crimele din mica italie (din categoria, cinematograful de artă)

Borşa. Între Sărbători. Banal. Zi de iarnă. Nici nu ninge, nici nu se arată. De frig, nu e cald deloc. Medicii încep să numere. Unu', doi, trei... se ajunge la 30. Şi nu e gata ziua. "S-au bătut cu lanţuri, maică!", spune o infirmieră mai în vârstă. Ştie ea ce ştie. Şi tot personalul se blochează la ultimul etaj. Măcar de Sărbători să aibă linişte. Că au unii ceva de împărţit... Treaba lor. Tot timpul au. Şi asta ce legătură are cu un pacient venit cu un ciob de sticlă destupată în ochi? Sau cu lelea Şofronă alunecată pe gheaţă? Niciuna. S-a nimerit să fie vreunul în zonă? Nicio boală, o încasează cu ceilalţi. Nu se mai face diferenţa dintre agresor, victimă, pacient. Toţi sunt una. Un lanţ, un geam spart, o căpăţână crăpată. Ca nimic. Doar sunt Sărbători. Iar de Sărbători merge şi un drift. În plină stradă. Suntem la Borşa şi aici se poate orice. Alţi internaţi. Alţi loviţi de o Tatră. Se termină schimbul. Se eliberează etajul. Medicii au scăpat. Nu ca de fiecare dată. Au fost ierni când au încasat-o rău. Motivul? Hm, parcă mai contează? Avantajul e că urmează Boboteaza. Toţi credincioşii o aşteaptă. Dacă iese rău, Leşcă e acolo. Îi spovedeşte pe toţi. E procurorul "evanghelie" şi toţi cred în el. Amin!