gazzetarul

am lansat gazzetarul.ro

2009-05-02T00:53:00.004+03:00

Dragi prieteni, după cum unii aţi aflat deja, am trecut pe un nou blog şi, implicit, pe o nouă platformă. Wordpress e mai flexibilă şi se pretează mai bine la ceea ce doresc să fac. Vă aştept pe gazzetarul.ro, unde voi posta regulat, şi chiar mai des decât aici.

corin, omul momentului în media maramureşeană

2009-04-28T23:53:00.007+03:00

Subiectul săptămânii în media locală este surpriza pregătită de Corin Cherecheş. O adevărată lovitură, foarte inspirată, după părerea mea, care în aste vremuri de criză vine să îi consolideze definitiv poziţia (dacă mai era nevoie), în Maramureş. Cu siguranţă, ceea ce înseamnă media se va schimba. Luna mai va aduce încă două schimbări majore pe care puţini le anticipau. De forţă. Pentru un trust puternic. Fără niciun fel de concurenţă. Pe plan local, cei care mai făceau palide eschive de genul "eu cu voi nu stau de vorbă, că mă descurc în altă parte" vor avea o surpriză neplăcută. În altă parte va fi un teve cu 200 de telespectatori. Maxim. Pe plan regional, Corin a ieşit în faţă atunci când media o duce mai prost. Nici dacă îşi alegea momentul, nu putea găsi unul mai potrivit. Gândită de multă vreme, regionalizarea se va materializa într-un concept care promite. Promite şi ţinteşte mai sus. Peste două luni se împlineşte un an de când lucrez cu Corin. Şi acum îmi dau seama câtă răutate se răspândeşte pe la colţuri, din partea unor frustraţi, evident, în legătură cu acest om. Tot soiul de ghicitori în zaţul de cafea, care alimentează acustic o bârfotecă ambulantă, purtată din gura unuia în urechea altuia. Că vinde AXA, că nu mai are oameni, că s-a săturat de presă, că are probleme nu ştiu din care... Acum, Corin e omul momentului în presa maramureşeană. Şi, foarte curând, în cea regională. Iar acesta e doar începutul.

Justiţie! Sau ne facem singuri dreptate

2009-04-27T23:11:00.002+03:00

Imediat după uciderea fetiţei de şase ani, pe o trecere de pietoni din cartierul Ferneziu, reacţia rudelor nu a întârziat să apară. Aparţinătorii victimei cer justiţiei să-l condamne pe şofer. În caz contrar, îşi vor face singuri dreptate. Unii ameninţă chiar că îl vor ucide pe şofer, indiferent de consecinţe.

În cursul săptămânii trecute, un grav accident soldat cu moartea unei fetiţe de numai şase ani, s-a produs în cartierul Ferneziu, al Băii Mari. În timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni, împreună cu alţi copii, fetiţa a fost lovită de o maşină. Din spusele martorilor oculari, şoferul conducea cu o viteză foarte mare. Din această cauză, el nu a putut evita accidentul. Astfel că fetiţa a fost pur şi simplu spulberată de autoturism. Imediat, la faţa locului au venit rudele copilului. În mare parte, ţigani, aceştia au intrat în conflict cu şoferul şi un pasager al autovehiculului. Puţin a lipsit ca disputa să se lase cu alte victime. A fost nevoie de intervenţia jandarmilor pentru a linişti spiritele. Acum, la câteva zile de la accident, rudele fetiţei neagă faptul că ar fi încercat să îl linşeze pe şofer şi afirmă că fratele făptuitorului ar fi sărit să o lovească pe mama fetiţei, fapt care a dus la o reacţie agresivă din partea aparţinătorilor victimei. „Presa a spus că am încercat să îl linşăm pe şofer. Nu-i adevărat. Noi am reacţionat după ce un băiat din maşină, frate de-al şoferului, a sărit să o lovească pe mama fetiţei. Atunci s-a agitat toată lumea”, a declarat unul dintre unchii fetiţei. „Păi, cu copilul mort pe drum, să sară la mama sa? Şi fratele lui să o lovească pe femeie cu picioarele? Şi acum ne bagă tot pe noi că ne-am revoltat”, s-a întrebat Minerva Suci, bunica victimei. „A avut curajul să se lege şi de sora mea, de mama fetiţei. A înjurat-o şi a vrut să dea în ea. Am înţeles că a fost ucidere din culpă, dar să nu sară la bătaie”, a spus Vasile Andrei, unul dintre aparţinători.

„Vrem dreptate!”

Tot ce îşi doresc rudele fetiţei, acum, este ca justiţia să facă dreptate, condamnându-l pe cel vinovat. Acestea cer pedepsirea şoferului. Altfel, ameninţă că îşi vor face singure dreptate. „A mers la cantină cu mai mulţi copii. Când s-a întors, copiii au traversat pe la trecerea de pietoni. El venind cu viteză, ea s-a oprit. A avut 130 de km la oră. A lovit-o, a călcat-o cu roata şi a tras-o după maşină. A zdrobit-o cu totul. Vrem să fie condamnat şi tras la răspundere. Dacă nu se va face dreptate, o să facem noi. Cum a murit ea, o să moară şi el. Îl prind pe stradă şi îl omor. Să-mi dea 20 de ani. Măcar ştiu o treabă. Mi-a fost nepoată şi eu am crescut-o”, a afirmat Tibor Radu Suci, unchiul victimei. Cât despre împăcarea părţilor, nici nu poate fi vorba. Ţiganii declară că şoferul le-ar fi propus o sumă, pentru cheltuielile de înmormântare. Şi atât. Fapt cu care rudele victimei nu sunt de acord. „Acum ne tot sună, că ne dă 14 milioane. Nu ne trebuie banii lui. Că viaţa unui copil nu poate fi plătită. Că m-am chinuit de l-am crescut”, a afirmat Minerva Suci, bunica fetiţei. Deocamdată, pe numele şoferului s-a întocmit dosar penal, acesta fiind cercetat pentru ucidere din culpă.

„Nu s-a văzut nici urmă de frânare. Nimic. A luat-o din plin. La viteza aceea, a omorât-o pe loc”, Minerva Suci, bunica victimei

Miliardele unei Realizări Fără Noimă

2009-04-26T23:45:00.005+03:00

Cu 17 miliarde lei, chiar vechi să fie, se pot face multe. E suficient să ne gândim că ajung pentru 3 – 4 case şi avem măsura valorii acestor bani. Ei, bine, 17 miliarde lei a cheltuit Municipalitatea pentru investiţia din părculeţul de la RFN, din Baia Mare. La aşa purcoi de bani dat cu largheţe din bugetul local, ne-am aştepta să avem şi o realizare pe măsură. Totuşi, ea dezamăgeşte aproape din toate punctele de vedere. Apa bălteşe pe trotuare, iar lucrările de renovare sunt în toi, mai ceva ca la o lucrare veche de zeci de ani.

Modul în care Primăria Baia Mare a cheltuit 17 miliarde lei, pentru realizarea părculeţului de la RFN este o sfidare la adresa cetăţenilor. În primul rând, lucrarea este atât de prost executată, încât nu au trecut decât câteva luni de la finalizarea acesteia şi deja se lucrează la renovare. Apoi, nu este deloc eficientă. Nici pentru copiii veniţi să se joace în părculeţ şi nici pentru adulţii care caută un loc de linişte preţ de câteva minute. Nu există un loc în care să te poţi adăposti de soare sau de ploaie. Nimic. Doar nişte elemente metalice decorate cu puţin lemn. Care duce cu gândul la un părculeţ mai modern, dar deloc pe gustul celor care au nevoie de confortul şi liniştea parcului respectiv. În al treilea rând, celebra fântână arteziană este gândită şi executată greşit, fapt pentru care o bună parte din apă ajunge pe trotuar, inundându-l până la stradă. Tot o baltă şi un noroi. De asemenea, ingenioasa realizare a Primăriei stârneşte reacţii negative din partea majorităţii celor care frecventează acel parc. Doar cuvinte critice la adresa celor care l-au conceput şi realizat. Privind partea pozitivă, lucrarea are şi elemente interesante, mai deosebite faţă de altele de acest gen. Luminile dau un farmec aparte, înscrise fiind într-un decor simplu şi modern. Dar nimic mai mult. Deloc util şi nicidecum realizat pentru cei care au cu adevărat nevoie de el.

Miliarde mâncate de vânt

Dacă nici 17 miliarde nu ajung pentru a realiza ceva modern şi în acelaşi timp pe gustul majorităţii cetăţenilor din acea zonă, e grav. Şi e şi mai grav atunci când lucrarea este atât de prost realizată încât necesită reparaţii încă de la darea în folosinţă. Comentariile celor care şi-au făcut o obişnuinţă din a merge după amiaza în părculeţul de la RFN sunt elocvente. „Nu arată nicicum. Nu-mi place deloc. Asta nu-i treabă. O fost un pom frumos, l-o tăiat. Eu am tensiunea peste 200. Niciun pic de umbră să stăm de soare. Iar când vine căldura mare, unde stau babele bolnave cu capul? Nici cu apa asta nu-i treabă. Nu ştiu cum au făcut, dar vine toată pe noi”, spune o femeie în etate. Imediat, este completată de vecina ei de bancă. „Aia cine plăteşte? Noi. Trage din pensie.” În discuţie intervine şi o a treia: „Mai bine lăsau cum o fost şi cheltuiau banii ăia pentru altceva. Era aici un cireş, mâncam cireşe. Amu mâncăm... vânt. În alte părţi au făcut loc de joacă pentru copii. Aici nu au unde se juca.” O putem contrazice? Nu. Întrebarea este de ce s-au tăiat frumoşii cireşi din acel părculeţ. Probabil nu vom afla niciodată. La fel cum nu vom înţelege ce a fost în capul acelora care au conceput fântâna arteziană. „Asta nu aşa trebuia făcută. Altfel, sub o altă formă, nu să împrăştie apa încoace. Se iroseşte aiurea. Nu e normal să curgă pe trotuar. E plin de apă, e ud pe jos. Zic eu că putea ieşi altceva”, spune o bunică ieşită în parc alături de nepoţica sa.

Nici cireşul, nici ciuperca

În locul unui cireş mare s-au pus bănci, încadrate de câteva elemente metalice, având în partea superioară stinghii din lemn. Patru persoane în etate dau o tură de cărţi. Cum nu au unde să le aşeze, pentru că în mijloc nu este nici măcar o măsuţă, le pun în palma unuia dintre ei. „Aici numa în bătaie de joc o făcut totul. În loc să facă un acoperiş frumos, să pună bănci. Au tăiat cireşii de aici. Nu e adăpost pentru umbră sau ploaie. E normal să fie aşa, cum să nu? La noi e normal. Unde aţi văzut să meargă bine lucrurile? La noi tăte-s pă invers. Asta-i bătaie de joc, pe cuvântul meu, dacă nu”, spune unul dintre cei care ia parte la jocul de cărţi. Un altul, afirmă că iniţial, a fost vorba despre un alt proiect, cu o zonă acoperită. Din motive necunoscute, s-a renunţat la el. „Au fost aici şi consilieri care s-au angajat că vor reglementa treaba asta. Sunt neserioşi. Chiar primarul Anghel a fost aici. Nu ne-a făcut proiectul iniţial, cu care am fost de acord. Că era sub forma unei ciuperci mari, cu nişte mese. Era frumos, dar nu l-au mai făcut”. Probabil acel proiect s-ar fi apropiat prea mult de valoarea de 17 miliarde, iar câştigul de pe urma realizării sale ar fi fost prea mic. Aşa, investiţia a fost mai profitabilă. Pentru oricine altcineva, dar nu pentru cetăţeni.

„Nu au făcut un pic de bordură la fântâna aia. Vin copiii, numai în apă stau şi sunt tot uzi. Şi mai beau şi apă de acolo”, trecător.

inserv-iabili în criză

2009-04-26T23:19:00.005+03:00

Macarale, macarale, râd în soare, argintii... Aşa suna cântecul. Dar nu e râsul lor. Cei de la Inserv, care prestează de zor cu enşpe macarale care mai decare să ridice mallul Gold Plaza, din Baia Mare, au probleme serioase. Muncitorii lucrează mai mult din pasiune, cam ca şi fotbaliştii de la FC Baia Mare. Cică sunt plătiţi cât să nu moară de foame. Începute în toamnă, problemele s-au acutizat pentru Inserv. Să vedem cât mai rezistă muncitorii (care sunt pe macareale inclusiv duminca) fără a fi plătiţi după lucrul prestat.

Nu e singurul caz de firme cu ştaif care nu reuşesc să-şi plătească nici măcar angajaţii. Celebra CIMP, vândută la timp de actualul subprefect Alexandru Cosma, îşi lasă salariaţii fără bani. Victor Butean, cel care deţine şi AZUR SA, dovedeşte că şmecheriile învăţate în Bucureşti, pe vremea când gestiona problema gripei aviare, la Ministerul Transporturilor, caz ajuns la DNA, se pot aplica foarte bine şi în teritoriu. Chiar în cursul săptămânii trecute, mai mulţi angajaţi ai CIMP s-au revoltat, nemulţumiţi fiind de faptul că nici măcar de Paşte nu au fost plătiţi. Ce să faci? E greu cu criza asta... Mai ales că unii o folosesc drept scuză.

Becali de Maramureş i-a sechestrat pe hoţii care l-au prădat

2009-04-23T23:27:00.002+02:00

Liderul filialei judeţene Maramureş a partidului condus de Gigi Becali afirmă că a avut parte de un episod similar cu cel care a dus la arestarea finanţatorului Stelei. În timp ce îi sustrăgeau materialele de construcţie aflate pe un teren din comuna Recea, el i-a surprins pe hoţi, după care i-a reţinut timp de două ore, până la sosirea poliţiştilor. Spre deosebire de Gigi Becali, care pentru sechestrarea celor ce i-au furat finanţatorului Stelei autoturismul, a ajuns după gratii, Emil Ambruş a scăpat fără dosar penal.

Nu doar Gigi Becali a recurs la reţinerea celor care i-au furat maşina de 100 mii euro. Un alt lider al PNG, preşedinte de filială, a trecut printr-o scenă asemănătoare. În urmă cu câteva luni, Emil Ambruş, preşedintele filialei Maramureş a PNG, a fost prădat de hoţi. Aceştia s-au arătat interesaţi de materialele de construcţie depozitate de Emil Ambruş pe un teren al acestuia din comuna Recea. Până la sosirea oamenilor legii, el s-a văzut nevoit a-i sechestra pe hoţi timp de câteva ore. Acesta a declarat că a fost căutat de hoţi în mai multe rânduri, fapt pentru care s-a hotărât să stea de pază, împreună cu soţia sa, pentru a-i surprinde pe cei care l-au predat. „Cu o seară înainte mi-au furat generatorul şi o grămadă de scule de acolo. A doua zi, a stat soţia de pază şi m-a sunat, să merg repede, că erau acolo. Am ajuns şi i-am prins, după ce au apucat să încarce nişte scândură de acolo. Şi am fost obligat să îi ţin două ore, pentru că Poliţia din Recea nu avea maşină cu ce să vină. Am sunat şi am anunţat furtul respectiv, însă poliţiştii mi-au răspuns că nu dispun de maşină. Am întrebat Poliţia: pot să vin după dumneavoastră. Dar era riscul să fugă hoţii de lângă mine, până mă duceam după ei. Am zis că îl sun pe băiatul meu, să vină el să îi aducă. Mi-au răspuns că vor găsi o maşină, să meargă. Şi au împrumutat o maşină, să-i ducă pe hoţi”, ne-a relatat Ambruş.

Să vină, să mă aresteze!

Emil Ambruş nu are nicio emoţie în ceea ce priveşte eventualele urmări ale prinderii şi reţinerii hoţilor, cu toate că preşedintele PNG Gigi Becali a sfârşit-o după gratii. „Să vină, să mă aresteze domnii procurori, că le spun eu la tuioşi de ce i-am sechestrat”, a spus preşedintele PNG Maramureş. Acesta a mai declarat că până la sosirea oamenilor legii, hoţii nu au avut nimic de spus. Abia când Poliţia a ajuns la faţa locului, aceştia s-au dovedit agresivi şi l-au ameninţat pe Ambruş. Până la urmă, totul s-a terminat la Poliţie, unde celor implicaţi li s-au luat declaraţii scrise. Început în forţă, episodul prădării lui Emil Ambruş s-a stins după câteva luni. În repetate rânduri, acesta a fost chemat la Poliţie, pentru alte declaraţii. Şi atât. Sătul să dea cu subsemnatul, Ambruş a renunţat la plângerea depusă. Astfel, autorii au fost scoşi de sub urmărire penală şi totul s-a încheiat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În opinia preşedintelui PNG, există o singură soluţie pentru pedepsirea infractorilor prinşi în flagrant. „Ca în Vechiul Testament, când îl prinzi pe hoţ, îi tai mâna. Ochi pentru ochi, dinte pt dinte. Numai aşa se poate în ţara asta”, afirmă Emil Ambruş.

Un proces înscenat şi o moarte profeţită

2009-04-18T09:07:00.005+02:00

Un post pentru cei care, în aceste zile, se gândesc şi la altceva decât la mâncarea şi băutura de pe masă. Vă propun 15 minute de relecţie asupra unor aspecte din ultima zi a vieţii Mântuitorului.

Au trecut aproape două mii de ani de la răstignirea lui Iisus Hristos pe cruce, însă amintirea morţii şi învierii Sale sunt vii în conştiinţa creştinilor de pretutindeni. În calendarul tuturor confesiunilor, Sărbătoarea de Paşte reprezintă cel mai important moment al anului. Jertfa Fiului lui Dumnezeu ne aduce pace în inimi şi apropierea de cele sfinte. Lucrarea sa de trei ani şi jumătate, în mijlocul poporului evreu, a avut un sfârşit tragic. Dar tocmai datorită acestuia, oamenii au şansa mântuirii. Primindu-l pe Hristos în inimă, păcătoşii se întorc la Dumnezeu. Aceasta este singura cale prin care ne putem apropia de Cel care ne-a creat. „Căci este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos” (1 Timotei, 2:5)

Misiunea Mântuitorului nu a fost una uşoară. Mereu, liderii religioşi ai iudeilor, au încercat să-l obstrucţioneze în lucrarea Sa. Din punctul lor de vedere, Iisus reprezenta un pericol pentru popor. Chiar ei înşişi îşi simţeau ameninţată poziţia, Mântuitorul adresându-le caracterizări deloc măgulitoare. „Mormintele văruite”, aşa cum i-a numit El pe capii naţiunii lui Israel, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-l omorî. Însă nu a fost uşor, pentru că fiul dulgherului din Nazaret era preţuit de popor. Oamenii simpli îi sorbeau predicile, alinându-şi sufletele cu ascultarea acestora. Blândeţea, smerenia, frumuseţea caracterului, purtarea simplă şi vorba înţeleaptă i-au atras simpatia celor care vedeau în el un potenţial rege al evreilor. Unul care, cu dibăcia Sa, i-ar fi scos de sub jugul roman, care apăsa atât de greu peste urmaşii lui Avraam. O naţiune care uitase de mult vremurile prosperităţii din timpul domniei lui Solomon şi faptele de vitejie ale armatelor conduse de David. Iudeii aveau nevoie de cineva care să le apere interesele şi care să le negocieze poziţia înaintea Cezarului. Însă nu pentru asta a venit Iisus. Ar fi fost o misiune mult prea neînsemnată. El a venit nu pentru o eliberare vremelnică de sub asuprirea romană, ci pentru eliberarea din robia păcatului. Şi nu doar a unei naţiuni. Ci a întregii omeniri. Însă, cu toate că erau în aşteptarea unui eliberator, iudeii acelor vremuri l-au respins. Biblia ne spune că: „a venit la ai Săi, dar ai Săi nu l-au primit”. Mai mult, l-au trimis la moarte precum pe un tâlhar, răstignindu-l pe cruce. În acest fel, s-au împlinit mai multe profeţii menţionate în Vechiul Testament, care oferă chiar o serie de detalii privind momentul prinderii, judecării Mântuitorului şi sacrificării sale pe Dealul Golgotei. Şi toate acestea, în urma unui proces nedrept, înscenat de conducătorii clerului din Ierusalim.

La baza crucificării Sale, a stat un proces nedrept, urmat de o condamnare fără suport. Chiar şi pentru acele vremuri, pedeapsa aplicată lui Iisus trebuia acoperită din punct de vedere juridic. Totuşi, atât liderii religioşi ai evreilor, cât şi romanii, au încălcat normele de procedură, pentru a-l găsi vinovat cu orice preţ. La începutul erei creştine, Iudeea era o provincie romană, evreii fiind supuşi unui regim de asuprire severă. Aceasta era condusă de un procurator, numit direct de Cezar, care avea puterea administrativă, militară şi juridică deplină. Provincia, una în care romanii avea mereu de furcă din cauza numeroaselor revolte populare, tolera şi instituţii contrare dreptului roman. Conducerea de la Roma a acceptat acest compromis, recunoscută fiind îndârjirea cu care popoarele orientale luptau pentru apărarea dreptului la libertate.

Spre deosebire de romani, evreii aveau un cu totul alt sistem juridic. Fiind un stat teocratic, în Israel jurisdicţia era apanajul clerului, iar procesele erau judecate în numele lui Dumnezeu. Infracţiunile de ordin religios erau soluţionate în Sanhedrin, un soi de tribunal suprem al vremii, compus din 71 de preoţi şi cărturari, condus de marele preot. Hotărârile acestuia trebuiau confirmate de procuratorul roman. Marele Sanhedrin judeca procesele de idolatrie, de profeţie mincinoasă, blasfemie etc. Legea dată prin Moise, la Muntele Sinai, pedepsea blasfemia sau hulirea numelui lui Dumnezeu, cu moartea. Proba se făcea prin depoziţiile a cel puţin doi martori, iar declaraţia învinuitului nu era suficientă. Procesele se terminau în ziua în care începeau, iar condamnarea se pronunţa în ziua următoare. De cealaltă parte, dreptul roman avea o procedură diferită. Principala probă era mărturisirea. În acest caz, se renunţa la argumentele martorilor. Cele mai grave infracţiuni erau cele îndreptate împotriva conducerii Imperiului şi se sancţionau cu pedeapsa capitală. În provincia Iudeea, Procuratorul avea independenţă completă cu privire la sancţiunea condamnatului şi putea aproba sau respinge hotărârea Sinedriului.

Niciuna dintre cele două mari grupări religioasele din societatea iudaică a vremii nu au privit cu ochi buni misiunea lui Iisus din Nazaret. Fariseii au fost acuzaţi de Mântuitor că pun litera legii mai presus decât spiritul acesteia, iar saducheii, aristocraţi severi şi cruzi, au fost criticaţi pentru faptul că erau mai degrabă interesaţi de obţinerea unor venituri de pe urma afacerilor prospere desfăşurate din jurul templului. În timpul celor trei ani şi jumătate ai misiunii sale, Iisus a fost supus unor atacuri verbale şi întrebări viclene venite din partea reprezentanţilor clerului. Este celebru răspunsul dat acestora la întrebarea privind birul pe care evreii îl datorau Romei: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. O replică la care cu siguranţă nu se aşteptau. Ei sperau că Iisus va da un răspuns fără echivoc. Menţionarea doar a Cezarului, le-ar fi oferit iudeilor şansa să-l acuze de nerespectarea legii mozaice, iar refuzul plătirii birului către Imperiu, i-ar fi atras încălcarea legii romane. Fiul lui Dumnezeu, însă, le-a oferit o lecţie. De aceea, nu e de mirare că răspunsuri precum acestea dăinuie peste generaţii. Iritaţi de răspunsurile Sale, preoţii au încercat să-l prindă pentru a-i înscena un proces. Prilejul favorabil s-a ivit în noaptea de 14 nisan (prima lună evreiască), în grădina Ghetsimani, când Iuda şi-a trădat Învăţătorul prin celebrul sărut. Alături de apostolii Săi, Iisus a luat parte la ultima Sărbătoare a Paştelor. Pesahul, reprezenta pentru evrei cel mai de seamă eveniment al anului, care le reamintea de momentul eliberării lor din robia egipteană. După consumarea mielului, a azimilor, a ierburilor amare şi a rodului viţei, Mântuitorul, însoţit de trei dintre ucenici, Petru, Iacov şi Ioan, s-a îndreptat spre celebra grădină de măslini, situată de cealaltă parte a pârâului Chedron, un loc unde Iisus obişnuia să se retragă, pentru rugăciune. Cu toate că nu era înarmat, peste el au tăbărât mai mulţi ostaşi trimişi de preoţii cei mai de seamă, cărturari şi bătrâni. Nu a fost chip să le opună rezistenţă. Şi nici nu intenţiona acest lucru. Ştia că sosise ceasul pentru sacrificiul suprem.

După arestarea Sa, Iisus a fost dus în faţa fostului mare preot, Ana, instigatorul mişcării de prindere a Mântuitorului. A urmat episodul înfăţişării înaintea Sinedriului întrunit noaptea, în casa marelui preot Caiafa. Un personaj foarte puternic, ale cărui hotărâri respectau voinţa socrului său, Ana. Numărul participanţilor nu este cunoscut, însă, cel mai probabil, acesta a fost mai mare de 23 (minimul cerut de normele de procedură). Din Sinedriu au lipsit nume precum Nicodim sau Iosif din Arimateea, care l-ar fi susţinut pe Iisus. Contrar regulilor, procesul a început cu ascultarea martorilor acuzării, apropiaţi ai lui Caiafa - „Sinedriul căuta martor mincinos împotriva lui Iisus, ca să-l omoare” (Matei 26, 59). Singura lor acuză a fost aceea că l-au auzit pe Mesia spunând că ar putea ridica templul în trei zile. Ceea ce nu era suficient de grav. Încălcând procedura de ascultare a martorilor apărării (care nu erau de faţă şi nici nu ar fi fost primiţi), Caiafa a recurs la o acuzaţie directă adusă Mântuitorului: „Te jur pe Dumnezeu cel viu, să ne spui de eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 26, 23). Prin lipsa sa de obiectivitate, Caiafa a încălcat elementarul principiu al prezumţiei de nevinovăţie. La răspunsul afirmativ dat de Iisus, Caiafa a recurs la sfâşierea veşmintelor pieptului, gest specific celui care auzea de moartea unei rude sau a unei blasfemii. Teatral, Caiafa a impresionat membrii Sinedriului, a căror sentinţă nu putea fi decât condamnarea la moarte, pentru „hula lui Dumnezeu”.

După un proces a cărui sentinţă se ştia înainte, cu Sanhedrinul convocat în toiul nopţii, fără respectarea procedurii penale, Caiafa nu îl putea executa pe Mesia decât cu acceptul procuratorului Pilat din Pont. Ştiind că blasfemia nu era incriminată de legea romană, clerul a recurs la un alt şiretlic. L-au acuzat fără dovadă pe Iisus înaintea lui Pilat de: răzvrătirea poporului, încurajarea evreilor la neplata birului faţă de Cezar şi autointitularea Sa ca Hristos, Împăratul Iudeilor. Ultima acuzaţie era şi cea mai aspru pedepsită, din punctul de vedere al Imperiului. Caiafa ştia că uzurparea titlului de Împărat era în lumea romană cea mai gravă crimă politică, pedepsită cu moartea. Însă, după interogatoriul lui Iisus înaintea lui Pilat, procuratorul a dat un răspuns decepţionant pentru oamenii lui Caiafa: „Eu nu-i găsesc nici o vină”, completând că Irod, tetrarhul Galileei, este cel în măsură să-l judece. Viclean şi calculat, Irod şi-a dat seama imediat de nevinovăţia Mântuitorului şi de eventualele efecte pe care le-ar cauza cu uciderea Sa, refuzând să dea un verdict. La fel ca şi Pilat, el a nu a dorit să verse sânge nevinovat doar de dragul solicitării cărturarilor şi fariseilor. Dezamăgiţi că Irod, un evreu din acelaşi neam cu membrii Sinedriului, nu a recurs la condamnarea lui Iisus, oamenii lui Caiafa au revenit la Pilat. Realizând că era prins între a face o nedreptate şi a se confrunta cu o revoltă populară iniţiată de preoţii iudei, procuratorul roman a propus pedeapsa bătăii, în speranţa că va linişti mulţimea adunată de preoţi înaintea pretoriului său. După cele 39 de lovituri care i-au slăbit mult puterile trupeşti ale lui Iisus, preoţii tot nu au fost satisfăcuţi, solicitând răstignirea Sa.

Uitând că are tot dreptul în a lua singur decizia, Pilat a recurs la o ultimă încercare, propunând poporului să aleagă între eliberarea lui Iisus şi Baraba, un criminal evreu. A fost ales Baraba, moment în care preoţii evrei l-au şantajat pe Pilat că dacă nu-l va condamna pe Iisus, îl vor acuza înaintea lui Cezar. Pilat a cedat şi a admis răstignirea lui Iisus, după celebrul gest al spălării mâinilor. În acest fel s-a încălcat legea romană, care stipula că dovezile principale erau mărturisirea şi depoziţiile martorilor. Ori acestea au lipsit cu desăvârşire. „Ibnis in crucem!” (Răstigniţi-L!) au fost cuvintele lui Pilat, cele care-au pecetluit condamnarea plănuită de capii religioşi evrei. Nu este deloc întâmplător faptul că Iisus a murit tocmai în ziua şi la ora când evreii înjunghiau mielul pascal. În acest fel, Mântuitorul a devenit „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1, 29).

Cărţile Vechiului Testament cuprind indicaţii precise referitoare la trădarea, prinderea, judecarea nedreaptă şi răstignirea Sa. Profeţiile respective nu au fost înţelese la momentul scrierii lor, dar ele au devenit limpezi după împlinirea acestora. Iuda a avut un târg cu preoţii iudei. El urma să primească 30 de arginţi pentru trădarea Învăţătorului. Ceea ce s-a şi întâmplat. Ulterior, însă, Iuda Iscarioteanul, cuprins de regrete, a înapoiat banii clerului iudeu. Acesta nu a dorit să accepte banii, gândind că arginţii au reprezentat preţul uciderii unui om, aşa că au cumpărat o bucată de teren, numită Ţarina Olarului, unde au fost îngropaţi străinii. Faptul acesta a fost anticipat de profetul Zaharia: „Şi mi-au cântărit simbria mea – 30 de arginţi. Atunci, a grăit Domnul către mine: aruncă-l olarului preţul acela scump cu care eu am fost preţuit de ei. Şi am luat cei 30 de arginţi şi i-am aruncat în visteria templului Domnului, pentru olar”. (Zaharia, 11:11-13) Împăratul David, în psalmii săi, ne aminteşte de martorii acuzării. „Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei. Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire”. (Psalmul 109, 12) Acelaşi David ne-a oferit detalii privind moartea pe cruce a Mântuitorului. Parcurgând anumite pasaje, parcă revedem filmul crucificării lui Iisus şi batjocura la care a fost supus din partea celor ce au asistat la moartea Sa. „Am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-L iubeşte! Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele. Toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc. Îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea”. (Psalmul 22) „Ei îmi pun fiere în mâncare şi când mi-e sete îmi dau să beau oţet.” (Psalmul 69.21) O înşiruire impresionantă de amănunte, confirmate ulterior în descrierile prezente în Evanghelii. Inclusiv acelea referitoare la faptul că niciunul dintre oasele lui Iisus nu a fost zdrobit. În general, decesul celor crucificaţi survenea în urma asfixierii, pe fondul atârnării sub greutatea corpului. Însă, nu întotdeauna cei răstigniţi decedau uşor. Unii parcurgeau o stare de comă profundă. Pentru scurtarea suferinţelor, li se zdrobeau picioarele. Totuşi, cu Iisus nu a fost cazul. Soldaţii romani l-au străpuns cu o suliţă, iar din corp a ţâşnit sânge şi apă. Era dovada faptului că Iisus decedase. Astfel, oasele i-au rămas neatinse. Episodul este amintit şi de profetul Zaharia: „îşi vor întoarce privirile spre mine, pe care l-au străpuns”. (Zaharia 12, 10)

Însă textul cel mai impresionant se regăseşte în capitolul 53 al cărţii prorocului Isaia. El descrie caracterul blând al Mântuitorului, pe care îl aseamănă cu un miel, precum şi sacrificiul suprem al acestuia, întocmai cum o oaie este dusă la tăiere. „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

În faţa unei asemenea profeţii, cuvintele sunt de prisos. Până şi cititorul neavizat poate constata multele indicii care duc spre Mântuitor. Impresionantul Său gest, al sacrificiului suprem pentru om, dăinuie peste veacuri. Rămâne doar ca noi să ne deschidem inimile pentru a-L primi ca Răscumpărător al nostru. Fie ca Dumnezeu să ne dea gândul cel bun în această privinţă. Un Paşte Fericit!

Imperiul Protecţiei Copilului Maramureş - Foileton - I

2009-04-14T22:06:00.005+02:00

Se făcea că era într-un început de primăvară. 2009, să zicem. Când contabila şefă, director economic, pe stil nou, a intrat în biroul şefului cel mare, proaspăt întors de la o întâlnire informală cu un potenţial client Generali. Unul mai mult sau mai puţin silit să semneze poliţa unei asigurări pe viaţă, la îndemnul, că doar nu o să creadă nimeni că a fost obligaţia, unui fost unit manager, intitulat, absolut întâmplător, Nicolae Boitor. Şi de cum a dat madam Griguţă, un nume, tot aşa, absolut întâmplător, alăturat unui prenume - Maria, în biroul directorului executiv al celei mai mari instituţii din judeţ, cum s-a făcut foc şi pară văzând-o pe una dintre angajate, căreia, absolut întâmplător, nu-i aşa, nu îi vom da numele. Angajată cu vechi state de plată în sistem şi nu o viitură precum Maria Griguţă. Bănuită că ar fi avut vreo greaţă împotriva celei, pe vremuri, contabil şef, Griguţă şi-a depăşit statutul economico - financiar, închipuindu-se un mic Becali al Direcţiei de Protecţia Copilului care îşi face singur dreptate. O mână răsucită la spate, mitocăneşte şi cu luxarea antebraţului a fost avertismentul trimis de directorul economic al Direcţiei. Boitor, palid ca varga. Uimit de parcă ar fi avut de a face cu cele 150 de milioane încasate, pe vremuri, ce-i drept, de la Generali. Fără a lua atitudine, Nicuşor s-a blocat. Nu a fost capabil de mai mult, decât să iasă pe hol şi să se mire cu voce tare de "cele două care se bat în birou". Ce n-a ştiut Boitor şi, probabil, nici madam Griguţă, e că nu Loredana, na, că m-am scăpat, a trimis acea (acele, franţ ştie câte or fi) anonimă către Mircea Man. Nu. Prezidentul nu a primit acte din partea celei care a gestionat cândva banii Direcţiei. Şi vă spun sigur că nu e aşa. Nu de alta dar actul mi-a parvenit de ceva vreme tocmai din partea autorului. Dar să nu divaghez de la subiect, precum Boitor care se deplasează la Sighet, unde o tânără de 15 ani dădea declaraţii Poliţiei, acuzând că ar fi fost violată de trei vlăjgani, şi nici poveste să analizeze cazul. El era, mai degrabă interesat de alte treburi. De ce îi cade părul şefului de centru (tot aşa, absolut întâmplător) sau ce e cu filmările cu telefonul mobil făcute de vameş. Care vameş, cu totul întâmplător, este şef mare de tot şi are un singur păcat. A filmat-o pe o angajată a Centrului în timp ce aceasta, cuprinsă de euforia chermezei, se despuia pe nişte mese. Ori poate Boitor, care, cu totul întâmplător, era de faţă la regizarea filmării, îşi închipuie că el nu este protagonistul niciunei scene amoroase. Total greşit, mi-aş permite să-i spun, şi chiar să-i dovedesc dacă e destul de curios, având în vedere giugiulelile sale cu una dintre febleţile sale. Iată că tot am divagat, luat de un elan pe care doar Boitor, atunci când vine vorba să ia o jună pe scaunul din dreapta Jettei sale, îl mai are. Povestea madamei Griguţă e departe de a se încheia. Ea de abia începe. Un serial care va ţine prima pagină a presei locale. Şi nu peste mult timp. Iar asta... absolut întâmplător.

Întrebare, deloc întâmplător, DOAR pentru Nicolae Boitor: Ce legătură există între numărul 30 (urmat de alte câteva ovale) şi Mecca?

cretinoid de botoşani

2009-04-14T01:00:00.005+02:00

Un cretinoid fără pereche. Aşa ceva mai rar. Fost prefect, preşedinte de Consiliu Judeţean şi vicepreşedinte de Consiliu Judeţean la Botoşani (funcţie din care a demisionat lunea asta). Dacă puteţi crede că nu e un trucaj, aveţi tupeu, nu glumă. Mă gândesc cu spaimă că am putea avea ceva asemănător în Maramureş. Doamne, feri-ne!

grefierii au dreptatea lor

2009-04-13T22:33:00.005+02:00

Începând de vineri, grefierii protestează. Nu doar cei maramureşeni. În toată ţara se întâmplă treaba asta. Iniţial, am zis că e o altă specie pe cale să ceară măriri salariale, pe lângă câştigurile lunare excelente pe care le au. Totuşi, nu e chiar aşa. E drept. Unii grefieri o duc bine. Poate chiar prea bine comparativ cu alţi bugetari. Totuşi, marea majoritate nu beneficiază de salarii decat de mizerie. Unii abia că îşi pot asigura traiul. 10 - 12 milioane. Absolut penibil, în condiţiile în care volumul de muncă este considerabil. E drept, stau toată ziua pe un scaun. Dar dacă nu intră în ziua din săptămână anume precizată cu toate cele câteva zeci de dosare în şediţă, e jale. Nu le plâng de milă. Dar le dau dreptate. Sporurile de suprasolicitare (au inventat şi ei ceva, ce să facă...) tăiate de ministrul Predoiu pentru unii şi păstrate pentru alţii nu sunt normale. Ori se dau tuturor, ori nu se dau nimănui. Oricum, o bulină neagră de tot pentru acualul ministru al Justiţiei, care a emis un ordin prin care le taie anumitor grefieri acest spor, tocmai joi, cu oi zi înaintea protestului. Culmea e că vineri, în ziua de salarii, nici măcar pe cele standard nu le-au primit grefierii. Le susţin cauza. Să li se dea măririle, la fel ca altora care şi-au câştigat acest drept în instanţă. Pentru că grefierii s-au judecat pentru sporurile astea.

diliu prins de poliţişti şi dispărut din spital

2009-04-08T21:46:00.004+02:00

Marţi seară, oprit de băieţii cu caşchetă, un sighetean pe nume Lorinţ, cunoscut pentru fetiţele pe care le duce la produs dincolo de graniţă s-a făcut că nu vede semnalele poliţiştilor şi a fugit de oamenii legii. După o urmărire ca în filme, acesta a fost prins, dar nu s-a lăsat cu una, cu două, ci s-a zbătut puţin până poliţiştii l-au dus în faţa procurorului. Care procuror a dispus internarea sa la Spitalul de Dilii. Numai că Lorinţ s-a făcut nevăzut peste noapte, iar poliţiştii au rămas cu buzele umflate. Acum băiatul de cartier e căutat de oamenii legii. Pe numele său s-a deschis şi un dosar penal, pentru ultraj şi conducere fără permis. Mă întreb ce cap trebuie să ai pentru a duce un bezmetic dintr-ăsta la un spital, unde-l laşi internat, iar ăsta fuge pe unde apucă.

geniale titluri si calculele lor matematice

2009-04-07T00:02:00.005+02:00

Nu sunt un poliţist de presă, deşi mă amuz uneori de anumite titluri, recunosc. Acesta, însă, este genial şi nu pot să nu fac din el măcar puţin mişto. Nu ştiu cine l-a pus, mai ales că e titlu de deshidere. Un titlu care te obligă la calcule matematice. Fie ele şi elementare. De ce franţ nu au scris direct suma, 123, 5 sau peste 123 milioane, aşa cum era firesc, nu am înţeles. Mai lipsea un radical sau o fracţie şi ora de mate era gata. Ori poate cititorii lor sunt mai inteligenţi decât ai... lor... ai noştri... ai mei... Mamă, ce bine m-am distrat!!!!

Între agresiunea părinţilor şi indiferenţa autorităţilor

2009-04-05T23:10:00.002+02:00

Bătut de părinţi, un copil din localitatea Chelinţa a fugit de acasă. A fost găsit de poliţişti, pe străzile Municipiului Baia Mare, şi dus la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă. Însă conducerea a refuzat primirea minorului, încălcând dispoziţiile legii. A fost nevoie de intervenţia superiorilor purtătorilor de uniformă pentru rezolvarea situaţiei.

Un tânăr de 14 ani a ajuns mingea ping – pong între Direcţia de Protecţia Copilului şi Poliţie. Totul a pornit de la faptul că directorul Nicolae Boitor a refuzat internarea copilului într-un centru al Direcţiei, după ce reprezentanţii Biroului Urmăriri, din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al Poliţiei, au găsit copilul pe străzile din Baia Mare şi l-au dus la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă (CPRU). Cu toate că era vorba despre un caz social a cărui soluţionare revine instituţiei conduse de Nicolae Boitor, angajaţii Centrului au refuzat primirea minorului. În cursul dimineţii de vineri, l-au contactat pe directorul instituţiei, care le-a spus foarte limpede să nu primească minorul în Centru şi să le spună poliţiştilor să îl ducă în familie. A fost nevoie de intervenţia scrisă şi telefonică a comisarului Dorin Coste, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale, pentru a-l speria pe Nicolae Boitor. Cel dintâi i-a cerut acestuia să rezolve situaţia minorului, una care nu cade în sarcina Poliţiei. În final, Boitor a realizat gravitatea consecinţelor refuzării copilului şi a ordonat subalternilor preluarea acestuia în CPRU Baia Mare.

Victima propriilor părinţi

Băiatul provine dintr-o familie de părinţi alcoolici, din localitatea Chelinţa (Ulmeni). Aceştia l-au supus pe minor agresiunii fizice, fapt pentru care el a refuzat să mai stea acasă. Astfel că a fugit în Baia Mare, unde a fost găsit de poliţişti. Comisarul Dorin Coste a fost cel care a intervenit pentru luarea copilului în CPRU, după ce directorul Nicolae Boitor refuzase acest lucru. „Colegii mei s-au dus la Centrul de pe str. Victor Babeş. Acolo s-a refuzat iniţial primirea copilului. Atunci am întocmit şi un act scris, pentru că existase decât solicitarea verbală, după care l-am sunat pe Nicolae Boitor. Şi după lungi insistenţe, l-au primit. Povestea copilului este puţin mai lungă. El a fost instituţionalizat înainte, iar apoi, predat familiei, printr-o hotărâre judecătorească. Iar copilul nu se poate adapta mediului familial. La un moment dat, el a fost dat dispărut de acasă. Noi l-am găsit şi intenţionam să-l predăm familiei, conform uzanţelor. Însă copilul ne-a spus că merge oriunde, numai acasă nu. Pentru că este bătut de mamă şi de tată şi nu mai doreşte să stea acolo. Desigur, aceste aspecte trebuie verificate de către un asistent social care să ne confirme că afirmaţiile copilului sunt adevărat. Astfel că am decis să lăsăm minorul în custodia Direcţiei pentru Protecţia Copilului”, a afirmat comisarul Dorin Coste.

Aberaţii pe marginea subiectului

Am purtat o discuţie cu unul dintre asistenţii sociali care s-au ocupat de rezolvarea cazului. Acesta a afirmat că nu au fost probleme, încercând să-l prezinte pe directorul Boitor în culori pastelate. Mai mult, asistentul social a încercat să ne distragă atenţia de la subiect, vorbindu-ne tot felul de aberaţii, despre fenomenul sărăciei din România şi alte lucruri care nu aveau legătură directă cu cazul de faţă. „Am vorbit şi cu poliţiştii, şi cu directorul Nicolae Boitor, şi s-a dat aprobarea pentru primirea copilului. Eu nu-mi amintesc să fi refuzat luarea minorului în Centru. Chiar nu a fost nicio problemă. Acum nu trebuie să dăm o amploare atât de mare. Sunt mulţi copii abuzaţi, neglijaţi. Fenomenul acesta al sărăciei a luat amploare foarte mare în ultima vreme. Sărăcia este lucie pretutindeni. 11 milioane de români sunt persoane asistate. Problemele sociale sunt cu duiumul”, ne-a spus Cecilia Zglobiu, asistent social în cadrul CPRU Baia Mare.

„Era sarcina Protecţiei Copilului să rezolve acel caz, nu a Poliţiei. Ori un copil care îţi spune că nu doreşte să meargă acasă nu poate fi dus în familie. Nu te lasă sufletul, deontologia profesională şi legea”, a declarat comisarul Dorin Coste

sandwichul arestării becaliene

2009-04-04T21:55:00.005+02:00

Aşa cum anticipam, avem un weekend peste care trecem uşor. Pe orice site de ştiri sau post tv care se respectă şi nu poate rata evenimente majore, obligatoriu bezmeticul de Gigi Becali. Am aflat atâtea despre personajul ăsta, despre care unii cred că ar fi chiar inteligent, de nu mi-am putut imagina vreodată că voi putea recepţiona. Că s-a acomodat de minune în celulă, că joacă table, că a fost vizitat de hoţomanii care i-au manglit maşina de 100 de mii euro, tocmai de Sărbători, că e victima consipiraţiilor dintre nuşce procuror şi judecători, că după recuperarea maşinii a fost supărat doar că băieţii i-au schimbat postul de radio preferat (Trinitas), că.... Nu mai e nevoie decât de o margarină, să o ungem pe pita becaliană şi trecem weekendul. Mai uită românul de golul din stomac (şi de autogolul din meciul cu Serbia), de cel din buznar, microcentrală şi rezervor şi se hrăneşte cu sandwichul arestării lui Becali. Ne-a fost servit minunat, cu lux de amănute, trebuie să recunosc. Mă întreb ce vom avea la meniu săptămâna viitoare. Sau postim?

A treia gravidă, în Centrul de la Ocna Şugatag

2009-03-31T23:11:00.003+02:00

După o săptămână halucinantă pentru reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu un băieţel de numai nouă ani, ars de viu în propria locuinţă, o femeie în vârstă de peste 70 de ani opărită cu apa de la duş, într-un centru de îngrijire, şi o tânără de 15 ani, dintr-un centru de plasament, care acuză că ar fi fost violată de trei băieţi, a venit rândul unui alt şoc. De data aceasta, legat de Centrul de Plasament de la Ocna Şugatag. O minoră de 17 ani a rămas însărcinată.

În toamna trecută, presa a relatat despre cazul a două tinere, din acel Centru, care au rămas însărcinate. Acum, a venit rândul unei alte tinere, de numai 17 ani, internată tot la Ocna Şugatag să se pregătească a deveni mamă. Aceasta a intrat în sistemul de protecţia copilului în urmă cu 10 ani şi a fost cunoscută ca o tânără liniştită şi fără probleme. Elevă în clasa a X-a a Colegiului Naţional Nicolae Titulescu, din Baia Mare, ea este cazată la internatul de fete al Grupului Şcolar Tehnic. Vinerea trecută, cazul a ajuns în atenţia autorităţilor, după ce tânăra a lăsat un soi de bilet de adio, care a ajuns la diriginta acesteia. Fata a precizat faptul că este nevoită să părăsească şcoala, din cauza faptului că este gravidă. În cursul aceleiaşi zile, a fost anunţată şefa de Centru Ocna Şugatag, asistentul social al Centrului şi reprezentanţi ai internatului. A urmat apoi sesizarea Direcţiei de Protecţia Copilului, însă fără sesizarea persoanelor responsabile cu soluţionarea unui astfel de caz.

Prea tineri pentru a fi părinţi

Ieri dimineaţă, tânăra, prietenul acesteia (viitorul tată), mama fetei, şeful de Centru, Maria Chindriş, şi asistentul social Vasile Pop au fost convocaţi la sediul Direcţiei. S-au purtat cu toţi cei implicaţi, urmând ca tânăra să fie internată în Centrul Maternal. Cei doi viitori părinţi au fost consiliaţi, după ce li s-au luat declaraţii, în vederea găsirii unei soluţii optime. Problema este că niciunul dintre aceştia nu beneficiază de o sursă de venituri. Tatăl, revenit din străinătate, unde a fost la muncă, domiciliază în Baia Sprie. Stă în chirie, alături de alţi doi tineri. A declarat că îşi caută un loc de muncă, pentru a susţine viitoarea familie. „Ne cunoaştem de doi ani, am fost colegi la Centrul de la Ocna. S-a întâmplat, aşa, dintr-o dată. Am avut o relaţie şi… Ea mi-a spus doar la cinci luni că este însărcinată. Am fost plecat la lucru, în Germania, Italia şi am revenit acasă, aflând că vom avea un copil. Acum încerc să mă angajez undeva. Intenţionez să termin şi o facultate, după ce pun pe picioare familia. E greu, pentru că nu ştim cine ne va sprijini. Mama ei nu are nicio posibilitate să ne ajute, ai mei, nici atât, iar noi nu lucrăm. Trebuie să vedem ce spun cei de la Direcţia de Protecţia Copilului, să se ia o decizie”, a afirmat prietenul de 19 ani al fetei, cel cu care ea a rămas însărcinată.

Efectul deprofesionalizării serviciilor

Ciudat este faptul că mama fetei, care domiciliază în localitatea Ulmoasa, din Tăuţii Măgherăuş, vizitată adesea de fiica sa, nu a ştiut nimic de sarcina tinerei. Am încercat să obţinem o declaraţie din partea acesteia, însă ea a refuzat orice comentariu asupra acestui subiect. La fel de puţini dornici în a sta de vorbă cu noi au fost şi cei doi angajaţi ai Centrului prezenţi în cursul zilei de ieri la Direcţie. Maria Chindriş, fosta magazioneră ajunsă şef de Centru, şi asistentul social Vasile Pop au afirmat că doar cu acceptul conducerii vor face vreun comentariu. Care conducere… lipsă la inventar. Directorul Nicolae Boitor era plecat din localitate. Aşa că l-a delegat pe Raoul Dromereschi, şef Serviciu Rezidenţial, să dea primele declaraţii oficiale. „Avem de a face cu un complex de factori angrenaţi de-a lungul timpului, care au creat premisele deprofesionalizării serviciilor. Mă refer la lipsa intervenţiei specializate: consiliere psihologică, educaţia legată de sănătate şi de viaţă. Sunt elemente definitorii care conturează o personalitate, însă ele, în sistemul de protecţia copilului, lipsesc de mult timp. Iar efectele nu întârzie să apară. Încercăm să găsim explicaţii pentru faptul că doar acum am aflat despre această sarcină, în luna a şaptea. Nu înţeleg de ce şcoala, reprezentanţii internatului, cei ai Centrului şi, în final, cei ai Direcţiei au aflat atât de târziu de acest caz. Mai mult, mergea des în familie. Încercăm cea mai potrivită soluţie, probabil, îndreptarea către Centrul Maternal, atâta vreme cât mama nu-şi asumă responsabilitatea reintegrării în familie, în special, din considerente economice. Chiar acum, psihologul Direcţiei îi consiliază pe cei doi tineri, pentru a vedea dacă aceştia realizează responsabilităţile pe care le vor avea în calitate de părinţi şi dacă putem avea premisele unei viitoare familii”, a declarat şeful Serviciului Rezidenţial. Deocamdată, tânăra va rămâne în internatul Grupului Şcolar Tehnic, până în cursul zilei de vineri, urmând apoi a fi internată în Centrul Maternal din Baia Mare.

„Era o fată cuminte, în banca ei. Dintre cele cinci fete provenite de la Ocna Şugatag, pe care le avem aici, am crezut că va fi singura care va reuşi. Iată că am fost contrazis. Venea la timp în internat, unde stătea aproape permanent şi învăţa. Doar în week-end-uri mai mergea la mama sa”, a afirmat Mihăiţă Liviu Peride, pedagog în cadrul Grupului Şcolar Tehnic din Baia Mare.

Minoră de 15 ani, violată de trei sigheteni

2009-03-29T23:01:00.003+02:00

Un nou caz şocant loveşte Direcţia de Protecţia Copilului. O fetiţă de numai 15 ani, aflată în Centrul de Plasament de la Sighetu Marmaţiei, a reclamat faptul că a fost violată de trei băieţi. Cazul este instrumentat de reprezentanţii Parchetului şi ai Poliţiei, pe numele celor trei suspecţi depunându-se plângeri penale. Se aşteaptă raportul medicului legist, pentru a se stabili dacă se poate vorbi despre un viol, sau actul sexual a avut loc cu consimţământul fetei.

Un copil de numai nouă ani, a ars de viu în propria casă, iar o bătrână cu grad de handicap, dintr-un centru de îngrijire, a suferit arsuri de gradul I şi II, după ce a fost opărită în cadă. Ce altceva se mai putea întâmpla în grădina directorului Nicolae Boitor în cursul săptămânii trecute, pentru ca tacâmul să fie complet, decât… un viol? O minoră din Centrul de Plasament de la Sighetu Marmaţiei s-a adresat conducerii instituţiei, reclamând faptul că a fost violată. În cursul serii de miercuri, ea a primit o învoire, pentru a ieşi în oraş, însă a depăşit cu două ore timpul acordat. Din declaraţiile colegilor săi, reiese faptul că ea a fost însoţită de prietenă. Cele două s-ar fi întâlnit cu trei băieţi, cu care au mers în parcul Grădina Morii, din Sighetu Marmaţiei. Cu toate că s-au ferit să dea declaraţii, până la urmă, am reuşit să obţinem câteva date din partea colegilor fetei. „Din ce am auzit, s-ar fi întâmplat miercuri noaptea. Ar fi mers cu ceva colegă de-a ei, într-un cartier din Sighet, cu nişte băieţi”, a declarat unul dintre copiii din Centrul de la Sighet. „Din ce am auzit, ea a fost chemată să meargă în Grădina Morii. Ea nu a vrut şi apoi au dus-o cu forţa. Mai mergea aşa, cu diferiţi băieţi. Aţi vorbit mai înainte cu un băiat înalt… Cu fratele său a fost. Şi cu alţii. Mergea pe la discoteci şi umbla cu mai mulţi băieţi”, a declarat un altul.

Viol sau sex consimiţit?

Copiii din Centru nu ştiu prea multe despre identitatea celor trei presupuşi violatori. În schimb, directorul Nicolae Boitor, cel care conduce destinele Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, a declarat să s-a luat legătura cu aceştia, s-a vorbit cu ei, iar pe numele lor s-au depus plângeri penale la Parchet şi Poliţie. „Fetiţa a fost învoită în oraş, i s-a dat termen o oră să stea un pic. După ce s-a întors a declarat că a fost violată. Noi am depus plângere la Poliţie şi aştept primele cercetări. Am fost şi la medicul legist. Deci, ceea ce a ţinut de noi, am făcut. Ne-am adresat şi Parchetului, cu o plângere împotriva presupuşilor făptuitori, pentru că se ştie cine sunt cei trei. Am discutat cu ei”, a afirmat directorul Boitor. Cazul reprezintă o nouă pată pe obrazul instituţiei conduse de Nicolae Boitor, un director depăşit de realităţi, incapabil să facă mai mult decât să ridice din umeri şi să afirme că lucrurile sunt sub control. Se depun sesizări, se anunţă instituţiile statului. Ca de obicei, alţii trebuie să se ocupe de problemele Direcţiei. Mai trebuie precizat faptul că există şi varianta ca în acest caz să avem şi consimţământul fetei în ceea ce priveşte actul sexual. La Sighet, se vorbeşte despre faptul că minora ar fi fost plătită de cei trei. Însă, ulterior nu s-au mai înţeles asupra preţului, iar fata a reclamat că a fost violată. Rămâne ca organele abilitate să facă lumină în acest caz foarte grav.

Agresiune în Centrul de Plasament

Vineri după amiază, o echipă formată din reporteri Glasul Maramureşului şi AXA TV s-a deplasat la Centrul de la Sighet, pentru a afla mai multe detalii legate de acest caz şocant. La ora 4, directorul Boitor era la o discuţie cu angajaţii Centrului. S-a arătat extrem de surprins de prezenţa noastră acolo. „De unde aţi aflat?”, a fost prima sa reacţie. După care, a refuzat să ne acorde un scurt interviu, motivând că are şedinţă şi nu îi poate lăsa pe oameni să aştepte. Aşa că ne-a lăsat pe noi, care veniserăm de la Baia Mare. După mai bine de o jumătate de oră, am revenit în Centru. Am vorbit cu copiii, după care a apărut şi directorul, pe holul Centrului. Ne-a dat scurta declaraţie solicitată şi a intrat în biroul unde se ţinea şedinţa. Între timp, a apărut şi fetiţa. Însă a urcat repede la etaj şi nu am reuşit să o abordăm. Speriat de faptul că am fi putut obţine o declaraţie din partea acesteia, directorul Boitor a recurs la ejectarea noastră din Centru, cu ajutorul angajaţilor. În câteva minute, mai multe persoane din cele aflate la şedinţă, au venit pe hol, agresându-ne fizic şi verbal, solicitându-ne să părăsim clădirea, uitând că ne aflam într-o instituţie publică, una care îi plăteşte din banii noştri, ai contribuabililor. A fost chemată şi Poliţia. Dialogul purtat cu poliţiştii a fost unul mai degrabă kafkian. Şi asta din cauza faptului că Boitor a declarat expres că ne-a permis să filmăm în Centru, după care a afirmat că el nu ne-a lăsat să intrăm. Evident, numai un fost educator ajuns directorul unei instituţii precum Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului putea emite astfel de enormităţi. Iar poliţiştii le-au luat de bune. În plus, aceştia s-au erijat în reprezentanţi ai CNA, ţinându-ne lecţii despre ceea ce se poate publica în ziar sau difuza pe un post de televiziune.

„Despre A., ce să zic… elevă în clasa a VII-a. Era o fată bună. Nu ştiu foarte multe, doar din auzite. Pe aici se spune că a fost violată de către trei băieţi. Nu ştiu de unde sunt.” – copil, Centru de Plasament

„S-a întâmplat în oraş. Aici în Centru nu o să se întâmple aşa ceva, ca şi la Ocna. Acolo au fost violuri, au fost şi avorturi, după cum bine ştiţi. Aici cei care stau sunt mult mai educaţi.” – copil, Centru de Plasament

Personaje kafkiene

„Eu le-am dat acordul să filmeze. Le-am dat interviu. Eram înăuntru, în Centru. Eu nu le-am dat acordul să intre. Eram în şedinţă, când ei au intrat.” – Nicolae Boitor

Dialog cu agent şef Petronea (sau Petrulea, nu l-am înţeles bine)

Reporter: L-am căutat pe director, care era în şedinţă. I-am cerut acordul să filmăm.

Poliţist: Şi aţi filmat?

Reporter: Da.

Poliţist: Păi, cum aţi filmat, că nu aţi avut acordul nici să intraţi?

Reporter: Nu era nimeni la poartă şi am mers direct către biroul unde se ţinea şedinţa.

Poliţist: Aha, deci aţi intrat.

Reporter: Normal că am intrat, doar nu era să-l strigăm de afară. Iar apoi, am filmat, cu acordul dânsului.

Poliţist: Auziţi ce spune directorul, că aţi intrat fără să vă dea voie. În plus, aici sunt şi copii minori, trebuie să le protejaţi identitatea.

victima indolenţei lor a ars de vie

2009-03-25T00:49:00.007+02:00

Crima de luni seară, de la Lăpuşul Românesc (detalii pe Citynews), nu a venit întâmplător. O mamă şi-a lăsat copilul de nouă ani să ardă în flăcări, după ce a incendiat casa. Voit sau nu. Nu sunt procuror, să mă pronunţ. Spuneam că nu a venit îmtâmplător, pentru că am sesizat acest caz autorităţilor competente, în urmă cu mai bine de o lună. De atunci, nu s-a întâmplat nimic. Ba, mai mult, educatorul Nicolae Boitor, director al Direcţiei de Protecţia Copilului, continuă să arunce pisica în curtea altora. Ori legea spune altceva. Că Boitor trebuia să ia copilul în regim de urgenţă şi să nu-l mai lase în grija unor beţivi. Iată că s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. O tragedie. Aici puteţi citi textul scris în luna februarie, prin care sesizam acest caz. Mai jos, imagini de după incendiu.

Mitică fără Frică sperie bugetul lui Anghel

2009-03-24T00:52:00.004+02:00

Acum, joi, trebuia să avem o şedinţă de Consiliu Local. Cineva, acolo sus, la nivel de sexecutiv de Primărie, a decis că nu va fi săptămâna asta. De ce să fie joi, când poate fi... maaaarţi? Iată ce idee genială! Şedinţa va fi marţi. Premiu special pentru cei care reuşesc o legătură între următoarele date: subiectul fierbinte - bugetul local, consultare publică privind modul de cheltuire a banilor publici, Mitică Matei se opune oricum, Cristian Anghel e strâns de cămaşa descheiată, fără nod la cravată, salariile unor şefi din Primărie sar de 100 de milioane (fie ei şi vechi), Mitică pleacă din localitate, la sfârşit de săptămână, şedinţa se amână pe marţi, din motive de siguranţă strategică. Sugestii, reclamaţii, soluţii şi alte rezolvări pentru perioada de criză le aştept în secţiunea de comentarii. Premiul, un loc neeligibil în şedinţa de CL, care, oricum, e de gratis.

ochii umezi ai elenei basescu

2009-03-22T19:48:00.005+02:00

Aşa ceva nu puteţi rata. Chiar dacă vă ia aproape şapte minute din viaţa petrecută pe net. Cam mult, recunosc, dar merită. După care treceţi şi pe la Ciutacu, cel luminat de Mândruţă.

roblogfest - o dezamăgire

2009-03-22T18:51:00.004+02:00

E absolut incredibil ce se întâmplă în ţara asta, în care kitschul şi tot soiul de lucruri lipsite de valoare capătă o importanţă deosebită. Zilele trecute s-a gătat şi roblogfest, un concurs pentru bloggeri. Printre cele câştigătoare, nu am văzut interesant decât câteva nişate. Adevărate site-uri, care arată foarte bine ca formă şi conţinut. Dar procentul ăstora a fost foarte mic. Restul, numai tâmpenii scrise de messengerişti gen "puştiulică, încă nu am 18, sunt certat cu limba română şi arunc cu postarea pe net şi linkul la tot cartierul să-mi fac trafic de click-uri". Culmea, un piţiponc dintr-ăsta de net trebuia să şi câştige. Ori dacă ăsta e nivelul click-uitorilor de blog, atunci tare depravată a ajuns şi blogosfera românească. În fine, trecem peste asta, nu e o tragedie aşa de mare. Incredibil e că pe astfel de bloguri de dugheană apar şi reclame. Chiar multe. Şi, era să uit, a mai fost o parte bună. Nu l-am mai văzut pe păcăliciul de Zoso pe nicăieri. Marele blogger cu trafic de invidiat. În nota linkerilor de mahala, of course. Nu de alta, dar băiatul ăsta chiar crede că emite judecăţi de valoare prin postările sale. Cât despre trafic real... Badea rulez: aproape 10 mii pe zi şi sute de comentarii la fiecare post.

Precizare: nu am participat la concurs.

Maramureşul, o a doua Craiova

2009-03-19T00:59:00.005+02:00

Nu am obiceiul să preiau comentariile, ci, de regulă, le dau un răspuns. De această dată voi face o excepţie. Un tip din Bucureşti, plecat, cel mai probabil din Baia Mare în urmă cu ceva vreme (chiar nu are importanţă cine este şi recunosc că nu suntem vorbiţi), a lăsat un comentariu la postul anterior. Îngrijorător este modul în care e perceput Maramureşul la Bucureşti. Un comment foarte interesant şi pertinent. Îl reproduc în întregime:

am fost pana la baia mare zilele astea, sa imi vad parintii, si ce am vazut in oras e destul de trist! mizerie, delasare, smecherie, cazinouri la tot pasul, nimic constructiv. dar absolut nimic. din bucuresti, baia mare si maramuresul in general, e privita ca o a doua craiova. interlopi. japonezu. artur david. clipuri cu liviu guta si toti recuperatorii, politie corupta, borsa si scandalurile de rigoare. foarte trist. nimic constructiv. ma gandesc unde se va ajunge cu aceasta zona. cat despre grasul ala de petrut, pe care am avut ocazia sa il cunosc, stie toata lumea cum a ajuns ofiter. a fost al patrulea sub linie la concurs, si cu santaj si cu sindicatul a obtinut postul de ofiter. un semianalfabet.

18 martie 2009 20:10

Vreo altă idee?

ziarul on-line, ca alternativă

2009-03-17T23:58:00.003+02:00

De câteva numere, Necenzurat a trecut pe net. O formă coafată a site-ului lui Romeo Roşiianu. Care va avea şi mai mult video. Nu peste mult timp. De asemenea, un alt săptămânal va renunţa cât de curând la forma tipărită. Probabil de lunea care vine. E vorba despre Detectivul de Presă Şoc, al lui Adi Rusu. Iar cele două publicaţii nu sunt singure. Alte ziarle se pregătesc de varianta de web, mai mult sau mai puţin exclusivă. Trecerea celor două nu văd să aibă o altă legătură decât cu aceea a reducerii cheltuielilor. Pentru că veniturile vor fi, în mare, aceleaşi. Să nu ne închipuim că Romeo, Adi, Cipri sau altcineva prinde publicitate pentru că are un impact senzaţional cu produsul media pe care îl scoate. Cel puţin, nu în Maramureş. Unde cei care vin cu o reclamă practic finanţează ziarul. Unii nici măcar reclamă nu mai vor. Pentru că tot se merge pe prietenii, ce mai contează forma: printată sau încărcată pe net? Alegerea mi se pare una corectă. Aşteptăm impactul.

titus paşca - un senator prea şters

2009-03-17T00:50:00.005+02:00

Într-o zi m-am întâlnit cu Titus Paşca la Select. L-am perceput aşa cum am citit la intare. Mi-a rămas în minte o singură expresie: în politică, dacă vreau să-ţi iau locul, vin cu scaunul lângă tine şi te tot împing până reuşesc. De atunci au trecut vreo cinci ani. Titus Paşca nu a reuşit să se mişte decât dintr-un partid într-altul. A fost un şters consilier judeţean, perindat sub mai multe culori politice. Catifeaua scaunului pe care a stat nu i-a adus un plus de valoare. Din contra. Ultimii ani l-au găsit blazat. Lipsit de esenţă. Ca o asimptotă ce tinde spre ceva dar nici el nu ştie bine ce. În toamna lui 2008, a candidat la Senat pe Baia Mare şi împrejurimi. A fost în nota cu care ne-a obişnuit. Doar renumele unui fost senator, cel mai tânăr senator din nuşce perioadă, mai rămăsese de el. Parcă îl văd şi acum electrifiant pe stâlpii de curent de pe satele dimprejur. A ieşit ultimul într-o competiţie cu o altă ştearsă. Cu o Mariana Pop care şi-a umilit adversarii. O altă asimptotă ce tinde spre zero în politică. Nu ştie nimic, dar i-a bătut şi pe Paşca şi pe Mihalache. Totuşi, Paşca mă reprezintă în Parlament. Reprezintă franţul. Nu pe mine.

Aseară, Titus Paşca a dezamăgit din nou. A dat senzaţia că şi-a greşit cariera. Că ar fi fost un ilustru avocat al lui Tăriceanu. Pe care încerca să-l scoată alb chiar şi atunci când Tăriceanu mai că nu urla de negru ce era. Paşca a ţinut să îl contrazică. Şi pe noi, de asemenea. Noi fiind ziarişitii jigniţi de mitocăniile unui fost premier. Certat cu bunele maniere şi respectul faţă de presă. "Măi" şi "băi" erau specialitatea lui Băse. Iată că şi Tăriceanu poate. Şi chiar foarte bine. Titus, probabil, se juca pe telefonul mobil şi nu l-a auzit. Era prea ocupat să sesizeze ceea ce zeci de oameni au văzut. Un Tăriceanu irascibil, încolţit de neputinţă, stors de vlaga cuvintelor care dau putere. A apelat la intensitatea vocii pentru a-şi impune punctul de vedere. Argumentele verbale s-au dovedit insuficiente. Dar senatorul Titus Paşca a văzut altceva. Un vot împotriva lui Antonescu, probabl. Titus Paşca are un blazon. La care ar trebui să ţină. Cred că l-a uitat şi el. Şedere plăcută la băi, în Parlament, domnule Senator!

sex pe sasar

2009-03-16T00:54:00.004+02:00

De cum a dat primăvara, tinerele care fac trotuarul pe Bulevardul Independenţei au ieşit la muncă. Şi nu doar trotuarul se află în atenţia lor, ci şi malul Săsarului. Unde prestează la greu. În compania celor care au uitat ce înseamnă demnitatea şi aleg locurile publice pentru o partidă de sex. Vinerea trecută, o maşină a Poliţei a oprit în zonă. Un interogatoriu scurt pentru damele uşoare. Ciudat, purtătorul de cuvânt al instituţiei nu ştia nimic. O vizită neanunţată superiorilor. Ne întrebăm de ce.

Magistratul acuzat

2009-03-11T23:27:00.007+02:00

Teodor Coman, preşedintele Judecătoriei Dragomireşti este tot mai contestat. Un grup de localnici s-a adunat în faţa instituţiei pe Coman care o conduce, în semn de protest faţă de modul în care Coman soluţionează anumite dosare. Oamenii îl acuză pe magistrat de legături dubioase cu primarii de pe Valea Izei şi de faptul că falsifică anumite acte prezente în dosarele aflate pe rol.

Preşedintele Judecătoriei Dragomireşti se află într-o situaţie delicată. După condamnarea unei localnice din Sălişte, pentru smulgerea a trei ţăruşi bătuţi în pământ de executorul judecătoresc, au avut loc mai multe proteste stradale ale celor din zonă. Aceştia s-au solidarizat cu Marişca Chiş, la fel cum a făcut şi presa locală. Cu puţin timp înainte de a fi încarcerată, femeia a fost graţiată de preşedintele Traian Băsescu. Acum, judecătorul Teodor Coman a fost pus la zid de mai multe persoane nemulţumite de prestaţia sa ca magistrat. În cursul acestei săptămâni, localnicii din mai multe comune de pe Valea Izei s-au adunat la Dragomireşti, într-o acţiune de protest faţă de Teodor Coman. Aceştia îi aduc magistratului acuze grave vizavi de modul în care soluţionează dosarele aflate pe rol. Printre altele, Coman este acuzat de anumite legături cu primăriile localităţilor de pe Valea Izei, precum şi de soluţii date în favoarea unor apropiaţi ai săi. De asemenea, Coman este acuzat şi de fals în actele dosarelor aflate pe rol. „Aici este un concubinaj. O nelegalitate între primari şi acest judecător. Pe toată Valea Izei. Sunt mai multe acte pe care le-a solicitat de la o Primărie, iar acestea au alte date decât cele în care au fost emise. Schimbă datele”, a afirmat Lucreţia Micle, una dintre persoanele adunate în faţa Judecătoriei.

Să vină CSM-ul!

Protestatarii afirmă că pregătesc o deplasare în capitală, pentru a depune o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii. „Imediat după Paşti, un grup de 30 de persoane va pleca la CSM. Nu ne vom mişca de acolo. Şi vom arăta că şi noi avem forţă. Zece judecători dintr-ăştia compromit toate instituţiile de drept ale statului”, a mai spus Lucreţia Micle. De asemenea, oamenii aşteaptă un control din partea instituţiilor centrale ale statului. „Ministrul să vină să îl controleze pe domnul judecător”, a solicitat Ghergheli Chiş. „Să-l ţâpe hăt, că de 20 de ani o mâncat şi o băut bugăt”, a spus o localnică. În replică, magistratul spune că protestele oamenilor nu sunt îndreptăţite, el judecând corect cauzele aflate pe rol. „În special cer demiterea cei care sunt infractori şi care o pierdut procesele în instanţă. Consider că nu am greşit cu nimic în darea soluţiilor. Se observă o campanie dusă de cei care sunt certaţi cu legea, în spatele căreia sunt alte persoane interesate şi ar trebui să se ia atitudine în împotriva acestora”, a afirmat Coman. La rândul său, primarul din Dragomireşti spune că între el şi judecător nu există nicio legătură dintre cele sugerate de localnici. „Nu se referă cu nimic la Dragomireşti şi la Primăria din localitate. Este vorba despre o altă comună”, a declarat Vasile Iusco.

„Din anumite dosare s-au furat acte. Şi s-a judecat fără ele. Dar există, uitaţi! Avem copii după ele” - Ţiplea Ştefan

„Domnu’ judecător mi-a făcut două întabulări false. Umblu de zece ani în instanţe. Am observat că în toate dosarele, soluţiile sunt în favoarea partenerilor dânsului. Doresc să vină un control de la Bucureşti să se vadă ce se petrece în Judecătoria aceasta. Vorbeşte cu noi ca şi cu câinii. Ne scoate afară. Ne promite că ne amendează. Am avut patru dosare judecate de el, în care a dat dreptate părţii adverse. Am ajuns la Tribunal, unde mi s-a dat dreptate. Am cerut să fie recuzat, dar tot el a judecat şi după aceea.” - Mihai Petrehuş, Rozavlea

handicapat decedat din cauza abuzului fizic sau a neglijenţei

2009-03-10T00:41:00.003+02:00

O persoană cu handicap neuropsihic grav a decedat în urma proastei îngrijiri de care a dat dovadă asistentul său personal. Cel responsabil este acuzat că în urma bătăilor repetate aplicate victimei, aceasta a ajuns în stare de comă. Internat la spital, cel în cauză a decedat. Organele de cercetare penală încă nu au reuşit să găsească nici o urmă de vinovăţie în dreptul celui plătit de stat să aibă grijă de persoana cu handicap.

În prima parte a lunii ianuarie, Terezia Kramer, originară din Vişeu de Sus, a sesizat Primăria din localitate în legătură cu un caz de abuz asupra unei persoane cu handicap. Femeia are doi fraţi. Unul dintre aceştia, Laurenţiu Muşinsky era asistent personal al celuilalt frate, în vârstă de peste 60 de ani, care suferea de un handicap neuropsihic grav. Plecată din ţară, Kramer a revenit în localitate şi a încercat să-şi viziteze fratele bolnav. Însă asistentul personal s-a opus, din spusele femeii reieşind că Laurenţiu Muşinsky a agresat-o. „A recurs la violenţă fizică şi psihică, procedând la înfometarea acestuia şi la neacordarea tratamentului medical de care are nevoie. În data de 9 ianuarie, 2009, am fost în vizită la fratele meu, iar acesta prezenta numeroase vânătăi şi o plagă deschisă deasupra ochiului, din care a curs mult sânge. Am întrebat de ce fratele meu are capul umflat şi prezintă atâtea vânătăi. Laurenţiu Muşinsky a procedat la acte de violenţă asupra mea, lovindu-mă cu pumnii şi ameninţându-mă cu moartea, dacă mai merg la fratele meu bolnav. Am mai fost odată şi l-am găsit pe fratele meu în aceeaşi stare. De asemenea, solicit ca Laurenţiu Muşinsky să nu mai fie asistent personal, existând riscul ca fratele meu să fie omorât în bătatie”, a declarat Terezia Kramer.

Fratele agresiv

În ziua imediat următoare, familia Muşinsky a fost vizitată de reprezentanţi ai Primăriei Vişeu, care au constatat cele relatate de femeie, după care s-au întreprins demersurile necesare. „Am fost sesizaţi cu privire la un posibil caz de abuz asupra unei persoane cu handicap. Ne-am deplasat în familia respectivă şi am constatat că era ţinut în frig şi îngrijit necorespunzător. Am sesizat Direcţia de Asistenţă Socială, iar a doua zi, am fost din nou acolo, cu asistenţii de la Baia Mare şi cu Poliţia”, ne-a spus Gabriela Deac, asistent social în cadrul Primăriei Vişeu de Sus. Cu toate că de faţă era şi un reprezentant al Poliţiei, asistenţii sociali au fost ameninţaţi şi agresaţi de bărbatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice. „Asistentul personal a fost foarte violent, una dintre reprezentantele Direcţiei a fost aproape lovită de acesta”, a mai spus Deac. Asistenţii sociali, împreună cu poliţistul au sesizat faptul că bolnavul era întins pe pat, însă nu se mişca. A venit medicul de familie, care a constatat faptul că respectivul era în comă. A fost dus la Spitalul Vişeu, iar apoi, la Baia Mare, unde a decedat.

Ligheanul spălării pe mâni

Încă de la început, autorităţile statului au încercat să scape cât mai repede de acest caz. În special cele de la Vişeu. Mai întâi, poliţistul trimis să se ocupe de caz, agentul Adrian Şofronici, a refuzat să sune la Serviciul de Salvare. Ori o astfel de datorie cade în sarcina oricărui cetăţean, atunci când se constată că o altă persoană se află în comă. Apoi, la Spitalul Vişeu, directorul Flore Bora s-a arătat indignat de aducerea pacientului, întrebând de unde atâta celeritate din partea asistenţilor sociali. Practic, fusese deranjat în timpul serviciului cu un caz de care nu avea nevoie. A urmat episodul medicului chirurg. Chemat pentru ce? Să vadă pacientul. Foarte iritat, acesta a afirmat că nu e treaba sa să ia în primire un astfel de caz. Până la urmă, s-a dovedit a fi un caz mai deosebit, pacientul decedând la Spitalul din Baia Mare. Nici Poliţia Vişeu de Sus nu s-a arătat prea interesată în a cerceta acest caz. S-a cerut o expertiză medico – legală, care să arate cauzele producerii morţii. Până acum, raportul de specialitate nu a fost semnat, însă s-au transmis anumite date preliminare care arată că moartea nu a fost violentă. „S-a efectuat necropsia, ca în orice caz de moarte suspectă, medicul legist stabilind că moartea bărbatului nu a fost violentă. În prezent, dosarul se află la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus şi urmează să fie luate măsuri conform legii”, a afirmat Voichiţa Zehan, purtător de cuvânt Inspectoratul de Poliţie Maramureş. Au trecut două luni de la decesul bătrânului, iar cazul este departe de a fi soluţionat.

Poliţia confirmă comportamentul agresiv

Încă nu a fost confirmată o legătură între acţiunea asistentului personal şi moartea victimei. Însă spusele femeii, cea care l-a văzut pe fratele său cu câteva zile înaintea morţii, într-o stare precară de sănătate, neîngrijit corespunzător şi slăbit peste măsură (avea puţin peste 20 de kg, din spusele poliţiştilor), s-au confirmat. Bărbatul fusese bătut de fratele său sau căzuse, cauză care a dus la anumite răni pe faţă. Comisarul şef Ioan Alexandru, şeful Poliţiei Vişeu de Sus, ne-a declarat că fratele decedatului nu este uşă de biserică, fiind cunoscut pentru comportamentul agresiv, pe fondul consumului de alcool. „Victima a fost găsită într-o stare deplorabilă. Avea excoriaţii pe faţă. Fratele său nu este uşă de biserică şi consumă alcool în mod frecvent. Din datele pe care le avem până acum, moartea victimei a fost cauzată de o hemoragie cerebrală, însă nu s-a stabilit că ea ar avea o legătură cu acţiunea lui Laurenţiu Muşinsky”, a spus Ioan Alexandru.

„Nu sunt specialist să stabilesc cauza echimozelor pe care le-am constatat, dar dacă nu a fost abuz, atunci măcar neglijenţă. Ceea ce este la fel de grav”, a declarat Gabriela Deac.

Un tupeu de care m-am săturat - Poliţişti care sfidează legea

2009-03-09T01:39:00.006+02:00

În faţa sediului Poliţiei Municipiului Baia Mare se află două indicatoare care restricţionează oprirea maşinilor. Angajaţii instituţiei le ignoră cu desăvârşire şi parchează maşinile cu inscripţia AIŢILOP chiar sub indicatoarele respective. Mai nou, pentru a intra în legalitate, au amplasat o plăcuţă care exceptează maşinile Poliţiei de la regula impusă prin indicator. Ori, conform Codului Rutier, plăcuţa respectivă este la fel de ilegală precum parcatul maşinilor sub indicator.

A devenit o obişnuinţă să vedem maşini ale Poliţiei încălcând regulile de circulaţie, chiar şi atunci când nu se află în misiune. Încălcarea legii de către cei ce veghează la respectarea ei constituie o sfidare la adresa noastră, a celor care îi plătim pentru aceasta. Maşinile purtătorilor de uniformă sunt parcate tocmai în faţa Poliţiei Municipiului Baia Mare, în zona indicatorului oprirea interzisă, deşi legea nu permite excepţii de la regulă. La doar 50 de metri mai încolo, cei care locuiesc pe strada Andrei Mureşanu nici măcar din propriile curţi sau garaje nu mai pot ieşi, fără a fi sancţionaţi contravenţional. În acele câteva secunde necesare deplasării şoferului de la maşină până la poartă, pentru a o închide, reprezentanţii Poliţiei Rutiere îi vânează pe conducătorii auto, amendându-i pentru autovehiculele lăsate în stradă. Paradoxal, acest lucru nu este valabil şi pentru maşinile Poliţiei. Tocmai purtătorii de uniformă sunt cei care sfidează legea, încălcând-o. În faţa sediului Poliţiei Municipiului Baia Mare, tocmai sub indicatorul oprirea interzisă, maşini ale Ministerului de Interne, cât vezi cu ochii. Depinde de perioada zilei. În general, după masă, se adună suficiente încât să ocupe tot trotuarul. Până acum, sub indicator a fost aplicată o plăcuţă care indica ridicarea maşinii pentru parcare ilegală. Degeaba. Pe cealaltă parte a drumului, la fel. Indicatorul oprirea interzisă a fost montat pentru fraieri. Căci poliţiştii au liber la parcat ilegal, sub pretextul excepţiei menţionate sub indicator. Ori aceasta este la fel de ilegală precum parcarea maşinilor Poliţiei. Nu o spunem noi, ci Vasile Barbul, directorul de servicii publice al Primăriei Baia Mare, preşedintele Comisiei de Circulaţie. El ne-a declarat că în cazul indicatorului care restricţionează oprirea nu se face nicio excepţie.”Codul rutier nu prevede niciun fel de excepţie la anumite categorii de persoane, în contradicţie cu indicatoarele de oprire interzisă”, a afirmat Vasile Barbul.

Legalizarea abuzului

Deci, e clară treaba, ce să o mai lungim? Maşinile Poliţiei sunt parcate ilegal în faţa sediului. Cu toate că începând cu lunea trecută maşinile staţionate neregulamentar pe raza Municipiului Baia Mare sunt ridicate de angajaţii firmei UKRO şi restituite contracost, agenţii societăţii respective nu au curaj să se ia şi de maşinile Poliţiei. Căci, vorba aceea, cu poliţiştii nu te poţi pune. Mai ales dacă legea le permite să fie tocmai ei cei care dispun ridicarea maşinilor. Ori unde s-a mai văzut ca tocmai Poliţia să dispună ridicarea propriilor maşini? În concluzie, acestea pot fi parcate oricând şi oriunde. Că sancţiuni nu are cine să dea. Totuşi, atenţionaţi asupra acestui aspect, poliţiştii au încercat să găsească o variantă pentru intrarea în legalitate. Respectiv, au eliminat plăcuţa avertizoare asupra ridicării maşinilor, amplasată sub indicatorul oprirea interzisă. Luni, la orele prânzului, în faţa sediului Poliţiei se afla doar indicatorul simplu. Însă, maşinile instituţiei se aflau în continuare acolo, de parcă lipsa acelei plăcuţe ar fi făcut vreo diferenţă. Oprirea este în continuare prohibită. În schimb, în cursul zilei de marţi, a apărut o altă plăcuţă sub indicator, care instituie excepţia de la regulă pentru maşinile Poliţiei. Practic, se încearcă intrarea în legalitate cu acest abuz pe faţă al unora dintre angajaţii instituţiei. Nu am înţeles acest demers, din moment ce în Comisia de Circulaţie se putea dispune înlăturarea acelui indicator pentru ca domnii poliţişti să poată parca maşinile. S-a preferat această variantă contrară normelor Codului Rutier, după cum chiar preşedintele Comisiei de Circulaţie a declarat.

Iar UKRO… veghează

Înainte de schimbarea plăcuţei care avertiza asupra sancţiunii prin ridicarea maşinilor, am surprins doi angajaţi ai firmei UKRO, parcând maşina tocmai în faţa Poliţiei. Nici pentru ei nu există lege. Aceştia s-au arătat surprinşi de întrebările noastre referitor la maşinile Poliţiei parcate în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisă şi au argumentat pasivitatea de care dau dovadă cu faptul că doar poliţiştii pot dispune ridicarea maşinilor. În astfel de condiţii, nici măcar agenţii UKRO nu îşi mai pun problema ridicării maşinilor Poliţiei. Abuzul a intrat în normalitate.

cu cimitirul în instanţă: s-a judecat cu 35 de morţi

2009-03-06T00:45:00.006+02:00

Un caz demn de cartea recordurilor, cu 35 de morţi chemaţi în judecată, a avut nevoie de patru ani pentru a fi corect soluţionat. Un localnic din Vadu Izei a obţinut un teren de 2 hectare, după ce a citat în instanţă foştii proprietari, toţi decedaţi. Unul dintre moştenitori a apelat la instanţa de judecată pentru a-şi primi înapoi cei 14 ari de teren intabulaţi de vecinul său. Recent, Judecătoria Sighet i-a dat câştig de cauză.

Un localnic din comuna Vadu Izei a chemat în judecată 35 de persoane decedate. Obiectul procesului a fost acela al recunoaşterii de către instanţă a unui drept de proprietate pe care el l-ar fi obţinut prin uzucapiune. Cu toate că părţile citate erau decedate în urmă cu mai bine de 50 de ani, urmaşii de drept ai acestora nu s-au putut prezenta în instanţă, nefiind citaţi. Un caz incredibil, cu o soluţie la fel de incredibilă. Judecătorul a admis cererea şi i-a dat petentului, Ionel Fodoruţ, câştig de cauză. Surprinzător este şi termenul extrem de scurt în care a fost soluţionat dosarul. Cererea de chemare în judecată a morţilor a fost introdusă în 17 septembrie 2004, iar după mai puţin de două luni, pe 2 noiembrie, judecătorul Ioan Sas s-a pronunţat, admiţând acţiunea şi dispunând intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui Fodoruţ asupra unei suprafeţe de aproximativ 2 ha teren din localitatea Vadu Izei. Nu a contat faptul că persoanele erau decedate, că moştenitorii nu fuseseră citaţi, că într-un răspuns dat de Biroul de Evidenţa Persoanelor Sighet se preciza că în ceea ce priveşte anumite persoane dintre cele 35 citate există date de stare civilă şi legate de domiciliu. Probabil, morţii trebuiau citaţi la cimitir. Judecătorul Ioan Sas a dat o soluţie fulger. La fel de rapidă a fost şi intabularea. Astfel că, între sărbătorile de iarnă, Ionel Fodoruţ s-a trezit proprietarul terenului solicitat.

• Un mort cumpărase terenul în 1927

La începutul anului 2005, unul dintre vecinii săi, Mihai Bledea, a aflat că o parte a terenului familiei sale, mai precis o suprafaţă de 14 ari, a fost intabulată pe numele lui Ionel Fodoruţ şi a atacat în instanţă hotărârea judecătorului Ioan Sas. A urmat un şir de procese în care judecătorii sigheteni au menţinut hotărârea anterioară, cu tot absurdul situaţiei. Ajuns şi în Baia Mare, magistraţii Tribunalului au soluţionat diferit dosarul şi au retrimis în mai multe rânduri cauza spre rejudecare Judecătoriei din Sighet. A fost nevoie să treacă patru ani până la o soluţie a instanţei sighetene care să dea câştig de cauză celor care aveau acel teren încă din 1927, fapt atestat printr-un înscris autentic recunoscut în instanţă. La începutul acestui an, Mihai Bledea a câştigat procesul, judecătorii luând act de renunţarea la judecată a lui Ionel Fodoruţ. Acum, în actele de Carte Funciară s-a operat modificarea titularului terenului de 14 ari. Acesta a fost un caz fericit. În ceea ce priveşte alte suprafeţe de teren, obţinute prin citarea celor 35 de morţi în instanţă, acestea au rămas în proprietatea lui Ionel Fodoruţ, moştenitorii celor decedaţi renunţând la a mai apela la instanţa de judecată. Surprinzător este faptul că în toţi aceşti ani, Mihai Bledea nu a apelat la ajutorul niciunui avocat, el prezentându-se singur în instanţa de judecată.

• Dispute între vecini

Ionel Fodoruţ a refuzat a comenta raţiunea pentru care a renunţat la proces după atâţia ani. În schimb, el a afirmat că vecinul său l-ar fi ameninţat în grădina din spatele casei şi ar fi lovit-o pe soţia sa, motiv pentru care l-a acţionat în judecată, iar Bledea a fost sanctionat cu o amendă penală de 500 lei. În replică, Mihai Bledea spune că totul a fost o înscenare şi că nu au existat probe în acest sens. Mai mult, a avut martori care susţin că la momentul invocat de familia Fodoruţ, el s-ar fi aflat în altă parte. Acea condamnare penală i-a atras şi pierderea locului de muncă, Bledea fiind angajat al Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Maramureş.

• Sas, la CSM

Pe numele judecătorului Ioan Sas s-a depus o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii, Mihai Bledea acuzând modul deficitar în care magistratul a soluţionat acel proces din 2004. În urma acelei sentinţe, fostul angajat al Poliţiei de Frontieră a fost nevoit a cheltui în jur de 400 milioane lei vechi (dovediţi cu chitanţe ale deplasărilor ocazionate de nenumăratele procese). După mai multe acte emise de instituţiile abilitate în a soluţiona astfel de cazuri, în care apar numeroase inadvertenţe şi erori, Ioan Sas a scăpat basma curată. În prezent avocat, Sas a refuzat să comenteze soluţia sa, afirmând doar că ea s-a bazat pe o expertiză topografică.

Procurorii au cerut exhumarea mortului fără cap de la Bârsana

2009-03-04T22:16:00.003+02:00

Fantoma mortul fără cap de la Bârsana continuă să bântuie. Nu doar în comună. Cazul petrecut în cursul anului trecut s-a dovedit a fi unul foarte complex. Raportul medico – legal a indicat faptul că moartea nu a fost una violentă. Ulterior, procurorii au intrat în posesia unor date care arată că lucrurile ar fi stat altfel. Astfel s-a cerut exhumarea cadavrului şi efectuarea unei examinări histopatologice.

În vara anului trecut, un localnic din Bârsana a fost îngropat fără cap. Începând de atunci, prin comună circulă legenda unei fantome care bântuie localitatea, în căutarea capului pierdut. Partea reală a acestei poveşti este aceea că la mijlocul lunii august, cadavrul unui bărbat a fost găsit într-o albie secată a unei văi, de la marginea pădurii, după ce, cu câteva zile înainte, familia victimei anunţase dispariţia sa. La acea vreme, au existat mai multe ipoteze referitoare la cauzele morţii. Una a fost aceea că bărbatul ar fi fost agresat de animalele sălbatice, care i-au consumat o parte din corp. El a fost găsit fără cap şi unul dintre membrele inferioare. O alta se referea la faptul că Gheorghe Ardelean, în vârstă de 53 de ani, ar fi fost victima unei răzbunări din partea unui localnic. S-a efectuat o expertiză medico – legală, însă aceasta nu a susţinut ultima ipoteză. Conform acestui raport, moartea nu a fost una violentă, ci a fost cauzată de o insuficienţă cardio – respiratorie acută, pe fondul unei ciroze hepatice. S-a presupus că moartea a pornit de la consumul excesiv de alcool (alcoolemia găsită fiind de 1,2 la mie). Soţia victimei cunoştea faptul că uneori, la beţie, bărbatul lipsea de acasă cu zilele, astfel că nu şi-a făcut mari probleme în privinţa întoarcerii sale. Abia după găsirea cadavrului s-a gândit că ar putea fi vorba despre propriul soţ.

Ucis de mâna omului sau mâncat de sălbăticiuni?

Ulterior certificatului medico - legal, însă, familia victimei a avansat anumite presupuneri, cum că bărbatul ar fi fost ucis de un consătean. Susţinerile respective au fost susţinute de declaraţiile unui martor ocular, care a observat cum Ardelean a fost agresat fizic de o altă persoană, după care a căzut la pământ. Astfel, procurorii s-au văzut nevoiţi să ceară exhumarea cadavrului, în vederea prelevării de probe biologice, pentru efectuarea unei examinări histopatologice, la Institutul de Medicină Legală din Cluj. Se aşteaptă un nou raport medico – legal, pentru stabilirea cauzelor care au dus la moartea victimei. Mai precis, dacă între acţiunea violentă a agresorului şi moartea victimei există o legătură de cauzalitate. Din probele adunate până acum, procurorii au stabilit că bărbatul a suferit mai multe lovituri. Problema este dacă acestea au dus la moartea sa, ori el a fost lăsat pur şi simplu la marginea pădurii, în viaţă, iar animalele sălbatice l-a ucis ulterior. Cert este că unul dintre picioarele sale lipsea, ca şi când ar fi fost mâncat de vreun animal. Faptul că doar piciorul a fost mâncat, iar capul deplasat, ridică semne de întrebare. De regulă, animalele sălbatice consumă mai întâi părţile moi ale corpului, cum ar fi organele interne, şi apoi părţile osoase. Cazul este departe de a fi rezolvat. Procurorii au în vedere varianta unei morţi violente, însă aceasta va trebui confirmată de raportul medicului legist. Până atunci, legenda mortului fără cap va căpăta noi dimensiuni, de vreme ce fantoma sa încă bântuie la Bârsana.

de ce mi-am făcut cruce de trei ori într-o zi

2009-03-02T23:59:00.006+02:00

Ca la orice eveniment de seamă, dezvelirea unui monument, lansarea la apă a unui sexshop ori începutul anului, când un popă mă trezeşte imediat după revelion cu ţinghilitul unui clopotel pe casa scărilor, nici numirea prefectului Sandu Pocol şi a celor doi "subi" nu se putea face fără prezenţa unei sutane. Ba au fost chiar mai multe. Ca să dea bine în peisaj. Iar cum gloata adunată ca la circ (realmente, atâta lume nu am văzut de multă vreme în Palatul Administrativ) avea nevoie de o gură de spiritualitate în aşa vremuri de criză, microslujbele au venit ca unse. Aveam impresia că e cine ştie ce sărbătoare religioasă, că se coborâseră sfinţii Bombonel, Sandu şi Dorin de pe calendare. Mai ceva ca la Rusalii. Cât pe ce să uităm demersul pur secular al învestirii celor trei, ajungând să confundăm sala mare a Palatului cu o catedrală. Aproape că am văzut trio-ul pe lista spre cele veşnice. Fustrarea unei vieţi ce abundă în profan şi-a spus cuvântul, iar cei prezenţi şi-au împreunat degetele pentru a-şi face crucea de rigoare. Şi eu mi-am făcut cruce, dar din alte motive.

Mai pe după amiază, am fost la Tăuţii Măgherăuş. În parohia lui Toni Ardelean s-a ivit un serviciu de evidenţa populaţiei. Iar la aşa realizarea, nu putea lipsi o slujbă pe măsură. Altă trupă, aceeaşi partitură. Numai că de data asta au fost patru. Iar careul de popi a ţinut să nu ia banii pe degeaba şi a răsunat primăria lui Toni de tremurau termopanele proaspăt montate de la aşa cântări evlavioase. Evident, nu a lipsit nici episodul stropirii cu tot soiul de lichide ciudat mirositoare, moment în care m-am retras într-un colţ. Dar parcă puteam să scap... De unde să ştiu că şi pe la colţuri se dă cu isop din abundenţă? Ba chiar se insistă. Până la urmă, s-a sfârşit şi sfinţirea realizării lui Toni şi mi-am mai făcut odată cruce. Bine că s-a gătat! A venit repriza a treia, unde Toni a apărut cu un aperitiv, ca o gazdă bună ce este. Puţin jenat, după ce a rostit rugăciunea, un fel de cântare din care nu am înţeles decât câteva cuvinte (parcă erau spuse în latină), popa a realizat penibilul. "Azi e prima zi de post..." După care, înainte de a se aşeza la masă, tot el a salvat situaţia, aducându-şi aminte că are alte puteri decât muritorii de rând: "... dar aveţi dezlegare". De la el, cum ar veni. Şi mi-am mai făcut odată cruce.

liderul ţiganilor şi-a şifonat merţanul

2009-03-02T00:41:00.004+02:00

Ţiganii de pe Horea, Luminişului, Melodiei sau mai ştiu ce străzi din Baia Mare devin tot mai enervanţi cu pretenţiile lor de a li se acorda locuinţe sociale. De parcă ar fi singurii săraci din oraşul ăsta şi cei mai năpăstuiţi de soartă. Nu e nici pe departe aşa. Sunt mulţi alţii, ţigani sau români, care lucrează din greu să se întreţină, au mulţi copii şi, totuşi, nu prind locuinţe în blocurile Primăriei. Iar poveştile cu dat focul în faţa Primăriei sunt de-a dreptul sfidătoare la adresa noastră, a tuturor. Atât de greu o duc unii dintre liderii romilor din locaţiile de care spuneam, că îşi permit maşini luxoase. În weekendul ăsta, în timpul unei emisiuni televizate, Balaş, unul dintre cei care îşi arogă drepturi peste comunităţile de ţigani, a invocat credinţa în Cel de sus pe care ar avea-o şi a criticat faptul că viceprimarul Dolha nu are niciun Dumnezeu, atunci când împarte locuinţele. Nici nu a apucat să iasă Balaş de la emisiune, că şi-a bontănit Merţanul în care se lăfăie printre ceilalţi lingurari. E, uite că nu e bine să invoci forţele cereşti. S-ar putea să te caute mai repede decât te aştepţi. Mai ales când ai în spate mai multe afaceri cu locuinţe sociale.

miliţişti expiraţi

2009-02-25T12:33:00.002+02:00

25 februarie - ştirea zilei pe justiţie: fostul director al Muzeului de Istorie, contabila şi alţi angajaţi, cercetaţi penal pentru un prejudiciu de peste un miliard. Prima reacţie a fost să zâmbesc. Apoi, m-am enervat. Adică s-a trezit şi, onor, Voichiţa Zehan, purtător de vorbe al Poliţiei, să anunţe ceea ce ştiam de acum un an. Nu era nevoie decât să răsfoiască presa locală, unde au apărut mai multe articole pe această temă. Absolut penibil şi de neînţeles comunicatul de presă. Pentru domnii miliţişti, am şi două linkuri la materiale publicate într-un săptămânal local. Cu acte, cu tot tacâmul...

Tun de două miliarde, la muzeu!

Contabila penală

gratiata de basescu

2009-02-25T12:18:00.002+02:00

Condamnată la şapte luni închisoare pentru că a smuls trei ţăruşi înfipţi în pământ de executorul judecătoresc, Marişca Chiş, femeia din Săliştea de Sus, a fost graţiată de preşedintele Traian Băsescu, în cursul după-amiezii de ieri. Decretul semnat de şeful statului vine după o a treia cerere de graţiere.

Cazul Marişcăi Chiş, din Săliştea de Sus, a scandalizat opinia publică. În cursul anului trecut, a fost condamnată la şapte luni închisoare, cu executare, pentru că a smuls trei ţăruşi înfipţi de executorul judecătoresc pe un teren aflat în litigiu cu un vecin. Considerându-se nedreptăţită de hotărârea judecătorească, a decis să-şi facă singură dreptate. În luna mai a anului trecut, Marişca Chiş a fost încarcerată la Penitenciarul Baia Mare, unde a fost ţinută două săptămâni, înainte ca Tribunalul Maramureş să anuleze mandatul de arestare. A urmat condamnarea definitivă a localnicei din Săliştea, însă aplicarea pedepsei a fost amânată, pentru ca femeia să poată avea grijă de propriii copii, dintre care doi cu handicap grav. În mai multe rânduri, localnicii din Săliştea au protestat împotriva măsurii luate de magistraţi, însă hotărârea judecătorească trebuia pusă în aplicare. În tot acest timp, s-au depus mai multe cereri de graţiere către preşedintele Traian Băsescu, dar toate au fost respinse. Disperată, femeia a cerut ajutorul mass-mediei locale.

În 26 februarie, cele trei luni de clemenţă urmau să expire, iar Marişca Chiş să fie din nou închisă la Penitenciarul Baia Mare. Minunea s-a produs în cursul după-amiezii de ieri, când preşedintele Traian Băsescu a emis decretul de graţiere. După aflarea veştii, bucuria femeii a fost una fără margini. "Dacă s-o-ntâmplat ce s-o-ntâmplat, cred că numa’ dânsu’ mă putea salva. Păntru că am fost dusă în puşcărie şi m-ar hi dusă după gratii. Am fo’ dusă ca un criminal. Luată de pe drum de un poliţist, strânsă de gât", a afirmat Marişca Chiş. Fiica femeii s-a arătat surprinsă de actul emis de preşedintele ţării şi a ţinut să mulţumească tuturor celor care au susţinut graţierea mamei sale.

"Sincer, nu mă aşteptam la acest decret. Nici nu am primit încă o confirmare oficială. Am aflat din presă de graţiere. A treia încercare a fost cu noroc. Le mulţumim tuturor acelora care ne-au fost alături", a declarat Ileana Şteţcu.

muşchii aiţilop-ilor

2009-02-24T00:31:00.002+02:00

Până la începutul lunii februarie, şmecherii de la UKRO făceau legea în oraş. Cu muşchi afişaţi când le era lor mai drag. Te blocau pe roată că era, că nu era cazu. Acum, trosc! Li s-a tăiat şi lor. Nu se mai blochează roţile, ci se ridică maşinile. Dar nu oricum, ci la dispoziţia Poliţiei. Asta ce înseamnă? Că maşinile cu AIŢILOP se parchează la liber sub semnul oprirea interzisă, tocma în uşa Poliţiei. Corect? Corect. Şi cine să le ridice, frate? Dacă nu dă băieţii lui Isac semn, nu le ia nimeni. În faţa Poliţiei Municipiului, unii se face că nu aude. Dar nu o să aibă timp să respire. Vasile Barbul, directorul de Servicii Publice al Primăriei, mi-a spus că va trece la ridicarea maişinilor parcate aiurea. Chiar şi ale Poliţiei, am întrebat. Păi... chiar şi ale Poliţiei, a replicat. Ce, Poliţia nu trebuie să respecte legea? Ba da, dom' Barbul. Să îţi vedem muşchii. Marţi dimineaţă sunt pe ei. Parcă văd...

traficul de influenţă la Primăria Baia Mare - o poveste veche de 8 ani

2009-02-22T23:29:00.004+02:00

Povestea traficului de influenţă de la Primăria Baia Mare este mai complicată decât pare. Zilele trecute m-a sunat un consilier local, care mi-a spus că a discutat cu o persoană ce i-a dat bani lui Marioara Micu, pentru a-i rezolva un apartament. Ulterior, i-a cerut banii înapoi lui Micu, văzând că nu primeşte nimic. A recuperat ceva, însă nu în totalitate. Astfel de angajamente, cum le-a încheiat Micu pe holurile Primăriei, ar exista în număr mult mai mare. Doar la societatea Aramis ar fi cel puţin 50 de persoane care i-au dat bani lui Micu. Acelaşi consilier local mi-a mai spus că treaba asta durează de 8 ani. Şi că doar de ceva vreme nu mai funcţionează. De când a venit Mircea Dolha. Că pe vremea lui Ştefan Ovidiu lucrurile mergeau strună. Am stat şi m-am gândit. Şi pe undeva se leagă. Ştefan Ovidiu a fost membru în comisia de atribuire de locuinţe. Unde s-au făcut tot soiul de manevre. Vlad Oneţ, fost consilier local, a recunoscut public că nu doreşte să ia parte la matrapazlâcurile membrilor comisiei. În cursul anului trecut, locul lui Ştefan Ovidiu a fost luat de Mircea Dolha. După cum se vede, Dolha nu curăţă ouă ţiganilor de pe Horea, Luminişului, Melodiei sau din alte locaţii. Mai zilele trecute a declarat că dacă vin unii în faţa Primăriei pentru a-şi da foc, va da cu extinctorul pe ei. Şi cu nişte apă, să îngheţe. Am serioase motive să cred că sistemul a funcţionat bine pentru alde Micu şi alte personaje de acest gen, cu trecere la unii dintre funcţionarii Primăriei. Cei din executiv şi-au umplut plasele ani la rând. Când s-a tăiat macaroana, gata, s-au dat băieţi cuminţi. Că au ştiut când să se oprească. Madam Brad a fost membru în comisia de atribuire locuinţe, însă şi-a dat demisia. Zicea că nu a mai suportat ce se întâmpla acolo. Culmea, suportă foarte bine ce se întâmplă în comisia locuinţelor ANL, din care face parte. Şi unde-i place. De aici nu şi-a dat demisia după ce a început scandalul, acum câteva săptămâni. Continuând ideea... După ce în Primărie nu s-a mai luat ca înainte, Mic nu s-a liniştit şi a mers pe aceeaşi variantă. Banul jos, cu angajament, că se rezolvă locuinţe. Numai că de data asta... ghinion. Nici Brad, nici Fotonea, nici Coroş nu se mai bagă. În schimb, se vor băga... băieţii de la Economic.

Trafic de influenţă, pe holurile Primăriei Baia Mare

2009-02-20T02:39:00.002+02:00

Acuzaţii de mită la nivelul Primăriei Baia Mare. O băimăreancă i-a cerut socoteală secretarului Rodica Brad, pentru apartamentul de tip ANL pe care ar fi trebuit să-l primească în schimbul celor 80 de milioane lei plătiţi unui intermediar. Rodica Brad s-a arătat stupefiată de afirmaţiile femeii şi a sesizat Poliţia. La mijloc au fost implicate şi alte nume de la nivelul conducerii Primăriei Baia Mare.

Finalizarea blocurilor de tip ANL din Baia Mare şi repartizarea locuinţelor construite recent au dat naştere mai multor zvonuri legate de modul în care s-au împărţit apartamentele. Tot mai multe voci au susţinut că nu au contat doar criteriile stabilite de lege, ci şi cele privind modul în care au fost stimulaţi financiar anumiţi funcţionari ai Primăriei Baia Mare. Însă, nimic concret. Doar vorbe. Asta până în cursul zilei de luni, când numele secretarului Rodica Brad a fost amestecat într-un scandal privind un posibil trafic de influenţă. Totul a pornit de la o anume Marioara Micu, din Baia Mare. Aceasta domiciliază într-un bloc cu locuinţe sociale aflat pe strada Luminişului. În repetate rânduri, aceasta a contactat-o pe Rodica Brad, pentru a reclama faptul că în blocul respectiv au fost acordate apartamente unor persoane care nu locuiesc în imobil. Secretarul Primăriei a îndrumat-o către Gheorghe Fotonea, şeful Serviciului de Spaţiu Locativ, care gestionează astfel de probleme. Rodica Brad susţine că discuţiile consumate în biroul său cu Marioara Micu s-au limitat la această chestiune.

Primarul, secretarul, un şofer şi o funcţionară

Pe fir a apărut încă un nume. Ildiko Jecan, o cunoştinţă a Marioarei Micu. Secretarul Primăriei îşi aminteşte că a fost căutată de Jecan, care i-ar fi cerut informaţii legate de o locuinţă de tip ANL, însă Rodica Brad a refuzat să îi dea detalii. „M-a sunat, odată, când eram acasă. Nu am înţeles bine ce spune, numai că s-a referit la ceva locuinţă. I-am spus că sunt probleme de serviciu şi le discut la birou. Luni, a fost din nou aici şi m-a luat la rost în privinţa unei locuinţe ANL. Că a dat banii, dar nu a primit apartamentele. Mai mult, Micu ar fi fost pe la mine pentru a aranja treaba cu apartamentul. Mi-a spus că Micu i-ar fi declarat că lucrează la Primărie de patru ani, că îi cunoaşte bine pe anumiţi oameni din executiv şi că sunt patru persoane care sunt implicate în acordarea locuinţelor: secretarul, primarul, un şofer şi o persoană care lucrează pe calculator. A mai afirmat că în timp ce se afla pe holul Primăriei, Micu ar fi intrat la mine în birou, după care a ieşit, spunându-i lui Jecan că totul este în regulă. Mi-a arătat chiar şi un angajament, din care reiese că Micu se obligă a rezolva două locuinţe, în schimbul a 80 milioane lei vechi. A mai spus că Micu i-a oferit şi alte informaţii despre mine şi colegi. Cum că soţul a jucat vila la ruletă, că stăm la bloc, că şi nevasta lui Mircea Dolha lucrează la Primărie, dar că nu se poate face nimic până nu pleacă Dolha în concediu”, a declarat secretarul Rodica Brad.

Cine pe cine a şantajat?

Cazul este unul deosebit de interesant, mai ales că Marioara Mic i-a prezentat celei de la care a încasat 80 de milioane lei, un fluturaş asemănător cu cele folosite de Primărie, în care apar două semnături, ce s-ar dori a fi ale secretarului Rodica Brad şi primarului Cristian Anghel. De asemenea, hârtia respectivă, pe care sunt cuprinse şi date ce nu apar în fluturaşii emişi de Primărie, are aplicate două ştampile asemănătoare celor ale Serviciului de Patrimoniu. În cursul zilei de luni, secretarul Primăriei a sesizat Poliţia Municipiului Baia Mare, cu privire la faptele Marioarei Mic. Se pare că femeia nu este la prima faptă de acest gen. Din datele obţinute până la această oră, am aflat că Mic ar fi înşelat mai multe persoane, cu sume cuprinse între 40 şi 80 milioane lei vechi, pretinzând că are trecere la anumite persoane importante din cadrul Primăriei Baia Mare, pentru a le facilita obţinerea unor locuinţe. Cazul a fost preluat de lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor, din cadrul IJP Maramureş, care efectuează acte premergătoare pentru stabilirea în concret a faptelor şi încadrarea juridică a acestora. Contactat telefonic, primarul Cristian Anghel a declarat că totul este, de fapt, o prostie. „Nu ştiu cine este persoana în cauză şi nu mă interesează. Dar să vii cu poveşti de genuul acesta, cu bani pe scări este... o prostie. Doamna Brad m-a informat şi pe mine, în cursul zilei de luni. În ţara asta şi chiar în Baia Mare sunt foarte mulţi şantajişti. Probabil că profită de nişte nume pentru a se lăuda altora că au influenţă. Şi despre mine nu au spus nimic? Au spus? Normal că nu puteam să lipsesc”, a declarat primarul Municipiului, amuzat de chestiunea legată de traficul de influenţă în care au fost amestecate şi nume din cadrul Primăriei Baia Mare.

victima indolenţei lor

2009-02-17T22:18:00.011+02:00

De mai bine de nouă ani, doi părinţi alcoolici îşi neglijează propriul copil. Lipsa îngrijirii adecvate, manifestate prin înfometarea băieţelului şi ţinerea sa într-o veritabilă captivitate, a făcut ca acesta să nu se dezvolte corespunzător. Abia în urmă cu câteva luni a făcut primii paşi. Sesizate cu privire la acest caz grav, autorităţile statului nu au făcut nimic pentru salvarea copilului din mâna părinţilor iresponsabili.

Lăpuşul Românesc, 2009. Departe de tumultul citadin, într-un colţ uitat al Maramureşului, locuinţa familiei Coman ascunde un caz incredibil pentru secolul XXI. O casă veche, cu pereţi ce dau impresia că s-ar putea dărâma oricând, un acoperiş din lemn şubrezit de vreme şi geamuri sparte la ferestre. În spate, urmele unei gospodării şi un grajd stând să cadă la prima rafală de vânt. Singurul detaliu care ne trezeşte la realitate este o antenă parabolică, semn că nu ne-am întors în timp şi ne aflăm încă în mileniul tehnologiei. Interiorul dezamăgeşte şi mai tare. Una dintre camere, nelocuită şi transformată în loc de depozitare a mai multor bunuri care nu vor avea altă menire decât aceea de a aduna praful. Singura încăpere locuibilă este, practic, tot ceea ce au soţii Coman. Doi părinţi certaţi cu simţul răspunderii, care au transformat viaţa unicului copil pe care îl au de întreţinut, într-un adevărat coşmar. Patima alcoolului i-a făcut să neglijeze complet educaţia tânărului Alexandru Nicolae, cu toate că el ar fi avut nevoie de o îngrijire medicală specială, având în vedere boala de care suferă. Retardul său psihic necesita o îngrijire adecvată, un tratament prescris de medicul specialist şi condiţii de trai aparte. Soarta a făcut ca Alexandru să se nască într-un mediu în care cuvintele educaţie, îngrijire, curăţenie, sănătate sau afecţiune nu înseamnă nimic.

A fost crescut fără să ştie că are părinţi, uitat în ungherele nepăsării acestora, privat de elementarul drept la viaţă, pentru că ceea ce a trăit el până acum nu se poate numi altfel decât un coşmar. Lipsa alimentaţiei suficiente a făcut ca băieţelul să nu se dezvolte corespunzător. Are înălţimea unui copil de 4 – 5 ani şi este foarte slab. Coşul pieptului, ieşit mult în faţă, denotă un rahitism nefiresc în condiţiile unei hrăniri adecvate. Întrebaţi care este raţiunea pentru care Alexandru este mult mai scund decât ar trebui să fie la vârsta lui, părinţii au găsit şi explicaţia: băiatul e de vină. „E blăstămat, toate le trage de pe masă”, spune mama. O fi blăstămat, dar de soartă, probabil. Ori, poate, cei doi părinţi nu realizează ce înseamnă să creşti un copil. Că el trebuie, înainte de toate, hrănit şi îmbrăcat. Copilul este crescut într-un frig de nedescris. Geamurile sparte şi uşile care se închid cu greu fac din interiorul locuinţei unul puţin primitor. Mai ales că lemnele din sobă sunt prea verzi pentru a arde. Iar băieţelul, cu o cămaşă subţire este prea neajutorat să ceară mai mult. Umblă desculţ pe podelele reci. Dar e obişnuit cu frigul. Pătuţul în care a stat timp de nouă ani, în care nici măcar o saltea nu se află, i-a fost de ajuns. Lipsa de preocupare a părinţilor faţă de educaţia propriului copil a făcut ca Alexandru să nu vorbească nimic. E drept că suferă de un retard psihic sever, dar acesta putea fi corectat printr-o îngrijire specială. Nu a fost cazul. Singura grijă a părinţilor este aceea legată de asigurarea raţiei de alcool. „Beu un păhărel, cum să nu beu? Că fiecare om îl bea. Mă duc la bar şi cu 35 de mii, îmi ieu un spirt. Dacă io fac banii în casă… De băutură am oricând. Şi la nevastă îi dau. Câtă aduc în casă atâta bea”, spune tatăl.

Vecinii, ale căror afirmaţii sunt confirmate de reprezentanţii Poliţiei din localitate, ne spun că băieţelul a fost ţinut captiv în propriul pătuţ până la această vârstă. Motiv pentru care nu a fost învăţat să umble. „De la nouă luni, copilul se ia şi se duce. Numai că trebuie să îl înveţi. Dar când îl ţii la ţăruş… Îl lăsau în pătuţ şi ei plecau de acasă”, ne relatează unul dintre localnici. Foarte grav este faptul că în faţa acestei situaţii autorităţile nu au luat măsuri. Prima instituţie sesizată a fost Poliţia din localitate. Observând starea în care soţii Coman îl cresc pe Alexandru, oamenii legii au anunţat Primăria. Respectiv o anume Maria Pop, un funcţionar cu atribuţii pe problematica asistenţei sociale. Aceasta, la rândul ei, a anunţat Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie condusă de Nicolae Boitor. Însă, degeaba. Nu s-a luat nicio măsură, directorul Boitor spunându-le reprezentanţilor Primăriei să găsească o soluţie pentru rezolvarea situaţiei. „Am vorbit, personal, cu domnul Boitor. A zis să găsim noi soluţii şi să-l dăm altei familii, spre creştere şi educare”, a declarat Maria Pop. Tot ceea ce a făcut Direcţia a fost să iniţieze demersurile unei anchete sociale, realizate de Anamaria Petrehuş, asistent social din Târgu Lăpuş. La începutul anului trecut, aceasta a constatat situaţia în care se afla copilul şi a propus o măsură urgentă de plasament în regim de urgenţă. Iar de atunci, pauză. Nu s-a întâmplat nimic. Dosarul copilului a fost purtat prin câteva birouri ale Direcţiei de Protecţia Copilului. Şi atât. Cei care trebuiau să ia primele măsuri nu au făcut asta. Legea îl obliga pe Nicolae Boitor să treacă la dispunerea unei măsuri de plasament în regim de urgenţă. Dar acesta s-a făcut că nu cunoaşte legea. Mai mult, el argumentează pasivitatea de care a dat dovadă cu o scuză penibilă: „Sistemul nostru este supra-aglomerat în locaţiile pentru copii cu handicap grav”. Practic, dacă nu mai sunt locuri, ne culcăm pe o ureche şi aşteptăm să treacă. Însă drama lui Alexandru este departe de a se fi încheiat. Are doar nouă ani, iar viaţa sa până acum i-a fost un coşmar. Trebuie să fie aşa şi de acum înainte?

Ligheanul spălării mâinilor

Directorul Nicolae Boitor afirmă că Primăria din localitate este cea care trebuie să ia măsuri pentru înlocuirea asistentului personal. „Primăria angajează asistenţii personali, dânşii monitorizează, dânşii plătesc. Au puterea şi chiar obligaţia să înlocuiască acel asistent dacă consideră că nu îi acordă condiţiile necesare copilului. Direcţia nu are atribuţiuni de a înlocui asistentul personal sau a angaja asistenţi personali. Direcţia intervine când suntem sesizaţi în cazul unui abuz”, afirmă Boitor. Sesizarea a venit în 2007. Dar mai contează? De cealaltă parte, primarul Nicolae Giurgiu, la rândul său, un personaj certat cu legea (fiind aproape de a fi exclus din rândul preoţiei, după afacerile necurate cu banii unei cooperative de credit, pe care a condus-o ilegal timp de mai mulţi ani), ne spune că alţii trebuie să ia măsuri şi nu el: „Considerăm că Direcţia ar trebui să vină. Noi i-am sesizat, ca să ducem copilaşul acesta. Şi să ne ocupăm de el. Aşa, numai în timpul regimului Ceauşescu, am văzut la televizor câţiva copii”. După ultima vizită a reprezentanţilor Direcţiei, aceştia au ajuns la concluzia că băieţelul trebuie luat din familie. Nicolae Boitor spune că în cazul acesta, se va adresa organelor de cercetare penală pentru stabilirea vinovăţiei părinţilor. „Va fi luat în regim de urgenţă, deşi centrele noastre nu sunt pregătire pentru persoane cu handicap grav, va fi luat în regim de urgenţă într-una dintre locaţii şi vom deschide dosar penal împotriva părinţilor”, declară directorul DPC. Întotdeauna trebuie să răspundă cineva? Dar foarte rar cei plătiţi din banii publici să ia măsuri de protecţie socială.

Legea

Legea 272, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevede explicit atribuţiile şi obligaţiile conducerii Direcţiei de Protecţia Copilului în caz de abuz sau neglijenţă. Articolele 64 – 66, precizează următoarele: „Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.” Urmează ca instanţa de judecată să analizeze oportunitatea luării măsurii de plasament în regim de urgenţă, pe care o poate menţine sau înlocui.

sportlocal.ro

2009-02-17T00:02:00.002+02:00

Azi, s-a lansat la Baia Mare sportlocal.ro. Un site de sport care face cinste celor ce mai cred că sportul trebuie promovat. Deşi el funcţionează de o bună perioadă de timp, iată că autorul său, Cristian China - Birta (cine-şi mai aduce aminte de el de când era purtător de cuvânt al prefectului Bechiş?), se lansează în lumea internetului adevărat. O apariţie pe care o salut aşa cum se cuvine. La cât mai multe click-uri şi baftă celor care postează pe site!

ţiganii puşi la punct de Dolha

2009-02-15T23:10:00.002+02:00

Replica săptămânii trecute trebuie să i-o acord lui Mircea Dolha. În cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii romilor din blocurile sociale de pe străzile Horea şi Luminişului, viceprimarul le-a atras atenţia să nu mai vină cu poveşti cu incendieri în faţa Primăriei, că nu ţine. Şi e firesc aşa. Ne-am săturat să vedem tot soiul de şmecheri bronzaţi ameninţând că se automutilează dacă Primăria nu le dă una sau alta. "Dacă mai vin unii cu ameninţări că îşi dau foc în faţa Primăriei, să ştie că o să folosim extinctoare şi o să dăm cu spumă pe ei. Iar apoi, o să îi spălăm cu apă, să îngheţe", a replicat Dolha. Foarte tare, trebuie să recunosc. Aşa cum de multă vreme nu au fost puşi la punct ţiganii băimăreni. Poate ar fi cazul ca vicele să intre şi în comisia de acordare a locuinţelor la fel de ferm şi să nu mai lase unor profitori gen Gigi Fotonea mână liberă în a împărţi garsonierele sociale.

"dacă" de procuror

2009-02-15T22:51:00.003+02:00

Dacă m-ar chema Vasile Pop şi aş întoarce capul când m-ar striga Leşcă, aş avea serioase motive să mă consider un norocos. După zeci de ani de încălcare a legii, în calitate de prim - procuror de parchet local, am reuşit încă odată să fentez sistemul şi să mă retrag spre o liniştită pensie. E drept că apartamentele din Cluj şi Borşa şi casele din Vişeu sau terenurile pe care până acum, ukrainienii cărora le-am dat NUP-uri le lucrau, vor fi mai greu de întreţinut. Dar toate au preţul lor. Precum a avut şi filmarea ajunsă pe Realitatea, de la care mi se trag toate belelele. Dacă m-ar striga Leşcă m-aş duce la preot. La unul adevărat, nu în haine de procuror în civil care îi pune pe infractori în genunchi să ceară îndurare ca unuia mândru de renumele "Literă de Evanghelie". Nu de alta, dar aş avea nevoie să se pună o vorbă bună şi pentru mine, acolo, sus. Îngrijorat fiind de dosarul celor care mi s-au pus în genunchi, arestaţi acum pentru o groază de infracţiuni în faţa cărora am închis ochii. De genţi diplomat la şeful de la Cluj nici nu mai poate fi vorba. Nu mai merge ca pe vremuri. S-au schimbat lucrurile şi pe acolo. Norocul meu este că nu mă cheamă Pop şi nici procuror nu sunt. Însă dezamăgirea mea legată de acest personaj este că nu-l vom mai avea în funcţie pentru a scrie despre ilegalităţile comise. Păcat.

Baia Sprie, otrăvită cu arsen

2009-02-12T09:26:00.008+02:00

Timp de opt ani, locuitorii oraşului Baia Sprie au consumat apă care conţine arsen. Datele privind acest fapt foarte grav au fost făcute publice pe parcursul unei dezbateri care a avut ca temă închiderea iazului de decantare de la Tăuţii de Sus. Compania REMIN a depozitat 3 mii de tone de pirită auriferă, cu conţinut de arsen, în imediata vecinătate a unei surse de apă.

În cadrul unei dezbateri publice privind proiectul de închidere a iazului de decantare de la Tăuţii de Sus, reprezentanţii instituţiilor judeţene responsabile de protecţia mediului au scos la iveală documente care atestă faptul că locuitorii oraşului Baia Sprie au băut apă otrăvită. Mai precis, Călin Crişan, actualul comisar şef al Gărzii de Mediu Maramureş, a afirmat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie sunt depozitate, lângă halda de steril, 3 mii de tone de concentrat aurifer, care conţine arsen. În imediata vecinătate, se află o priză de captare a apei, care deserveşte locuitorii din Baia Sprie. Sursa de apă a fost folosită în perioada de secetă, pentru alimentarea cu apă a oraşului. Este foarte limpede faptul că infiltraţiile provenite din acea pirită au ajuns şi în priza de apă, având în vedere faptul că locaţiile celor două sunt foarte apropiate. Aşa se face că încă din 2001, locuitorii din Baia Sprie au consumat apă otrăvită cu arsen. Pe lângă faptul că pirita respectivă conţine arsen, în timp, ea trece printr-un proces de leşiere, în urma căruia rezultă un acid sulfuric. Iar folosirea apei în perioada de secetă a fost una cu atât mai gravă, cu cât concentraţia de metale grele şi arsen a fost mai mare, din cauza lipsei procesului de diluţie.

Pirită de Şuior, cu arsen

Ulterior dezbaterii publice, Eugen Olea, directorul Companiei REMIN a contrazis afirmaţiile lui Călin Crişan, acuzându-l că vorbeşte în necunoştinţă de cauză. „Nu este adevărat că la Puţul 5 al Minei Baia Sprie s-ar fi depozitat pirită auriferă. Cei care fac astfel de afirmaţii sunt răuvoitori sau vorbesc în necunoştinţă de cauză”, a spus Eugen Olea. Astfel, comisarul şef Călin Crişan a venit cu argumente pentru a-şi susţine afirmaţiile. „Probabil, directorul Olea nu este la curent cu faptul că în 2001, inspectorii de atunci ai Gărzii de Mediu au depistat, la 29 noiembrie, nişte transporturi de pirită, chiar la halda de la Puţul 5, provenite din depozitul de concentrate al Companiei REMIN. Am contactat persoanele responsabile şi s-au încheiat nişte acte. Acestea consemnează şi declaraţia şefului de depozit al concentratelor, din Baia Mare, care a afirmat că este vorba de 3 mii de tone de pirită de Şuior, adică pirită auriferă cu conţinut de arsen. Din punct de vedere al mediului, faptul că are arsen este foarte grav, mai ales că pirita respectivă se află într-o zonă care generează un impact major asupra cursurilor de apă. Oricum ar fi fost grav, chiar dacă nu avea arsen. Am atras atenţia autorităţilor, primarului, fostului primar şi viceprimar că în cazul în care acel steril, indiferent că e cu arsen sau nu, pentru că e la fel de toxică, în timp, va începe leşierea bacteriană şi vom avea un pârâiaş de acid sulfuric ce va curge înspre priza de apă a oraşului Baia Sprie. S-ar putea ca apa respectivă să fie potabilă astăzi, dar, cu siguranţă, în zece ani, ea nu va mai fi potabilă deloc”, a declarat Crişan.

Pirită în aer liber

La data efectuării controlului la Puţul 5, de către inspectorii de mediu, s-a încheiat şi un proces – verbal de constatare, în urma căruia Sucursala Minieră Baia Mare a fost amendată cu 30 milioane lei vechi. În conţinuţul acelui proces – verbal, se precizează provenienţa piritei: „Conducerea EM Baia Sprie, prin inginerul – şef, Francisc Bakoş, declară că aceste pirite au fost aduse şi depozitate pe acel amplasament de către Sucursala Minieră Baia Mare, în primăvara anului 2001. Piritele sunt depozitate în aer liber, direct pe sol, cantitatea de clarată de Nicolae Gâta, şef al depozitului de concentrate al Sucursalei Miniere Baia Mare, fiind de 3 mii tone”.

Date din burtă

„Proiectantul a întocmit atât de superficial documentaţia respectivă, că nici măcar nu s-a deplasat la Puţul 5, să facă o analiză reală a solului, în privinţa metalelor şi sulfurilor existente. La închiderea unui perimetru minier, regulile sunt foarte clare şi trebuie făcute studii preliminare. Dacă veţi studia documentaţia depusă la Agenţia de Protecţia Mediului, veţi vedea că datele sunt prezentate din burtă. Nişte date într-o zonă în care vom avea altceva”, a declarat Călin Crişan.

fotograful calin matei

2009-02-08T17:26:00.003+02:00

Vineri, o conferinţă PSD ponosită şi plictisitoare. Jeni Godja a vorbit în neştire, fără să realizeze că nu o asculta aproape nimeni, decât pentru a şti când termină disertaţia. Drept dovadă, nici măcar colegii de partid nu s-au putut concentra la cele expuse de preşedintele PSD.

arta de a nu reuşi un calendar

2009-02-08T16:14:00.006+02:00

Începând cu aceată lună, CSM U propune un set de fotografii sexy cu rugbiştii din dotare. Un proiect eşuat din start. În care totul, pornind de la ideea fiecări fotografii şi terminând cu decorul absolut jenant, dă în derizoriu. Nu ştiu cine i-a pus aparatul în mână lui Ionel Costin ăsta, dar e înfiorător modul în care îl foloseşte. Am un Konica de buzunar, de vreo 5 ani, şi mă gândesc să i-l prezint, poate face măcar o fotografie fără granulaţie, cu scharful pe subiect şi la rezoluţie decentă.

fâsul de la Haga

2009-02-03T21:31:00.002+02:00

Procesul cu Ucraina a fost un mare fâs. De gaze, de tot ce vreţi. Ce am câştigat? Nimic. Nişte platformă continentală de exploatat. Hai, că mor de râs. Nu suntem în stare să terminăm autostrăzile începute decât peste 1.700 de ani (pe calcule precise realizate de fostul ministru Vosganian) şi vrem să exploatăm sub apele Mării Negre. Bună treaba. Pe de altă parte, pe Băsescu nu îl înţeleg deloc. Mare victorie la Haga! Poveşti de adormit alectoratul, poate, poate nu va observa că Insula Şerpilor rămâne a ucrainienilor. Mare victorie! Da' mă laşi?

Hala fantomă şi tranzacţiile directorului adjunct al finanţelor

2009-02-02T00:05:00.004+02:00

Căutând pe net poze cu Ioan Moser, un fost handbalist transformat în ţepuitor la nivel profi, am găsit că Primăria din Timişoara i-a cordat titlul de cetăţean de onoare. Argumentul - omul a reuşit să ridice prestigiul Timişoarei în lume. Eh, asta m-a dat gata! Chiar că a rigicat prestigiul. Mai jos, un articol cu mică parte din ilegalităţile acestui Moser. Ioan sau Hans, cum îşi mai spune.

Direcţia de Finanţe Publice Maramureş a vândut un imobil care nu există. Directorul adjunct al instituţiei, Tiberiu Antal, cel care a semnat procesul - verbal de vânzare, afirmă că imobilul respectiv a fost ridicat de proprietar, iar Direcţia a vândut o altă construcţie. Vinovat a fost găsit Ioan Moser, condamnat penal pentru uz de fals şi înşelăciune.

Ioan Moser, fost handbalist, component al echipei naţionale, în vremurile de glorie ale handbalului românesc, a reuşit performanţa de a deveni celebru şi prin escrocheriile făcute în Maramureş. În urmă cu zece ani, era un prosper om de afaceri. La Ocna-Şugatag, el a deţinut o hală de producţie pentru tâmplărie tip PVC. Cu toate că firma mergea bine, el a acumulat datorii la bugetul de stat, fapt pentru care reprezentanţii Direcţiei de Finanţe Publice Maramureş au instituit sechestru imobiliar pe hala respectivă şi au scos-o la vânzare. Ea a fost achiziţionată de Daniel Bujor, un investitor de origine română, stabilit în Statele Unite ale Americii. După cumpărare, Bujor a intenţionat transcrierea halei în Cartea Funciară, însă a constatat că acest lucru este imposibil, deoarece hala avea un alt proprietar, şi anume Ioan Miron. Atunci, reprezentanţii Direcţiei de Finanţe vânduseră imobilul altuia şi nu pe cel al lui Moser. În realitate, Moser trecuse hala respectivă în actele de contabilitate pe care le prezentase la Finanţe, cu toate că hala era proprietatea lui Miron. Fără a verifica autenticitatea acelor acte şi fără a cere date suplimentare la Biroul de Carte Funciară, Tiberiu Antal, actualul director adjunct al Finanţelor Publice, şi-a pus semnătura pe procesul - verbal de vânzare. În acel act apare consemnat foarte limpede faptul că "bunul nu este grevat de sarcini".

Handbalist condamnat penal

Ulterior vânzării halei, Tiberiu Antal a afirmat că nu a ştiut că hala nu era proprietatea lui Moser şi că s-a bazat pe o expertiză financiară, iar Ioan Miron ar fi intabulat hala respectivă abia după aceea. El este contrazis în explicaţii de magistraţii maramureşeni, care i-au dat câştig de cauză lui Miron într-un proces intentat de acesta din urmă. După ce au scos la vânzare un bun aparţinând altuia decât debitorului Ioan Moser, reprezentanţii Direcţiei de Finanţe s-au văzut nevoiţi să îi restituie lui Daniel Bujor întreaga valoare a halei fantomă (320 milioane lei vechi, în 2001), precum şi dobânda legală. În total, aproape 600 milioane lei vechi. Ulterior, Direcţia de Finanţe a depus plângere penală împotriva fostului handbalist Ioan Moser. În cursul anului trecut, Judecătoria Sighetu Marmaţiei l-a condamnat pe acesta la un an şi şase luni închisoare, cu suspendare, pentru comiterea infracţiunilor de uz de fals şi înşelăciune, obligându-l, totodată, să plătească Direcţiei de Finanţe 2,6 miliarde lei, precum şi 310 milioane lei, cheltuieli de judecată. În prezent, Ioan Moser se află în Germania, unde îşi petrece liniştit bătrâneţile. Nici măcar la procese nu s-a sinchisit să vină, deşi a fost citat de nenumărate ori.

Antal, Moser & Co

Directorul adjunct al Finanţelor Publice, Tiberiu Antal, îşi aminteşte de hala lui Ioan Moser şi afirmă că, la vremea respectivă, au fost două hale. Una a lui Moser şi alta a lui Miron. Iar între cele două s-a făcut confuzie. "Cei doi au fost asociaţi. Moser a demontat hala lui, rămânând doar cea a lui Miron. La momentul acela, Miron a dovedit că noi am vândut hala sa, iar justiţia a stabilit că noi nu am putut face dovada că hala lui Moser a existat în realitate. Am câştigat procesul cu Moser şi i-am trimis în Germania înştiinţarea privind debitul său, prin Biroul de Legătură, de la Bucureşti. Acolo, organul fiscal competent va demara procedura de executare. Deocamdată, aşteptăm să vedem cum se va soluţiona. Cazuri precum acesta sunt mai rare. Avem doar trei situaţii de acest gen, apărute după intrarea în Uniunea Europeană", a afirmat Tiberiu Antal. Cu toate aceste explicaţii, este greu să ne închipuim că reprezentanţii statului nu au efectuat minimele verificări ale legalităţii vânzării. Nu este exclusă nicio legătură între aceştia şi Ioan Moser. Instanţa a dat câştig de cauză celor de la Finanţe, numai că prejudiciul adus bugetului statului nu a fost recuperat. Culmea este că, în acest caz, singurul vinovat a fost Ioan Moser. Cât despre Tiberiu Antal şi ceilalţi angajaţi ai Direcţiei de Finanţe care ar fi trebuit să verifice aspectele juridice legate de hală înainte de a o vinde, încă nu s-a pus problema tragerii la răspundere.

Moser Hans, primul din stânga, pe rândul de sus.

aplecările unei june

2009-01-30T10:40:00.009+02:00

Pe vremuri, erau jandarmii lui Bondi. Care permiteau oricui să intre în sediul Prefecturii, mai puţin reprezentanţilor mass-media. Pentru a ajunge în birourile de la etaj, trebuia sa scoatem din buzunar tot soiul de legitimaţii şi cărţi de identitate. Acum, pe post de paznic-cerber a rămas Mirela Bodea, piţipoanca lui Mircea Man. Angajată pe post de purtător de vorbe, ea s-a dovedit până acum capabilă de nimic mai mult decât de a fi purtată de vorbele unora sau altora. Iar gura lumii ştie ce ştie. Sictirită de apăsatul pe butonul send (vezi mailuri mucegăite care ar suporta o corectură drastică) şi de datul din clanţă anunţând câte o conferinţă a şefului, juna şi-a găsit noi veleităţi. Pe care nu ştim cine i le-a stimulat, atâta vreme cât în fişa postului nu sunt trecute decât câteva poziţii. Câte una, două, pe zi. După cum i se cere. Ori, se pare că astea nu o mai satisfac. Obişnuită cu datul din clanţă, Mirelush, cum îi place să fie alintată pe bloguri, şi-a făcut de lucru pe la uşa preşedintelui. Aplecată peste problemele cabinetului lui Mircea Man, nu găseşte în foştii colegi de breaslă decât nişte ingraţi ce pot fi scoşi agresiv din pragul biroului. Un birou faţă de care nu vedem ce atribuţii i-au fost acordate. Mircea Man conduce un judeţ întreg. A negociat bine parteneriatul cu social - democraţii şi e un om politic pe cât de ciudat, pe atât de impunător în anumite chestiuni. Nu îl văd ducând lipsă de o piţipoancă bună la clanţă şi trântitul uşilor. În nas. Cui? Jurnaliştilor care îşi fac meseria, aducând atenţiei publice aspecte legate de activitatea instituţiei al cărei cuvânt îl freacă toată ziua. Îi recomand să stea jos. Unde îi este locul. În biroul de la parter. Nu ştiu dacă e neapărat oval, dar ce mai contează forma?

Băimăreanul care a învins statul român la CEDO

2009-01-29T00:07:00.003+02:00

Băimăreanul Vasile Tătar, ecologistul care în ultimii ani s-a luptat cu autorităţile statului pentru un mediu fără poluare, a câştigat la Strasbourg procesul intentat statului român. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statul nu a respectat dreptul cetăţenilor la un mediu nepoluat. Cazul este unul fără precedent în România, fiind primul proces pierdut la CEDO, în care României i se impută faptul că nu asigură cetăţenilor un mediu nepoluat.

Caz fără precedent în istoria proceselor pierdute de România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Vasile Tătar, băimăreanul care se luptă de ani buni cu autorităţile locale pentru interzicerea activităţii societăţilor comerciale poluante din Maramureş, a câştigat la Strasbourg procesul împotriva statului român. Este prima sentinţă care incriminează România pentru nerespectarea drepturilui cetăţenilor la un mediu nepoluat. Alături de fiul său, Vasile Tătar s-a adresat Curţii Europene, în 2001. El s-a plâns că autorităţile romane nu au reglementat eficient procesul tehnologic de extragere a aurului prin folosirea cianurii şi a altor substanţe toxice de catre Transgold SA Baia Mare (fosta Aurul SA Baia Mare). Ca urmare a acestui proces tehnologic, viaţa sa şi a fiului său au fost puse in pericol. El a adus mai multe agrumente în acest sens, cum ar fi faptul că fiul său suferă de afecţiuni astmatice. Afirmaţiile sale au fost susţinute de acte medicale ce dovedeau starea precară de sănătate a locuitorilor din Baia Mare. Problemele reclamate de Tătaru se leagă de gravul accident de la Transgold, din ianuarie 2000, când apa contaminată cu cianuri s-a deversat din iazul de la Bozânta Mare, producand un dezastru ecologic pe cursul râului Tisa. Tătaru a invocat faptul că în urma acestui accident, autorităţile române au stat pasive, fără a întreprinde măsurile care trebuiau luate, pentru impunerea unor condiţii de funcţionare vizavi de societatea respectivă, permiţându-i să folosească acelaşi procedeu de obţinere a aurului. Un alt dezastru ecologic s-ar fi putut produce oricând.

Pericolul cianurii

Curtea a apreciat foarte grav faptul că au existat anumite studii care au reflectat gradul de poluare produs în urma activităţii societăţii, însă aceste date nu au fost aduse la cunoştinţa publică. Ori, dreptul cetăţenilor de a participa la dezbateri publice atunci când se pune problema luării unor decizii legate de protecţia mediului este unul garantat de lege. Acest drept a fost încălcat de autorităţile române, care nu a informat băimărenii de pericolul pe care poluarea îl prezintă asupra stării lor de sănătate. În sentinţa dată de Curtea Europeană se specifică faptul că fiul lui Vasile Tătar suferă de astm bronşic, reclamantul pretinzând că boala a fost cauzată de folosirea cianurii în procesul de extragere a aurului, de către societatea în cauză. Deşi nu s-a putut dovedi, din actele depuse, raportul de cauzalitate dintre cele două elemente, doi dintre magistraţii Curţii au apreciat drept pertinentă pretenţia lui Tătar şi i-au dat câştig de cauză. Aceştia au stabilit faptul că dreptul lui Vasile Tătar şi al fiului acestuia, Paul Tătar, a fost încălcat. Cheltuielile de judecată s-au stabilit în cuantum de 6.200 euro. Care vor fi efectele pe termen lung ale acestei sentinţe, rămâne de văzut. Cert este că hotărârea respectivă este una fără precedent, de care autorităţile statului vor trebui să ţină cont atunci când vine vorba de respectarea normelor de poluare. Vasile Tătar afirmă că hotărârea va duce la închiderea societăţilor care folosesc cianura în procesul de obţinere a aurului.

Adio cianură!

"Statul român a fost condamnat la CEDO pentru că nu a asigurat cetăţenilor săi un mediu sănătos. Este foarte grav ce se întâmplă. Cu siguranţă, o astfel de sentinţă va duce la închiderea Romaltin şi Gold Corporation. O copie a documentului va ajunge la premierul României, preşedintele statului, Ministrul Mediului, Ministrul Economiei, Parchetul General. Ceea ce s-a întâmplat aici în perioada anilor 2000 nu poate fi catalogat decât neglijenţă, indolenţă din partea autorităţilor centrale şi locale. Vorbim aici de Agenţia de Protecţia Mediului, Prefectură, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, SRI. Cu toţii au zis că nu e adevărat ceea ce se întâmplă în Baia Mare. Dar există studii care relevă faptul că în Baia Mare numărul bolnavilor de cancer, cardiacilor, celor cu afecţiuni pulmonare şi copiilor născuţi cu deficienţe (fără cauze care pot fi explicate) este de trei ori mai mare decât ar fi normal. Am fost trădaţi de interesele meschine ale reprezentanţilor acestor autorităţi. În România am trecut foarte repede prin toate instanţele de judecată, iar dosarul a fost respins. Astfel că, în 2000, m-am adresat Curţii Europene, iar în 2001, dosarul a fost înregistrat. În 2007, mi s-a cerut să mă prezint la Strasbourg, pentru că dosarul meu se judeca. De atunci, aştept sentinţa. Acest caz reprezintă un precedent, iar de acum nu se va mai putea folosi cianura în procesul de obţinere a aurului, pentru că ea afectează starea de sănătate a populaţiei. Ştirea privind cazul meu a apărut în toată Europa şi se miră cu toţii cum a fost posibil aşa ceva. Este o mare realizare, pentru că societăţile comerciale nu-şi vor mai putea continua activitatea. Le spun adio celor de la Romaltin şi Gold Corporation. Să plece din România, să ne lase!" - Vasile Tătar.

primarul Anghel, din nou în instanţă

2009-01-27T01:18:00.004+02:00

Procesul edilului Cristian Anghel se află din nou pe rolul instanţei. În cursul anului trecut, acesta a fost judecat pentru abuz în serviciu, în formă calificată, în urma achiziţionării de către Primărie unui bloc aflat pe strada Horea, din Baia Mare. În luna iulie, Judecătoria Baia Mare a dat şi o primă sentinţă în acest caz, achitându-l pe primar şi ridicând sechestrul asigurator instituit pe bunurile sale.

La sfârşitul săptămânii trecute, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureş, după ce timp de o jumătate de an el s-a aflat la DNA. După înaintarea apelului împotriva sentinţei instanţei băimărene, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au solicitat dosarul lui Cristian Anghel. Care a fost raţiunea menţinerii sale atâta timp pe masa de lucru a procurorilor este greu de precizat. Cert este că el se află din nou pe rolul instanţei, primul termen fiind stabilit pe data de 24 februarie. În motivarea sentinţei, magistraţii băimăreni au afirmat că nu au existat probe pentru a se dovedi faptul că edilul a avut cunoştinţă de intenţia conducerii societăţii Cuprom de a vinde imobilul aflat pe strada Horea şi, de asemenea, nu s-a putut stabili existenţa unui prejudiciu cauzat prin achiziţionarea imobilului la un preţ de câteva ori mai mare decât cel la care fusese înstrăinat de Cuprom cu doar câteva luni înainte.

primarul Anghel, pe post de cameră video

2009-01-25T23:44:00.004+02:00

Tot ghiocei or fi crezut şi angajaţii Primăriei că are în vizor edilul Cristian Anghel, de s-a postat în bună dimineaţa în faţa sediului. Aşa, cam de pe la 7 fără zece, până pe la şi un sfert. Coincidenţă, tocmai când vine lumea la serviciu. Sau nu vine. Că din cele câteva sute de angajaţi, abia 15 s-au obosit să onoreze cu prezenţa la ora la care se începe serviciul la Primărie. Aşa că s-a lăsat cu un scandal de pomină, angajaţii fiind întrebaţi dacă nu preferă cumva să vină de la ora 8. Răspunsul a fost unul singur - de la 7. Că doar nu-l mai apucă pe primar nebunii dintr-astea. Surpriza a fost că de sus a venit directiva să se lucreze de la 8. Jale mare, nebunie printre angajaţi. Aşa că s-a revenit la programul de la 7. Pe care, probabil, doar directorul Florea îl respectă. El ajunge la Primărie la ora 6. Cred că are ceva probleme cu somnul. Oricum, nu cred că Anghel va rezista mult la poarta Primăriei, aşa că, presupun, va lua nişte camere video, să monitorizeze din birou mersul - venitul în instituţie. Şi atunci să vezi jaleee...

ghiocei 2009

2009-01-25T23:40:00.003+02:00

Acum câteva zile îngheţam de frig, cu un ger cumplit. Totuşi, iată că primăvara este deja aici. Lucian P. Goja, un mare iubitor al naturii, nu ne-a uitat nici de data aceasta. Ghiocei, în grădina părinţilor, din Baia Mare.

Maramureşul la BBC

2009-01-23T23:45:00.006+02:00

Comănescu ne aminteşte de un film despre România. O parte importantă este aceea privind Maramureşul. Iată şi două clipuri ce merită văzute. Cu o parte din tradiţiile moroşene. Dacă nu aveţi răbdare să vedeţi tot, măcar poziţia 5.15 - 5.35 din filmul al doilea. Ireal pentru mocăniţa de pe Vaser. Poate dă de gândit cameramanilor noştri.

noii subprefecti de maramureş - dorin buda şi alexandru cosma

2009-01-21T22:15:00.004+02:00

Dorin Buda va fi unul dintre subprefecţii PSD. Acesta l-a bătut pe Alexandru Cosma, la alegerile interne ale PSD. În această seară a urmat runda a doua. Alexandru Cosma versus Horia Scubli. Sandu a câştigat de data aceasta, umilind Maramureşul Istoric. PSD-ul lui Jeni a rămas fără un oscior după alegerile din noiembrie şi împărţirea caşcavalului la început de an. Pe Dorin Buda, un necunoscut pentru mulţi, îl ştiu de la Palatul de Justiţie. Avocat harnic, mereu agitat şi alergând de colo - colo, printre dosare. La 35 de ani, poate reprezenta o opţiune de sânge proaspăt în PSD Maramureş. O opţiune interesantă. O evoluţie de urmărit. Pe Sandu Cosma îl ştim. Din 2000 - 2004, când a fost prezident de CJ. Ultimii ani nu i-au fost deloc faşti. Consilier judeţean. Nimic mai mult. A pierdut bătălia pentru parlamentare, pe zona lui. Rămâne ca Buda şi Cosma să fie validaţi la centru.

too much monkey bussiness

2009-01-20T10:07:00.003+02:00

Legea înregistrării convorbirilor - un mare fâs

Înainte de Paşti, între Bobotează şi Anul Nou sau în campania electorală e cel mai bine că scoţi o lege dintr-asta dubioasă, că nu se prinde multă lume şi să treacă fără mare scandal. Aşa s-a întâmplat şi în noiembrie, când a apărut legea care obligă furnizorii de servicii de telefonie sau internet să stocheze anumite date privind utilizatorii. Titlurile de primă pagină de azi ale mai multor ziare tipărite sau on-line au avut menirea de a intriga cititorii. Ni se vor înregistra convorbirile telefonice şi se vor intercepta mailurile. Până acum, doar procurorii puteau face acest lucru, cu încuviinţarea judecătorului. Iată că şi companiile private de servicii de telecomunicaţie pot face asta, ba chiar sunt obligaţi să le înregistreze şi chiar să le stocheze într-o bază de date, timp de 6 luni. Asta se deducea din titlu şi, eventual, şapou. În fapt, lucrurile sunt cu totul diferite. Legea, al cărei text îl puteţi citi aici, prevede doar obligativitatea reţinerii anumitor date. Acestea privesc informatiile referitoare la traficul, localizarea şi alte date legate de acestea, necesare pentru identificarea unui abonat sau a unui utilizator. De asemenea, în articolul 3, din lege, se specifică ce anume se urmăreşte prin acest act normativ:

a) date necesare pentru urmarirea si identificarea sursei unei comunicari;

b) date necesare pentru identificarea destinatiei unei comunicari;

c) date necesare pentru a determina data, ora si durata comunicarii;

d) date necesare pentru identificarea tipului de comunicare;

e) date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament;

f) date necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile.

Mult tam - tamp pentru nimic. Nici prin cap nu-mi trece că astfel de lucruri nu s-au întâmplat până acum. Diferenţa a fost că de asta s-au ocupat serviciile. Iată că li se conferă şi operatorilor de telefonie mobilă/internet astfel de atribuţii. Unora telefoanele ne sunt urmărite de zor, uneori şi ascultate, iar informaţiile obţinute sunt folosite în scopuri private. Spre exemplu, un fost şef ştia tot timpul cu cine mă întâlnesc, deşi nu era treaba lui să mă caute de purici. Dar, dacă unora le place să joace rolul de maimuţă, curăţându-i pe alţii, ce putem face? Iar fostul şef face în continuare astfel de monkey bussiness. Şi nu numai cu mine, ci şi cu alţi actuali şi foşti angajaţi de-ai săi. I-a intrat în sânge. Şi e firesc, când ai naşi cu ochi albaştri. Revenind, nu cred că vom fi afectaţi în vreun fel sau altul de măsura asta. Practic se schimbă doar serverele care stocau datele. Că ea nu este una constituţională... asta e o altă poveste. Nici legile anterioare, care prevedeau drepturi nelimitate, practic, pentru magistraţi de a înregistra pe cine vor şi când vor, indiferent ce fel de suspiciuni au, nu au fost constituţionale.

sclavie in mileniul III

2009-01-18T14:05:00.003+02:00

Un tânăr de 27 de ani, rămas orfan de ambii părinţi, este exploatat prin muncă. De mai bine de trei ani. Numai că el are un retard psihic, iar discernământul său este pus sub semnul întrebării. Până acum, familia sa nu s-a interesat de soarta lui. Brusc, a apărut şi interesul rudelor pentru Vasilică. Măcar în ceasul al 12-lea, am spune. Numai că nimic nu e gratuit în ziua de azi. Nici măcar aducerea sa în familie. Urmăriţi un material marca AXA TV.

consilier cu laptopul furat

2009-01-17T15:04:00.007+02:00

În urma unei spargeri la Ramira, consilierul local Mitică Matei s-a trezit cu laptopul furat. Nu că era cine ştie ce mare piedere, probabil ar fi fost trecută la una colaterală, însă notebookul fusese primit de Mitică de la Consiliul Local. A intrat omul în priză, a alertat tot ce se putea, de la servicii, la băieţii de cartier, şi a reuşit de şi-a recuperat laptopul în câteva zile. Păi, ce altceva era să fure băieţii, dacă seiful era gol. Măcar un laptop şi câteva sticle de whisky. Urmăriţi povestea recuperării notebookului. Cu consilierul local ajuns pe o stradă umbroasă din Baia Mare şi cu un individ care i-a predat marfa într-o pungă de un leu. Cât a plătit pentru recuperarea sa nu a dorit să ne spună. Însă, pe căi la fel de umbroase am aflat că ar fi peste 20 de milioane lei vechi. Ştire marca AXA TV.

sandule, sandule...

2009-01-16T01:34:00.004+02:00

S-au depus deja la Bucureşti listele cu numele vehiculate pentru posturile de prefect, la nivel naţional. Aşa cum arată şi modestul sondaj al acestui blog, Sandu Pocol nu are nicio treabă cu funcţiile de conducere. Părerea noastră. De la "preşul lui Man" şi până la "execrabil", nu este decât un pas. Păcat de funcţia asta irosită aiurea. Părerea mea. Nu "puteau" să găsească pe altcineva, ci trebuiau să o facă. Este evident faptul că sunt variante mult mai agreate. Un alt sondaj arată că Dănuţ Marinca sau Sabin Nemeş Bota, chiar dacă ultimul este doar o utopie la conducerea judeţului, ar fi fost mai potriviţi. Mulţumesc pentru voturi. Cred că se conturează o idee despre ce aşteaptă lumea de la un prefect. În orice caz, a nu fi păcălici. Ori Sandu, poate ne demonstrează altceva, din păcate. Până la numirea oficială, voi menţine deschis sondajul.

Centrul de Plasament Ocna Şugatag, scăpat de sub control

2009-01-14T10:43:00.005+02:00

Articolele apărute în presă, în ultimele două luni, legate de Centrul de Plasament de la Ocna Şugatag nu au fost întâmplătoare. Minorele gravide, directorul Boitor incapabil de autoritate în faţa copiilor care l-au scos din unitate, opt minori cu dosare penale, cazuri de homosexualitate şi multe alte nereguli. Florin Puţ, şeful de Centru şi-a dat demisia, zilele acestea. Şi bine a făcut. Ceea ce se întâmplă la Ocna depăşeşte orice închipuire, iar personalul este ca inexistent. Nicolae Boitor încă nu a înţeles că respectivul Centru nu va putea fi repus pe linia de plutire decât cu specialişti: psihologi, educatori bine pregătiţi, oameni autoritari şi profesionişti. Boitor a pierdut un om capabil, la Ocna, să vedem pe cine aduce. Se vehiculează numele lui Niţa Popan, destituită acum mai bine de un an de la şefia Centrului, după ce a fost prinsă furând pe rupte. Ca şi sancţiune a fost numită şef Centru Plasament Călineşti. O instituţie închisă, practic. Căci ce altă funcţie poate fi mai relaxantă decât aceea de a conduce un Centru închis? Închis doar pentru copiii din sistem. Nu şi pentru cei ai angajaţilor. Care s-au petrecut de Sărbători, în iarna trecută, tocmai în acel centru. Acum Popan vrea să revină la Ocna. Să revină, că şi aşa Centrul se închide. Oricum îi place să conducă ruine.

interesul superior al... fiecăruia

2009-01-14T00:14:00.003+02:00

Două familii şi un sclav. Un băiat de 27 de ani, împărţit între cei care îi exploatează munca şi fraţii neîmpăcaţi cu gândul că tânărul munceşte pentru alţii, când sunt atâtea de făcut chiar pe lângă casa lor. Un ubiect incredibil: sclavagism în mileniul III. O poveste care se repetă, probabil, în multe locuri din judeţ şi din ţară. Cei care nu s-au intersat de soarta lui, ani la rând, îl doresc lângă sufleţelul lor. Acum, băiatul face parte dintr-o altă lume. Nici nu mai ştie de familie şi de cei lângă care a crescut. Nici măcar de cei lângă care ar fi trebuit să crească. Un caz social, made in Romania. Autorităţile statului? Au o singură reacţie: umerii care se ridică la aproape fiecare întrebare. Zilele acestea, cineva îmi spunea că Bogdan Panait, fostul şef al Autorităţii pentru Protecţia Copilului, avea o expresie: în sistemul ăsta nu se lucrează cu sufletul. Un mare BRAVO pentru consiglierul lui Man pe probleme de protecţie socială. Dacă nu cu sufletul, atunci cu ce, ex-domnule Panait?

Primăria Baia Mare blochează ilegal roţile maşinilor

2009-01-11T22:58:00.002+02:00

Adoptată în 2006, hotărârea de Consiliu Local care stabileşte măsura blocării şi ridicării maşinilor parcate neregulamentar pe teritoriul Municipiului Baia Mare, este tot mai controversată. Conform legii, imobilizarea şi ridicarea vehiculelor parcate ilegal se pot dispune doar de către reprezentanţii Poliţiei. Administraţiile locale sunt abilitate doar în ceea ce priveşte punerea în aplicarea a unei astfel de dispoziţii. De mai bine de doi ani, Primăria Baia Mare continuă să încalce legea şi să sancţioneze ilegal conducătorii auto.

Contrar prevederilor codului rutier şi a regulamentului de aplicare a acestuia, în Baia Mare, măsura imobilizării vehiculelor parcate în anumite zone este dispusă de către Municipalitate şi pusă în aplicare prin intermediul societăţii UKRO, o firmă de protecţie şi pază, în baza unui contract semnat între aceasta şi conducerea Primărei. Tot mai mulţi şoferi au fost nemulţumiţi de acest fapt, astfel că unii s-au adresat justiţiei, cerând anularea, nu numai a amenzilor respective, dar şi a hotărârii de Consiliu Local. În privinţa dispunerii şi efectuării imobilizării unui vehicul, reglementările legale sunt cât se poate de clare. Codul rutier stabileşte că imobilizarea poate fi dispusă doar de către poliţistul rutier (art. 117). La fel şi în privinţa ridicării şi depozitării vehiculelor staţionate neregulamentar. Doar reprezentanţii poliţiei rutiere pot lua această măsură (art. 64). Normele de aplicare a Codului Rutier vin cu noi completări. „Imobilizarea unui vehicul se dispune şi se efectuează de către poliţia rutieră, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege” (art. 216). Aşadar, nu există dubii în această privinţă. Singura instituţie abilitată de lege să ia măsura blocării roţilor sau a ridicării maşinilor este Poliţia. În Municipiul Baia Mare, însă, de imobilizarea vehiculelor se ocupă Primăria şi Consiliul Local, contrar prevederilor legale. Şi dacă ar fi numai atât…

Normele legale încălcate

Nu doar în privinţa instituţiei care dispune imobilizarea, nu se respectă legea, ci şi metodele de efectuare a acesteia sunt încălcate. Conform aceluiaşi articol 64, din Codul Rutier, imobilizarea reprezintă o sancţiune contravenţională complementară şi constă în „scoaterea vehiculului în afara părţii carosabile şi punerea lui în imposibilitate de mişcare, prin folosirea unor dispozitive de blocare”. Ori, în Baia Mare, firma UKRO aplică blocajul pe roata stânga faţă a vehiculului, în timp ce acesta se află pe carosabil. Cu această ocazie se încheie un proces – verbal (art. 216, Normele de Aplicare a Codului Rutier). Nici asta nu se întâmplă. În momentul deblocării roţilor, contravenientul primeşte doar un soi de chitanţă. Tot în articolul 216 se precizează faptul că „imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staţionarea este interzisă”. Cu toate acestea, agenţii firmei UKRO sfidează legea, aplicând blocaje pe roţile maşinilor parcate în astfel de zone. Este interesant faptul că la momentul adoptării Hotărârii de Consiliu Local, s-a cerut acordul reprezentanţilor Poliţiei. Răspunsul a fost acela că doar poliţiştii pot dispune măsura blocării roţilor, însă nu s-a ţinut cont de aceasta. În motivarea hotărârii luate, Municipalitatea a invocat un act normativ din 1992, ori acesta este abrogat, odată cu intrarea în vigoare a Codului Rutier, din 2002. Articolul 134 stabileşte că „se abrogă orice dispoziţii contrare” cu acesta. Dacă nici cei care îi sancţionează pe cei ce parchează neregulamentar nu cunosc legea, atunci cine? Voci care au contestat hotărârea de Consiliu Local s-au ridicat chiar şi din rândul consilierilor locali. Vasile Vlaşin acuză măsura luată de municipalitate ca fiind una ilegală şi abuzivă. În luna decembrie, el a cerut revocarea hotărârii, aducând argumentele legale care se impuneau, însă la ultima şedinţă a anului trecut, solicitarea sa nu a fost discutată. Probabil, Municipalitatea a căutat căile intrării în legalitate.

Vlaşin contraatacă

„Această măsură s-a dovedit a fi IMORALĂ, ILEGALĂ şi ABUZIVĂ. Imorală, pentru că Primaria nu asigură condiţiile necesare respectării regulilor de circulaţie, respectiv un număr suficient de locuri de parcare. Ilegală, pentru că se desfăşoară în baza unei legi care este abrogată de acum 7 ani. Abuzivă, pentru că deşi toţi cei implicaţi recunosc faptul că activitatea este ilegala, ei îşi văd mai departe de treabă, sfidând legea şi cetăţenii acestui oraş. E foarte frustrant când observăm că Primăria, instituţie care e susţinută din impozitele şi taxele cetăţenilor, în loc să îi protejeze şi să le apere drepturile, îi dispreţuieşte şi profită de buna credinţa a acestora.”

cât de tare în clanţă e bondi?

2009-01-09T01:20:00.006+02:00

Dacă aş fi Bondi, sau un directoraş de pe la noi, cu perna ameninţată să se desumfle cât de iute, nu m-aş lăsa schimbat din funcţie. Mai ales dacă am avut la evaluarea anuală numai note de zece. Pentru că funcţionarii publici primesc un calificativ pentru activitatea desfăşurată în ultimele 12 luni de activitate. Cum UDMR a fost la guvernare, iar calificativul lui Bondi a venit de la centru, e clar că a avut (spre) maxim. Ori acum, pentru a schimba prefectul, trebuie făcută o evaluare din care să reiasă că respectivul e complet incapabil. Ceea ce va fi foarte greu de făcut, în condiţiile în care nu ai nişte acte care să-l incrimineze pe acel om. Aşa cum unii au comentat pe acest blog, activitatea lui Bondi a foşt ştearsă. Dar nu ilegală. Nu îmi amintesc să fi avut subiecte grele cu femeia asta prin presa locală. A fost o treabă legată de nuşce casă pe care o are în ceva cătun, Între Râuri. În foaia de avere îşi trecuse doar suprafaţa iniţială, care se modificase între timp. Şi ea nu operase schimbarea şi în declaraţia de avere. În rest, doar materiale de mişto, că nu se exprimă bine în limba română, că nu are lift pentru handicapaţi la Prefectură, aşa cum cere legea şi tot felul de poticneli în replici şi gesturi la întâlnirile oficiale. Dacă nu era prefect, probabil nu le remarca nimeni. Nu a fost, pardon, nu este cel mai potrivit prefect pentru Maramureş. Dar nu ăsta e subiectul acum. Ci faptul că ea, alături de alţi şefi din administraţie, au fost deja schimbaţi pe hârtie. Ori a afirma că îl schimbi pe un prefect e sinonim cu a spune că deja l-ai găsit cu deficienţe grave în activitate. Ceea ce poate fi chiar foarte periculos. Sunt curios ce se va întâmpla. Cel mai probabil, Bondi va fi schimbată. I se va face o "ofertă pe care nu o va putea refuza". Marko Ur sau Ur Marko (hunule, ajută-mă!) o va chema la o poveste şi îi va reaminti cine a făcut-o prefect, după care va pomeni despre un loc rămas liber pe la nuşce minister şi gata treaba. Şi va fi chiar mai bine pentru Bondi, că nu o să mai aibă atâta bătaie de cap cu tot felul de probleme pe plan local. Sau îşi va da pur şi simplu demisia, chiar şi în lipsa acestei "promovări" pentru rezultate deosebite. Dar, repet, femeia se poate ţine de scaun dacă are suficient tupeu şi nu îi este frică să fie luată tare. Pentru că nu va putea fi schimbată decât foarte greu, în cazul în care se respectă legea. Cine ştie dacă nu cumva Man va proceda ca şi în urmă cu patru ani, când a chemat un director, spre exemplu, la raport, şi i-a cerut demisia. Omul a zis că ar scrie numai că nu ştie ce. S-a ajuns chiar la Bucureşti, unde i s-a dat ceva "tipizat". Râsul curcilor. Până la urmă, omul a cedat. De fapt, nu e niciun secret. E vorba despre fostul şef al Inspectoratului de Muncă, Anton Mureşan. Cu câţiva directori de licee a fost şi mai interesant. Nu au venit cu ce trebuie la Pocol şi Man şi au fost schimbaţi. Cel de la "George Bariţiu", din Baia Mare, a fost înlocuit pe când era în concediul. Urât de-a dreptul. Şi ăştia trei l-au acţionat în judecată pe Pocol şi au câştigat, instanţa obligându-l pe Bombo să îi repună în funcţie şi să le plătească ceva diferenţe salariale. A respectat şi nu a respectat sentinţele, Pocol, după care s-a ales şi cu dosar penal, pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Dar despre astea, altădată. Revenind la subiect, aştept cu interes reacţia lui Bondi. Din ceea ce ştiu, nu va ceda uşor.

Precizare: ce trebuie se traduce cu o mie. De euro.

bătaie pentru posturi

2009-01-07T10:36:00.010+02:00

Democrat – liberalii şi social – democraţii maramureşeni se gândesc la funcţiile pe care le vor împărţi la nivel local. Şi nu numai. Unii se află în cărţi pentru posturi cheie în instituţiile centrale. În Maramureş, cel mai râvnit este scaunul de prefect. La această oră, cel aflat în pole – position este Sandu Pocol, şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean. Însă nu se ştie nimic sigur. Deocamdată... doar bursa zvonurilor.

Mare bătălie pentru ocuparea funcţiilor de conducere în Prefectura Maramureş. Încă nu se ştie nimic oficial, dar la bursa zvonurilor, candidatul aflat în pole – position pentru funcţia de prefect este Sandu Pocol. Actualul inspector şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean pare a fi persoana cea mai agreată de preşedintele Consiliului Judeţean Mircea Man. Şi nu numai. Sandu Pocol are o bună susţinere şi între ceilalţi membri ai Parditului Democrat – Liberal, formaţiune căreia îi va reveni funcţia respectivă. Alături de Pocol, pe lista scurtă s-ar mai afla şi Gheorghe Achim. Ultimul ne-a confirmat faptul că şansele cele mai mari de a ajunge prefect le are Pocol. „Probabil că se ştie în anumite cercuri. Din informaţiile pe care le am, la bursa zvonurilor, se doreşte Sandu Pocol. Mai departe, nu ştiu. Pentru mine e mai delicat. Nefiind membru de partid, nu particip la şedinţe. Din ceea ce ştiu, nu s-a luat o decizie în interiorul partidului, ca structură colectivă. Ştiu aşa, ca şi dumneavoastră, de la bursa zvonurilor, că preşedintele îl doreşte pe Sandu Pocol”, a afirmat Achim. Am încercat să luăm legătura cu Sandu Pocol, dar acesta nu a fost de găsit la Inspectorat, fiind plecat pentru o săptămână. Iar pe mobil, nu a răspuns.

Subprefecţi PSD

Pentru cele două locuri de subprefect se luptă câţiva social – democraţi. Se vehiculează mai multe nume: Gheorghe Meteş, fost Consilier Local, Gheorghe Vişovan, fost primar în Rozavlea, Petru Godja, ex-deputat, Alexandru Cosma, ex-preşedinte Consiliul Judeţean. Întrebaţi de şansele pentru un post de subprefect, aceştia s-au arătat surprinşi. „M-aţi luat prin surprindere. Eu habar nu am de cărţi sau de aşa ceva. Probabil că voi candida, probabil că nu voi candida. Deocamdată nu ştiu. Nu că nu sunt hotărât, adică... Nu pot să mă pronunţ, pentru că nu ştiu cum se va face algoritmul. Nu ştiu încă protocolul şi repartizarea pe deconcentrate. Ştiu numai că sunt două posturi de subprefect la PSD, pentru că prefectul merge la partidul care are şi preşedintele Consiliului Judeţean. Acuma, că eu sunt în cărţi... Probabil că s-ar dori să fie cineva şi din Maramureşul istoric, să fie un echilibru în organizaţie, să zicem. S-au mai vehiculat şi alte nume. Alexandru Cosma, Gheorghe Meteş, Aurora Revnic sau chiar o surpriză”, a spus Vişovan.

Nici Alexandru Cosma nu a fost mai convins că poate reuşi, cu toate că ne-a declarat că intenţionează să „candideze” pentru un astfel de post. „Mi-am manifestat dorinţa. Deocamdată este tardiv (!) să vorbim despre această nominalizare. Cel puţin la mine. Alţi candidaţi interesanţi ar fi Alexandru Meteş, Vasile Boitor şi Călin Matei. Lui Matei i-ar conveni mult să intre în corpul înalţilor funcţionari publici. Nu a fost nimic oficial, doar discuţii între prieteni”, a declarat Cosma. Deocamdată se discută în cercuri restrânse. Până la luarea unei hotărâri, social-democraţii aşteaptă vizita lui Radu Moldovan, vicepreşedinte al PSD la nivel naţional.

Fotolii în ministere

Reprezentanţii PSD şi PD-L încep să se gândească şi la posturile pe care le-ar putea ocupa în cadrul structurilor centrale. Se vehiculează mai multe nume pentru funcţii de directori în cadrul instituţiilor aflate în subordinea ministerelor, precum şi pentru posturile de consilieri ai premierului. Dănuţ Marinca, fost candidat al democrat – liberalilor pentru Camera Deputaţilor, ar fi dorit o funcţie de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Însă, bătălia este mare, astfel că i s-a propus o funcţie mai apropiată de prim – ministrul Emil Boc. „Mi-a spus şi mie Mircea Man că e lupta mare şi s-ar putea să nu fie un post de secretar la Sănătate. Iar atunci ar fi varianta cu consilier al primului ministru pe probleme de sănătate. Dar nu este un lucru care să mă încânte, pentru că eu sunt un om activ. Şi nu ştiu, din postura aia cum aş putea să ajut unităţile din Maramureş. Un consilier consiliază, nu face muncă efectivă”, a afirmat Dănuţ Marinca.

Un alt democrat – liberal, Liviu Bechiş se află în cărţi pentru un post în Ministerul Transporturilor. „Deocamdată se negociază. Am fost la Bucureşti, am dat un interviu. Acum, să vedem ce se întâmplă”, a spus Bechiş.

Tot pentru un post la nivel central se vehiculează şi numele social – democratului Anton Rohian. Acesta ar putea ajunge director la o instituţie aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, pe probleme de zootehnie. Acesta s-a arătat surprins de o astfel de numire. „Nu vă faceţi probleme, că nu e nimic din ce ştiţi voi. Deocamdată rămân în zona politicului judeţean. Nu s-a făcut nicio propunere. Deocamdată sunt în poziţia în care lucrez, în domeniul ăsta. Nu ştiu de unde aveţi informaţiile astea, dar eu sunt paralel cu ele”, a spus Rohian. Paralel sau nu, vom afla peste câteva zile. Deocamdată, vorba lui Anton Rohian, cărţile se amestecă.

crimele din mica italie (din categoria, cinematograful de artă)

2009-01-05T23:50:00.005+02:00

Borşa. Între Sărbători. Banal. Zi de iarnă. Nici nu ninge, nici nu se arată. De frig, nu e cald deloc. Medicii încep să numere. Unu', doi, trei... se ajunge la 30. Şi nu e gata ziua. "S-au bătut cu lanţuri, maică!", spune o infirmieră mai în vârstă. Ştie ea ce ştie. Şi tot personalul se blochează la ultimul etaj. Măcar de Sărbători să aibă linişte. Că au unii ceva de împărţit... Treaba lor. Tot timpul au. Şi asta ce legătură are cu un pacient venit cu un ciob de sticlă destupată în ochi? Sau cu lelea Şofronă alunecată pe gheaţă? Niciuna. S-a nimerit să fie vreunul în zonă? Nicio boală, o încasează cu ceilalţi. Nu se mai face diferenţa dintre agresor, victimă, pacient. Toţi sunt una. Un lanţ, un geam spart, o căpăţână crăpată. Ca nimic. Doar sunt Sărbători. Iar de Sărbători merge şi un drift. În plină stradă. Suntem la Borşa şi aici se poate orice. Alţi internaţi. Alţi loviţi de o Tatră. Se termină schimbul. Se eliberează etajul. Medicii au scăpat. Nu ca de fiecare dată. Au fost ierni când au încasat-o rău. Motivul? Hm, parcă mai contează? Avantajul e că urmează Boboteaza. Toţi credincioşii o aşteaptă. Dacă iese rău, Leşcă e acolo. Îi spovedeşte pe toţi. E procurorul "evanghelie" şi toţi cred în el. Amin!

prefectul Sandu Pocol

2009-01-05T10:57:00.007+02:00

Aşa cum se vehicula în ultimele zile, prin blogosferă, chiar şi prin unele comentarii lăsate aici, noul prefect va fi Sandu Pocol, actualul inspector şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean. E drept ca informaţia provine din ceea ce se cheamă bursa zvonurilor, dar pentru cunoscători e ca sigură. Să vedem dacă Sandu va şi accepta funcţia. Probabil că da, deşi asta ar însemna să avem un prefect subordonat preşedintelui Consiliului Judeţean. Pe linie de partid şi nu numai. Opiniile voastre vizavi de această numire, într-un sondaj alăturat.

statul companiilor de asigurari

2009-01-03T12:31:00.005+02:00

Citesc pe net ca societatile de asigurari au hotarat tot felul de criterii pentru a calcula valoarea politei RCA. Spre exemplu, au stabilit ca in Alba, riscul de a avea un accident de masina e mai mic decat in Salaj. Probabil au luat statisticile politiei si au mers pe tariful de anul trecut pentru zonele cu mai putine accidente, acolo unde castigul lor e maxim, si au umflat tariful acolo unde mai veneau anumite pierderi, si tot in castig au iesit si aici. Daca e la fel sau nu cu ceea ce e in occident, putin ma intereseaza. Asta e un argument pueril. Daca inventeaza brussellezii o prostie trebuie sa fiu de acord cu ea? A fost facuta pentru a lua niste bani de pe asiguratii de acolo. Unde chiar nu mai conteaza, la un salariu de doua mii de euro, ca dai cu 100 de euro in plus pe asigurarea anuala. Si nici nu stiu in cate tari e asa. In Austria, spre exemplu, se ia in calcul numarul cailor putere. Si are o logica treaba asta. Conduci o masina mai puternica, ai viteza mai mare, sansele de a avea un accident sunt marite. Din punctul de vedere al companiilor de asigurari are o logica. Dar asta cu zonele de risc... Pentru ca nu circuli doar in zona de risc mare, ci si in judete unde "riscul e mai mic". E absurd sa ti se impuna o asigurare, la un anumit plafon. Guvernul ar trebui sa intervina, altfel riscam sa avem asigurari la niste sume pe care le vor stabili niste domni adunati pe la Sinaia, intr-o vacanta. La fel si cu impozitul pentru autoturisme. La un motor de 1,2 cmc, platesti mult mai putin decat pentru unul de 3,0. Ma intreb de ce? Ocupi mai mult spatiu cu motorul respectiv? Pe cine deranjezi ca ai motor mai mare? Astea sunt simple pretexte pentru a lua mai multi bani de pe fraierii care nu au alta solutie decat sa plateasca. Sau sa comenteze pe blog.

tupeu marca Ukro - subiect tabu

2009-01-02T00:24:00.009+02:00

Făcând curăţenie prin arhiva de poze, am găsit câteva din primăvara acestui an. Aşa mi-am amintit de o poveste cu angajaţii firmei Ukro Security. Pe atunci lucram la o gazetă. Un coleg m-a sunat, spunându-mi că nevasta sa are o problemă cu cei de la Ukro. Băieţii îi puseseră un blocaj pe roată, după ce parcase maşina undeva în zona Pieţei de Alimente. Acolo se lucra de zor la pregătirea intersecţiei pentru sensul giratoriu. Nimeni nu mai ştia pe care dintre străzi se putea circula. Drumul, spart şi plin de piatră concasată. Semnele de circulaţie, inexistente. Femeia parcase cu o jumătate de maşină pe trotuar, cu cealaltă, pe stradă. Nicăieri în zonă nu exista un indicator care să avertizeze că o parcare în acel loc îi poate aduce o blocare de roată. Mă duc până la Piaţă, fac nişte poze. Între timp, apare şi maşina de la Ukro. După cum se vede din poze, a fost parcată exact în drum. Mă îndrept, alături de colegul meu, spre cei care au deblocat roata, întrebându-i care a fost temeiul legal al aplicării acelui blocaj. "E în apropierea intersecţiei! E parcată ilegal!" Aşa am înţeles că noi, şoferii, eram la cheremul unor tupeişti care aplicau blocajele respective după cum voiau muşchii lor. Nu îţi convenea, nicio problemă, te puteai adresa instanţei. Culmea, după ce plăteai amenda. Nu intru în detaliile juridice. L-am întrebat pe unul dintre angajaţi dacă vede vreun indicator care să restricţioneze parcarea. Cel mai apropiat era la peste 100 de m, în Piaţa Izvoarelor, spre Vasile Alecsandri. Ciudat era că raţionamentul celor de la Ukro nu funcţiona pentru maşina lor. Aceştia parcaseră pe carosabil, în apropierea unui indicator. "Ni s-a stricat maşina şi nu o mai putem porni", mi-au spus. Între timp, a apărut şi personajul (poza de sus) de la care am pornit ideea acestei postări. Un tip care nu era îmbrăcat ca şi ceilalţi angajaţi ai firmei. Avea în mână o staţie radio, la care tocmai terminase de vorbit. A veni spre mine ameninţător, cerându-mi să nu fac fotografii. Nici lui şi nici maşinii de la Ukro. Altfel, îmi sparge camera. În plus, m-a luat peste picior, spunându-mi să termin cu jurnalismul şi să îmi caut o slujbă cinstită. Nu îmi venea să cred că mi se putea întâmpla aşa ceva în piaţa oraşului. Mai lipsea puţin şi o încasam de la individ. Dar m-am retras la timp. La acea vreme nu ştiam cine este. Ulterior am aflat că e ceva şef pe la Ukro. Un tip cu o reputaţie dubioasă. Fost angajat al Poliţiei, instituţie de unde a fost dat afară, în urma unor nereguli pe linie profesională. La cât de violent era, nici nu mă miră. Acum îmi amintesc că la acea vreme i-am propus lui Pârcălab să scriu un articol pe tema incidentului respectiv, deşi ştiam că are o relaţie bună cu cei de la Ukro. Nu am primit undă verde şi aşa l-am lăsat uitării pe acest Garcea de la Ukro. Mă întreb acum cu cine îşi mai pune muşchii băiatul cu capacele de roţi, după ce în Consiliul Local s-au ridicat voci care au contestat practica blocării maşinilor. Şi pe bună dreptate. Încă în primăvara anului trecut, am prezentat pe Cinemar o emisiune pe tema asta, alături de Vasile Vlaşin. Cu legea în faţă, am constatat că blocarea roţilor maşinilor parcate în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisă este prohibită de lege. În plus, orice blocare a roţilor se poate face doar în prezenţa unui reprezentant al Poliţiei. A fost şi ăsta un subiect tabu pentru acea gazetă. "Nu o să facem jocurile lui Vasile", mi s-a spus. De parcă asta conta. Că avea Vasile ceva de câştigat (probabil un ghiont în coastele Ukro Security, care câştigase licitaţia la care participase şi o firmă susţinută de Vlaşin). Asta conta. Nu faptul că Municipalitatea încălca legea, nedreptăţind mii de şoferi. Şi o încalcă şi azi, pentru că hotărârea de Consiliu Local e în vigoare. Sunt convins că începând cu acest an, blocarea roţilor maşinilor parcate ilegal, în forma în care ea se face azi, va dispărea.

de ziua lui Cornel, la Penitenciar

2008-12-31T00:24:00.003+02:00

Duminică am trecut pe la Cornel Sabou, la Penitenciar. Era ziua lui şi i-am dus nişte pachete. Nu a fost chip să intru. Întârziasem 12 minute. Iar cum caraliii respectă legea la sânge... No way! Am revenit luni. A trebuit să mai dau câteva telefoane, pentru a intra. Deşi Cornel are dreptul la pachete şi vizite. Avea şi duminică, indiferent de oră. Programul de vizite era inventat de ceva şef de tură. Penibil. Mă rog. Până la urmă, l-au scos la vizită, luni. Mai eram cu un coleg de presă. Am vrut să-i las, pentru a schimba două vorbe, şi să mă retrag într-un colţ al încăperii. O gheretă de trei pe trei. Na, că iar o sfeclisem. Îmi permisesem luxul să mă ridic în picioare. "Alo!, domnu Dragoş, ia luaţi loc. De ce v-aţi ridicat?" Eu, care nu am făcut armata (şi nu o să îmi pierd niciodată vremea cu aşa ceva), m-am uitat lovit de mirare. Adică cineva mă întreba de ce m-am ridicat. Eram la spectacol şi acopeream ecranul sau poate venea Băse şi îi puneam pe sepepişti în dilemă. Nu îmi venea să cred că mi se aplica regimul unui privat de libertate, aflat la dispoziţia unor inculţi înguşti la minte. Frustraţi în lumea de dincoace de gratii, unde nu-i cunoaşte decât şeful de la taxe, pentru că întârzie în fiecare lună cu plata la apa rece şi iluminatul pe scară. Însă dincolo de gratii, e lumea lor. Tupeişti cu veleităţi de semizei care şi-au construit o lume a lor. Una în care taie după bunul plac. Din lege, din tocmeală, din pachete, din vizite. Din ce vor muşchii lor de frustraţi. Pentru că au doar opt ore la dispoziţie să arate cine sunt. Pentru că dincoace de ziduri nu valorează nimic. Am avut un moment de ezitare. Şocul era prea mare pentru a mă putea decide cum să reacţionez. Colegul a izbucnit în râs. Cornel s-a uitat la mine, abţinându-se cu greu. Ca ziarişti, înţelegeau ce însemna să fii "făcut" de un caraliu cu un neuron unic, de blondă. "Vizita e vizită!", mi s-a explicat. Culmea, eu nu ştiam ce e aia VIZITĂ. Ratasem cursul. Mi-am adus aminte de directorul Chiş. Din respect pentru acest om şi virtuţile sale, m-am aşezat. Am înţeles o parte din sistemul descris de Cornel. Unul pe care trebuie să-l trăieşti pentru a vedea ce înseamnă el cu adevărat.

Asta e explicaţia pentru PS-ul ultimului său articol de pe blog. De unde am preluat partea asta. Foarte mişto. Dar reală, din păcate. Însă, nu trebuie niciodată să subestimăm puterea prostiei.

Nu-mi puteţi ucide talentul de a scrie şi nici credinţa în Dumnezeu. Cu aceste două arme, sunt în fiecare zi mai puternic decât ieri!

Recitind ce am scris mai sus, m-a pufnit râsul! Dacă cei de la sectorul vizită vor citi că am „ARMELE” descrise, n-ar fi exclus să mă trezesc cu o percheziţie pe cap! Parcă-i şi aud cum mă întreabă dacă am aprobare pentru deţinerea de TALENT şi CREDINŢĂ! Vor căuta în lege, să vadă dacă… chestiile alea două figurează pe lista bunurilor permise. Apoi, cu un zâmbet ironic şi triumfător, mă vor informa că „NU” şi-mi vor cere să le predau la magazie! Credeţi-mă că ar fi capabili de aşa ceva!!

Citiţi tot articolul pe blogul lui Cornel.

se caută prefect

2008-12-29T22:29:00.002+02:00

Dacă tot veni vorba de sondaj, aşa cum mi-a propus un cititor al acestui blog, atunci o să fac unul. Pe care îl puteţi vedea în fereastra alăturată, unde puteţi şi vota. Deci, dintre propunerile lansate până acum: Dănuţ Marinca, Gheorghe Achim, Corin Cherecheş, Mircea Munteanu - PD - L; Alexandru Cosma - PSD; precum şi altele apărute între timp: Dan Mihalache, Sabin Nemeş - Bota sau Marian Ilea, pe care l-aţi vedea în fotoliul de prefect. Discuţii pe această temă, în articolul de mai jos, în secţiunea de comentarii, cu trimiteri pe blogul broscuţelor.

Marian Ilea pentru Prefectură?

2008-12-29T00:06:00.006+02:00

Colegul de breaslă Peter Czompa vine cu o întrebare surpriză. Pe un blog de bârfe, la un articol postat recent, Puiu face o analiză a şanselor pe care le au "candidaţii" pentru postul de prefect de Maramu'. Iar în final, aruncă şi varianta surpriză: Marian Ilea, pentru Prefectură. E drept că e doar o întrebare. Sau nu doar atât? Puiu ştie mai multe decât spune. Poate ne lămureşte când are vreme, cu un comment pe tema asta.

retro II

2008-12-28T23:13:00.004+02:00

La sfârşitul iernii trecute am descoperit un caz de o raritate extremă. 18 persoane care locuiesc sub acelaşi acoperiş. Se întâmplă în Baia Mare, pe strada Podinei. Într-o colonie de romi aşezată în spatele Uzinei de Apă, din cartierul Ferneziu. Nu doar situaţia familiei - record este impresionantă. Toţi cei care locuiesc în acele case sunt parcă desprinşi dintr-o altă lume. Aveţi aici articolul întreg, ilustrat.

retro I

2008-12-26T15:47:00.006+02:00

Pentru sfârşitul de an, nu pot să urez celor care trec pe aici în fiecare zi (şi nu numai) decât Sărbători Fericite. M-am gândit la o sumară trecere printre câtva dintre materialele cu care am ieşit în mass-media în acest an. Nu neapărat cele care au avut cel mai mare impact, ci, mai degrabă, cele în care apar teme ce arată problemele grave ale societăţii româneşti. Voi merge pe variantele prescurtate ale articolelor, pentru a fi mai uşor de parcurs. Aştept comentariile pe marginea acestor subiecte. Puncte de vedere vizavi de cele semnalate.

Un prim articol la care m-am gândit a fost scris în luna ianuarie. El prezintă cazul unei femei judecată şi condamnată în doar 4 zile de la comiterea infracţiunii. Mă întreb câte zile ar fi durat dacă era vorba de Patriciu, Vântu, Voiculescu, Stănculescu, Iliescu...

Povestea cazului este simplă. 1 martie, 2007. Comuna Cerneşti. Teofil Negrean este prins în trafic fără permis de conducere. Pac!, se întocmeşte dosarul penal. Până aici, nimic surprinzător. După două zile, mama sa, care se afla în Italia, vine în ţară. Află de povestea fiului ei şi se gândeşte cum ar face ca fiul ei să nu mai aibă probleme cu justiţia. Îi vine repede şi ideea. Îl contactează pe Marius Boga, agent de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Cerneşti, căruia îi propune o întâlnire. Fără a preciza motivul sau subiectul viitoarei discuţii. Pur şi simplu i-a propus să se întâlnească, pentru a discuta ceva. Boga face pe ocupatul şi refuză întâlnirea. Femeia este insistentă şi nu renunţă uşor. În ziua următoare, îl contactează din nou. "Ştiţi, vreau să ne vedem. Băiatul meu are un dosar penal la Poliţie şi..." Poliţistul dă din colţ în colţ. Nu ştie ce să facă. Până la urmă, acceptă. Nu i s-a propus nimic, nu i s-a promis nimic. Doar o rugăminte: femeia dorea să se vadă cu el. Foarte vigilent şi dând dovadă de un profesionalism remarcabil, trebuie să recunoaştem, agentul model Marius Boga îşi anunţă superiorii. Este alertată conducerea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş. Alarmă de gradul zero. Locul de întâlnire, un birou din sediul Poliţiei Cerneşti, este înţesat cu microfoane, camere video etc. La ora 5 după amiază, vine şi marea captură. Femeia are o discuţie cu agentul Boga, căruia îi propune să o ajute cu dosarul fiului, respectiv să se schimbe declaraţia sa iniţială, în care afirma că el a fost cel care a condus autovehiculul. Agentul îi spune că asta nu se poate, că dosarul e la Parchet. Femeia merge mai departe, propunându-i să o ajute (eventual prin distrugerea dosarului) şi îi pune discret, în faţă, 100 de euro. Aşa, ca pentru început. Restul... mai încolo.

Ghinion. Camerele funcţionează, microfoanele înregistrează, iar Cornelia Negrean este prinsă în flagrant. Infracţiunea de dare de mită. De aici, lucrurile se desfăşoară cu o celeritate incredibilă. La nici câteva ore, procurorul propune instanţei de judecată arestarea preventivă pe o perioadă de 24 ore. În aceeaşi zi. În 5 martie. Imediat, instanţa de judecată aprobă şi ia măsura arestării periculoasei infractoare. La nici câteva ore după ce a încercat mituirea poliţistului, femeia se vede după gratii. În ziua următoare, vine inevitabilul – arestare preventivă pe o perioadă de 10 zile. Nu trece decât o jumătate de zi de la comiterea infracţiunii, dar rechizitoriul este gata, dosarul complet (destul de consistent) şi urmărirea penală terminată. Suntem în data de 6 martie. Se stabileşte primul termen, pentru 9 martie, când, la mai puţin de 4 zile de la comiterea infracţiunii (una incredibil de periculoasă social, trebuie să recunoaştem), femeia este condamnată la 1 an şi 4 luni închisoare. Sentinţa rămâne definitivă şi irevocabilă. În doar patru zile, sistemul a reuşit să dovedească faptul că se poate lucra cu o eficienţă maximă. Cu rechizitorii finalizate în câteva ore şi o urmărire penală de pe o zi pe alta. Totul cu maxim profesionalism.

simţul boitor

2008-12-23T23:07:00.005+02:00

Astăzi, Nicolae Boitor a încercat să dea senzaţia că este mai tare decât pare. Că este un director. Că a ajuns pe funcţie după capacităţile intelective şi nu după cele financiare. Că Bogdan Panait este un necunoscut de care nici nu a auzit decât de pe site-ul Autorităţii, de pe vremea când conducea instituţia. Că are muşchii mai umflaţi decât apar la teve. Ei bine, Buddy Boitor, cum îmi place să-l numesc, este un manelist. Un fals interpret de manele administrative. Genul de gudurist care îţi serveşte partitura pateticului interes superior al copilului. Nu mai ştie ziarişti, nu-şi mai aminteşte nume. Parcă a auzit de un caz al fetiţei de 13 ani, dar îl doare la başcheţi, că doar e director. Executiv. Buddy ăsta nu numai că nu are simţul redizoriului, dar şi l-a pierdut şi pe cel elementar. Care are cel puţin o calitate. E bun. Crede că dacă e protejatul lui Dumitru Dumuţa îşi poate permite orice lux. Personal, nu o să-i dau ocazia. Şi nu o să cred în cuvântul lui. Am un motiv să nu o fac. În schimb, îmi voi face timp să urmăresc activitatea acestui jalnic pierde-vară ajuns şăf la cea mai importantă instituţie din judeţ, a cărui nevastă lucrează cu normă întreagă la Şcoala Gârdani şi conduce nitşe case din sistem. Care e mai preocupat de drumuri la Vişeu, în Jetta instituţiei, pe care o conduce fără şofer, alături de. De o madam. Deocamdată o păstrez. Astă seară, la ştiri, în direct, a scos un porumbel mare cât prostia lui. Întrebat de crainică dacă e normal ca fetiţa de numai 7 ani ajunsă la spital în comă alcoolică să rămână în familia inconştienţilor care au crescut-o până acum, Buddy a avut un răspuns care m-a lăsat perplex: DA. E firesc. Aşa trebuie să fie. Buddy, ai decenţa şi recunoaşte că eşti pe dinafară.

comă alcoolică la 7 ani

2008-12-21T21:10:00.008+02:00

Duminică după masă, o fetiţă din Cavnic, de numai şapte ani, a ajuns la Spital... în comă alcoolică. Aşa ceva nu îmi puteam închipui că se poate întâmpla decât într-o lume nebună. Povestea pe scurt: bunicul - un inconştient, evident - a venit acasă şi s-a rupt cu băutura. Sticla a lăsat-o prin cameră, iar el s-a culcat. Bunica micuţei, o altă inconştientă, a adormit lângă soţul său. Fetiţa a intrat şi a băut din sticlă. Ea a fost dusă la spital de bunica sa. Având în vedere iresponsabilitatea celor care o aveau în grijă, cel mai probabil, ea va fi preluată în sistemul de protecţia copilului. Duminică seara l-am sunat pe directorul Nicolae Boitor. Era la Spital. Măcar atât.

Nicolae Boitor acuzat că a furat concursul

2008-12-19T15:46:00.004+02:00

Nereguli flagrante la concursul organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiei de director la Protecţia Copilului Maramureş. Una dintre concurente declară că s-a copiat pe rupte, mulţi dintre cei aflaţi în sală având la dispoziţie surse de inspiraţie. Mai mult, ea afirmă că şi Nicolae Boitor a copiat şi a avut la el telefonul mobil deschis. Ea afirmă că a primit un telefon înainte de afişarea rezultatelor şi a aflat că Nicolae Boitor şi-a rezolvat concursul, cu o sumă cuprinsă între 10 şi 15 mii euro.

Săptămâna aceasta, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a organizat concursul pentru ocuparea funcţiei de director executiv al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Maramureş. Au participat trei dintre cei înscrişi, cărora le-a fost admis dosarul în concurs: Nicolae Boitor, directorul interimar al instituţiei, Lavinia Orzac, şef Serviciu Adopţii din cadrul Direcţiei, şi Bianca Sălăjean, directorul adjunct al DPC. După prima probă, a apărut o surpriză la care puţini se aşteptau. Notele au fost în ordine: Nicolae Boitor – 7, Lavinia Orzac – 3 şi Bianca Sălăjean – 4. În aceste condiţii, singurul care a avut acces la proba orală a fost Boitor. Diferenţa dintre nota directorului Boitor şi cea a colegelor sale a fost simţitoare. Astfel, Bianca Sălăjean au depus contestaţii faţă de concursul organizat. Mai mult, ea ne-a dat o declaraţie în care reia cele expuse în contestaţie. Cu amănunte care ne lasă fără replică. Reproducem mai jos dialogul avut cu directorul adjunct al Direcţiei, în cursul serii de miercuri.

Reporter: Cum comentaţi notele obţinute?

Bianca Sălăjean: Nu aş face comentarii vizavi de notare. Aş face altele, referitoare la organizarea concursului şi formularea întrebărilor. Una dintre întrebări suna aşa: instituirea măsurilor de protecţie socială a copilului. În contestaţie am spus că s-a formulat eronat, pentru că este vorba de măsuri de protecţie specială. Aici i-am prins, că au greşit. Apoi, am mai precizat în contestaţie că înainte de concurs am fost avertizaţi să nu avem la noi telefoane mobile deschise. Ori Boitor a avut mai bine de o oră telefonul mobil deschis, pe masă, cu toate că am fost avertizaţi. Pot să spun că a avut acces la informaţii. Apoi, având în vedere câteva reglementări legale, din HG 611/2008, privind incompatibilităţile care vizează componenţa comisiei de concurs, am făcut referire la faptul că Dumitru Dumuţa are calitatea de preşedinte al Comisiei de Protecţia Copilului Maramureş, iar în comisia de concurs este membru, iar Nicolae Boitor are calitate de vicepreşedinte în Comisia de Protecţia Copilului. În comisia de concurs nu este voie să existe un şef ierarhic. Am mai spus în contestaţie că este foarte cunoscut faptul că ei sunt buni prieteni şi asta ar conduce către suspiciuni privind confidenţialitatea subiectelor pentru concurs. În aceeaşi sală unde am fost noi examinaţi au fost şi alte concursuri, organizate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. În toată legislaţia se fac precizări legate de prestigiul şi onoarea funcţionarului public. Dar au fost concurenţi cărora li s-au dus subiecte gata scrise, li s-au lăsat surse de inspiraţie la îndemână şi telefoane mobile. Aştept să văd ce vor spune cei din comisie vizavi de contestaţia mea.

Rep.: A fost vreo legătură între sursele de inspiraţie şi Nicolae Boitor sau a fost vorba doar despre alţi concurenţi?

B. S.: A fost vorba despre alţi concurenţi. Dar el a avut telefonul la îndemână şi acesta putea să-l ajute.

Rep.: A fost ajutat de cineva din sală?

B. S.: Nu. Însă am avut tot timpul impresia că el copiază şi că are o sursă de inspiraţie, nu neapărat telefonul. Când ai de scris, stai la masă, te apleci peste hârtie şi notezi. Ori el stătea foarte departe de masă. Şi îşi cobora privirea atât de tare, că ea era mai jos decât hârtia. Şi scria telegrafic. Două, trei cuvinte şi se oprea. Eu am învăţat timp de o săptămână, două, trei ore pe zi. Pentru cât am învăţat, sunt mulţumită cu cât am scris. Dar să vin până aici şi să primesc un telefon, înainte de a vedea rezultatele, că nici nu are rost să mă uit peste rezultat, pentru că Boitor, oricum, şi-a rezolvat concursul. Nu am înţeles, 10 mii de euro sau 15 mii de euro pentru post. Dar, totuşi, să mă duc să mă uit peste note, să le confirmă că este aşa. Că el a luat postul. A luat cu 70 de puncte. Limita minimă pentru a intra la proba de interviu. Acum, să vedem cum se va soluţiona contestaţia. Dacă se va admite că a existat o incompatibilitate, atunci nota respectivului concurent se scade şi Boitor nu mai are cum să intre la interviu.

Ieri după masă, Boitor a susţinut şi proba orală. Rezultatele neoficiale spun că el a luat 8,8. Ceea ce înseamnă că este directorul executiv al DASPC Maramureş. Noaptea trecută, după 12, Boitor m-a sunat. Şi-a adus aminte că a avut un apel ratat cu numărul meu. Eu îl sunasem pe la 15. Dar bine că şi-a adus aminte de el şi m-a apelat. A dat-o pe latura patetică. "Tu mă cunoşti, Ciprian, tu chiar nu ai încredere în mine. Aş putea eu face aşa ceva? Şi chiar la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici?" I-am spus că e binecunoscută relaţia pe care o are cu Dumitru Dumuţa. Iar, mai nou, prin târg umblă vorba că totul s-ar fi făcut prin Paul Panait. Prin "tot", a putut înţelege ce a vrut.