masa de lucru a procurorilor este greu de precizat. Cert este că el se află din nou pe rolul instanţei, primul termen fiind stabilit pe data de 24 februarie. În motivarea sentinţei, magistraţii băimăreni au afirmat că nu au existat probe pentru a se dovedi faptul că edilul a avut cunoştinţă de intenţia conducerii societăţii Cuprom de a vinde imobilul aflat pe strada Horea şi, de asemenea, nu s-a putut stabili existenţa unui prejudiciu cauzat prin achiziţionarea imobilului la un preţ de câteva ori mai mare decât cel la care fusese înstrăinat de Cuprom cu doar câteva luni înainte. 

primarul Anghel, pe post de cameră video

Tot ghiocei or fi crezut şi angajaţii Primăriei că are în vizor edilul Cristian Anghel, de s-a postat în bună dimineaţa în faţa sediului. Aşa, cam de pe la 7 fără zece, până pe la şi un sfert. Coincidenţă, tocmai când vine lumea la serviciu. Sau nu vine. Că din cele câteva sute de angajaţi, abia 15 s-au obosit să onoreze cu prezenţa la ora la care se începe serviciul la Primărie. Aşa că s-a lăsat cu un scandal de pomină, angajaţii fiind întrebaţi dacă nu preferă cumva să vină de la ora 8. Răspunsul a fost unul singur - de la 7. Că doar nu-l mai apucă pe primar nebunii dintr-astea. Surpriza a fost că de sus a venit directiva să se lucreze de la 8. Jale mare, nebunie printre angajaţi. Aşa că s-a revenit la programul de la 7. Pe care, probabil, doar directorul Florea îl respectă. El ajunge la Primărie la ora 6. Cred că are ceva probleme cu somnul. Oricum, nu cred că Anghel va rezista mult la poarta Primăriei, aşa că, presupun, va lua nişte camere video, să monitorizeze din birou mersul - venitul în instituţie. Şi atunci să vezi jaleee...

Primăria Baia Mare blochează ilegal roţile maşinilor

Adoptată în 2006, hotărârea de Consiliu Local care stabileşte măsura blocării şi ridicării maşinilor parcate neregulamentar pe teritoriul Municipiului Baia Mare, este tot mai controversată. Conform legii, imobilizarea şi ridicarea vehiculelor parcate ilegal se pot dispune doar de către reprezentanţii Poliţiei. Administraţiile locale sunt abilitate doar în ceea ce priveşte punerea în aplicarea a unei astfel de dispoziţii. De mai bine de doi ani, Primăria Baia Mare continuă să încalce legea şi să sancţioneze ilegal conducătorii auto.

 

Contrar prevederilor codului rutier şi a regulamentului de aplicare a acestuia, în Baia Mare, măsura imobilizării vehiculelor parcate în anumite zone este dispusă de către Municipalitate şi pusă în aplicare prin intermediul societăţii UKRO, o firmă de protecţie şi pază, în baza unui contract semnat între aceasta şi conducerea Primărei. Tot mai mulţi şoferi au fost nemulţumiţi de acest fapt, astfel că unii s-au adresat justiţiei, cerând anularea, nu numai a amenzilor respective, dar şi a hotărârii de Consiliu Local. În privinţa dispunerii şi efectuării imobilizării unui vehicul, reglementările legale sunt cât se poate de clare. Codul rutier stabileşte că imobilizarea poate fi dispusă doar de către poliţistul rutier (art. 117). La fel şi în privinţa ridicării şi depozitării vehiculelor staţionate neregulamentar. Doar reprezentanţii poliţiei rutiere pot lua această măsură (art. 64). Normele de aplicare a Codului Rutier vin cu noi completări. „Imobilizarea unui vehicul se dispune şi se efectuează de către poliţia rutieră, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege” (art. 216). Aşadar, nu există dubii în această privinţă. Singura instituţie abilitată de lege să ia măsura blocării roţilor sau a ridicării maşinilor este Poliţia. În Municipiul Baia Mare, însă, de imobilizarea vehiculelor se ocupă Primăria şi Consiliul Local, contrar prevederilor legale. Şi dacă ar fi numai atât…

 

Normele legale încălcate

Nu doar în privinţa instituţiei care dispune imobilizarea, nu se respectă legea, ci şi metodele de efectuare a acesteia sunt încălcate. Conform aceluiaşi articol 64, din Codul Rutier, imobilizarea reprezintă o sancţiune contravenţională complementară şi constă în „scoaterea vehiculului în afara părţii carosabile şi punerea lui în imposibilitate de mişcare, prin folosirea unor dispozitive de blocare”. Ori, în Baia Mare, firma UKRO aplică blocajul pe roata stânga faţă a vehiculului, în timp ce acesta se află pe carosabil. Cu această ocazie se încheie un proces – verbal (art. 216, Normele de Aplicare a Codului Rutier). Nici asta nu se întâmplă. În momentul deblocării roţilor, contravenientul primeşte doar un soi de chitanţă. Tot în articolul 216 se precizează faptul că „imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staţionarea este interzisă”. Cu toate acestea, agenţii firmei UKRO sfidează legea, aplicând blocaje pe roţile maşinilor parcate în astfel de zone. Este interesant faptul că la momentul adoptării Hotărârii de Consiliu Local, s-a cerut acordul reprezentanţilor Poliţiei. Răspunsul a fost acela că doar poliţiştii pot dispune măsura blocării roţilor, însă nu s-a ţinut cont de aceasta. În motivarea hotărârii luate, Municipalitatea a invocat un act normativ din 1992, ori acesta este abrogat, odată cu intrarea în vigoare a Codului Rutier, din 2002. Articolul 134 stabileşte că „se abrogă orice dispoziţii contrare” cu acesta. Dacă nici cei care îi sancţionează pe cei ce parchează neregulamentar nu cunosc legea, atunci cine? Voci care au contestat hotărârea de Consiliu Local s-au ridicat chiar şi din rândul consilierilor locali. Vasile Vlaşin acuză măsura luată de municipalitate ca fiind una ilegală şi abuzivă. În luna decembrie, el a cerut revocarea hotărârii, aducând argumentele legale care se impuneau, însă la ultima şedinţă a anului trecut, solicitarea sa nu a fost discutată. Probabil, Municipalitatea a căutat căile intrării în legalitate.

Vlaşin contraatacă

„Această măsură s-a dovedit a fi IMORALĂ, ILEGALĂ şi ABUZIVĂ. Imorală, pentru că Primaria nu asigură condiţiile necesare respectării regulilor de circulaţie, respectiv un număr suficient de locuri de parcare. Ilegală, pentru că se desfăşoară în baza unei legi care este abrogată de acum 7 ani. Abuzivă, pentru că deşi toţi cei implicaţi recunosc faptul că activitatea este ilegala, ei îşi văd mai departe de treabă, sfidând legea şi cetăţenii acestui oraş. E foarte frustrant când observăm că Primăria, instituţie care e susţinută din impozitele şi taxele cetăţenilor, în loc să îi protejeze şi să le apere drepturile, îi dispreţuieşte şi profită de buna credinţa a acestora.”

razie pe "Horea"

Joi dimineaţă, încă de la primele ore, locatarii blocurilor Horea 46A şi 46B au fost luaţi la întrebări de reprezentanţii Primăriei. Într-o acţiune comună, desfăşurată alături de reprezentanţii Poliţiei şi Jandarmeriei, aceştia au verificat situaţia contractelor de închiriere pentru fiecare garsonieră şi au trecut la identificarea locatarilor. S-a constatat că mai bine de un sfert dintre familii locuiesc în spaţiile Primăriei fără contracte încheiate cu Municipalitatea.

"E rază, domne? E rază?" Oamenii pe jumătate adormiţi încercau să se dumirească. Oare cine îi mai lua la puricat de data asta? Poliţia, Jandarmeria, Primăria? Dăduse careva muzica prea tare ori se încăieraseră unii, în faţa blocului? Niciuna, nici alta. Deşi sesizările legate de astfel de aspecte sunt frecvente, în cazul blocurilor Horea 46 A şi 46 B, din Baia Mare. A fost ceva la care puţini se aşteptau, mai ales la ora 6 dimineaţă. La solicitarea viceprimarului Mircea Dolha, reprezentanţii Serviciului Spaţiu Locativ, în colaborare cu Jandarmeria şi Poliţia, au făcut inventarul tuturor locuinţelor din cele două blocuri. În total, 200 de garsoniere. Acestea sunt închiriate de Primărie, familiilor cu venituri reduse. Numărul şi complexitatea cazurilor sociale deosebite impunea o astfel de măsură. Problema este că în timp, unii şi-au dezvoltat mici afaceri din închirierea locuinţelor. Fie au "vândut" contractele de închiriere (deşi acestea se încheie doar pe perioada unui an), pentru sume absolut fabuloase, fie le-au folosit în alte scopuri decât cele destinate locuirii. Sunt garsoniere nelocuite, altele folosite pe post de depozit sau atelier de tâmplărie. În vederea închirierii garsonierelor, în cadrul Primăriei funcţionează o comisie a atribuirii de locuinţe. Există o listă de aşteptare, cu sute de solicitări. În ordinea depunerii cererilor şi în funcţie de complexitatea cazurilor sociale, membrii comisiei decid viitorii chiriaşi. Însă, nu se încheie bine contractele de închiriere, că locatarii deja cedează spaţiile, în schimbul unor sume de bani care depăşesc valoarea contractelor încheiate cu Primăria. Toată lumea e mulţumită. Cei care "vând" contractele sau subînchiriază spaţiile, se aleg chiar şi cu câteva mii de euro. Iar cei care preiau garsonierele se bucură că au unde să locuiască. Ani la rând, aceste aspecte au fost bine cunoscute membrilor comisiei, însă nimeni nu a pus piciorul în prag. Eliminarea acestor "intermediari" ar duce la acordarea garsonierelor doar acelora care merită cu adevărat să locuiască într-unul din cele două blocuri.

Locatari în toaletă

Luaţi la întrebări, oamenii nu s-au arătat foarte nedumeriţi, chiar dacă au fost treziţi din somn. Părea o chestiune formală, cu care erau obişnuiţi. Pentru cei care au intrat pentru prima dată în acele blocuri, izul întâlnit a fost un adevărat şoc. La fiecare garsonieră era un altul. Parcă şi mai ciudat decât cel al familiei vecine. Însă oamenii de ordine nu s-au lăsat intimidaţi. Au bătut la fiecare uşă şi au trecut la identificarea celor care locuiesc în garsoniere. Cei care nu au deschis, deşi nu au fost multe cazuri, s-au ales cu o somaţie, lipită pe uşă, prin care au fost invitaţi la sediul Serviciului Spaţiu Locativ. Sesizând prezenţa jurnaliştilor la această acţiune, mulţi au profitat de prilej pentru a-şi expune nemulţumirile. Cei mai muţi s-au arătat indignaţi de diferenţa mult prea mare dintre chiria plătită către Primărie şi condiţiile oferite. "Nu avem curent. Doar etajele II şi III sunt legate. Noi aducem de acolo. Plătim între 500 şi 700 de mii, pentru un bec. Dacă mai folosim şi pentru altceva, atunci suma se măreşte. De încălzire ce să mai vorbim. Avem sobe, cu lemne. Aici nu există nimic. Nici măcar apă potabilă. Aducem de jos, de la un robinet. În schimb, plătim chirie Primăriei, un milion de lei", ne-a declarat unul dintre locatarii blocului 46B. Foarte multe dintre familiile care locuiesc aici trăiesc la limita subzistenţei. Cu venituri extrem de mici. Deşi, în ultima vreme, mulţi s-au angajat pe unde au putut. În special la serviciile de salubritate şi o fabrică de canapele. În general, garsonierele sunt ocupate de familii cu mulţi copii. Nimeni nu le mai ştie numărul. Desculţi şi pe jumătate dezbrăcaţi hoinăresc toată ziua pe holuri. Câteva dintre cazurile sociale existente aici sunt desprinse parcă din altă lume. La două dintre etaje, toaletele comune sunt locuite de ani buni. La catul superior, stă o femeie cu mai mulţi copii. Unii au, la rândul lor, copii. Însă, nu au altă alternativă. E bună şi toaleta. Femeia se bucură că nu stă la un etaj inferior, unde apa murdară i-ar curge pe pereţi. Aşa cum se întâmplă în toaleta comună de la etajul I, abandonată mai demult şi folosită acum de o familie numeroasă. Aici, mirosul îngrozitor te face să păstrezi o oarecare distanţă faţă de intrare. Apa de la toaletele aflate la etajele superioare se scurge pe ziduri. Unul dintre bărbaţii care locuieşte în acel spaţiu ne spune că a depus numeroase cereri către Primărie, pentru a primi o locuinţă decentă, însă nu s-a găsit niciuna. Atunci, merge şi toaleta. Decât nimic... Poate la anul, când comisia va decide cu cine va încheia Municipalitatea noile contracte.

Reabilitare şi mansardare

Rezultatul raziei a fost unul aşteptat: 25 – 30% dintre locuinţe prezentau probleme. Locatarii nu aveau contracte încheiate cu Primăria (preluând spaţiile de la titulari) sau nu erau de găsit, aceştia locuind în altă parte. Cei vizaţi sunt aşteptaţi la Primărie, pentru reglementarea situaţiei. Pe de altă parte, Gheoghe Fotonea, şeful Serviciului Spaţiu Locativ, ne-a spus că reabilitarea locuinţelor respective reprezintă o prioritate pentru Municipiu. Un pas care trebuia făcut demult. "Cele două blocuri vor intra, începând cu Primăvara anului viitor, în reabilitare totală. Sunt fonduri venite prin Agenţia Naţională de Investiţii. Proiectul cuprinde şi mansardarea blocurilor. În primul rând, trebuie executate lucrări de racordare la reţelele electrice", ne-a spus Fotonea.

Sfântul discordiei şi-a luat zborul din Centrul Vechi

Se împlineşte cincinalul de la demararea proiectului, iar Municipalitatea băimăreană nu a reuşit să finalizeze lucrarea din Centrul Vechi al oraşului, una care reprezintă vechiul sigiliu al urbei. Monumentul este aproape de a fi predat, însă, el nu are avizul de specialitate al Ministerului Culturii, riscând a fi demolat. Toată vina este aruncată acum pe artist, acuzat că a modificat proiectul, cu includerea statuii Sfântului Ştefan în cadrul lucrării. Totuşi, vechiul sigiliu cuprinde şi o reprezentare a acestui sfânt, protectorul oraşului.

Ansamblul sculptural din Centrul Vechi continuă să dea naştere controverselor. Scandalul a început în urmă cu câteva luni după ce sculptorul a amplasat lucrarea în piaţa respectivă. În primul rând, trebuie precizat faptul că investiţia a costat Municipalitatea peste 6 miliarde lei vechi. S-a pus problema dacă lucrarea necesita acest preţ. Apoi, executarea unuia dintre elementele principale ale monumentului, respectiv o statuie reprezentându-l pe Sfântul Ştefan, vechiul protector al oraşului, a stârnit reacţii adverse, chiar din partea colegilor sculptorului Kadar, reprezentanţii Uniunii Artiştilor Plastici. Aceştia au sesizat mai multe instituţii ale statului, în legătură cu schimbarea proiectului. Unul care, până la această oră, nu are avizul Ministerului Culturii, fapt pentru care întreg ansamblul sculptural riscă să fie demolat. Astfel, artistul a fost pus într-o postură jenantă. Mai întâi, a fost obligat să-şi nege propria lucrare, prin demontarea sa şi modificarea statuii. Iar apoi, amendat de reprezentanţii Camerei de Conturi pentru că a întârziat finalizarea monumentului. Cu toate acuzele care i se aduc, sculptorul este cel mai puţin vinovat din toată această poveste. Într-o încrengătură a intereselor maghiare locale şi cele care ţin de administraţia oraşului, Kadar a fost prins la mijloc. Este un sculptor valoros (deşi poate aceasta este una dintre lucrările care nu-l reprezintă), aşa cum îl descriu mai mulţi artişti băimăreni, ale cărui venituri sunt atât de modeste încât în ultima vreme abia a reuşit performanţa de a-şi înlocui televizorul alb – negru cu unul color. Pe nedrept, acesta este acuzat că a executat o statuie a Sfântului Ştefan care nu exista în proiectul cu care a câştigat concursul şi că a realizat lucrarea fără avizul Ministerului Culturii.

Sfântul discordiei

Vizavi de monumentul lui Kadar s-a spus că s-ar fi realizat fără respectarea proiectului. Am mers pe fir, încercând să ne lămurim asupra subiectului. Surpriza a fost să aflăm că modificările nu au avut în vedere statuia Sfântului Ştefan, de fapt, mărul discordiei în toată povestea, ci elementele metalice amplasate de-a lungul a două canale de apă, aflate în apropiere. Iniţial, acestea trebuiau amplasate în canale, însă, ulterior, ele au fost puse în afara acestuia. Cât despre statuie, ea este o reproducere a Sfântului Ştefan, reprezentat pe sigiliul vechi al Băii Mari.

Pentru că lucrarea sculptorului Kadar a avut ca punct de pornire o pecete veche a oraşului, datând de la mijlocul Secolului al XIV-lea. Practic, ceea ce se observă acum în Centrul Vechi este vechiul sigiliu realizat la o scară mărită, la care i s-a adăugat două statui de bronz. Comparând sigiliul (expus acum la Muzeul Judeţean de Istorie) cu lucrarea lui Kadar, observăm aceleaşi elemente principale care îl compun. Sfântul Ştefan, protectorul oraşului, şi doi mineri. De asemenea, luând macheta cu care Kadar a convins juriul, observăm tot trei personaje. Diferenţa este că în miniatura de ipsos cele trei chipuri nu sunt clare. Pentru că o machetă nu prezintă toate detaliile unei lucrări, ci doar stilizarea elementelor principale (aşa cum ne-au declarat mai mulţi sculptori băimăreni).

Ne vine greu să credem că nişte artişti de talia celor prezenţi în comisie au putut fi induşi în eroare şi nu au realizat faptul că una dintre statui îl reprezintă pe Sfântul Ştefan, în condiţiile în care sculptorul Kadar a pornit de la ideea vechiului sigiliu. Unul care are trei elemente, pe care artistul urma să le dezvolte în lucrarea mărită. Prin urmare, ne întrebăm unde este vina artistului aici. Aceea de a reproduce la o scară mărită sigiliul istoric al urbei? Sau este problema că el cuprinde elemente cu specific maghiar? La asta trebuia să se gândească onorabila comisie care a aprobat lucrarea, înainte şi nu acum, după ce i-au atribuit lui Kadar executarea monumentului.

Primăria nu răspunde niciodată

Dincolo de aspectul de fond, rămâne cel al formei. Directorul Direcţiei de Cultură, Ioan Marchiş, ne-a explicat faptul că în prezent, lucrarea nu are avizul ministerului de resort. "Fiind un monument de for public de tip urban, el trebuie să poarte avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor de For Public. De asemenea, avem aici şi un monument istoric de categoria A, care necesită avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. Comisia urmează să analizeze documentaţia depusă şi să avizeze sau nu proiectul. În următoarele două săptămâni, probabil, vom avea o soluţie. În cazul unui răspuns negativ, lucrarea trebuie ridicată", a declarat directorul Marchiş. Întrebarea este cine răspunde pentru lucrarea executată fără aviz. Cu siguranţă, nu artistul. Obţinerea avizelor este o obligaţie care revine beneficiarului, respectiv Primăriei Baia Mare. Reprezentanţii acesteia ne-au declarat doar că în momentul de faţă actele sunt depuse la Minister. "Nu doresc să spun mai multe, decât că documentaţia a fost depusă spre avizare", a afirmat Traian Florea, directorul tehnic al Primăriei. Pe de altă parte, există şi probleme de ordin financiar. În primul rând, pentru asemenea lucrări, Primăria nu este plătitoare de TVA. În schimb, artistul plăteşte TVA pentru materialele achiziţionate. Astfel, din start, cele 6 miliarde sunt cu unul mai puţin. Apoi, banii nu i-au fost viraţi artistului decât pe jumătate. Adică, atât cât au costat materialele. Partea rămasă, de 3 miliarde, urmând a i se da numai în cazul recepţiei finale. Dacă nu va avea loc, sculptorul Kadar este bun de plată. Peste toate acestea, el a fost amendat de Camera de Conturi cu 600 milioane lei, pentru nefinalizarea la timp a monumentului. Asta după ce reprezentanţii Primăriei au verificat în mai multe rânduri stadiul lucrării şi au analizat-o încă din faza în care aceasta se prezenta în lut.

Culmea, nimeni nu a sesizat nimic. Brusc, după începerea scandalului, toate s-au spart în capul sculptorului, acesta fiind obligat a ridica statuia sfântului şi a o modifica după cum i se dictează. Acum, din statuia sa a rămas doar antebraţul şi... mărul discordiei. Din nou, Municipalitatea băimăreană continuă să ne uimească prin propria grijă faţă de bunul mers al lucrărilor în acest oraş. Este jenant modul în care toată vina este aruncată pe sculptorul Karoly Kadar, după ce onorabila comisie dirijată de conducerea Primăriei nu a reuşit nici măcar să obţină avizele de specialitate. Asta fără a mai vorbi de faptul că a decis amplasarea sigiliului oraşului... într-o groapă.

Istoric al peceţii

Vechiul sigiliu al Băii Mari s-a descoperit accidental, în anul 1904, în timpul unor lucrări la o vie aflată în cartierul Valea Borcutului. Cu acea ocazie s-a găsit un vas de lut, în care se aflau mai multe podoabe şi câteva monede. Capacul vasului era format tocmai din tiparul sigiliului mare al oraşului, de formă octogonală şi realizat din argint. Cel mai probabil, el datează din perioada anilor 1350 – 1360 şi prezintă un peisaj de munte, pe culme tronând Regele Ştefan cel Sfânt, patronul spiritual al oraşului. El este înfăţişat încoronat, cu aureolă şi purtând îmbrăcăminte de ceremonie. În mâna dreaptă are un sceptru, iar în cea stângă, un glob cu o cruce. În partea inferioară a muntelui, apare o gură de mină, în faţa căreia se află un miner. Decorul este completat de o pajişte, pe care se află un alt miner, acesta adunând bulgări de minereu, cu ajutorul unei sape. Din datele adunate până acum, sigiliul a fost ascuns în 1567, odată cu asedierea oraşului de către Ioan Sigismund. În prezent, o parte a tezaurului găsit la începutul secolului trecut se află în patrimoniul Muzeului Judeţean.

directorul Barbul - între neştiinţă şi neputinţă

Personal, nu cred că Vasile Barbul este rău intenţionat. E pur şi simplu un incapabil. Un exemplu de director care nu-şi poate depăşi condiţia de neştiutor. Conduce Direcţia de Servicii Publice. Şi atât. Vrea să pară muncitor, şi chiar este pe alocuri, nimic de zis. Şi atât. Este salutat cu apelativul dom' director, pe holurile Primăriei, dimineaţa, de unul, altul, care cum mai are nevoie de o basculă, un asfalt, ceva. Şi atât. În rest, n-are nicio treabă cu administraţia. Veţi zice că am ceva cu el, că mi s-a pus pata. Şi aveţi dreptate. În toţi aceşti ani, de când gestionează, între ghilimele, a se înţelege, problema circulaţiei din Municipiu, nu ne-a arătat decât că se pricepe să dea explicaţii despre modul în care se poate reduce aglomeraţia din oraş. Nimic concret. A introdus o droaie de semafoare, care de care mai tâmpit şi incredibil de prost gândit, al căror efect a fost o aglomerare şi mai mare a autovehiculelor în anumite zone. Arterele nu s-au descongestionat. Din contră. Introducerea unor semafoare a dat naştere unui trafic infernal. Barbul ne dă explicaţii. Ne prezintă studii de trafic să ne arate câte maşinit trec într-un interval orar printr-o intersecţie. O justificare pentru introducerea unui nou semafor. Voi fi din nou rău şi voi spune că trebuie cheltuiţi nişte bani. Firma din Ungaria, că noi stăm slab la electronică, ce asigură funcţionarea semafoarelor, mai are nevoie de câte o lucrare nouă. Iar directorul Barbul e omul ideal, sub conducerea căruia se pot lua cele mai năstruşnice măsuri. Să fiu şi mai rău. Pentru cine cunoaşte bd-ul Decebal, exemplul meu va fi elocvent. Până în urmă cu câţiva ani, singura problemă mai serioasă a zonei era legată de accesul în bulevard, de pe strada G. Coşbuc. Era dificil a vira stânga. Barbul, hop, are soluţia. Un semafor. Bravo, au zis unii. Gata cu aglomeraţia. Greşit. Foarte greşit. Bulevardul s-a aglomerat incredibil de mult. Cum? Simplu. Cei care intră în oraş, pe la Podul Decebal, trebuie să stea la o intersecţie în plus, coada ajungând până pe pod. Asta blochează accesul unor maşini la benzinăria din zonă. Mai mult, unii, o taie prin benzinărie, spre a scurta timpul de aşteptare, punând în pericol pietonii. Apoi, cei care vin dinspre Semilună. Au un semafor în plus, iar după ce stau zeci de secunde la roşu, nu fac decât 50 de m şi se lovesc de un altul, la Podul Decebal. Semafor după semafor, din 50 în 50 de m. Bine, veţi spune, dar măcar are acces în bulevard puhoiul de maşini venit de la Spital. Nimic mai greşit. Urmăriţi cu atenţie, la orice oră din zi, şi veţi vedea că la semafor nu aşteaptă mai mult de 8 - 10 maşini. De cele mai multe ori, doar 4 - 5. Care maşini aşteaptă exact 90 de secunde pentru a vira stânga. Deci pentru cele câteva maşini, aşteaptă multe alte zeci. În plus, foarte frecvent se formează cozi ce se termină în intersecţia de la Meda, blocând accesul de pe strada Dragoş Vodă spre stânga. La asta se mai adaugă şi lebeniţarii care vând direct în stradă şi tacâmul este complet. Evident, nici cu ăştia Barbul nu reuşeşte să facă nimic. Nici măcar să ceară sprijinul Poliţiei pentru a stopa acest gen de comerţ primitiv. În fine, sunt foarte rău, recunosc. Însă nu mă pot opri aici. Barbul se vrea primar. Mi-a şoptit o păsărică, nu spun care, că ar avea sprijin tocmai de la şeful cel mare. Om vedea dacă îl duce mintea pe Barbul până la a conduce urbea. Deocamdată nu este în stare să gândească eficient anumite lucruri simple. Cum ar fi eliminarea stupizeniei de la "Buclă". Un semafor fără noimă. Un semafor lângă un soi de sens giratoriu. Pentru ce? Pentru accesul celor câteva maşini de pe str. Iuliu Maniu. Care ar putea foarte bine vira dreapta, face sensul şi a se înscrie în câteva zeci de secunde (pe care, oricum, le petrec la semaforul actual), pe str. Victoriei, în sensul dorit. Astfel nu ar mai sta zeci de maşini venite de pe mai multe străzi, la semafoarele de la "Buclă". Sper că într-o zi se va renunţa la stupizenia asta. La fel cum sper că Barbul va avea un moment de luciditate şi va realiza că după orele 22, semafoarele trebuie să funcţioneze cu galben intermitent. Să nu mai stea câte o maşină, două, în intersecţie, la miezul nopţii, până se face verde. Iar acum să trec la subiectul de la care am pornit. Închiderea parţială a bd-ului Republicii. În primul rând, în partea sudică, la sensul giratoriu care intersectează Republicii cu Unirii, nu se specifică din capul locului că strada e blocată la câteva zeci de metri mai încolo. Ajungi la Liceul Sportiv, hopa, trebuie să faci dreapta. Străduţe ca vai de mama lor, unde îţi verifici starea suspensiilor de zici că nu-i adevărat. Insişti să ajungi în Republicii, toate ieşirile blocate. Pe străduţele din spatele magazinului Ursus, dezastru. Late de un metru, cu două roţi pe bordura înaltă, cu altele două aproape de maşinile parcate pe respectivele străduţe. Infern. Evident, pe nimeni nu interesează. Să se descurce fiecare cum poate. Partea cea mai gravă e că în intersecţia Republicii cu Traian, semafoarele funcţionează, deşi una dintre căi e blocată. Azi dimineaţă, cineva l-a sunat pe marele director, sesizându-i anomalia. Evident, a fost incapabil să oprească semafoarele. Nu ştiu ce explicaţie legată de Poliţie... Incredibil. Nici măcar atât nu a reuşit să facă. Să oprească nişte semafoare. Iar dacă mai trebuia demostrat ceva, atunci haideţi să vedem nişte imagini surprinse în seara asta în intersecţia respectivă. Semaforul funcţionează, cu accesul în faţă, oprit, prin acele indicatoare galben - roşii. Maşinile sosesc în intersecţie şi se aliniază inclusiv pe banda pentru mersul înainte. Şi maşinile se adună... La verde, dau să meargă, însă... surpriză! Accesul blocat pentru mersul înainte. Era greu să se presemnalizeze cu câteva zeci de metri lucrarea asta, pentru ca şoferii să poată lua măsuri din timp. Se trece la varianta indicată de discul albastru. Disc ce se află dincolo de intersecţie şi nu înaintea ei. Obligatoriu la stânga. Maşinile fac toate la stânga. Inclusiv cele de pe banda de alături. Care au roşu la semafor. Acum ce să aleagă şoferii? Să stea la roşu sau să treacă, din moment ce unii virează deja la stânga? Fac la stânga, deşi au roşu. În final, se face verde şi pentru banda din stânda. Trece o maşină. Că atât a mai rămas. Iar pentru secundele de verde la stânga, când nu trece nimeni, aşteaptă multe alte maşini pe bd. Traian. Cel mai grav lucru în toată povestea este acela că directorul Barbul a fost sesizat în legătură cu aspectele acestea, dar s-a dovedit incapabil să le soluţioneze. Ce e atât de greu să opreşti un semafor? În cel mai rău caz, îl scoţi din priză. La fel cum ar trebui şi Barbul scos din priză şi schimbat.