cu cimitirul în instanţă: s-a judecat cu 35 de morţi

Un caz demn de cartea recordurilor, cu 35 de morţi chemaţi în judecată, a avut nevoie de patru ani pentru a fi corect soluţionat. Un localnic din Vadu Izei a obţinut un teren de 2 hectare, după ce a citat în instanţă foştii proprietari, toţi decedaţi. Unul dintre moştenitori a apelat la instanţa de judecată pentru a-şi primi înapoi cei 14 ari de teren intabulaţi de vecinul său. Recent, Judecătoria Sighet i-a dat câştig de cauză.

 

Un localnic din comuna Vadu Izei a chemat în judecată 35 de persoane decedate. Obiectul procesului a fost acela al recunoaşterii de către instanţă a unui drept de proprietate pe care el l-ar fi obţinut prin uzucapiune. Cu toate că părţile citate erau decedate în urmă cu mai bine de 50 de ani, urmaşii de drept ai acestora nu s-au putut prezenta în instanţă, nefiind citaţi. Un caz incredibil, cu o soluţie la fel de incredibilă. Judecătorul a admis cererea şi i-a dat petentului, Ionel Fodoruţ, câştig de cauză. Surprinzător este şi termenul extrem de scurt în care a fost soluţionat dosarul. Cererea de chemare în judecată a morţilor a fost introdusă în 17 septembrie 2004, iar după mai puţin de două luni, pe 2 noiembrie, judecătorul Ioan Sas s-a pronunţat, admiţând acţiunea şi dispunând intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui Fodoruţ asupra unei suprafeţe de aproximativ 2 ha teren din localitatea Vadu Izei. Nu a contat faptul că persoanele erau decedate, că moştenitorii nu fuseseră citaţi, că într-un răspuns dat de Biroul de Evidenţa Persoanelor Sighet se preciza că în ceea ce priveşte anumite persoane dintre cele 35 citate există date de stare civilă şi legate de domiciliu. Probabil, morţii trebuiau citaţi la cimitir. Judecătorul Ioan Sas a dat o soluţie fulger. La fel de rapidă a fost şi intabularea. Astfel că, între sărbătorile de iarnă, Ionel Fodoruţ s-a trezit proprietarul terenului solicitat.

 

• Un mort cumpărase terenul în 1927

La începutul anului 2005, unul dintre vecinii săi, Mihai Bledea, a aflat că o parte a terenului familiei sale, mai precis o suprafaţă de 14 ari, a fost intabulată pe numele lui Ionel Fodoruţ şi a atacat în instanţă hotărârea judecătorului Ioan Sas. A urmat un şir de procese în care judecătorii sigheteni au menţinut hotărârea anterioară, cu tot absurdul situaţiei. Ajuns şi în Baia Mare, magistraţii Tribunalului au soluţionat diferit dosarul şi au retrimis în mai multe rânduri cauza spre rejudecare Judecătoriei din Sighet. A fost nevoie să treacă patru ani până la o soluţie a instanţei sighetene care să dea câştig de cauză celor care aveau acel teren încă din 1927, fapt atestat printr-un înscris autentic recunoscut în instanţă. La începutul acestui an, Mihai Bledea a câştigat procesul, judecătorii luând act de renunţarea la judecată a lui Ionel Fodoruţ. Acum, în actele de Carte Funciară s-a operat modificarea titularului terenului de 14 ari. Acesta a fost un caz fericit. În ceea ce priveşte alte suprafeţe de teren, obţinute prin citarea celor 35 de morţi în instanţă, acestea au rămas în proprietatea lui Ionel Fodoruţ, moştenitorii celor decedaţi renunţând la a mai apela la instanţa de judecată. Surprinzător este faptul că în toţi aceşti ani, Mihai Bledea nu a apelat la ajutorul niciunui avocat, el prezentându-se singur în instanţa de judecată.

 

• Dispute între vecini

Ionel Fodoruţ a refuzat a comenta raţiunea pentru care a renunţat la proces după atâţia ani. În schimb, el a afirmat că vecinul său l-ar fi ameninţat în grădina din spatele casei şi ar fi lovit-o pe soţia sa, motiv pentru care l-a acţionat în judecată, iar Bledea a fost sanctionat cu o amendă penală de 500 lei. În replică, Mihai Bledea spune că totul a fost o înscenare şi că nu au existat probe în acest sens. Mai mult, a avut martori care susţin că la momentul invocat de familia Fodoruţ, el s-ar fi aflat în altă parte. Acea condamnare penală i-a atras şi pierderea locului de muncă, Bledea fiind angajat al Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Maramureş.

 

• Sas, la CSM

Pe numele judecătorului Ioan Sas s-a depus o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii, Mihai Bledea acuzând modul deficitar în care magistratul a soluţionat acel proces din 2004. În urma acelei sentinţe, fostul angajat al Poliţiei de Frontieră a fost nevoit a cheltui în jur de 400 milioane lei vechi (dovediţi cu chitanţe ale deplasărilor ocazionate de nenumăratele procese). După mai multe acte emise de instituţiile abilitate în a soluţiona astfel de cazuri, în care apar numeroase inadvertenţe şi erori, Ioan Sas a scăpat basma curată. În prezent avocat, Sas a refuzat să comenteze soluţia sa, afirmând doar că ea s-a bazat pe o expertiză topografică.

noul cimitir - între cartier de locuit şi zonă industrială

În cel mult doi ani, cimitirul Horea II va deveni neîncãpãtor. Primãria îsi face planuri pentru deschiderea unuia nou, în spatele Unitãtii Militare, în apropierea Jandarmeriei. Noul amplasament va fi situat între un cartier de locuinte si o zonã industrialã. Reprezentantii municipalitãtii spun cã cele 4 ha de teren alocate cimitirului nu pot primi o altã destinatie din cauza magistralei de gaz si a retelelor curent de înaltã tensiune aflate în zonã. Primele locuri de veci s-ar putea da în folosintã în 2009.

De ani buni, Baia Mare, la fel ca multe alte orase, se confruntã cu criza locurilor de veci. Cimitirele au devenit tot mai neîncãpãtoare, iar autoritãtile încã nu au gãsit o solutie viabilã pentru rezolvarea problemei. În oras existã mai multe cimitire apartinând cultelor religioase importante, toate având deja locurile de veci ocupate. Municipalitatea dispune de un cimitir propriu, însã si acesta este pe cale sã devinã neîncãpãtor. Pânã acum s-au cãutat mai multe variante pentru deschiderea unuia nou, dar terenurile sunt din ce în ce mai putine. Construirea de noi locuinte, extinderea orasului, dezvoltarea zonelor industriale, retrocedarea terenurilor cãtre fostii proprietari, vânzarea, închirierea sau concesionarea unor imobile, toate acestea au fãcut ca identificarea unui loc pentru un viitor cimitir sã fie foarte dificilã. Singura posibilitate s-a gãsit în zona de sud a orasului, între drumul ce leagã Baia Mare de Satu Nou de Jos si viitorul cartier Pintea Viteazu. Punerea în practicã a unui astfel de proiect ar genera o interesantã combinatie între constructiile zonei industriale, blocurile si casele viitorului cartier si un cimitir. Însã autoritãtile spun cã nu avem nimic mai bun. Primãria nu dispune de alte terenuri periferice care ar putea suporta destinatia unui cimitir. În plus, zona aleasã este una care nu permite alt gen de investitii. Magistrala de gaz si retelele de curent de înaltã tensiune fac din terenul respectiv unul ineficient din punct de vedere urbanistic.

• Mafia cimitirelor

Horea II este singurul cimitir detinut în prezent de municipalitate. Deschis în 1994, el are o suprafatã de 4 ha teren, din care 75% este ocupatã. La ritmul în care s-au împãrtit în ultimii ani locurile de veci în acest cimitir (peste 500 de decedati anual), în maximum doi ani, el va fi plin. Horea II este cel mai cãutat dintre cimitirele bãimãrene, din mai multe motive. În primul rând, aici, un loc de veci costã 190 lei, iar unul retinut face 300. Spre comparatie, în spatiile apartinând cultelor religioase, pentru un loc de mormânt se plãteste cam 2.000 lei. Apoi, aici poate fi înmormântat oricine. Municipalitatea nu face discriminãri religioase sau de altã naturã. Sunt înmormântate chiar si persoanele necunoscute sau cele care se sinucid. Si, nu în ultimul rând, conteazã si aspectul rãscumpãrãrii locurilor de veci. Legea, una absolut stupidã si deloc în concordantã cu principiile crestine, prevede faptul cã dupã trecerea unei perioade de 20 de ani de la înmormântare, locul trebuie rãscumpãrat de apartinãtorii defunctului. În caz contrar, administratorii cimitirului pot trece la acordarea acestuia unui alt solicitant. Într-o atare situatie, noul sicriu va fi depus în locul respectiv, dupã ce osemintele au fost în prealabil scoase, sau pur si simplu peste acestea. Este macabru, dar asta e legea pe care o avem. Pânã acum, în cimitirul Horea II nu a fost cazul pentru o astfel de operatiune ciudatã, însã în cimitirele cultelor este o practicã frecventã. Multi dintre apartinãtorii celor decedati se plâng de faptul cã sunt amenintati de administratorii cimitirelor cã în cazul nerãscumpãrãrii la timp a mormintelor, acestea vor fi ocupate de altii. Vesnicele afaceri cu locurile de veci, o mafie a cimitirelor pe care autoritãtile statului nu o pot opri. Probabil nici nu se doreste asta.

• În curând, primele locuri ANL în noul cartier

Ce va cuprinde PUZ-ul cartierului Pintea Viteazu nu se stie decât la nivel macro. Proiectantii si reprezentantii Municipalitãtii urmeazã sã discute detaliile. Rodica Pandi, directorul Directiei de Urbanism a Primãriei, ne-a explicat cã în lucru sunt douã PUZ-uri. Unul priveste respectivul cartier, iar altul, zona industrialã de dincolo de calea feratã. „Cartierul va cuprinde blocuri de locuinte, terenuri pentru case (în special pentru tineri), locuri de joacã, zone sportive si de agrement, spatii publice, unitãti de învãtãmânt etc. De cealaltã parte a cãii ferate, intentionãm sã facem o zonã industrialã (cu spatii de productie, depozitare) si una sportivã, poate chiar un stadion. Pânã la sfârsitul anului, cele douã PUZ-uri trebuie predate”, a afirmat Rodica Pandi. În ceea ce priveste situatia juridicã a terenurilor vizate, aceasta este una ciudatã. Foarte multe dintre ele sunt proprietatea comunei Dumbrãvita, însã se aflã pe teritoriul administrativ al Bãii Mari. De asemenea, o suprafatã destul de mare apartine Unitãtii Militare. Ce se va întâmpla cu aceasta, încã nu se stie. „Avem douã variante. Una cu mentinerea Unitãtii Militare si cealaltã cu mutarea ei într-o alt loc. Asta în functie de optiunea ministerului de resort cu privire la activitatea viitoare a Unitãtii. Acum vedem cã unitãtile militare se desfiinteazã, treptat. Terenurile pe care Municipiul le detine acolo sunt reduse ca suprafatã, dar suficiente pentru a putea avea câteva blocuri ANL, ce vor fi construite cât de repede”, ne-a spus Rodica Brad, secretarul Primãriei. Rãmâne de vãzut cum va arãta zona peste câtiva ani si dacã un cimitir de cel putin 4 ha va da bine între un cartier de locuit si o zonã industrialã. Deocamdatã ne putem doar imagina...

• Functional din 2009

Noul cimitir gândit de primãrie face parte dintr-un proiect mai amplu ce include si cartierul Pintea Viteazu. Amplasamentul viitoarei investitii are ca limite strada Vlad Tepes, bulevardul Republicii (în spatele pietei Sãlãjanca, Unitãtii Militare si Jandarmeriei) si o cale feratã ce duce înspre zona industrialã actualã. Un spatiu de multe hectare de teren nefolosit. În partea sudicã, înspre drumul de iesire din oras si calea feratã, este proiectat cimitirul, cãruia i s-au alocat 4 ha, cu posibilitatea extinderii. În partea nordicã a terenului, în apropierea cartierului Vlad Tepes, va fi o zonã de locuit ce va include blocuri si case. Dar nu numai. Între constructiile viitoare se vor regãsi si unele de utilitate publicã, scoli, grãdinite, sedii de firme, magazine etc. Deocamdatã, totul este în faza proiectãrii, în lunile urmãtoare fiind asteptatã finalizarea Planului Urbanistic Zonal comandat de Primãrie. În ceea ce priveste cimitirul, acesta ar putea fi deschis, cel putin partial, încã din vara anului viitor. Nora Ghetie, directorul Serviciului Public Ambient Urban din cadrul primãriei, afirmã cã totul depinde de bugetul ce va fi alocat pentru 2009. „Investitia este una amplã. Ea va include o capelã, precum si elementele de sistematizare verticalã: drum de acces, alei, împrejmuire, parcãri, alimentarea cu apã, energie electricã si altele. Ca si amplasament este bine. Chiar dacã avem cartierul aproape. În zonã sunt multe retele de tot felul, inclusiv magistrala de gaz si liniile de înaltã tensiune. Nu s-ar fi putut gãsi o destinatie mai bunã. Acum depindem de banii de pe 2009. Dacã îi vom avea, în primãvarã vom putea demara lucrãrile, iar în vara anului viitor, cimitirul ar putea fi functional”, a declarat directorul Ghetie.