poveşti cu Ţânţaşi şi Mohani

Zilele trecute, o ştire locală - Viorica Iancu, fostul director al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, a fost trimisă în judecată de DNA. Nişte găinării legate de acordarea unor prime pentru câţiva dintre angajaţi (care, chipurile, nu li s-ar fi cuvenit) şi realizarea unor studii de sol pentru cei de la Cuprom (pe care i-ar fi favorizat, în sensul prezentării unor date referitoare la poluare mai mici decât cele reale). Nişte fapte de acum câţiva ani. Nu comentez cele întâmplate şi vinovăţia sau nevinovăţia femeii. E treaba altora să o facă. Evident, cu dovezile necesare. Ce m-a frapat la citirea acestei ştiri a fost faptul că ea a apărut tocmai acum. Într-un context în care trimiterea în judecată a lui Iancu apare ca o lovitură sub centură pentru cea care este pe cale să câştige mai multe procese cu Direcţia Argicolă Maramureş. Cum nimic nu este întâmplător, nici trimiterea lui Iancu în judecată nu este întâmplătoare. Să explic puţin contextul, pentru a vă lămuri.

După 2002, o dată cu venirea fostei Alianţe DA la putere, Iancu (un director care şi-a câştigat postul prin concurs, fiind numită în funcţie prin ordin al ministrului agriculturii) nu a mai fost agreată în postul respectiv. Evident, unii sau alţii s-au gândit să-i ia locul, aşa cum s-a întâmplat cu aproape toate instituţiile mai mult sau mai puţin deconcentrate, pe plan local. Însă, în primul rând, au fost vizate instituţiile mai mari şi fotoliile mai puternice. În urmă cu mai bine de un an, în toamna lui 2005, s-a găsit şi primul candidat mai serios. Emil Mohan, obişnuit încă de tânăr să fie doar şef şi nimic altceva (de parcă nu am şti cât a supt în tinereţe de la ugerele GOSTAT-elor bistriţene - dar asta e o altă poveste), a făcut tot posibilul pentru a-i lua locul lui Iancu. A mers pe linie politică, la vremea respectivă, Mohan fiind un onorabil membru al Partidului Conservator, aflat la guvernare. I-a cerut ministrului economiei, Codruţ Şereş, vicepreşedinte al PC, ajutorul şi l-a obţinut. Sub presiunile venite de la Bucureşti, Virgil Ţânţaş, directorul Direcţiei Agricole, în subordinea căreia se află OSPA, a demis-o pe Iancu, pe motive inventate. După care, Ţânţaş a organizat un concurs (cu condiţii de participare aşa ticluite încât doar cine trebuia să poată participa), iar Mohan a fost uns de director. La scurt timp, conservatorii au ieşit de la guvernare, iar oamenii aflaţi în funcţii importante au trebuit să aleagă: fotoliul sau partidul. Cei decenţi şi-au dat demisia din funcţia publică. Profitorii au rămas. A fost şi cazul lui Mohan, care, după ce se dădea mare conservator prin Baia Mare, luptând pentru idealurile partidului (printre care şi funcţia de preşedinte de organizaţie locală), şi-a dat brusc seama că teoria lui Voiculescu nu-l mai reprezintă şi a rămas... director la OSPA. Evident, obţinuse ce dorise.

Au urmat procesele. Iancu a intentat o serie de acţiuni în instanţă îndreptate împotriva Direcţiei Agricole pentru demiterea ilegală, concursul organizat cu încălcarea legii, diminuarea salarială etc. În total, aproape 10 procese. Printre altele, Vigil Ţânţaş s-a trezit şi cu o plângere penală, pentru abuz în serviciu. În cursul anului trecut, procesele au mers, încetul cu încetul, spre o finalitate. Cele mai multe (cu excepţia unuia, care se află în recurs la Curtea de Apel Cluj) au fost câştigate de Iancu. Practic, doar timpul o mai despărţea pe fosta directoare să fie repusă în funcţie. Şi atunci... show time. Ţânţaş trebuia să răspundă în faţa legii pentru abuzurile comise (dictate, de altfel, pe linie politică), iar Mohan... să-şi găsească un alt partid care să-l cadorisească şi pe el cu o funcţie. În aceste momente grele pentru cei doi, prinşi între dosare penale şi procese civile pe cale să le piardă irevocabil, au găsit soluţia salvatoare: DNA, zis bau-bau, care să o "ajute" pe Iancu să se mai gândească înainte de a mai intenta un proces.

Este foarte clar ce se va întâmpla. Se va merge pe un troc de genul următor: nu ai ce să faci, oricum iei câţiva ani la mititica, probabil cu executare, aşa că revino-ţi; lasă glumiţele cu plângerile penale şi procesele şi vezi-ţi de treaba ta sau, ca să fim şi mai siguri, dă-ţi demisia sau pensionează-te. Practic, o ofertă pe care Iancu "nu o poate refuza". Şi uite, aşa, toate bune şi frumoase, cu Ţânţaşi şi Mohani zburdând veseli pe plaiurile sfidării legii. Parcă îl şi văd pe Mohan înscriindu-se, anul acesta, aşa, cam după alegeri, într-un partid aflat la putere. Sau, ca din întâmplare, în cel cu scorul cel mai bun la localele de la noi.

Pariez cu oricine că trimiterea în judecată a lui Iancu se va îngropa în uitare, iar, pe de altă parte, procesele sale cu conducerea instituţiei şi a Direcţiei vor lua o altă întorsătură.